BIET , SĂRMAN POPOR DE OI , AI VOTAT SĂ TE CONDUCĂ NIȘTE LUPI ȘI NIȘTE BOI

"Guvernul pe care îl conduc este decis să continue toate explorările de gaze neconvenţionale....”





Premierul Victor Ponta, în fruntea unei delegaţii numeroa­se, s-a urcat în avion şi s-a dus în vi­zită oficială în Statele Uni­te. Am citit aproape tot ce se pu­tea citi în ziarele româneşti des­- pre măreaţa vizită la Washing­ton. Ca în toate temele politice din România, vi­zita a fost înfăţi­şată din două perspective: una a organelor oficiale de presă ale lui Ponta (având ca port-dra­pel Antenele) şi alta, a presei de opo­ziţie. Nici nu ai nevoie de multă imaginaţie ca să constaţi că cele două puncte de vedere sunt dia­metral opuse; ca şi cum, când soa­rele apare pe cer, unii spun ce lună frumoasă vedem, iar ceilalţi îi în­jură.

Aşadar, vizita lui Ponta a fost un succes şi a demonstrat că Sta­tele Unite privesc spre viitor, adi­că spre Ponta şi USL, şi nu spre trecut, adică spre Băsescu, preşe­din­tele nelegitim. De cealaltă parte, Ponta s-a dus bou în Statele Unite şi s-a întors vacă, adică n-a făcut nimic.

Chiar dacă nu pot să promit sută la sută obiectivitate, încerc să decriptez vizita premierului din materialul clientului, adică din relatările lui Ponta.

În primul rând, vizitele în străinătate ale demnitarilor nu pot fi decât de patru feluri: particula­re, de lucru, oficiale şi de stat. Ponta a decis că vizita lui nu este particulară (a fost deja anul acesta cu copiii la Disneyland) şi nu poate fi de stat, pentru că numai preşe­­dintele poate avea o asemenea vizită. Cum vizita de lucru nu suna prea bine (e prea puţin pentru orgo­liul premierului), a rămas atunci vizita oficială. Dă bine la popor, dar n-are nicio conotaţie spe­-cia­lă. Este oficială pentru că Victor Ponta este un oficial al statului român.

Să trecem peste amănunte şi să ajungem la esenţa vizitei, la obiectivul lui Ponta la Washington: în­trevederea cu vicepreşe­-dintele american, Joe Biden.

Încercaţi să vedeţi o asemenea întâlnire trecând peste protocol şi folosind imaginaţia. Era 21 octombrie. O dimineaţă destul de rece în capitala americană. Vicepreşedintele american soseşte la birou. Secretara îi pune cafeaua pe masă, în timp ce consilierul pe probleme­le din Europa de Est îi aduce un scurt raport des­pre Ro­mâ­nia şi o descrie­re a premierului Ponta, cu care va avea o întâlnire.  Biden citeşte, dar nu prea are răbdare, aşa că-i pune întrebări consilierului. Acesta îi răspunde precis. O altă foaie, foarte succintă, îi face un ţintar al interesului american în Ro­mânia. Biden nu l-a invitat pe Ponta în vizită, ci premierul ro­mâ­n s-a invitat. Din acest punct de vedere, este confuz. Ce vrea? Consilierul îl lămureşte repede. Ponta are nevoie de această vizită pentru a câştiga capital în Ro­mâ­nia şi vrea să şteargă impresia de antioccidental din 2012, când a încercat o lovitură de stat.

În acest răstimp, la hotel, Victor Ponta încearcă trei costume şi se priveşte în oglindă, să vadă care-l avantajea­ză. E stresat şi repe­tă în gând frazele de politeţe, când va da mâna cu Biden. Este întâl­nirea vieţii lui. Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, îl asi­gură că totul va merge bine. Ponta întreabă dacă Obama este la Casa Albă. Răs­pun­sul nu vine, pentru că un aghi­otant intră să-i spună că trebuie să plece. Este trafic şi americanii nu închid circulaţia pentru el.

Acum să lăsăm imaginaţia şi să ve­dem ce a vorbit concret Ponta cu Biden, după varianta prezentată de însuşi premier la Antena 3.

Punctul unu: Biden l-a în­trebat dacă rămânem aliaţi şi Pon­ta l-a reasigurat că suntem mai apropiaţi ca niciodată. Când americanul te întreabă asta în­seam­nă că are dubii în privinţa interlocutorului.

Doi: scutul de la Deveselu, îl facem? Ponta zice că merge excelent. Încă o dată, dubii cu privire la angajamentele luate.

Trei: Vreţi independenţă  energetică?, întreabă Biden. Noi am exploatat gaze de şist şi e foarte bine. Ce părere aveţi, la voi? Ponta răspunde că suntem foarte des­chişi companiilor americane. Şi vrem să învăţăm de la voi cum aţi reinventat economia. Încă o dată, dubii cu privire la contractele semnate de companiile americane în Româ­nia şi climatul de afaceri.

Patru: SUA crede în independenţa justiţiei ca un factor de stabilitate a societăţii. Voi ce cre­de­ţi? Ponta plusează: vă asigurăm că justiţia este absolut independentă. Şi mai spune, ca să înţeleagă tot poporul, că americanii n-au treabă cu Papici. Vicepreşedintele american n-a întrebat de procu­ro­rul cutare sau cutare. Aici Ponta este infantil. Cum putea să creadă că al doilea om al celui mai mare stat al lumii pronunţa numele unui procuror român? Din nou dubii, informa­ţiile americanilor indică un asalt susţinut împotriva justi­ţiei independente.

Punctul 5: eliminarea vize­lor pentru români. Răspuns scurt: este treaba Congresului.

Tot ce am relatat aici sunt punctele subliniate de Ponta cu titlu de succes al discuţiei cu Biden. Dacă nu mă înşel, a fost urecheat politicos, pe toată linia.

Discuţia celor doi a durat o oră. Barack Obama se afla în Biroul Oval, dar nu şi-a făcut apariţia, aşa cum a făcut-o acum câţiva ani cu Traian Băsescu.

Cu mult mai mulţi ani în ur­mă, Boris Elţin, de care nu auzise nimeni la ora aceea, s-a dus la Washington. A fost primit pe uşa din spate, pentru că George Bush Sr. nu vroia să-l supere pe priete­nul lui, Gorbaciov, primindu-l oficial pe adver­sarul său politic. Elţin s-a întâlnit tot cu vicepre­şedintele SUA, dar Bush Sr. a ţinut să apa­ră în birou şi să-l salute.    L-au convins consilierii că Elţin ar putea deveni un tip important şi este bine să-l bage în seamă. Când preşedintele Statelor Unite trece prin biroul adjunctului său, la o întâlnire a acestuia, nu e o întâmplare. Este un lucru bine cântărit.

