PONTA se apleacă după săpun iar KĂKĂRAU pupă moaștele lui Fenechiu și „poala ” Ramonei Mănescu

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, marţi, despre privatizarea CFR Marfă, că este “un eşec de etapă”, de care nu se fac vinovaţi nici actualul ministru al Transporturilor şi nici fostul ministru. “Salut decizia curajoasă şi fermă a ministrului actual al Tranporturilor, Ramona Mănesscu, care, fără a mai despica firul în patru, a aplicat foarte strict condiţiile contractuale şi legea”, a comentat Crin Antonescu.

Potrivit liderului PNL, “chiar dacă va exista o întreagă dezbatere şi se va discuta despre eşecul acestei privatizări, este un eşec de etapă, pentru care nu este de vină nici ministrul actual al Transporturilor şi nici fostul ministru”.

“Din punctul de vedere al ministrului, trebuia să primeze respectarea exactă a legii, ceea ce Ramona Mănescu a făcut şi pentru care o felicit. Restul, explicaţii mai pe larg, vom avea şi noi şi dumneavoastră după ce vor fi analizate”, a mai declarat Crin Antonescu.

Preşedintele PNL a arătat că Relu Fenechiu, fost ministru al Transporturilor, a avut două teme mari ca deţinător al portofoliului, deblocarea fondurilor europene şi încheierea cu succes, la etapa la care se afla, a procesului de privatizare CFR Marfă. “Relu Fenchiu a parcurs procesul respectiv, atât domnia sa, cât şi premierul au fost mulţumiţi şi sigur că l-am felicitat pentru un obiectiv atins”, a mai spus Antonescu.

Liderul PNL a menţionat, legat de ceea ce s-a întâmplat între timp, este “o discuţie generală”. “Vom discuta şi noi, aşeptăm să fim informaţi mai pe larg de noul ministru al Transporturilor”, a spus el.

Privatizarea CFR Marfă a eşuat pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR. În plus față de condițiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acțiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăți deținute de stat”, potrivit GFR.

Președintele Grampet Group, Gruia Stoica, cel care deține Grup Feroviar Roman, a declarat, marți, ca analizează posibilitatea de a cere o ordonanța președințială pentru continuarea procesului de privatizare a CFR Marfa.
„Analizam posibilitatea de a cere o ordonanța președințială sa putem sa continuam procedura de privatizare, sa adaptam Hotărârea Guvernului la cerințele europene“, a declarat Gruia Stoica, marți seara, in cadrul unei conferințe de presa.
Patronul GFR a menționat ca nu dorește neapărat sa dea statul in judecata, dar ca „nu are cum sa rămână statul cu cele 10 milioane de euro, cum a zis Ramona Manescu“: „Este obligatoriu sa ne recuperam banii“.
„Sunt trist si dezamăgit ca nu avem încheiata astăzi o privatizare de succes cu o companie romanească ce operează de 13 ani de zile pe calea ferata. Nu ne-am dus sa cumpăram televiziuni sau altceva, ne-am dus sa cumpăram o societate care operează pe căile ferate. „, a mai spus Gruia Stoica. Declarațiile lui Gruia Stoica au venit după ce, luni, privatizarea CFR Marfa a esuat, din cauza ca nu au fost îndeplinite condițiile de privatizare.

