de noapte buna: Pe mâna cui vor juca SUA: Ponta sau Băsescu?

Războiul pentru sau împotriva supraaccizei de 50 de bani pe litrul de combustibil, în care se confruntă preşedintele Traian Băsescu şi Victor Ponta, nu este doar un exerciţiu de precampanie electorală, iar preocuparea celor doi de a strânge capital electoral este secundară.

Miza sa, miza bugetului de anul viitor, în general, stă în suma de bani pe care USL va reuşi să o aspire din buzunarele noastre pentru a-şi finanţa luptele politice de anul viitor, cu ajutorul creşterilor de taxe percepute afacerilor private şi care se vor traduce în creşteri de preţuri.

În funcţie de numărul de zerouri pe care îl va avea în coadă, cota prăduită din banul public ar putea tranşa înainte de termen cine va conduce România în următorul deceniu şi poate chiar dincolo de acest orizont. De acolo vin înverşunarea premierului de a cadorisi ministerele PSD cu sume suplimentare consistente, dar şi opoziţia furibundă a preşedintelui.

Aparent, nici o noutate. Traian Băsescu a spus deja, cu subiect şi predicat, că banii de campanie sunt motivul real pentru care Victor Ponta îşi asumă o măsură atât de nepopulară cum este creşterea preţurilor la carburanţi. Ce nu a spus răspicat preşedintele, însă, este că riscul ca doar banii negri să decidă învingătorii de anul viitor este maxim, iar şansele sale de a împiedica victoria unei maşinării care va putea cumpăra cam tot şi cam pe oricine îi stă în cale se vor apropia de zero.

Fondurile colectate din supraacciza la combustibil, dar şi din impozitul pe construcţiile speciale, celebra „taxă pe stâlpi“, vor creşte într-atât de mult puterea PSD-ului, în special, de a-şi cumpăra susţinere politică încât orice armă politică legitimă care, în condiţii de şanse egale, ar putea să o contracareze va fi în bună măsură anihilată de complicităţile generate de banii deturnaţi şi redistribuiţi.

Contextul este perfect pentru PSD. Suntem după mai mult de cinci ani de criză şi nu există segment al societăţii care să nu se simtă vlăguit de lipsa cronică de resurse.

Dacă în 2008 Guvernul Tăriceanu a avut nevoie de multe miliarde de euro ca să stingă foamea de pomeni electorale a propriului aparat de partid, dar şi a PSD-ului, susţinătorul său în Parlament, fără de care nu ar mai fi existat de mult un guvern Tăriceanu, astăzi performanţa poate fi cu mult depăşită cu un sfert din banii cheltuiţi atunci. Iar PSD are toate şansele să pună mâna pe aceşti bani.

În primul rând, trebuie remarcat că actuala putere este extrem de eficientă atunci când vine vorba de propriile interese vitale. Nu a recurs la creşteri de impozite şi taxe pentru cetăţeni nu din grijă pentru ei şi nici măcar din calcul electoral. De altfel, îşi asumă o pierdere de imagine consistentă prin creşterea preţurilor la carburanţi, ceea ce confirmă că nu goana după voturi a contat în luarea deciziei. S-a orientat către combustibili şi „construcţii speciale“ pentru că de acolo poate şi colecta ceea ce impozitează mai drastic. După ce justiţia a dat iama în câteva mari reţele de contrabandă cu produse petroliere, nivelul colectării taxelor s-a îmbunătăţit spectaculos. Marile companii din domeniu, care controlează o cotă mare din piaţă şi nu îşi permit haiducia reţelei Racz, au devenit unii dintre cei mai disciplinaţi furnizori de taxe şi accize ai statului.

Guvernul a ales combustibilii pentru a fi supraaccizaţi pentru a tăia, practic, orice şansă ca românii să se poată sustrage acestui surplus de impozit pe care ei îl vor plăti la pompă, şi nu companiile petroliere din profitul lor. Şi nu se pot sustrage deoarece aproape fiecare familie are câte o maşină, iar cele ce nu au vor plăti supraacciza când vor achita preţurile crescute la produsele de bază.

Al doilea motiv – companiile petroliere sunt mai eficiente la colectare decât ANAF, ceea ce înseamnă că aproape toate veniturile preconizate vor şi ajunge la Trezorerie şi, ulterior, în mâna lui Liviu Dragnea şi a altor miniştri, şi nu vor rămâne pe hârtie, cum se întâmplă cu TVA. Din acest punct de vedere, va fi probabil cel mai „democratic“ impozit din România. Ne va lovi pe toţi aproape la fel. Este un soi de taxă pe respirat.