Ce a mai făcut Victor Ponta în Ame­rica? A jucat baschet cu uriaşul Ghiţă Mureşan, prietenul său personal. Bine că nu erau curse la Daytona, că ne arăta cum se copilotează un Dodge Charger.

titlu , sonorizare si ilustrare grafică- YO
TEXT - Alin Alexandru

Desi nu pare a fi inca solutia ideala, Mircea Geoana se pregateste de un parteneriat cu Victor Ponta. Declaratiile domniei sale din emisiunea "Dupa 20 de ani" de la Pro TV lasa sa se inteleaga faptul ca fostul presedinte al PSD poate fi candidatul acestui partid pentru Palatul Cotroceni din 2014.

Dar discutiile sunt abia la inceput. Mircea Geoana a fost presedinte al PSD, iar Victor Ponta a fost seful sau de campanie electorala. Amandoi au pierdut in 2009 confruntarea cu Traian Basescu care a castigat, atunci, al doilea mandat de presedinte. A urmat debarcarea lui Geoana de la conducerea partidului si inlocuirea acestuia cu Victor Ponta. Acum, dupa patru ani in care fostul presedinte al partidului s-a retras in planul doi, iata ca e impins usor, usor inapoi pe scena.

Dar inca nu e nimic oficial. Geoana va fi testat in dezbateri publice, apoi in sondaje de opinie, va fi analizat, iar greii partidului vor decide. Oricum, ultimul cuvant il are Victor Ponta. Si, aici, e tot misterul, toata cheia viitorului parteneriat. Va reusi Victor Ponta sa-l controleze pe Geoana? Actualul prim-ministru l-ar lasa pe fostul sau sef sa devina presedinte daca acesta va accepta un rol decorativ. In conditiile unui mandat de presedinte de cinci ani si cu prerogative puse in valoare de Traian Basescu, Mircea Geoana poate deveni oricand, in cazul in care ajunge la Cotroceni, mai puternic si mai influent decat Victor Ponta.

Trebuie spus din capul locului ca actualul premier nu-si doreste pozitia de presedinte. Nu in acest moment, acum vrea sa ramana premier si sa candideze undeva in 2019. Vrea sa impuna un tandem asemanator celui Iliescu-Nastase, dar nu e sigur ca Mircea Geoana isi va asuma acelasi rol tacut precum cel al lui Ion Iliescu din mandatul 2000-2004. Si mai e ceva, Victor Ponta fuge de confruntari electorale pe muchie de cutit, de batalii mari. Sa nu uitam ca a candidat in fieful PSD din Gorj
si tot a tremurat, cel putin la inceputul campaniei, in fata lui Dan Diaconescu.

Declaratiile facute impotriva lui Crin Antonescu, acuzatiile ca acesta vaneaza voturile de dreapta si ca nu se bazeaza pe electoratul PSD, au doua scopuri, primul sa-l desprinda pe Crin Antonescu de PSD si, al doilea, sa-l acuze subtil de faptul ca se pregateste sa plece din USL.

Mircea Geoana incearca acum, cu voie de la stapanire, sa umple golul lasat de Sorin Oprescu, daramat de scandalul cainilor vagabonzi. Aceasta revenire in lumina reflectoarelor a lui Mircea Geoana este un semnal clar dat de PSD ca va avea candidat pentru alegerile din 2014.

Si uite asa, "Mihaela, dragostea mea!" se pregateste pentru o noua confruntare cu Crin Antonescu. Va mai exista si un al treilea candidat cu sanse? Asta ramane de vazut.
http://www.ziare.com/geoana/psd/o-noua-sansa-pentru-mihaela-dragostea-lui-mircea-geoana-1265045

Prim-ministrul Victor Ponta a comentat, luni seara, speculatiile legate de cresterea cotei unice de impozitare. In plus, seful Executivului a lansat un avertisment indirect catre liberali, dand de inteles ca acestia ar fi fost la originea informatiilor vehiculate in presa.

Premierul a fost interbat, la Romania Tv, daca au un fundament reale discutiile despre majorarea cotei unice de impozitare.

"Nu. Nu este adevarat. A fost o singura discutie la USL, eu cu ministrul de Finante si cu seful ANAF pe care unii au prezentat-o dupa aceea incorect. Am venit si le-am spus: 'Stimati colegi, uitati care e situatia! Avem incasari mai mici la buget. Daca vreti sa reducem CAS, daca vreti sa reducem TVA, hai sa gasim niste scenarii'. Asta a fost tot. Apoi lucrurile au deviat intr-o discutie politicianista care nu-mi face placere", a raspuns liderul PSD.

Cota unica agita apele in USL - Antonescu: Cresterea, exclusa. E un angajament luat cu PSD

Prim-ministrul a lasat de inteles ca nu va accepta luari de pozitie din sanul USL care contravin politicii guvernamentale.

Antonescu, despre PSD: Un ditamai partidul nu e "parsivel", e "parsiv"

"Cand esti in opozitie, poti sa critici orice. Cand esti la putere, trebuie sa fii solidar sau sa pleci de la putere", a subliniat Ponta.

El a reamintit ca aceeasi argumentatie a fost utilizata si de catre PNL atunci cand fostul premier Calin Popescu-Tariceanu a decis scoaterea PD de la guvernare. "Este valabil intotdeauna si in orice situatie", a incheiat Ponta.

Presedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat saptamana trecuta ca o crestere cotei unice nu se va face atata timp cat liberalii vor fi la guvernare, in contextul informatiilor despre unele discutii din USL legate de cresterea taxei la 22 la suta.

"De ani de zile traim cu totii cu aceleasi probleme - ca se apropie toamna si mai punem cateva taxe cand vedem ca nu avem bani la buget. Nu se va face acest lucru cu noi la guvernare", a explicat Crin Antonescu.
http://www.ziare.com/victor-ponta/crin-antonescu/ponta-avertisment-pentru-liberali-cand-esti-la-putere-trebuie-sa-fii-solidar-sau-sa-pleci-1265051