Mulțumiți de eșecul privatizării CFR Marfă, guvernanții vor să repete isprava

Fostul ministru Relu Fenechiu a declarat, marți, că GFR nu s-a retras de la privatizarea CFR Marfă, ci s-a constatat imposibilitatea continuării procesului, că Ministerul Transporturilor și-a îndeplinit toate obligațiile în privința acestei privatizări, arătând că procesul trebuie reluat de îndată.
„GFR nu s-a retras, s-a constatat imposibilitatea continuării procesului. Eu nu vreau să caut vinovați, acarul Păun. Dacă vă spun că vinovate sunt băncile pentru că nu au vrut să transfere creditele înseamnă că am căuta un vinovat neapărat, dacă vă spun că vinovat este Consiliul Concurenței că nu a dat mai repede răspunsul, poate aș fi nedrept cu cei de la consiliul Concurenței“, a afirmat deputatul PNL Relu Fenechiu, fost ministru al Transporturilor, întrebat în legătură cu vinovații eșuării procesului de privatizare la CFR Marfă.
El a mai spus că nu se poate discuta despre despăgubiri plătite de statul român în acest caz și că, dacă se constată că nu din culpa GFR a eșuat privatizarea, atunci nu i se poate reține garanția depusă.
„Dacă se constată că nu din culpa GFR privatizarea a eșuat, nu cred că avem cum să-i luăm banii omului“, a precizat Fenechiu.
El a arătat că știe foarte bine contractul și că există „niște clauze suspensive“, dar că lucrurile sunt în regulă.
„Eu trebuie să vă spun că știu foarte bine acel document, există câteva clauze suspensive, deocamdată GFR și-a manifestat oral dorința sau posibilitatea de a se publica acest document, dacă o va face, el poate fi public astăzi. Nu este nimic anormal în el. L-am citit încă odată cu atenție astăzi pentru a fi sigur că lucrurile sunt în regulă“, a adăugat Fenechiu.
Relu Fenechiu a spus că s-a vorbit foarte mult de contestarea acestei privatizări, dar toți cei care au contestat-o au pierdut în instanță și este important să se demareze de urgență procedura de privatizare.
„Părerea mea este că acum privatizarea trebuie reluată de îndată“, a afirmat Fenechiu, adăugând că țara noastră este într-o competiție acerbă cu toate companiile private din Europa și nu crede că o companie în proprietatea statului poate să reziste la o astfel de competiție.
Fenechiu a mai spus că, atunci când a ajuns el la minister în luna ianuarie, CFR Marfă era o companie cu mari pierderi, neatractivă, iar astăzi această companie realizează profit, în urma managementului privat și a măsurilor financiare luate.

Un eșec previzibil

Privatizarea CFR Marfă a eșuat pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu și-au dat acordul pentru schimbarea acționariatului, iar Consiliul Concurenței nu a avut timpul necesar pentru a se pronunța asupra tranzacției, potrivit GFR. În plus față de condițiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acțiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăți deținute de stat“, potrivit GFR.
Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a declarat luni seara că Grup Feroviar Român (GFR) ar fi putut plăti pentru acțiunile CFR Marfă, că ministerul a îndeplinit toate condițiile pentru transferul de proprietate și că procesul de privatizare va fi reluat. „Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunțând la condițiile suspensive din contract. Au fost trei astfel de condiții la care s-a făcut referire: finalizarea de către vânzător a conversiei creanțelor deținute de stat asupra societății la data semnării contractului, condiție îndeplinită de vânzător, o altă condiție suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenței, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câștigat licitația (în luna iunie - n.r.), însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie - n.r.), și aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare“, a afirmat Mănescu. În ceea ce privește a treia condiție, respectiv obținerea de către vânzător de la finanțatorii interni și externi ai CFR Marfă a acordului de modificare a structurii acționariatului companiei, Mănescu a spus că notificările au fost transmise de comisia de privatizare la timp, însă nu toate băncile au avizat favorabil până acum.
Ministrul Transporturilor a arătat că, în aceste condiții, s-a aplicat prevederea din contract care spune că dacă în termen de 60 de zile nu sunt îndeplinite condițiile acordul se desființează.

http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013101692231/Actualitate/Gruia-Stoica-avertizeaza-guvernul-E-obligatoriu-sa-ne-recuperam-banii.html

La scurt timp după ce a plecat din Guvern, din cauza problemelor cu procurorii, dar şi graţie brânciului dat de Victor Ponta, Varujan Vosganian a simţit nevoia să răspundă amabilităţilor premierului.

Într-o emisiune televizată a Digi 24, fostul ministru al Economiei a explicat că Guvernul s-a înhămat la privatizarea Oltchim- cu "părintele Elodiei", Dan Diaconescu, pe post de investitor de mare calibru-, fără prea multă tragere de inimă. Privatizarea fusese cerută de FMI, dar şi de alte organism financiare internaţionale, exasperate de proporţiile la care ajunsese căpuşarea societăţii de stat.

