Analizele şi dializele unui moderator teve (JRareş Bogdan )

Cu gura plină de laude ridicole, specialistul pomelnicelor irealist teveriste a făcut sluj capilor politici încă nelustraţi (vezi laudele comunisto – rareşiste rostite către un fost activist pecerist, de pe la Bacău, botezat „guzganul rozaliu”), calcând în străchinile prefăcătoriei jurnalistice, fără să se sinchisească. Măcar aşa, de ochii soacrei.

El, dimpreună cu un sociolog, un fel de utecist cu miros de naftalină, de-şi zice Pielescu Lingeanu, arătând a faţă de speriat copii în faşă, fac, pe la televiziunea irealităţii teve, gargare şi dialize în loc de analize. Sau, pur şi simplu, urlă de trezesc toţi câinii în Giurgiu şi sectorul cinci.

Rar mi-a fost dat, să asist la un aşa moment de prostie teveristă difuzată pe post, ca aceea alcătuită din trei invitaţi, trei ierarhi cărturari, spre a prezenta „proştilor de români” cât de ortodox este el, rareşuatul, câte „ditirambice fraze” legate în volute verbale aiuristice a închinat, el, Bisericii Naţionale, mai zisă şi a Neamului, totodată, cât de mişcat şi rănit în sufletul lui cu nume voievodal s-a simţit, în ultimele zile, când o echipă de gazetari deştepţi şi ortodocşi, probabil, de la ziarul „Adevărul”, au difuzat în toată Eparhia, numită România, unele realităţi nude adunate, cu trudă, de prin spatele şi ungherele Bisericii noastre. Ei, investigatorii, nu au făcut altceva decât puţină arheologie prin gunoaiele moralei creştine.

Pe mulţi dintre ierarhi îi cunosc foarte bine şi le ştiu, spre nefericirea unora dintre ei, „traseul profesional”, mai ales pe cel al încălcării Tainei Spovedaniei, pe la securitate, indivizi în sutană, care nici până azi n-au fost anatemizaţi, sau caterisiţi de Sfânta Biserică. Aceste crime au destructurat ultima fărâmă de încredere a românului în slujitorii bisericii lui Hristos, de-a lungul unei jumătăţi de secol. Act monstruos de „evaziune imorală” nesancţionat până azi.

Despre Înaltul, din scaunul Mitropoliei Moldovei, n-am a spune mai nimic, deoarece acest argeşan, călugăr model, s-a dedicat credinţei, cu toată dragostea şi evlavia sa. Despre ceilalţi doi nu am a mă pronunţa, în public. Dar lumea creştină atotştiutoare vorbeşte despre unele din păcatele lor şi, drept urmare, scaunele lor arhiereşti ar fi cam incomode, deocamdată.

Moderatorul nostru gureş a ocupat spaţiul emisiunii cu dializele lui fără de finiş, spre disperarea bătrâneilor cu bărbi sfinte, unul fost informator al securităţii, altul socru mare şi bunic, ajuns mitropolit, care, când ne-au spus, când ne-au ascuns câte ceva. El, „televizionistul” maşină, plin de orgolii, se autoconsideră specialistul numărul unu în scoaterea textului din context, pentru a ne prezenta doar un pretext de emisiune, se înţelege, adică face dialize gazetăreşti de tot râsul. Prin urmare, „gurgurează” apă de cuvinte, prost filtrată.

Nu se face „spectacol teve” cu ierarhii biserici, bre domnule. Nu se cade. Este dincolo de spiritul acesteia. Nu că „Prea Înalţii” nu ar fi buni comunicatori, dar ei nu au căderea de a justifica activităţile lor ecumenice şi administrative, în spaţiul public. Este o inadmisibilă stridenţă şi jenantă lipsă de orientare atât a jurnalistului „exceszelist”, cât şi a Bisericii, că a îngăduit aşa ceva. Acest ridicol moderator a dat cu bâta în baltă.

Prin urmare, mitropoliţii celor trei provincii istorice au fost invitaţi cu pompă şi reclamă agresivă, spre a răspunde unor atacuri, vezi Doamne, ale presei „ticăloase” îndreptate către Maica şi Sfânta Biserică Naţională.

Investigatorii de la „Adevărul”, moderatorule dragă, nu au atacat Biserica şi învăţăturile ei sfinte, învăţături dragi nouă sub care şi eu şi tu şi noi trăim din clipa botezului şi până când vom trece la cele veşnice, ci pe unii ierarhii ai ei, unele afaceri oneroase ale slujitorilor acesteia, precum şi poziţia sa, a Bisericii, în raport cu bugetul statului laic. În bugetul de stat nu există articole, la cheltuieli şi venituri, pentru Biserica Ortodoxă Română, ci pentru culte, care este cu totul altceva.

Rareşescule dragă, confundaţi instituţiile statului. Citeşte şi matale Constituţia ţărişoarei Românica nu proiectul utopic al lui Dragnea şi arată-ne şi nouă, proştilor brucanieni, unde este aşezată această instituţie fund/amentală (sorry, cuvânt gay) a statului, Biserica, în legea de bază şi dacă/unde la bugetul de stat sunt prevăzute cheltuieli pentru biserici, catedrale, clopote şi altele?

