Șah politic la prezidențiale

Scris de **Admin** Lun Mai 26, 2014 7:58 am

Rezumarea primului mesaj :

Fapt: Klaus Iohannis este relativ aproape de Victor Ponta în diverse scenarii pentru turul 2.

Premisă: Obiectivul principal al PSD este să pună în alegeri un candidat care să câștigesigur alegerile. Nu „foarte probabil”, „sigur”.

Premisă: PDL+PFC+ PMP nu atacă în mod real postul prezidențial și pot spera maxim a un loc onorabil în turul doi.

Faptele sunt fapte în măsura în care acceptăm consensul sondajelor. Premisele sunt plauzibile, dar nu bătute în cuie.

Partida 1: „Banzai”:

PNL atacă cu Crin Antonescu. PSD joacă cam orice, nu mai contează. PSD președinte.

Partida 2: „Menage a trois”

PSD atacă cu Victor Ponta. PNL atacă cu Klaus Iohannis. PSD atacă cu Călin Popescu Tăriceanu (independent). Călin Popescu Tăriceanu face pagube în flancul PNL. PSD președinte.

Hiba partidei este că nici Ponta nici Tăriceanu nu sunt piese pe o tablă de șah. Dl Tăriceanu nu are nimic de câștigat în această poveste. Dl Ponta are chiar de pierdut. Așa că partida trebuie corectată astfel:

Partida 2: „Menage a trois”, corecție

PSD îi oferă ceva lui Călin Popescu Tăriceanu (să zicem, un partid liberal); CPT acceptă. PNL nu reușește să oprească sângerările necesare pentru a fi creat partidul lui CPT. PSD îl convinge/forțează pe Victor Ponta să candideze. PNL atacă cu Klaus Iohannis. Călin Popescu Tăriceanu face pagube în flancul PNL. PSD președinte.

Partida 3: „Menage a doux”

PSD atacă cu Victor Ponta. PNL atacă cu Klaus Iohannis. Bătălia se joacă cu PSD favorit dar fără certitudini.

Partida 4: „Menage a un”

PSD atacă cu cineva din PSD altul decât Victor Ponta. PNL atacă cu Klaus Iohannis. PNL favorit.

Partida 5: „Menage a trois cu perversiuni ideologice”:

PSD eșuează să îl convingă pe Victor Ponta să candideze. PNL atacă cu Klaus Iohannis. PSD atacă cu CP Tăriceanu. În principiu PSD președinte.

Ca să ajungem aici este nevoie ca V Ponta să vrea cu încăpățânare să nu candideze și să pună PSD în față faptului împlinit. Pentru că PSD ar vrea să joace partida 2, dar CP Tăriceanu îi poate obliga să joace partida 3, iar Victor Ponta este în poziția să impună chiar abominabila partidă 4.

Partida 6: „Deus ex machina”:

Mircea Diaconu câștigă europarlamentarele, glorie națională la Antena 3. PNL atacă cu Klaus Iohannis. PSD îi oferă ceva lui Călin Popescu Tăriceanu (să zicem, un partid liberal); CPT acceptă. PNL nu reușește să oprească sângerările necesare pentru a fi creat partidul lui CPT. PSD atacă cu Mircea Diaconu susținut de PSD și CPT („USL trăiește”!). Rezultat: PSD președinte (sort of).

Intențiile dlui Diaconu îmi sunt complet necunoscute, dar pentru PSD ar putea părea un liberal mai agreabil și mai puțin primejdios decât decât dl Tăriceanu. Dl Diaconu nu are legăturile politice ale fostului premier. În plus, PSD poate spera că actorul-politician Diaconu va fi mai mulțumit cu un rol ceremonial și persuasiv decât ex-premierul Tăriceanu.

Concluzii

Pentru PSD combinația ideală de forțe este organizația PSD plus popularitatea lui Victor Ponta plus un sprijin liberal semnificativ (scenariul 2). Dacă liberalii nu cooperează, ar putea rămâne social-democrații cu Victor Ponta (scenariul 3). Dacă Victor Ponta nu cooperează, social democrații vor fi presați să împingă în față un liberal (scenariile 5, 6). Dacă social-democrații nu cedează la presiuni, pot rămâne singuri contra dreptei (scenariul 4).

by Andrei Tiut

Scris de ILUMINATI Joi Mai 29, 2014 4:23 pm

http://www.evz.ro/ultimul-cartus-al-lui-traian-basescu.html

Scris de **Admin** Joi Mai 29, 2014 5:29 pm

Una dintre concluziile alegerilor europarlamentare care s-au încheiat duminică este că, din ţările mari şi mijlocii ale Uniunii Europene, România pare să fie singura care nu trimite la Bruxelles extremişti. Mai jos, o listă cu alte concluzii:„Act. React. Impact”. Acesta a fost sloganul alegerilor europene din 2014, iar cei 43% dintre alegătorii care s-au prezentat la vot au arătat că au fost foarte receptivi la îndemnul UE. Au acţionat la urne, au reacţionat pe de-o parte faţă de mesajele simple şi radicale pe care le-au primit şi pe de altă parte faţă de slăbiciunea partidelor centriste şi lipsa unor lideri care să le dea încredere în proiectul european. Iar votul lor va avea un impact puternic în primul rând în ţările lor şi abia apoi la Bruxelles.