Dar arma secretă a PSD-ului nu este acciza la carburanţi, ci „taxa pe stâlpi“. În timp ce prima este uşor de estimat, deoarece se ştiu destul de precis veniturile obţinute din vânzările „la pompă“, „taxa pe stâlpi“ este ceva absolut nou şi de aceea nu există previziuni care să poată fi luate în calcul cu un grad mare de certitudine. De aceea în buget au fost prinse doar 500 milioane de lei, deşi ministrul de Finanţe declara senin că „veniturile colectate sunt (adică, vor fi – n.m.) undeva la dublul sumei care a fost estimată“.

Dar, în timp ce Daniel Chiţoiu spune că se aşteaptă, în realitate, la un miliard de lei venituri din această taxă, mai mulţi executivi din cadrul unor mari companii spun că încasările totale ar putea fi şi de zece ori mai mari. Iar ca argumente au adus propriile estimări în privinţa taxelor pe care companiile lor le vor plăti. Doar una dintre acestea şi-a bugetat o cheltuială de 100 milioane de lei, anul viitor, pentru „taxa pe stâlpi“.

Dacă luăm o variantă de mijloc între estimarea „realistă“ a lui Chiţoiu şi cea a oamenilor care vor plăti efectiv această taxă, rezultă aproape un miliard de euro pe care statul îl va încasa suplimentar în 2014. Şi care va ajunge, în mare măsură, în mâinile marilor coordonatori ai campaniei USL. De fapt, şi aici este cheia, în mâinile şefilor de campanie ai PSD, pentru că şansele sunt aproape nule ca USL să rămână intactă până în momentul redistribuirii banilor „picaţi din cer“ în urma unei colectări miraculoase şi nemaiîntâlnite în istoria statului român.

Ce va mai putea face Traian Băsescu împotriva unui PSD care va avea de cheltuit în campaniile de anul viitor câteva miliarde de euro, dacă includem şi rezervele bune de prăduit din bugetele existente şi în prezent la dispoziţia ministerelor? Destul de puţin, dacă ţinem cont şi că omul pe care îl va desemna ca succesor şi pe care ne va recomanda să-l votăm va intra, oricum, destul de târziu într-o luptă electorală pentru care Victor Ponta şi Crin Antonescu se pregătesc de multă vreme.

De aceea, nu va ceda uşor în lupta pentru buget. Şi nu va ezita să folosească absolut toate mijloacele pe care le mai are la îndemână, inclusiv sesizarea Curţii Constituţionale, pentru a împiedica creşterea decalajului de resurse pe care Ponta şi omul său le vor avea la dispoziţie în confruntarea de anul viitor. Dacă acest decalaj depăşeşte un prag critic, jocul s-ar putea încheia înainte ca, formal, să înceapă.

La rândul lor, perfect conştienţi de importanţa războiului economic şi de îndârjirea preşedintelui, liderii PSD nu se vor da în lături de la nimic pentru a-l bloca pe Traian Băsescu. Comisia pentru anchetarea afacerii cu pământ a fiicei sale este doar începutul.

Anchetele care au demarat împotriva funcţionarilor din ministerul condus ani buni de Elena Udrea, dar şi din alte instituţii, anunţă că oamenii din cercul intim al preşedintelui nu se mai bucură de imunitatea care le-a fost acordată ani de zile. În acest punct se va închide, de fapt, pactul de coabitare, moment în care ambele tabere vor fi dezlegate pentru a folosi orice armă doresc pentru a-şi nimici adversarul.

Singura necunoscută este poziţia Statelor Unite ale Americii, ţară care adesea a jucat, secondată de Marea Britanie, dar şi de alte ţări europene, rolul de arbitru principal în disputele politice interne. Mai precis, oficialii de la Washington şi reprezentanţii lor de la Bucureşti au trasat acele linii roşii pe care au trebuit să le respecte toţi politicienii dornici să se afle într-un dialog cu această ţară extrem de puternică şi deosebit de interesată de România în ultimii zece ani.