O procuroare de la Parchetul General a fost retinuta! E vorba de cazul retelei de evaziune fiscala din sectorul carnii, care a explodat ieri in presa.
Fiul procuroarei ar fi cerut bani de la evazionisti promitandu-le ca mamica sa va interveni pentru a-i scoate basma curata. Curat murdar!
Oricum, e grav! Suntem priviti in UE drept ciumatii coruptiei, iata, mai dam acum un motiv gras.
Daca pecinginea mafiei s-a intins pana la varful Parchetului General, e de rau!
Desigur, seful cel mare al procurorilor nu-si va da demisia. Tiberiu Nitu e doar putin “mahnit”. Eu cred ca pentru motivul de a-i fi cazut subordonata in plasa DNA…
Nu se mai termina, zau! Ieri, spaga la Hidroelectrica, unde erau bagati pan-n gat oameni din preajma ministrului Nita. Acum, un deputat PSD si o procuroare de la Parchetul General. Ce mai urmeaza, Victore?
Urmeaza alte nenorociri. Daca tot sta coruptia la masa cu puterea, nici banii nu mai ajung. Ponta pregateste noi taieri bugetare.
Sigur, rectificarea noua e serpeasca. Nu taie direct, din salarii si din pensii, cum a facut Boc, dar rade inzecit din investitii, umfla taxe (vezi presiunile pentru marirea cotei unice), lasa inflatia sa inghita valoarea banului pe sest.
Si tot ca de obicei, premierul arunca pisicul in curtea Palatului Cotroceni: “Ne costa 20 de milioane de lei faptul ca Basescu a constestat statutul parlamentarilor la Curtea Constitutionala”. Ati inteles de ce nu se-ajunge guvernul cu banii…
Si ca minciuna sa atinga culmi nebanuite, premierul le rade in nas tuturor celor care se plang de bani; da cu manuta lui pana la 3.500 de lei ajutoare la pensie pentru fostii diplomati.
Seful guvernului explica marinimia drept o reparatie morala pentru “vicisitudinile” suportate de sarmanii diplomati.
E si asta o stiinta. Sa-i faci pe romani sa creada ca intre 3.500 de lei (diplomati) si 800 de lei (pensionar obisnuit) primii sunt oropsiti pentru “vicisitudinile” vremilor, ceilalti ies in castig chiar daca primesc de patru ori mai putin!
Sa recunoastem: asta, da, filosofie social-democrata! Tai de la saraci sa dai la bogati. Dar daca tara permite…
Nu, nu ne facem bine, ca tara, niciodata. Daca asta e tot ce-a putut sa scoata mai bun poporul asta din clasa politica, atunci ne-am dus dracului de tot!

- "Preşedinţia va fi câştigată de reprezentantul USL! Bătălia cea mare se dă pentru locul al doilea!"

Această afirmaţie gogonată cu aer de profeţie nu aparţine ghicitoarei Marghioala, ci analistului politic Bogdan Teodorescu, invitat în poziţia de prim solist la Antena 3, probabil pentru a mai da o gură de oxigen USL-ului şi guvernului Ponta. Am văzut emisiunea lui Radu Tudor în reluare şi am ascultat cu atenţie zisele jurnalistului Teodorescu. Nu a trebuit să o revăd până la capăt pentru că trucul bătea la ochi de departe. Discursul jurnalistului era cusut cu aţă albă trasă prin urechile unui ac strâmb. Chiar te împingea să ajungi destul de repede la o concluzie. Bogdan Teodorescu se făcea că analizează scena politică românească, dar juca vizibil pentru echipa gazdă (aflată la putere), aşa cum fac, de regulă, arbitrii de fotbal cumpăraţi.

Discursul jurnalistului Teodorescu, zis de o vreme şi ”domnul profesor”, trăda o vizibilă ironie faţă de demonstranţii din Piaţa Universităţii şi faţă de problema gazelor de şist. Ce-l durea pe Bogdan Teodorescu? Nimic mai mult decât mesajele violente ale unor demonstranţi. Şi mai ales distanţa mică de la aceste mesaje agresive şi violente (notate cu mare grijă de ”dom' profesor”) utile pentru a demonstra că de la ele la agresiunea asupra ministrului Culturii, Daniel Barbu, a fost o distanţă destul de mică. Iar de la parbrizul spart până la grupurile de legionari pomenite de Victor Ponta, doar o scamă şi jumătate. De bună semă că de data aceasta profesorul Teodorescu nu s-a întrebat dacă respectivele mesaje violente erau de la demonstranţi sau de la serviciile noastre secrete, artiste în dezinformare! Nu de alta, dar au trecut 23 de ani şi am avut timp să aflăm de lozincile minerilor şi ale muncitorilor de la IMGB au fost scrise după mintea celor de la SRI-ul de atunci. N-a aflat Bogdan Teodorescu de piesa regizată de SRI? Nu s-a mirat câtuşi de puţin în legătură cu agresarea ministrului, altfel mălăieţ, plictisitor şi adormitor, nicidecum enervant?

Abia de la intervenţia lui Bogdan Teodorescu începe să-mi fie clar. Incidentul cu ministrul Culturii arată ca o ”producţie specială”! Câine să fiu dacă nu am dreptate! Din păcate, îmi lipsesc numele şi planul operaţiunii, precum şi numele responsabililor de desfăşurarea incidentului, oferit repede televiziunilor şi transformat de acoperiţii acestora în argument împotriva demonstranţilor.

Să revin însă la emisiunea cu Bogdan Teodorescu. ”Domnul profesor” din campaniile USL şi ale CDR a încercat să toace mărunt adversarii USL şi ai guvernului Ponta, încercând să cârpească şi să găsească explicaţii logice pentru deciziile prim-ministrului. Ba chiar să-i descurajeze pe demonstranţi.

- "Ei trebuie să ştie că după demonstraţiile lor nu mai este nimic. Dar absolut nimic. Doar votul la urne!"

- "Doamne fereşte, cum să cadă guvernul, cum să se formeze o nouă majoritate parlamentară, cum să fi greşit prim-ministrul? Cine să-i mai ceară sfatul lui Bogdan Teodorescu? De pe reverele cui să mai culeagă domnul profesor scame, firişoare de păr şi tărâţe de mătreaţă?"

La un moment dat, analistul de casă al USL (atenţie, Bogdan Teodorescu n-a sfătuit decât perdanţi!) ne spunea că ar fi mare păcat ca mai târziu să aflăm că în spatele demonstranţilor s-ar afla nu ştiu ce magnat sau nu ştiu ce partid, insinuând (ca într-un manual al dezinformării) că miile de români ieşiţi în stradă din Câmpeni şi Abrud şi până la Cluj sau Bucureşti ar fi manevraţi de duşmanii poporului român. Ca să minimalizeze dezbaterea acestor zile, cam prea rotundul nostru profesor ne spunea că problema noastră este una simplă.

- Vrem ”aer proaspăt sau locuri de muncă” (la această zicere antologică, Antena 3 n-a pus semnul de publicitate, lăsându-l pe profesor în pantalonii scurţi ai unui propagandist al Gabriel Resources). Iar toţi cei care sunt împotriva proiectului şmecherit de atâţia ani şi dus cu forţa pe masa Parlamentului nu sunt decât unii dintre cei 300.000 de specialişti în minerit (zis-a unul dintre cei 15.000 de specialişti ai CDR) apăruţi în ultima vreme.

Care este problema esenţială a gânditorului USL? Simplă ca bună ziua!

- Ce şi cum va arăta România?

Asta ca să nu mai discutăm despre stoparea proiectului de la Roşia Montană, de Cuprumin, de CFR Marfă, de Oltchim şi de atâtea altele. De bună seamă că noi avem totuşi habar de cum va arăta ţara. Citim opera profesorului şi pricepem. Iar cei care îi ascultăm în fiecare seară pe Victor Ponta şi pe Crin Antonescu suntem lămuriţi pe deplin. Amândoi numai despre România viitorului vorbesc, glumesc şi dansează! Lor le este nespus de clar, dar noi, tonţii de români, nu izbutim să-i descifrăm şi nici să coborâm în straturile inferioare ale gândirii lor superioare.