După alegeri, au apărut şi bocitoarele, şocaţii, cutremuraţii, care au uitat cu toţ că sondajele de acum trei luni puneau stânga radicală în faţa grupului liberalilor din PE şi creditau extrema dreaptă cu şi mai multe locuri decât au obţinut la final. Acum, că pasiunile încep să se mai atenueze, iată câteva concluzii la rece cu care am rămas după noaptea alegerilor şi după numeroasele discuţii pe care le-am avut de atunci cu experţi români şi străini în afaceri europene.

- nu au câştigat radicalii, au pierdut moderaţii. Extremiştii nu au câştigat alegerile europarlamentare la nivel european, dar faptul că şi-au asigurat multe locuri, şi chiar alegerile dintr-o ţară fondatoare a Uniunii Europene, Franţa, trebuie să le demonstreze centriştilor că nu fac bine ce fac;

- mulţi centrişti - în unele ţări, vedem asta deja - vor alege să înţeleagă din lecţia Europarlamentarelor că nu a fost bine că au fost moderaţi, că au încercat să rămână cât mai aproape de centru; Şi, cum e mai uşor să copiezi decât să reformezi, vom vedea o alunecare spre stânga sau spre dreapta a acestor partide. Primii vor fi conservatorii britanici, care stau de ceva vreme şi îl urmăresc cu carneţelul în mână pe Nigel Farage, cel-deloc-iubitor-de-români. Aici este, de fapt, marele impact al acestor alegeri: riscul de „contagiune” a discursului şi politicilor radicale în rândul partidelor mai aproape de centru (primii care vor sări în barcă vor fi cel mai probabil conservatorii) în ţările în care extremiştii, naţionaliştii populişti ori comuniştii sunt vedetele momentului;

- aceste alegeri au arătat, după cum s-a văzut şi din campanie, că Uniunea Europeană nu are lideri, nu are personalităţi politice care să poată (re-)anima electoratul. Dincolo de discuţia despre austeritate, există vreo diferenţă reală, care să poată fi observată cu uşurinţă de ochiul unui alegător obişnuit, între Juncker, Schulz şi Verhofstadt? Am stat şi m-am uitat la ei la Bruxelles în timpul campaniei şi mi-a fost tare greu să o găsesc.

- cu Popularii Europeni în continuare cel mai mare grup politic din Parlamentul European, vom vedea, în următorii cinci ani, o opoziţie foarte fragmentată, mai radicală, cu care celor din PPE le va fi foarte greu să coalizeze;

- faptul că PPE este primul clasat nu înseamnă automat că luxemburghezul Juncker va fi şi următorul preşedinte al Comisiei Europene. Deşi scandalul care se va isca între un Parlament European umilit că nu se respectă regulile jocului şi un Consiliu European care scoate un iepure din joben în al 13-lea ceas va agita puţin Uniunea, cred că o soluţie din afara celor trei candidaţi este de preferat. O soluţie poloneză, poate, că tot se vehiculează numele lui Tusk sau Sikorski pe la Bruxelles de ceva vreme. Nici Juncker, nici Schulz, nici Verhofstadt nu vor reuşi să redreseze imaginea şi atmosfera din interiorul Uniunii Europene. Cu unul dintre ei la cârmă, Uniunea riscă să se radicalizeze şi mai mult, pentru că va exista şi mai mult vot de sancţionare a status-quo-ului şi a establishment-ului;

- în ianuarie, când am ajuns prima dată pe Maidanul din Kiev, oamenii cereau lideri adevăraţi, puternici, carismatici şi se uitau spre UE cu speranţă şi încredere că vor fi ajutaţi. Liderii europeni aveau să le demonstreze că nu au înţeles mai nimic din EuroMaidan. Ultima dată când m-am plimbat pe străzile purtând memoria proaspătă a sângelui şi a speranţei, Maidanul rămăsese doar cu câteva zeci de extremişti, a căror prezenţă alimenta propaganda rusească. La alegerile de duminică, însă, Ucraina a votat moderat, respingând extremismul. În acelaşi timp, în Uniunea Europeană se dădea un vot radical, în primul rând de sancţionare a lipsei de leadership şi abia în al doilea rând de susţinere a populiştilor şi extremiştilor. În treacăt fie amintit că, anul trecut, au fost raportate 13 incidente antisemite în Ucraina, după ce cu un an mai devreme au fost 27. Comparaţi asta cu 1.300 de incidente antisemiste reclamate în Germania în 2012 şi cu cele 600 din Franţa şi tot atâtea în Marea Britanie (sursa: AICI).