Unul dintre motivele pentru care Traian Băsescu s-a bucurat de-a lungul anilor de preţuirea şi de sprijinul SUA constă tocmai în faptul că a respectat cu stricteţe aceste linii roşii. Cel mai important, a apărat instituţiile vitale de asaltul politicienilor, a dat o libertate fără precedent celor ce le conduc şi chiar şi atunci când şi-a făcut jocurile dâmboviţene a avut grijă ca ele să nu pună în pericol statul de drept.

Poziţia Statelor Unite faţă de cei ce se vor confrunta anul viitor în alegerile prezidenţiale va avea ca principal criteriu voinţa, dar mai ales puterea de a respecta liniile roşii trasate, în interesul României şi al parteneriatului strategic dintre cele două ţări, de-a lungul principalelor obiective de dezvoltare a statului de drept, a justiţiei, a democraţiei în general.

Din acest punct de vedere, indiferent cine va candida din partea PSD, cu foarte puţine excepţii, pleacă în luptă cu un handicap. Şi nu atât din cauza istoriei acestui partid, cât a faptului că instinctele sale de dominare absolută a României au rămas la fel de intacte ca pe vremea când se numea PCR. Implicit, profilul de candidat care se potriveşte aşteptărilor partenerilor americani şi europeni este cel al unui om care poate ţine piept mafioţilor din propriul partid şi care le poate trasa, la rândul său, o hartă de linii roşii în interiorul căreia au voie să se mişte şi a cărei ignorare o vor plăti scump.

Adică, un lider suficient de abil şi puternic ca să fi fost în stare, anul trecut, să îşi oprească partidul de la suspendarea preşedintelui, care nu ar fi încercat să impună ca procurori-şefi la Secţia I a DNA oameni obedienţi şi care nu ar accepta să pună noi biruri pentru a-şi finanţa campania electorală.
Un viitor preşedinte stăpân pe el, care să poată ţine în frâu instinctele antidemocratice din propriul partid, este cu atât mai necesar cu cât PSD va fi, în continuare, extrem de puternic. Un partid dominant, cuplat cu un preşedinte slab, care va tolera din neputinţă abuzurile şi corupţia endemică, ar fi o combinaţie nefastă. Ne-ar întoarce înapoi la anii de mizerie ai lui Ion Iliescu.
Statele Unite sunt cât se poate de conştiente de acest risc, după cum sunt conştiente şi de faptul că Traian Băsescu nu va mai candida anul viitor, nu are încă un candidat pe care să-l susţină public şi nu are nici sprijinul vreunui partid. Ceea ce înseamnă că, întocmai ca fiecare dintre noi, este foarte posibil să ajungă să aibă de ales între două rele.

Ceea ce complică şi mai tare lucrurile este că, într-o situaţie de acest tip, alegerile lor ar putea fi, ca şi ale noastre, unele pe bază de proxy.

Adică să îşi manifeste sprijinul, discret, pentru Victor Ponta, de exemplu, deoarece au încredere deplină în unii dintre oamenii care îl susţin pe acesta, sau pentru cel recomandat de Traian Băsescu, nu pentru că ar fi opţiunea ideală, ci tocmai pentru că „garantează“ pentru el actualul preşedinte. Şi într-o variantă, şi în cealaltă, întrebarea este: ce garanţii oferă cele două tabere că îl pot ajuta sau împiedica, în caz de extremă gravitate, pe viitorul preşedinte să respecte sau să nu treacă liniile roşii? Se poate conduce o ţară, măcar şi temporar, pentru început, prin proxy? Sigur, de rege încoronat sub tutela unei regenţe s-a mai auzit, dar de un preşedinte nu!

Faptul că Washingtonul tot nu are încă un ambasador la Bucureşti nu este deloc de natură să ne liniştească. Din contră, pare un semn că şi cea mai mare putere a lumii a cam obosit să facă pe diriginta într-o clasă de elevi recalcitranţi. Cu toate acestea, cu sau fără ambasador, tot va avea un cuvânt de spus în disputele politice ce vor ajunge la apogeu anul viitor. Ceea ce se va întâmpla în perioada care a rămas va cântări decisiv. Dacă cele două centre de putere vor rămâne, aşa cum pare acum, la varianta de administrare prezidenţială prin proxy, atunci ambele vor trebui să demonstreze, cu fapte, că îşi pot duce regenţa până la capăt. Adică, îşi pot impune veto-ul asupra deciziilor celor pe care îi vor arunca în arenă atunci când situaţia poate scăpa de sub control.

