Va fi pusă România pe o altă linie strategică?

Unele declarații ale liderilor USL intră în contradicţie cu obiectivele naţionale, care gravitează în jurul celor trei mari axe de politică externă a României: apartenenţa la UE, la NATO şi parteneriatul strategic cu SUA.
„Tocmai m-am întors dintr-o vizită într-o ţar­ă extraordinară, un bun prieten al României“, de­clara, referindu-se la China, premierul Vic­tor Ponta, la recepţia Ambasadei SUA la Bu­cu­reşti, în cinstea sărbătorii Zilei Americii. Dată fiind lipsa unei reveniri oficiale asupra acestei declaraţii, te întrebi dacă e vorba despre o ina­­bilitate diplomatică sau un mesaj bine ticluit.
Cert este că, două zile mai târziu, un deputat PSD, Bogdan Diaconu, scria pe pagina oficială a Radio Vocea Rusiei: „Asia nu e condusă în­să de prietenii lui Băsescu. (...) Nu am știut, când am văzut derularea turneului asiatic, că această ieșire din izolare a României și faptul că a redevenit o țară, depășind statutul de co­lonie, va stârni un asemenea cuib de vi­pere“. Cu o zi înainte de începerea vizitei în Chi­na, acelaşi deputat scria, tot pentru pagina postului de radio guvernamental rusesc pentru străinatate: „Cred că turneul asiatic al pre­mie­rului reprezintă numai începutul unei noi vi­zi­uni a politicii externe“. Opiniile d-lui Diaconu nu par simple articole de presă.
În primul rând, nu sunt părerile unui analist politic neimplicat în deciziile majore ale ţării. Sunt cuvintele unui reprezentant al puterii, de­putat în Parlamentul României, locul în ca­re se amendează şi se votează inclusiv Stra­tegia Națională de Apărare. Dacă PSD nu ar fi fost în asentimentul lui, am fi asistat la o de­limitare oficială de aceste afirmaţii.
În al doilea rând, aceste declaraţii au fost pre­cedate de alte discursuri şi decizii cu iz an­ti­european. Să ne amintim cum îi puneau la colţ liderii USL, în vara 2012, pe reprezentanţii unor cancelarii vestice şi pe cei ai De­par­ta­men­tului de Stat american. De declaraţia lui An­drei Dolineaschi, deputat PSD, care spunea că toată lumea ar trebui să se roage ca noi să nu intrăm în spațiul Schengen. De de­cla­ra­ţia ministrului de Externe, Titus Corlă­ţean: „Aşa cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare“. De a d-nei Norica Nicolai, care a cerut ca România „să nu mai stea sub fus­tele doamnei Merkel“. De cea a lui Cătălin Ivan, portavocea PSD, care a clamat că „prietenii lui Traian Băsescu“ sunt cei care vor răul Ro­mâniei. De declaraţia d-lui Ponta, din toamna 2012: „Dacă ni se spunea în 2007 «domnule, nu o să aveţi nici drumuri, nici spitale, nici agricultură ca în Vest, dar o să vă fa­cem ANI şi DNA», poate că ne gândeam de mai multe ori“. Să ne amintim de planul USL de a des­fiinţa CCR şi instituţii ale statului a căror activitate este monitorizată de CE: DNA şi ANI. Dar şi de refuzul USL de a include la vot, în par­lament, SNAp. Acest document – care men­ţionează printre obiectivele naţionale de securitate creşterea influenţei internaţionale a NATO şi a UE, în paralel cu consolidarea cooperării dintre ele – e blocat în Legislativ din 2010.
Toate aceste declarații ale liderilor USL intră în contradicţie cu obiectivele naţionale, care gra­vitează în jurul celor trei mari axe de po­litică externă a României: apartenenţa la UE, la NATO şi parteneriatul strategic cu SUA. Şi atunci te întrebi, din nou, dacă sunt erori de comunicare sau semne că se lu­crează la pu­nerea României pe o altă linie strategică.