În final, o lecţie mai optimistă: din ţările mari şi mijlocii ale Uniunii Europene, România pare să fie singura care nu trimite la Bruxelles extremişti. Acesta este motivul pentru care din redacţia gândul a plecat azi un mesaj pentru Europa, o invitaţie la toleranţă, libertate şi egalitate.

By GANDUL

Scris de Dona Alba Joi Mai 29, 2014 5:36 pm

Scena politică dâmboviţeană, după europarlamentare, arată ca un teatru de război bine răvăşit: toţi băieţii şi fetele, de la stânga la dreapta, se bălăngănesc în decor cu capul umflat de smardoială. Doar Călin Popescu Tăriceanu, acest cetăţean turmentat al războaielor electorale, alunecă zâmbind printre răniţi, întrebându-i simplu, în răstimpuri: „Ce face băieţiiii?!”. „Ce mai face feteleeeee?!” Nimeni nu face bine, asta e sigur, indiferent de gluma tristă a nefericitului Dragnea, care la vremea lui „42 la sută” spunea, pe sistem „PSD, dragostea mea...”, că ăla e cel mai bun scor înregistrat vreodată de partid, şi, când s-a trezit, avea 37 cu şase, ochii roşii, şi-i curgea nasul chiar în cafeaua lui Ponta.

E limpede că toată clasa a rămas repetentă, indiferent de încântarea unora vizavi de numărul participanţilor la vot, ceva mai mare decât acela din 2010.

Cinci milioane şi câteva sute de mii – peste jumătate dintre ei, din mediul rural, oameni complet depăşiţi de situaţie şi de rostul votului la care au participat – au rupt politica în două: 37 de procente la stânga şi cam tot atâtea la dreapta.

Ca atare, în perspectiva alegerilor prezidenţiale, mi se pare că, mai degrabă PSD se află în găleţile roşii pe care le-a împărţit de-a lungul timpului, pe la oraşe şi sate, decât dreapta răvăşită la urne.

Cele 37 de procente – hai, 40 cu acelea sacrificate pentru cauza lui Diaconu - reprezintă cam tot ce a putut/poate aduna PSD-UNPR-PC, din întreaga masă electorală. Susţinătorii lui Ponta et comp, ordonaţi şi bine aliniaţi de locotenenţii şefilor de CJ-uri, încă fideli, şi a primarilor social-democraţi – care au strâns rândurile cu disperare în perspectiva creării unei „lumi mai bune şi mai drepte” pentru baronii roşii aflaţi în nevoi -, s-au prezentat la vot, regulamentar, indiferent că au ştiut sau nu ce votează.

De partea cealaltă, la dreapta politică, sinucigaş-fragmentată, a votat fiecare ce i-a trecut prin cap, după simpatii mai vechi sau mai noi, rispind, în final, procente bune – peste şase-şapte - pe formaţiuni de dreapta, „inocente”, lingave, care n-au trecut pragul.

În final, scrutinul europarlamentarelor s-a dovedit a fi, în egală măsură, un semnal important pentru ambele tabere politice.

Victor Ponta şi strategii PSD au înţeles pericolul major în care se află şi au relansat, cu şi mai mare vigoare, manevrele de anihilare a lui Crin Antonescu şi de scindare a PNL, în perspectiva „renaşterii” USL, singura posibilitate de a-şi spori susţinerea electorală pentru Cotroceni.

La rândul său, dreapta pare să fi înţeles, după mişcările de trupe înregistrate în zona liberală, că a venit timpul să renunţa la orgolii inutile, poliţe vechi şi jocuri mărunte de culise. PNL şi PDL anunţă o regrupare, ba chiar o alianţă anti-Ponta, ca nucleu al viitoarei opoziţii unite, iar MRU spune că se bagă la joc, cu Forţa Civică.

Încolţită şi sărăcuţă în procente, îngrozită de spectrul aneantizării noului său partid, Elena Udrea cere să fie primită în alianţă fără să pretindă ceva la schimb.

Cu siguranţă, anunţul ei conţine sfatul lui Traian Băsescu: „Ciocu` mic şi joc de glezne până ne vedem înăuntru. Pe urmă, mai vorbim...”. Marea problemă a celor doi este că Blaga n-o vrea pe Udrea în alianţă.

Asta ar fi culmea: tandemul Băsescu-Udrea scăpat din mâna „triadei” Ponta-Dragnea-Voiculescu să fie, până la urmă, „înfulecat” de „Buldog”...
http://www.gandul.info/puterea-gandului/dreapta-unita-fara-basescu-si-udrea-12655363

Scris de Continut sponsorizat

Șah politic la prezidențiale

Șah politic la prezidențiale

Re: Șah politic la prezidențiale

Nu au câştigat ei, am pierdut noi

Dreapta unită fără Băsescu şi Udrea?

Re: Șah politic la prezidențiale