Şi încă o noutate de la enciclopedicul profesor de la „Tinerama”:

- ”Pactul de coabitare a fost doar concesia făcută de Victor Ponta europenilor!” Aţi priceput sau nu?

Ce fumează Bogdan Teodorescu în apariţiile sale televizate începe să miroasă urât. Adică a propagandă ieftină.

De mai multă vreme, Bogdan Teodorescu face pe analistul independent şi joacă pentru USL şi guvernul acestei grupări politice. Şi face acest joc dublu, de comentator politic cu aer de independent şi, în acelaşi timp, de consilier al celor aflaţi la putere, fără a lămuri publicul în legătură cu această dublă condiţie. Dacă Bogdan Teodorescu şi-ar asuma activitatea de sfetnic politic al uneia dintre părţi, pace bună! Vorbeşte în numele acesteia şi cine îl crede cu asta se alege. Dar el pozează şi în mare autoritate, şi în spilcuit profesor prin străinătate, dar face şi pe preacinstitul analist politic, iar în culise joacă şi rolul de sfetnic al actualei puteri. Ceea ce devine măcar o problemă de etică profesională, dacă nu chiar una de înşelătorie publică.

Merg mai departe cu concluziile acelei emisiuni. Încep să pricep de ce Victor Ponta anunţă în direct tot felul de veşti dulci şi rozalii, de ce s-a dus în America să joace baschet cu Ghiţă Mureşan, de ce râde tot timpul la televizor, de ce taie panglici peste tot, inclusiv la murături, şi de ce face glumiţe inutile! N-aţi observat că vorbeşte adeseori fără el şi că l-a ţinut pe Zaharescu să tacă solemn în Piaţa Victoriei?

Eu unul găsesc în toate astea şi ceva din anvergura gândirii lui Bogdan Teodorescu.

Dar Victor Ponta nu a înţeles încă!
http://www.cotidianul.ro/victor-ponta-si-gandirea-lui-bogdan-teodorescu-225376/

Ofuscat nevoie mare că proiectul său vizând deşertificarea Roşiei Montane nu prea se acordă cu legile ţării şi se vede el însuşi confruntat cu mişcările anticianură şi antifracturare a gazelor de şist, mai marele guvernului ce-i poartă numele, secondat de ministrul în funcţie al (in)culturii, începe să-şi pună poalele în cap vorbind măscări pe toate drumurile, pentru cine îl mai ascultă.

Ultima inovaţie în materie e aceea că el, sacrosanctul, nu vrea să asiste la mişcări precum cele ale legionarilor din anii 30 ai secolului trecut. Sau la altele, „extremiste”, tocmai la Câmpeni, unde s-au adunat moţii împreună cu preoţii lor, ca să-şi apere „sărăcia şi nevoile şi neamul”. Gogomănii mai mari decât astea erau foarte greu de găsit, dacă nu imposibil. Nici măcar pe Ceaşcă nu l-a dus mintea la aşa ceva, neîndrăznind să treacă mai departe de termenul de „huligani”. Sau, cum am auzit de la Iliescu, „golani”. Sau, de la ai lui Băsescu, „ciumpalaci”. Pentru că cine mai are habar cât de cât de un pic de istorie interbelică ştie că legionarii se ocupau printre altele cu asasinarea de prim-miniştri (Armand Călinescu) sau de oameni de cultură adevăraţi (Nicolae Iorga), nicidecum de nişte amărâţi ca Daniel Barbu. Erau o organizaţie paramilitară, aveau arme şi participau, chiar cu mare succes, la alegeri parlamentare. Nimic din toate acestea la manifestanţii noştri de astăzi care, deşi în număr din ce în ce mai mare, nu pun mâna pe puşcă, nu înjură evreii şi nu au de răzbunat vreun sfânt martir din rândurile lor.

În schimb Conu Ponta, cu guvernul şi majorităţile sale vechi sau noi, face tot ce poate, ca să dea impresia, cel puţin, că vrea să discute de pe poziţii de forţă cu propriul popor. Noile prevederi, legale din punct de vedere strict formal, deşi anticonstituţionale, privind insolvenţa, apoi menţinerea unor prevederi băsiste din noul cod de procedură penală precum drepturile nemaiauzite până acum ale procurorilor şi urechiştilor sau cenzura presei în privinţa ştirilor şi comentariilor în materie de justiţie fac din al doilea guvern USL un fel de continuare a guvernelor Boc. (Şi ce frumos pune accent Ponta pe al doilea „e” din „prevederi”, precum Ceauşescu mai ieri şi mulţi politicieni de două parale de astăzi, ca şi la fel de mulţi ofiţeri „de elită”, din poliţie mai ales!)

Avem de-a face cu cele mai grave atentate la democraţie de după 22 decembrie 1989, încât stai să te întrebi cu mirare la ce ne-a mai trebuit nouă, celor 7,4 milioane de votanţi la referendum, să-l dăm jos pe Băsescu, dacă în locul lui se iţeşte acest Băsescu plus Boc 2, ambii într-o singură persoană. Eventual chiar, matematic vorbind, la pătrat. Ponta pare, la prima vedere, mai mincinos decât ei, mai perfid şi mai linguşitor, atunci când simte că e nevoie, dar şi mai sfidător, mai impertinent, atunci când se vede cu sacii în căruţă.

În aceste condiţii, prestaţia liberalilor din guvern e mai mult decât lamentabilă, iar a PNL în totalitate, aduce a cârdăşie. Trecem peste incompetenţa şi lipsa de informare a conducătorului lor, care, pe perioada suspendării, îşi imagina în gura mare, dacă se poate spune aşa ceva, de la microfonul din Cotroceni, că poate stabili un „gentlemen agreement” cu nimeni altcineva decât Băsescu. Iar acum, de curând, credea că poate supune la vot în Senat o lege apărută deja în Monitorul Oficial. Ca să nu mai spunem că, declarând ritos că va vota în parlament, cu tot partidul, împotriva proiectului Roşia Montană, îşi menţine totuşi sprijinul politic pentru ministrul Daniel Barbu, dăruit trup şi suflet, dacă nu şi cu punga larg deschisă, aceluiaşi proiect.