În cazul PSD-ului, va conta enorm care va fi linia dincolo de care se vor lăsa convinşi să nu treacă în încercarea de a-l anihila politic pe Traian Băsescu. În cazul lui Traian Băsescu, va cântări decisiv abilitatea sa de a face un tandem convingător cu un alt politician, care va fi interfaţa sa în alegeri.

În primul caz, testul îl vor da cei ce garantează pentru Victor Ponta. Dacă vor eşua în a preveni o situaţie similară cu cea de la DNA, este limpede că şansele de a ţine sub control PSD-ul, după ce baronii se vor trezi că deţin din nou puterea absolută, sunt mici.

În al doilea caz, testul îl dă preşedintele. Dacă el va duce toată campania, iar un secund timid şi docil îi va ţine isonul, este limpede că tandemul e o himeră. S-a văzut deja în cazul lui Emil Boc care sunt limitele unei astfel de aşa-zise cooperări. Iar dacă în formula preşedinte-premier ierarhia mai permitea o oarecare suprapunere de roluri, invers este exclus. Evident, şi pentru noi, şi pentru toţi cei ce ne doresc binele, ideal ar fi să avem de ales între candidaţi autentici, nu între proxy-uri, care înţeleg singuri de ce este important să nu depăşim acele linii roşii pe care ni le dictează interesul naţional. Şi tot ideal ar fi şi ca acel candidat care va simţi că nu mai este în graţiile partenerilor occidentali să nu dea fuga pentru a căuta sprijin la Moscova sau la Beijing.
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/pe-mana-cui-vor-juca-sua-ponta-sau-basescu-320060.html

Preşedintele Traian Băsescu roagă Camera Deputaţilor să respingă Legea amnistierii.

„Președintele României, domnul Traian Băsescu, roagă Camera Deputaților să respingă Legea pentru amnistierea unor infracțiuni și grațierea unor pedepse (PLX 163/2013). O eventuală adoptare a acestei legi va decredibiliza eforturile de luptă împotriva corupției și va afecta încrederea în justiție având, în același timp, efecte catastrofale pentru următorul raport privind Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV)", afirmă purtătorul de cuvânt al Preşedintelui, Bogdan Oprea, potrivit Administraţiei Prezidenţiale.

Comisia juridică a Camerei a dat, luni seară, raport favorabil proiectului de lege privind amnistierea, cu majoritate de voturi, înregistrându-se patru voturi "împotrivă".

Proiectul de lege, iniţiat de deputaţii Mădălin Voicu şi Nicolae Păun, privind amnistierea va intra la sesiunea de vot final a Camerei de marţi, programată pentru ora 12.30.




Adoptarea raportului favorabil asupra proiectului în Comisia juridică nu a fost făcută publică.

Urmare a amendamentelor adoptate de comisie, proiectul prevede amnistierea infracţiunilor pedepsite cu închisoare de până la şase ani şi graţierea pedepselor cu închisoarea de până la şapte ani.

Termenele iniţiale erau de până la patru ani pentru amnistie şi de şapte ani pentru graţiere.

Proiectul de lege ar favoriza mai mulţi politicieni care au fost condamnaţi la închisoare, printre care:

Dan Voiculescu - fost senator PC condamnat la 5 ani de închisoare în dosarul ICA (primă instanţă)

Gigi Becali - fost deputat, condamnat la 3,6 ani de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu, sechestrare de persoane, dare de mită (decizie definitivă)

Adrian Năstase - fost premier al României, condamnat la 2 ani de închisoare pentru folosirea funcţiei publice în scopuri personale şi 3 ani de închisoare cu suspendare pentru şantaj

Dan Păsat - fost deputat independent condamnat la 3 ani de închisoare cu executare pentru şantaj (primă instanţă)

Virgil Pop - fost deputat PNL condamnat la 5 ani de închisoare pentru luare de mită (decizie definitivă)

Ioan Avram Mureşan - fost ministru al Agriculturii condamnat la 7 ani de închisoare pentru trafic de influenţă (decizie definitivă)
http://www.b1.ro/stiri/politica/presedintele-traian-basescu-cere-camerei-deputatilor-sa-respinga-legea-amnistierii-are-efecte-catastrofale-pentru-mcv-71285.html