Privatizarea cu Dan Diaconescu a fost bifarea unei solicitări a FMI (...) A fost o formalitate ca să nu oprim aprobarea de către FMI a unei etape procedurale în acordul de asociere", a spus fostul ministru. Desigur, Vosganian l-a lovit pe Ponta cu manta. Nu a confirmat că întreaga tărăşenie a fost pusă în scenă pentru a arunca praf în ochii oficialilor FMI, aşa cum presa a vehiculat la acea vreme. A fost direct implicat în privatizare şi nu putea da toată vina pe premier. Drept urmare, a susţinut că vânzarea Oltchim era imposibilă, pentru că nu era un obiectiv economic atractiv.
Argumentul nu stă în picioare. Ne aducem cu toţii aminte că halucinanta "ofertă" a lui Dan Diaconescu a scos din cărţi câţiva investitori de buna-credinţă, care ar fi cumpărat Oltchim la un preţ corect. Sau că oferta lui Diaconescu a fost acceptată după expirarea termenului legal de depunere sau că nu i s-a cerut niciun document bancar care să dovedească solvabilitatea patronului OTV. Astfel, privatizarea Oltchim a fost amânată până după alegerile parlamentare, pentru că Victor Ponta nu a vrut să detoneze o bombă socială în plină campanie electorală.
Că Guvernul nu s-a omorît cu vânzarea Oltchim era, deci, evident. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul vânzării CFR Marfă. Lucrurile sunt, parcă, mai limpezi decât în privinţa Oltchim: statul român a făcut tot posibilul să trântească afacerea.
Cum altfel să ne explicăm că Guvernul i-a cerut omului de afaceri Gruia Stoica să vină cu banii într- un termen care nu a permis Consiliului Concurenţei să se pronunţe asupra vânzării CFR Marfă? Ca să nu mai vorbim de faptul că statul a şters datoriile societăţii, dar nu a finalizat în timp util noua structură a capitalului social. Greşelile sunt mult prea flagrante pentru a fi vorba doar de incompetenţa guvernanţilor, pe care însă nu o exclud a priori.
Probabil, teama guvernanţilor de DNA, alimentată de intervenţiile publice ale preşedintelui Traian Băsescu, a jucat şi ea un rol important în abandonarea procesului de privatizare. De pe vremea interimatului lui Victor Ponta la Transporturi, a fost evidentă reţinerea sa de a semna orice act în cursul procesului de privatizare. De ce? Pentru că pârtia pe care statul i-a făcut-o lui Gruia Stoica printre ceilalţi potenţiali investitori, astfel încât acesta să câştige licitaţia, este cusută cu aţă albă.
De ce se codeşte Guvernul să vândă CFR Marfă? Cred că este evident. De ce ar da USL o asemenea lovitură propriei clientele de afaceri, care prosperă pe spinarea societăţii de stat? Probabil, nici Gruia Stoica nu este prea interesat să o cumpere. De ce ar face-o? Relaţia de afaceri dintre CFR Marfă şi GFR, firma sa privată, s-a dovedit în timp extrem de profitabilă. În plus, viitorul sună bine. Datoriile CFR Marfă au fost şterse şi poate aloca mai multe resurse financiare pentru "investiţii".


http://www.evz.ro/detalii/stiri/editorialul-evz-1062263.html

Dacă gîndeşti cît de puţin logic – şi nu eşti atins de sifilisul patimei politice – ,Afacerea numită Privatizarea CFR Marfă îţi apare ca o nebuloasă imposibil de captat în hotarele inteligenţei omeneşti.

Să recapitulăm.
În 22 iunie 2013, liderii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu apar umăr la umăr, cum le stă bine unor companioni (doar politici, Doamne fereşte, să fie altfel!) şi declară, îngînîndu-se reciproc, că Guvernul a mai ouat un peştişor de aur prin marea reuşită numită Privatizarea Companiei de stat CFR Marfă.
Fericitul cîştigător al licitaţiei era un român, Gruia Stoica, mult timp chiriaş al paginii întîi a tabloidelor prin aventurile sale erotice prea ostentative ca să fie altceva decît mediocra publicitate a virilităţii sale.