Mare-i grădina lui Dumnezeu, şi mulţi politicieni îi sar gardul!
http://www.cotidianul.ro/conu-ponta-fata-cu-reactiunea-225264/

Problema de căpătâi a celui mai cinstit guvern este hoția. Ea îi va veni de hac mai devreme decât se așteaptă mai marii USL.
„Cu 20.000 de euro se rezolvă un contract de 3.370.000 euro“, se lăuda Adrian Mîndroiu, fost director general la Autoritatea de Management, arestat și trimis în judecată pentru corupție. Cu 1,5 milioane se rezolvă un contract baban de 260 milioane euro la Hidroelectrica. Dacă n-ar fi fost surpriza cu denunțătorul Remus Vulpescu - in­di­vidul care a organizat pentru FMI „sceneta“ cu privatizarea Oltchim și a ratat, zice-se cu sche­p­sis, programul „minimis“, fiind dat în gât de diverse companii rămase cu buza umflată că nu au fost și ele introduse preferențial în sistemul on­line -, șpăgoaia ar fi fost împărțită tovărășește, iar prejudiciul Hidroelectrica s-ar fi ridicat la 37 de milioane de euro. Un mizilic, s-ar zice, în com­parație cu găurile date ani buni de băieții deș­tepți. Fostul consilier al Secretariatului Ge­neral, Marcel Păvăleanu, un artist al evaziunii, îm­pins acolo de baronul de Prahova Mircea Cos­ma, a dat un tun de vreo 35 de milioane de eu­ro. Sistemul era simplu: 60 de societăți co­mer­ciale aveau un „comportament tip fantomă“, adi­că simulau operațiuni pentru a-și reduce baza de impozitare. Tot cu fantome s-a dat și lovitura de 50 de milioane de euro la evaziunea cu pro­duse din carne, din care se ospătau, printre alții, ditamai senatorul PSD (Nicolae Bădălau), ținut de șase chiar de un procuror șef din Parchetul General, Angela Nicolae.
Cele trei cazuri sunt doar din ultimele zile. Să facem o socoteală: lăsând șpăgile la o parte, pre­judiciul adus statului este de 122 de milioane de euro, adică 543 milioane lei, iar la rectificarea bugetară Ministerului Muncii i-au fost tăiate 520 de milioane. Aproape tanda pe manda. De fapt, analizând rectificarea bugetară, constatăm că aceste tunuri sunt mai mari decât sumele lu­a­te de la fiecare minister în parte. Agenția Na­țio­nală de Integritate (ANI) a pierdut la rectificare 1,1 milioane de lei, o parte infimă din ultimele trei țepe date bugetului de stat. Un alt exemplu: prejudiciul de 60 de milioane de euro din do­sarul ICA al lui Voiculescu este bugetul pe 30 de ani al Consiliului Național de Studiere a Ar­hi­velor Securității (CNSAS). La șpăgi situația de­vine de-a dreptul reconfortantă. Luând doar to­pul primilor 12 șpăgari ai nației (vezi numele lor în articolul din numărul acesta al revistei 22), ajungem la 12,3 milioane de euro, echivalentul a 54,49 milioane de lei. Adică, exact cât a pierdut Ministerul Sănătății la rectificare: 54,5 milioane de lei. E noaptea minții!
Am dat aceste cifre și exemple, care sunt doar o infimă parte a putregaiului, tocmai ca să ieșim din zona generalului sau a tristei moșteniri, lo­curile predilecte în care caută Guvernul Ponta să se ascundă. Problema de căpătâi a celui mai cins­tit guvern este hoția. Ea îi va veni de hac mai devreme decât se așteaptă mai marii USL. Vorba lui tata socru, Ilie Sârbu: „Mita de la Hidroelectrica e o tragedie pentru imaginea PSD“. Cred și eu! Pentru că e vorba exact de ceea ce acuza USL la fosta guvernare, corupție ge­neralizată, și a promis să nu repete niciodată. În fapt, acesta a fost an­gajamentul principal prin care a sucit mințile oamenilor și care făcea po­si­bile toate celelalte promisiuni: măriri de pensii și salarii, locuri de muncă etc.
Și nu e doar corupția baronilor locali, care sub bagheta maestrului Dragnea s-au organizat în adevărate rețele care căpușează județele mai abitir ca oricând, ci și de corupția ad­mi­nis­trației centrale. Ambele sunt mână în mână și se potențează reciproc. Înalți funcționari din ministere, con­silieri ai miniștrilor, dacă nu chiar mi­niștrii înșiși, practic cam tot ce mișcă la nivel de decizie pune umărul la țepuirea banului public, la ali­men­tarea pușculiței de partid pentru vii­toarele campanii sau pentru fi­de­li­zarea celor care au contribuit deja la ea. Unde vă imaginați că se ducea par­te din șpaga de la Hidroelectrica? Doar în buzunarele unora din Con­siliul de Supraveghere sau din mi­nister? Să fim serioși! Dar firmele ajutate la evaziune rămâneau ele ne­taxate în campanie? Haida-de! Elec­toratul a început deja să înțeleagă ce­ea ce a fost manipulat să nu priceapă: USL va fura pe rupte, așa cum s-a întâmplat în guvernarea Năstase. E doar chestie de timp până când fe­nomenul va fi conștientizat pe de­plin. Risc o predicție, furia pe­na­li­za­toare va fi enormă.
Întrebarea e cum vor reuși să ges­ti­o­neze Ponta, Antonescu și toți li­derii USL afacerea, pentru că, în mod evi­dent, scandalurile repetate de co­rup­ție îi vor lovi serios pe toți în pro­cen­tele electorale. E clar că acțiunile pro­curorilor DNA, cuplate cu cele ale ANI, le pică greu. Ce va urma? Pro­babil o răzmeriță în partide, un con­traatac al baronilor, parlamentarilor, activului de rang inferior, al clien­te­lei politice. Procurorii DNA par scă­pați de sub control, iar SRI lucrează la turație maximă, alimentând din plin dosarele, situație de netolerat pentru cei care se instalaseră con­for­tabil la furat. Greu de crezut că Ponta și Antonescu vor reuși să le mai dea peste mână, așa cum a făcut Băsescu la un moment dat cu PDL, motiv pen­tru care s-au și deteriorat relațiile. Mai degrabă vor da peste mâinile sin­gurelor instituții care le mai fac opo­ziție. E ori, ori. Dacă nu vor reuși să încalece procurorii și serviciile, vor pierde alegerile, pentru că din furat nu se pot opri. //
http://www.revista22.ro/articol.php?id=32857

Guvernul Ponta primeste o lovitura grea de la CCR prin declararea neconstitutionala a Codului Insolventei. Probabil ca si Victor Ponta se astepta ca prevederea discriminatorie referitoare la firmele din audiovizual sa fie respinsa. Era cu mult prea gogonata. Dar odata respins punctual un articol, el era corectat si Codul devenea numai bun de intrat in vigoare. Acest Cod al Insolventei care este o suma de ineptii infioratoare pentru toti juristii, de la avocati la judecatori.

Dar CCR nu i-a intins lui Victor Ponta acest colac de salvare, ci i-a respins intregul cod pe doua motive clare: nu se justifica urgenta pentru a recurge la ordonanta si guvernul nu are dreptul sa adopte ordonante care afecteaza regimul institutiilor fundamentale ale statului.