Premierul Victor Ponta nu este de acord cu noua formă a proiectului de lege de amnistiere, care se discută  astăzi în Parlament. Premierul a cerut în mod explicit ca infracţiuni precum luare de mită, dare de mită sau trafic de influenţă să fie excluse din lista beneficiarilor amnistiei. Premierul Ponta le-a transmis colegilor din Parlament că nu va susţine forma legii decât dacă pedepsele de corupţie vor fi exceptate, potrivit România TV. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Parlamentul votează astăzi eliberarea puşcăriaşilor. Victor Ponta le-a cerut parlamentarilor USL ca amnistia ar trebui să se refere la pedepsele mai mici de 5 ani şi să nu includă faptele de corupţie. În aşa fel, ar fi vorba de amnistierea pedepselor mici, pentru a decongestiona sistemul penitenciar, care în prezent nu mai face faţă. Proiectul privind amnistierea şi graţierea unor pedepse urmează să fie supus marţi votului în plenul Camerei Deputaţilor, for decizional la acest act normativ, după ce Comisia juridică a adoptat luni seară raport favorabil cu amendamente. Proiectul de lege stipulează că pot fi amnistiate infractiunile care prevăd o pedeapsă privativă de libertate de până la 6 ani şi gratierea în întregime a pedepselor cu închisoare de până la 7 ani. „Pentru înfăptuirea unor politici penale corecte, propunerea legislativă privind aministierea unor infracţiuni, graţierea şi reducerea unor pedepse, oferă posibilitatea persoanelor condamnate, care au săvârşit infracţiuni ce nu prezintă un pericol social ridicat şi cei care în timpul executării pedepsei au dat dovezi temeinice de îndreptare, să beneficieze de clemenţa legiuitorului în sensul amnistierii şi graţierii pedepselor aplicate de instanţele de judecată”, se arată în expunerea de motive. La dezbaterile din plenul Camerei Deputaţilor, PNL, PDL şi PPDD au anunţat că vor vota împotriva proiectului de lege iniţiat de Păun şi Mădălin Voicu.
http://adevarul.ro/news/politica/ponta-coruptii-trebuie-ramana-inchisoare-1_52a6e23ac7b855ff56982e46/index.html

PS Maine se va spala pe maini ca Pilat din Ponta ( pardon , Dambovita ) io am vrut asa dar parlamentul suveran a zis BA.

E clar: camarazii Ponta și Antonescu nu vor petrece sărbătorile împreună. Crin i-a avertizat pe ziariștii care l-au întrebat de premier: „înțeleg că nu ne mai suportați despărțiți. Obișnuiți-vă!”. Cei care trebuie să se obișnuiască sunt însă chiar liberalii care-l propuseseră ca șef interimar la TVR pe realizatorul tv Rareș Bogdan, un apropiat al partidului, și care s-au trezit părăsiți în sală: PSD a dispărut ca prin farmec iar propunerea a căzut la vot. Noi l-am votat pe Greblă, a zis Crin iar ei ne-au boicotat: „e o istorioară scurtă despre cine are cuvânt și cine e mincinos”. Dl. Ponta n-are cuvânt dar are pumn. Vrea să numească șeful TVR prin OUG. Întrebat de ce lipsește de la vot, Florin Iordache (PSD) a dat explicații amețitoare: „suntem prin Cameră, deci mă duc la comisie, știam că se votează dar nu mă poate obliga nimeni să intru cu forța în sală dacă am chestiuni mult mai importante”. Arzătoare, vorba lui Caragiale.Dar, despărțiți sau depărtați, Antonescu și Ponta, Felix și Crin, sunt tot frați, tot lacomi și deșucheați: după ce Gigel Știrbu, noul ministru al Culturii, a depus jurământul la Cotroceni iar Greblă se pregătea să jure pentru CCR, premierul a părăsit ceremonia exact ca Antonescu în vară. Pesemne fiindcă nu suportă judecătorii iar CCR-ului tocmai îi pregătise o surpriză. Câțiva deputați UDMR și PSD au înaintat o lege prin care toate dosarele îngheață până când CCR judecă „excepțiile de neconstituționalitate” sesizate. Adică până trec cele 11 luni ale lui Băsescu și nu mai intră nimeni la închisoare. Decât cu recomandare de la PSD. Sunt culmea neobrăzării, indivizii ăștia! Nu le-a ajuns scandalul cu maltratarea Codului Penal! Acum vor să transforme și CCR într-un congelator de procese. Torționarii statului de drept s-au năpustit și asupra culturii – unde (ca și înaintașii lor comuniști) au ambiția să distrugă elita: PSD vrea să comaseze Muzeul Satului cu Muzeul Țăranului Român. Or fi bolnavi? Cum merge ceva bine, PSD-ului i se pune pata și trece la distrugere. Până și Gigel Știrbu și-a dat seama că e vorba de o crimă și a anunțat „că nu semnează un asemenea act”. Dacă vor comasări, să se comaseze guvernul Ponta cu muzeul Mina Minovici și să îmbogățească expoziția cu monstruozități în formol așezându-se lângă borcanul cu puterea lui Terente. Dl. Zgonea a și insinuat: „cine nu-i în stare, să plece de la guvernare”. Un senator liberal a propus ceva similar: „să picăm guvernul pe 30 decembrie”. C-așa-i la guvernare. Dacă nu curge, pică.