Capitalistul băştinaş reuşise să cîştige în bătălia cu două companii străine, într-un efort de a dovedi că sub neghiobul regim USL capitalismul autohton îşi ia revanşa faţă de spoliatorul capitalism străin.
Din start, opinia publică devenea suspicioasă faţă de această privatizare prin care o companie de mărimea şi complexitatea CFR Marfă trecea în mîinile unui domn al cărui trecut postdecembrist îl recomanda cel mult pentru a cîştiga la licitaţie un atelier de dres pînzele.
Dar nu numai atît.
Istoria României postdecembriste stă să plesnească de privatizări frauduloase.
Toate însă, indiferent că o bucată din avuţia naţională a ajuns la un investitor străin sau la un investitor băştinaş au fost făcute cu maximă preocupare de a părea corecte.
Ei bine, privatizarea CFR Marfă lasă impresia unor privatizări frauduloase fără perdea, ba chiar dacă ne gîndim bine, ostentativ, strident frauduloase.
Alungarea făţişă a celorlalţi concurenţi, alcătuirea unei condiţii care să corespundă doar lui Gruia Stoica, profilul public suspect al investitorului plimbarea semnăturii între cele două palate -sînt tot atîtea elemente care n-au fost ascunse ci, dimpotrivă, înfăţişate pe larg publicului de către Guvernul Victor Ponta.
Acestei bizarerii – o privatizare pe care Guvernul se dă peste cap pentru a dovedi românilor că e frauduloasă - i se adaugă o altă bizarerie:
Numeroasele intervenţii prin care Traian Băsescu avertizează opinia publică de la noi că Privatizarea CFR Marfă conţine multe nereguli.
Ba mai mult, într-o premieră postdecembristă, preşedintele agită în faţa Guvernului spectrul anchetării de către DNA a privatizării.
După semnarea contractului, transformat de propaganda USL într-un moment de fericire naţională, comparabilă, prin jubilaţia în comun a lui Victor Ponta şi Crin Antonescu,doar cu Luarea Plevnei, numărul ciudăţeniilor sporeşte exponenţial.
În sine privatizarea CFR Marfă e un proces tipic economiei de piaţă.
Un proprietar – Statul Român – vinde cuiva – un particular – un bun. acum.
Notele definitorii ale vînzătorului şi cumpărătorului în acest caz nu diferă cu nimic de notele unei tranzacţii din tîrgul de sclave de pe vremea lui Suleyman Magnificul, de la Constantinopol.
La acest tîrg, un proprietar de sclave scoate la vînzare una bucată femeie.
Respectivul e animat de două preocupări:
1) Să vîndă cît mai bine persoana fizică adusă la tîrg.
2) S-o vîndă, totuşi, pentru că n-are nici un chef să se întoarcă cu ea acasă, avînd în vedere că trebuie s-o hrănească bine, dat fiind că, la Otomani, pe o femeie slabă s-o iei nici pe gratis.
Cumpărătorul, în cazul tranzacţiei și el animat de două preocupări:
1) Să ia marfa cu două picioare şi doi sîni cît mai ieftin posibil.
2) Să intre în posesia ei cît mai repede ,pentru a o putea folosi: la masaj, la pat sau la făcut cadou altcuiva.
În tranzacţia numită Privatizarea CFR Marfă atît vînzătorul, cît şi cumpărătorul au ieşit cu mult din hotarele acestor note normale.
Vînzătorul – statul român – a făcut pe dracu’n patru pentru ca firma să nu fie vîndută.
Cumpărătorul, la rîndu-i, a făcut pe dracu’n patru ca nu cumva să devină proprietarul CFR Marfă.
Pînă la urmă, potrivit anunţurilor oficiale, privatizarea a eşuat.
Statul a rămas proprietarul CFR Marfă; Gruia Stoica n-a mai devenit proprietar.
Dacă o afacere vînzare-cumpărare e autentică, eşecul tranzacţiei provoacă ambelor părţi amărăciuni, pe loc transformate în reproşuri reciproce.
În cazul CFR Marfă ne întîlnim cu o altă ciudăţenie.
Chiar dacă de o parte şi de alta s-au înregistrat unele bombăneli, nici vînzătorul, nici cumpărătorul nu lasă impresia că li s-a întîmplat un prea mare necaz.
Ba chiar, dacă ne uităm atent la ei, pare că şi vînzătorul şi cumpărătorul îşi stăpînesc cu greu bucuria stîrnită de eşecul tranzacţiei vînzare-cumpărare.
Cum se explică aceste ciudăţenii?
Foarte simplu:
Privatizarea CFR Marfă a fost o comedie asemănătoare, dacă nu chiar identică, cu cea jucată între Victor Ponta şi Dan Diaconescu în cazul Oltchim.
Altfel spus, în cazul CFR Marfă, atît Victor Ponta, cît şi Gruia Stoica s-au prefăcut că încheie o tranzacţie.
Victor Ponta s-a prefăcut cu talent că vinde. Gruia Stoica s-a prefăcut că o cumpără. Cu un talent nu mai mic decît al lui Victor Ponta.
În realitate, chiar de la început, cele două părţi s-au înţeles să joace în spaţiul public teatrul vînzării şi cumpărării.
De ce?
1) Ca şi în cazul Oltchim, Guvernul a vrut să demonstreze FMI că el încearcă să privatizeze o companie de stat.
Privatizarea CFR Marfă era o condiţie a acordului cu FMI.
Guvernul Ponta e un Guvern alcătuit din români.
Şi românii sînt imbatabili la a demonstra, ca slugi, Stăpînului, că s-au dat peste cap să facă ceva, dar, din păcate, n-au reuşit, pentru că au fost condiţii obiective.
Cînd un vizitu la brişca boierului n-avea chef să iasă din conac (aici îl aşteptau poale-n brîu şi la propriu şi la figurat), se prefăcea în chip genial că-și dă sufletul ca să repare roata stricată (de el). În realitate, o strica şi mai tare, în timp ce Stăpînului i se făcea milă de cum se se spetește sluga ca să- facă o plăcere.
Aşa s-a întîmplat şi cu aşa-zisa Privatizare a CFR Marfă.
Guvernul Ponta s-a făcut că-şi dă sufletul pentru a îndeplini Porunca FMI.
Strădania ostentativă ascundea însă o mulţime de fapte prin care privatizarea era un eşec din start.
Din Eşecul privatizării CFR Marfă, Guvernul a cîştigat:
a) A tras pe sfoară FMI.
b) A rămas proprietar al CFR Marfă, ceea ce înseamnă că şi-a păstrat vaca de muls a clientelei politice.
c) A lăsat impresia că USL nu e un regim neocomunist, ci unul dedicat trup şi suflet reformelor structurale în domeniul economiei.
2) Gruia Stoica a jucat cu brio rolul lui Dan Diaconescu în privatizarea Oltchim.
Interesul lui era ca CFR Marfă să rămînă a statului, pentru a o putea jefui în continuare.
A acceptat să joace rolul de cumpărător, pentru că din eşecul acesta a avut doar de cîştigat.
Inclusiv, ca și-n cazul lui Dan Diaconescu, o imensă publicitate pe gratis.
Asta dacă nu i s-a dat ordin să joace rolul de cumpărător!
Firește, în interesul naţional de a trage pe sfoară FMI.