Gaselnita aceasta cu OUG a socat pe toata lumea, pentru ca initial Codul Insolventei intrase in dezbaterea guvernului ca proiect de lege, dar s-a dat de trei ori peste cap si a devenit pana la sfarsitul sedintei ordonanta. Urgenta invocata de Victor Ponta a fost combaterea evaziunii fiscale.

Nimeni nu contesta legitimitatea acestui obiectiv, dar o lege de o asemenea importanta precum Codul Insolventei, cu impact atat de mare asupra mediului de afaceri si asupra societatii romanesti in ansamblul ei nu poate fi aruncat in vigoare printr-o decizie a guvernului luata peste picior, fara ca macar CSM sa fi avizat proiectul si cu un termen de intrare in vigoare extrem de scurt, sub o luna. Codurile civile au intrat in vigoare la un an dupa adoptare si tot au existat unele probleme in practica.

Cum sa iti imaginezi ca 20 de zile sunt suficiente pentru a cunoaste prevederile codului cand nici macar nu ai organizat o dezbatere serioasa a proiectului? Cum poti sa-ti imaginezi ca macar juristii vor stapani noua materie? Cum sa-ti imaginezi ca pot fi organizate noi complete specializate si cum sa adaptezi atat de repede sistemul de repartizare aleatorie a dosarelor?

Nu e numai o chestiune neconstitutionala, ci si o chestiune impotriva prevederilor europene, care interzic legiuitorilor din tarile UE sa isi ia prin surprindere cetatenii, cu prevederi intempestive. Adica nu poti da o ordonanta prin care sa impui ca de maine toate taxiurile sa fie galbene, pentru ca nu exista timpul fizic pentru vopsirea masinilor in timp asa de scurt.

A fost asadar inca o magarie marca Ponta menita sa aduca repede niste bani la buget, in care a fost strecurata si o copita catre presa. Nu stiu daca tinta a fost neaparat Realitatea, pentru ca in pofida victimizarii extrem de vocale, acest post nu era in situatia pierderii licentei. Alte posturi, locale, erau insa.

Si mai e ceva, Victor Ponta primeste din nou inapoi in plina figura, ca in cazul gazelor de sist, propriile critici extrem de violente la adresa fostelor guvernari.

A rasturnat guvernul MRU pentru gazele de sist si acum se chinuie sa le impuna. A criticat practica ordonantelor de urgenta a guvernului Boc de n-a mai putut. Si acel guvern nici nu visa, incepand cu 2009, la majoritatea parlamentara pe care o are, cel putin teoretic, actualul cabinet. Ce suparat era atunci Victor Ponta pe ordonante! Nici nu ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca lui Emil Boc sau lui MRU le-ar fi dat prin cap sa adopte vreun cod juridic prin ordonanta de urgenta. Si iata-l acum campionul absolut al ordonantelor de urgenta fortand si limita ultima in privinta lor.

Asa ca de-acum Vitor Ponta nu mai are de corectat doar un articol din Codul Insolventei, ci trebuie sa il trimita in parlament pentru adoptare serioasa si cu un termen de intrare in vigoare decent. Intre timp se poate ocupa de evaziunea cea mare, cu protectie politica pentru care are legislatie suficienta, daca nu-i lipseste vointa, ca pana acum.
http://www.ziare.com/victor-ponta/premier/victor-ponta-cand-magaria-e-ca-bumerangul-1265234

Victor Ponta da din colt in colt. A incurcat pensiile cu salariile, atunci cand a spus ca nu toate vor creste cu 3% anul viitor. A revenit dupa ce a fost avertizat ca indexarea pensiilor cu inflatia nu e optionala, ci obligatorie potrivit legii.

Porumbelul scapat arata insa ca, in acest moment cel putin, nu prea vede de unde sa asigure bani pentru aceasta indexare.

Si e firesc sa nu vada cat timp incasarile la buget sunt atat de mici in raport cu previziunile, iar chinga deficitului begetar impusa de UE si FMI e foarte stransa.

De ce incasarile sunt atat de mici e destul de clar: evaziunea e foarte mare, iar economia reala gafaie sub presiunea coruptiei, a lipsei de viziune, a birocratiei si a excesului de reglementare.

Daca e sa fim cinstiti, niciuna dintre aceste boli nu este cu adevarat noua. Guvernarea Ponta le-a agravat, dar nu le-a inventat. Adevaratii finantisti nu au uitat ca, spre exemplu, daca in 2010 colectarea TVA, taxa cel mai usor de colectat de altfel, nu ar fi fost de numai 52%, poate ca nu ar fi fost necesara majoraresa TVA la 22%. Dar asta e deja istorie.

Fapt este ca nici in ziua de astazi colectarea nu e mai buna, iar guvernarea USL nu a reusit sa faca exact ceea a promis si exact lucrurile pentru care critica, in mare masura pe buna dreptate, guvernarea Boc.

Dar Victor Ponta mai are o imensa problema pe langa incasarile foarte proaste. Distribuirea acestei saracii nu face decat sa o accentueaze, sa adanceasca dezechilibrele si sa intensifice tensiunile sociale.

O rectificare negativa nu e niciodata o fericire. Ea inseamna in primul rand taiere. Necazul e ca Victor Ponta taie de unde e si asa foarte putin si adauga acolo unde are interesul si nu e nici pe departe stringent.

Inteleg ca minsiterul Justitiei primeste bani in plus, pentru implementarea codurilor, restanta care ne costa mult pe MCV. Dar de ce adauga la Camera Deputatilor, acolo unde se discuta despre achizitii de masini noi, despre SPA si piscina? De ce, in conditiile unei rectificari negative, deputatii trebuie cadoristi? De ce trebuie sa primeasca bani in plus Senatul? Ministerul de Externe este extrem de neperformant si totusi iata ca primeste bani la aceata rectificare. De ce?

In schimb se taie din nou din banii Sanatatii. Si asta cand medicii ameninta cu greva generala si demisia in bloc, cand ministerul Sanatatii incearca sa lanseze o reforma majora imposibil de realizat cu bani mai putini, cand multe spitale nu mai au bani sa supravietuiasca pana la sfarsitul anului.

Ma intreb, intre Camera Deputatilor si Sanatate, cine ar fi trebuit sa primeasca bani mai multi? Intre Senat si ministerul Muncii, cine ar fi trebuit sa aiba prioritate?

Explicatiile de pana acum ale guvernului sunt foarte subtiri. Pentru serviciile secrete, de exemplu, Victor Ponta spune a socoteala intiala pentru salarii a fost incorecta si deci au aparut cheltuieli suplimentare care impun o rectificare pozitiva. Dar la Sanatate nu au aparut cheltuieli suplimentare? In educatie nu?

Nu fac parte dintre cei care considera ca serviciile secrete sunt dusmani ai poporului. Dimpotriva, se vede cu ochiul liber ca nu exista actiune anticoruptie mai mare in care sa nu fie implicat SRI. Dar faptul ca exact in acest moment serviciile primesc bani in plus nu face decat sa sporeasca aversiunea publica fata de aceste institutii si sa creeze impresia ca Victor Ponta isi consolideaza niste prietenii care ii pot folosi, cine stie, poate in campania electorala de anul viitor.