Senatorul Sorin Roşca Stănescu este primul parlamentar care a acceptat să răspundă întrebărilor din sondajul politic al finalului de an, realizat de portalul Machiavelli.ro. Sorin Roşca Stănescu consideră că preşedintele Traian Băsescu poate fi considerat omul politic al anului 2013, iar 2014 va aduce ruperea USL şi o nouă majoritate parlamentară.

Care au fost cele mai importante evenimente ale anului politic 2013?
1 - Deteriorarea într-un timp record, de un an, a unităţii USL. În consecinţă, crearea unei instabilităţi politice pe fondul unei majorităţi de 70%.
2 - Reinventarea lui Traian Băsescu şi reîmprietenirea acestuia cu o parte din electoratul pierdut.
3 - Detaşarea ideii că la prezidenţiale fiecare partid va avea un candidat propriu.
4 - Un buget de austeritate care nu a creat valoare adăugată.

Care a fost revelația / surpriza anului politic 2013?
1 - În condiţiile în care criza mondială s-a încheiat, ca de altfel şi criza europeană, România este incapabilă să se relanseze.
2 - România nu se va relansa nici in viitor,nu atât fiindcă nu ne permite Fondul Monetar Internaţional de care, în mod straniu, încă suntem legaţi, cât datorită restricţiilor impuse de Germania prin intermediul celei de-a doua părţi din troică, care este UE.

Cine a fost omul politic al anului 2013?
Traian Băsescu. El a reuşit, profitând de labilitatea adversarilor săi şi de neînţelegerile dintre aceştia, să preia conducerea jocului politic.

Ce schimbări politice importante va aduce anul 2014?
1 - Ruperea USL.
2 - O nouă majoritate parlamentară.
3 - Un nou preşedinte.

Cine va disputa finala alegerilor prezidențiale din 2014?
Dacă va candida, Crin Antonescu va fi sigur în finală. Tot în finală mai pot fi Victor Ponta, Mugur Isărescu sau George Maior.

Facuti praf cu orice ocazie de fostul lor lider, unii dintre pedelisti vor sa-i bage strambe lui Traian Basescu la PPE.Razbunarea perfecta pentru acesti democrat-liberali ar fi sa-i spuna si ei ”Adio!” lui Traian Basescu, dar nu sunt convinsi ca ii tine cureaua. In plus, PDL este perceput ca un partid care face opozitie in viteza a doua, situatie in care atacarea lui Basescu pe piata interna s-ar putea intoarce impotriva lor si a partidului condus de Vasile Blaga. Asa stand lucrurile, pedelistii si-au ”amintit” brusc ca doar PDL este membru al PPE, nu si Traian Basescu (care nu are voie, ca presedinte, sa faca parte dintr-un partid/alianta politica), prin urmare acesta nu ar avea dreptul de a se implica in actiunile popularilor europeni și de a se afisa ori de cate ori poate alaturi de liderii PPE.

Tinand cont de toate acestea, pedelistii dornici de riposta incearca sa-si convinga colegii sa atentioneze, oficial, PPE ca Traian Basescu nu mai reprezinta PDL – prin urmare nu are cauta printre popularii europeni, se subintelege. Desi resentimentele sunt destul de puternice in tabara pedelista, este greu de crezut ca amenintarile proferate acum se vor concretiza. Nu de alta, dar capetele luminate din PDL stiu foarte bine ca liderii PPE nu dau o ceapa degerata pe un partid de opozitie de 15% in Parlament, in schimb vor tine cu dintii de un presedinte de tara.



Comentati si cititi aici: http://www.enational.ro/news/politica/pedelistii-viseaza-sa-i-tranteasca-lui-basescu-usa-ppe-in-nas-363131.html/#ixzz2oxNcp0oH