O postare pe zi

gica
„D-le Cristoiu, iarăşi te faci că uiţi un amănunt important. Ai scris că Băsescu vorbeşte degeaba, că nu se văd faptele, chiar dacă nu mai are putere. Oare aşa să fie? Au rămas procurorii propuşi de Ponta? Acesta este subiectul care trebuie discutat, chiar dacă îţi convine sau nu. Şi ce subiect important, tăicuţă, secţia 1 DNA «spaima puşcăriabililor»“

Bulakov
„Foarte corectă observaţia.
Aşa este, dl. Cristoiu a scris că Traian Băsescu vorbeşte de pomană, în vînt.
Iată că ambele subiecte abordate de Băsescu, atît privatizarea CFR cît şi, mai ales, numirea procurorilor, au fost rezolvate, zic eu, binişor. Asta ŞI DATORITĂ lui Băsescu, dacă nu cumva în primul rînd datorită lui şi «vorbelor» lui fără urmări, în viziunea dlui Cristoiu.
M-aş aştepta ca Ion Cristoiu să recunoască că s-a înşelat şi că apariţiile dlui Preşedinter nu sînt doar o şuetă la cîrciuma din sat, cum a încercat să le prezinte dînsul“.
Dacă n-aţi fi atît de orbiţi de dragostea faţă de Traian Băsescu, aţi sesiza următoarele:
1) Da, n-au rămas procurorii propuşi de Ponta. Asta înseamnă că noii procurori sînt propuşi de Traian Băsescu? Dacă da, prin ce sunt ei mai independenți decît propușii de Ponta?!
2) Domnul preşedinte a avut apariţii de şuetă în cazul CFR Marfă. Nu ţine de prerogativele unui preşedinte să avertizeze naţiunea că un anume investitor n-are bani ca să cumpere o companie de stat.
Mai mult, prin intervențiile publice împotriva Privatizării, Traian Băsescu a dat apă la moară adversarilor săi din politică și din presă:
A lăsat să se înțeleagă că Serviciile secrete spionează pentru el oamenii de afaceri români. Întrebare logică: De unde știa că Gruia Stoica n-are cum să facă rost de bani?
I-a dat lui Victor Ponta posibilitatea să denunțe DNA ca instrument politic al Președintelui.