Biserica Ortodoxă este, fără tăgadă, minunea credinţei noastre, reprezentând o comunitate de credinţă creştină, în spaţiul mioritic, recunoscută de statul democratic şi atât. Ea, biserica majoritară, trebuie să respecte, potrivit prevederilor Constituţiei, libertatea de conştiinţă a fiecărui cetăţean român, laicitatea statului nostru, în mod special, şi nu să se manifeste, în spirit trufaş, cu majoritatea ei zdrobitoare, confundând doctrina creştină cu cea a puterii lui Cezar. Există o măsură în toate.

Comuniştii „români” au distrus Biserica Greco-Catolică, din simplu motiv, că aceasta constituia singura legătura a românilor cu Occidentul, prin Biserica Romei, patriarhii şi ierarhii ortodocşi au tăcut mâlc, asistând, într-o dispreţuitoare cârdăşie, cu autorităţile comunisto-securiste ale vremii, la prigoana şi martirizarea ierarhilor şi credincioşilor greco-catolici, furându-le bunurile şi bisericile, pe care, cu mare greutate le-au retrocedat. Aud ceva pocăinţe? Feri te-ar sfântul!

Despre toleranţa, specific românească, dintre confesiuni, la români, nimeni nu a oglindit-o mai frumos decât Victor Iona Popa în minunata sa piesă de teatru, „Tache, Ianke şi Kadâr”. Luaţi aminte la tema eternă, dragostea, pe care nu o poate distruge nicio religie a lumii!

Biserica înseamnă, în primul rând, iubire în comuniune cu Dumnezeu, toleranţă faţă de toţi şi de toate, intoleranţă faţă de unele din cele şapte păcate ale ei. Construcţia unei biserici o hotărăşte comunitatea de credincioşi, pe banii proprii şi nu statul sau ierarhii, de capul lor. De ce mai avem un Sfânt Sinod, alcătuit din două treimi laici?

Iote colea, „neşte” sfaturi şi consiliere.

Du-te moderatorule şi fă, cu evlavie, cu smerenie, câteva îndelungi rugi la mănăstirea Nicula (nu la domnul Sliviu Mănăstire, pe care-l admir sincer pentru curajul său gazetăresc), eventual o priceasnă, spre a te trezi repejor din beţia de cuvinte şi să rosteşti, cu stoicism, morala istoriei: când nu ştii ce să faci, ascultă şi taci.

Şi, în sfârşit, când într-o emisiune dispui de invitaţi cu greutate intelectuală şi încărcătură spirituală bogată, pune-i în evidenţă pe aceştia, lăsându-i pe ei să vorbească, iar matale ascultă şi taci, pentru că oameni de carte şi cu foarte multă carte, ca acei invitaţi, te pot instrui în 10 minute, cât te-ai instruit mătăluţă la toate şcolile absolvite.

Cu mai mulţi ani în urmă, mă aflam la Episcopia Covasnei şi Harghitei, dorind să-l văd pe vlădica de „HarCov”, Prea Sfinţia Sa, Ioan Selejan. Undeva, în curtea Episcopiei, văzui cum nişte călugăriţe istovite, ajutate de un călugăr inimos, descărcau lemne dintr-un camion şi m-am mirat îndelung, cum de nu ajută la descărcat, oarecine poate. Am dat fuga să-i ajut, când, ce să vezi? Călugărul, pus pe muncă brută, era episcopul, în persoană, îmbrăcat în rasă călugărească, având centura din piele neagră strânsă peste brâu. Fără comentarii.

Vreţi să vorbiţi despre Biserica noastră şi despre ierarhii ei, daţi fuguţa la Ciucul zevzecului ungur, Csibi Barna, cu un car de reportaj, se înţelege şi voroviţi sub lumina Duhului Sfânt, cu Înalt Prea Sfinţia Sa, Ioan Selejan, despre cele sfinte sau cele lumeşti şi vă veţi lumina, de-a binelea, cum e cu cele ce vă frământă scăfârliuţa neascultătoare. Veţi vedea acolo, un adevărat urmaş al Sfinţilor Apostoli, un călugăr autentic, un închinător de lacrimi româneşti la icoana sfântă a Maicii Domnului, Maica Stăpână a Sfintei Grădini, numită România.

Dacă vă tot place, domnule moderator, să vă auziţi în emisiuni până uitaţi ce aţi spus la deschiderea ei, cred că nu vă prinde toamna pe la „teveul irealităţii”.

P.S.

Definire de termeni:

Dializa rareşească – reprezintă procesul de trecere a fluviului de cuvinte, fără noimă, de o parte şi de alta a unei membrane semipermeabile, marca „irealitatea”, din care telespectatorul reţine doar mesajele redundante şi toxice.

SURSA TEXT
http://www.ziuaveche.ro/opinie/analizele-si-dializele-unui-moderator-teve-168078.html