Poate ca se justifica scaderea bugetelor ANI si CCR, dar fara o explicatie credibila ne putem gandi, nu-i asa?, ca de vina este aversiunea pe care o are USL fata de aceste institutii.

Deranjeaza asadar nu doar saracia, ci lipsa de transparenta a criteriilor dupa care ea este redistribuita, dupa care unii au pierdut si altii au castigat niste bani.
http://www.ziare.com/victor-ponta/premier/redistribuirea-saraciei-fara-leac-1265117

S-o spunem p-a dreapta: niciodata mult hulitul guvern Boc n-a fost in situatia mult laudatului guvern Ponta, care incheie ultima rectificare bugetara "pe minus", adica sa descopere in ceasul al doisprezecelea ca guvernul ne-a procopsit pe toti cu o gaura neagra, pe care a tinut-o pitita sub pres, ca sa nu afle nimeni de ea.

Si in timp ce gaura neagra crestea ascunsa sub presul ei, noi aflam din surse oficiale ca stam bine, chiar excelent. In iulie, Guvernul ne anunta tinte mari: 10 miliarde euro investitii si 50.000 locuri de munca.

Nu spunea o vorba despre insolventele de miliarde si despre miile de locuri de munca disparute, nu aparute. Astea stau toate cuminti la locul lor de sub pres.

Promettre c'est noble

Doamna Mariana Campeanu, desi e normal sa stie ca atunci cand ai o gaura neagra nu esti sigur pe nimic, ba chiar gaurile astea se rostogolesc uneori de la un an la altul ca mingile, garanta ca are cu ce plati drepturile noastre tot anul, ca va indexa pensiile de la 1 ianuarie si poate ne alegem si la salarii cu ceva in plus. Iar noi, ca fraierii, credeam campaniile doamnei Campeanu.

Domnul Eugen Nicolaescu recunostea ca sanatatea e cam pe drojdie, dar canta la televizor refrenul rectificarii, conform caruia se va indestula de la ce le va prisosi celorlalti, desi este imposibil sa nu fi stiut ca nimanui nu-i prisoseste nimic, ba din contra, fiecare tine sub pres propria sa micuta gaurica neagra, pusa la secret ca sa nu afle presa basista de ea.

Domnul Dan Sova ne-a aratat si harta marilor sale proiecte, cu o Romanie plina de niste autostrazi care nu exista si care e putin probabil sa existe prea curand, contand numai pe fondurile europene si pe gaurile noastre negre, alocate din belsug.

Dar cea mai trandafirie situatie ne-a prezentat-o totdeauna premierul Ponta, care ne-a tot vorbit, afisand zambetul lui de Fernandel, numai despre formidabila crestere economica, fara sa sufle o vorba despre cumplitul deficit al incasarilor, nemaivazut in Romania ultimelor doua decenii.

Rafuiala ca metoda de guvernare

Nici nu se putea sa avem incasari, atata timp cat noii veniti la guvernare n-au alte preocupari, decat rafuiala cu cei de dinaintea lor: au dat iama in ANAF fara sa porneasca altceva in loc, premierul se rafuieste cu presedintele, Dragnea ii da ghionturi lui Antonescu, Ilie Sarbu timite sageti otravite din umbra, iar justitia este tinta tuturor pentru salvarea aceluiasi Dragnea, poate chiar si a lui Fenechiu, dupa ce Vosganian, Dobre si Borbely au primit cate un colac de salvare, ca sa nu se inece.

Toti fiind cu ochii numai pe justite si pe rafuieli, pare normal sa le scape din vedere cum se naste gaura neagra si cum creste ca aluatul, ajungand rapid un gauroi, scapat de sub control, pe masura ce de rafuiala cu evazonistii nu se ocupa nimeni.

Sa fim seriosi. O gaura neagra de 3,8 miliarde nu apare pe neasteptate, ca seismul, taifunul sau tsunami. Seismologii recunosc din capul locului ca nu pot prevedea nimic sigur, nici meteorologii nu pretind ca dau altceva decat timpul probabil, dar gaurologii n-au nicio scuza.

Este imposibil ca gaurologul Ponta sa fi trait tot anul cu capu-n sac si sa nu fi stiut de multa vreme ca bugetul a inceput sa se gaureasca. Era normal sa ne fi anuntat ingrijorat la televizor, nu sa zambeasca fericit, ca si cum usturoi n-a mancat, intr-un sistem care ii apartine si scaratie din toate incheieturile.

Ne intoarcem la fanarioti

A tacut chitic, desi era usor sa simta cutitul la os, cand raspandisera chiar oamenii lui vestea ca ne asteapta niste taxe de tip strict fanariot: contributia CAS pe chirie, aceeasi contributie pe sotie, daca nu-i angajata, noile amenzi auto cele mai mari din lume judecate in raport cu venitul mediu si multe altele.

Ca sa ne astupe gura, fanariotul Ponta a inventat masura populista a reducerii TVA la paine. Zic populista, intrucat da numai iluzia ca ramanem cu bani in buzunar de pe urma painii.

Grosul castigului il umfla producatorul, angrosistul, intermediarul si retailistul - ca sa folosesc si eu un termen sucit, intrat in vocabularul businessmanilor. In orice caz, dupa aplicarea noului TVA, incasarile n-au crescut si evazionistii n-au disparut. Altfel, nu crestea gaura neagra.

Ne asteapta o reducere a TVA la carne (putin probabila), masura la fel de populista, de care profita tot producatorul, tot angrosistul, intermediarul si retailistul, nicidecum statul sau cel care cumpara parizer cu suta de grame.

Acum, rectificarea bugetara ne trezeste la realitate, demonstranad ca minciuna are picioare scurte. Ei, si? Nu se maresc taxele pentru cine are picioarele scurte. Se maresc tot pentru cine are mana mai lunga.
http://www.ziare.com/victor-ponta/premier/minciuna-guvernarii-ponta-are-picioare-scurte-opinii-1265020

”Când un guvern încheie un acord cu FMI, asta înseamnă că acceptă să împartă conducerea țării cu fondul. Victor Ponta pare astăzi copilotul FMI la conducerea României”, a declarat senatorul PNL Iulian Dumitrescu, în contextul finalizării discuțiilor dintre executiv și reprezentanții organismului financiar internațional referitoare la bugetul pe 2014.

Dumitrescu susține că ”România se găsește în situația de a miza în continuare pe austeritate, cartea favorită a FMI, datorită faptului că nu există o strategie națională de dezvoltare, care să definească principalele direcții de creștere economică ale țării noastre pe termen mediu și lung”. Senatorul liberal remarcă faptul că niciun guvern din România post-revoluționară, fie că a fost PSD,PNL ,PDL sau nu știu ce coaliție, nu a reușit să elaboreze o strategie de țară.