http://www.evz.ro/detalii/stiri/romania-lui-cristoiu-1062259.html

Toata povestea din jurul privatizarii CFR Marfa imi pare o dramoleta. Desi in general nu cred in conspiratii, in acest caz explicatia cea mai simpla este intelegerea intre cele doua parti sa nu se intample nimic. Vanzatorul - Guvernul - nu a vrut niciodata sa vanda compania, din care clientii politici trag bani frumosi. Cumparatorul - GFR, o firma ca de stat, condusa de fosti directori de la stat - nu a vrut niciodata sa cumpere, pentru ca este unul dintre clientii aia politici care fac bani frumosi. Doar presiunea FMI a facut ca aceasta privatizare sa inceapa. Asa ca Guvernul si GFR s-au inteles sa zica ca FMI si sa faca tot ca ei, scrie Ovidiu, pe blogul La coltu' strazii.

Printre ei, intriga secundara, presedintele are ca unic scop sa castige capital politic sau macar sa il mai traga putin in jos pe Ponta.

Membrii cabinetului Ponta isi paseaza unul altuia responsabilitatea: premierul catre ministrul transportului, iar aceasta catre seful comisiei de privatizare (unul dintre ultimii apropiati ai lui Fenechiu ramasi in minister) si catre consultantii angajati (si platiti generos, nu ma indoiesc). Dincolo de fuga de raspundere, este straveziu sentimentul de usurare ca s-a terminat si cu povestea asta. De partea cealalta, GFR lanseaza din cand in cand comunicate de presa de tipul "sa facem totul", adica un bla-bla golit de continut, impreuna cu poza patronului in pozitii atent studiate. Singura "scapare" a fost cererea GFR de a desecretiza contractul de privatizare, un gest mai ferm ingropat rapid de ambele parti.

Privind retrospectiv, si pentru un nestiutor ca mine este evident ca acest contract nu se putea incheia la timp. Este practic imposibil de indeplinit conditia de a avea totul gata in 60 de zile, in conditiile in care termenul legal pentru raspunsul Consiliului Concurentei este de 5 luni si este de asteptat ca intr-un dosar atat de complicat, ce implica si consultarea Comisiei Europene, analiza sa dureze.

Pare ca planul a fost sa dea vina pe Consiliu, dar acesta nu s-a lasat intimidat, a comunicat eficient care sunt termenele si ce pasi au fost facuti (sau nu). La final, ar fi rezultat ca de vina e GFR, care nu a trimis nici solicitarea initiala, nici completarile cerute la timp. Insa asta ar fi dat peste cap planul, insemnand pierderi pentru unul dintre actori (garantia si avansul deja depuse). In cele din urma, au scos din joben inca un motiv, cica nu stiu ce banca creditoare nu si-ar fi dat acordul, asa cum scrie in contractul secret. Si-uite asa se inchide toata povestea.

Dar stati linistiti, ca urmeaza partea a doua. FMI va inghiti galusca, pentru ca are nevoie de un exemplu de succes pentru politicile sale, iar Romania joaca acest rol pe o scena mult mai mare. Insa va cere reluarea procesului de privatizare, spre bucuria consultantilor. Iar intriga secundara are potentialul de a produce inca surprize. Asteptam ca astazi, la 18:30, sa cante iar in direct la televizor presedintele.
http://lacoltulstrazii.ro/2013/10/15/privatizarea-cfr-marfa-ca-o-piesa-de-teatru/