”FMI vine la noi să facă macrostabilizare economică. Dar acest proces nu are la bază o strategie națională de dezvoltare, ci indicațiile unor funcționari internaționali, care aplică aceeași grilă de evaluare și în România, Bulgaria, Chile, Argentina sau pe unde or mai merge în lume. Ei vin sa reducă deficitul, pun niște taxe, taie din cheltuieli, impun vânzarea unor societăți, nu vin să genereze creștere economică”, a adăugat parlamentarul PNL.

În opinia lui Iulian Dumitrescu, ”stabilizarea obținută după rețeta FMI este falsă, aparentă, atâta timp cât ea nu se bazează pe o strategie de țară. FMI nu are cheia creșterii economice din România și nu face stabilizare structurală, astfel că ne-am putea trezi peste 2-3 ani că intrăm din nou într-o spirală a deficitului”.

Senatorul liberal susține că, pentru a închide robinetul pierderilor, FMI ne impune ”vânzări în viteză” ale companiilor de stat cu probleme, în loc de management privat și restructurare urmată, dacă se impune, de schimbarea formei de proprietate. ”E ca și cum ați merge la bancă să cereți un împrumut și banca vă spune că vă dă împrumutul doar dacă vă vindeți mașina într-o oră, să nu mai consumați benzină. Iar dumneavoastră vindeți mașina în pierdere. Tot așa și cu FMI. Am ajuns să vindem în pagubă, să dăm pe nimic fabrici clădite de generații întregi”, a mai spus Dumitrescu.

”Sper ca Guvernul Ponta să găsească măsurile prin care să genereze o creștere economică sustenabilă, și acesta este singurul mod în care vom putea cere, într-o bună zi, FMI să ia mâinile de pe volanul României”, a concluzionat senatorul PNL Iulian Dumitrescu.

Ponta vrea să îngroape Justiția. Pentru mine a devenit o certitudine. Lupta lui cu Băsescu este clar că se dă pe justiție. Pe nici unul din ei nu interesează altceva decât să controleze justiția, care are toate pârghiile și metodele prin care își pot controla atât proprii oameni cât și pe cei din opoziția personală. Nici pe Ponta nici pe Băsescu nu îi interesează din ce partid sau coaliție face parte un om sau altul, ei iau măsuri împotriva celor care se pun în fața propriilor lor proiecte, iar proiectele lor sunt identice: PUTEREA.
Pentru a o câștiga trebuie să dea licuricilor ceea ce vor, iar licuricii vor ceea ce avem ceea ce încă mai avem și nu au luat: bogățiile subsolului. Că e Exxon, că e RMGC, că e Chevron, că e Novomatic, sau Intralot sau totuna, dacă ne referim la loterie, că e Clark, Ghittenstein sau Mîndruțescu tot una, nu contează cine se află la intercepție, contează unde se varsă râurile până la urmă. Iar râurile trebuie să se verse în Potomac. Toate. Cândva se spunea că toate drumurile duc la Roma. Ehe, ce vremuri. Pe vremea aia se aplica dreptul roman. Acum se aplică dreptul personal.

Băsescu și Ponta-justiții paralele

Conflictul dintre Băsescu și Ponta a erupt când Ponta a făcut modificări în DNA peste capul lui Băsescu. Când bătuseră palma rămăsese stabilit, unul ia procuratura generală, celălalt DNA-ul. Fiecare însă spera să reușească să stăpânească și CSM-ul și CCR-ul, dar mai ales să își infiltreze proprii oameni în în sfera de influență a celuilalt. Asta a încercat să facă Ponta si a spart țeava coabitării. Acum echipe de intervenție încearcă să astupe breșa și nu întâmplător din partea guvernului din echipa de intervenție fac parte ministrul de externe și cel al justiției, pentru că obiectul disputei îl constituie justiția iar raportul trebuie trimis extern. Acum sper să nu creadă cineva că licuricii sunt îngrijorați cu adevărat de mersul justiției în România sau de dragostea dintre Ponta și Băsescu. Nu, pe ei îi interesează investițiile prezente și viitoare, soarta companiilor care iată se dovedește pe zi ce trece că au obținut contracte sau avize cel puțin dubioase. După dezvăluirile fostului procuror Oancea care a arătat cum a început istoria RMGC iată că s-a confesat și doamna Rodica Stănoiu, vizată oarecum de dezvăluirile procurorului. Doamna Stănoiu a ieșit practic să se disculpe pe ea personal, guvernul și partidul pe care i-a servit spunând că ea a dat drumul dosarului care a fost atât de bine instrumentat încât a ajuns până în guvernarea următoare care nu se știe ce a făcut cu el, ba se știe,  a dat NUP în 2010 parcă, în timp ce domnul Maior căuta eco-anarhiștii. Şi cu asta doamna Stănoiu consideră că s-a spălat pe mâini ca Pilat din Pont. Așa face justiția, cum fac și doctorii, trimit pacientul de la un spital la altul, până ce mașina salvării face accident sau moare pacientul de bătrânețe sau în termeni juridici se prescrie fapta așa cum spunea domnul Șova de curând.

Se mișcă ceva în justiție

Una peste alta, este clar că interesul pentru justiție este îndreptat spre apărarea intereselor licuricilor și ambii jucători se străduiesc să își convingă stăpânii că totul este ok, dețin controlul, nimic nu va ”jeopardiza” investițiile partenerului strategic. Fiecare o face în felul lui, unul prin demiterea și trimiterea procurorilor și instituțiilor de presiune asupra celor ce se opun, învinuindu-i că au părul prea mare sau tricouri cu Pink Floyd, că au spart geamul, că sunt incompatibili cu politica guvernului, că și-au angajat soția ( dar nu spun nimic de cel care și-a numit finul ministru la justiție, sau nașul viceprim-ministru), că sunt insolvenți, celălalt prin declarații prin care îi face proști pe cei care susțin că exploatările așa cum sunt prevăzute sunt un pericol. Deși sunt in antiteză, pe subiectul investițiilor și exploatărilor, ambii combatanți joacă aceeași carte și vor același lucru, să arate că fac tot ce ține de ei pentru a le proteja. De aici accelerarea declarațiilor dar și a măsurilor în ceea ce privește aceste exploatări, fiecare dorește să arate că el este artizanul implementării planurilor licuricilor. Prea puțin interesează pe fiecare ce se întâmplă cu adevărat cu justiția. Așa se face că avem șefi de departamente care încercând să demaște jocurile politice și corupția din interiorul justiției și poliției, sunt arestați și învinuiți de corupție pe baza mărturiei unui mort, se redeschid procese de doi bani ale unor granguri din interiorul partidelor pentru a nu-i avea împotrivă la alegeri, a le astupa gura și arăta că ”se mișcă ceva în justiție”. Aiurea, se mișcă doar rotițele și pentru a nu scârțâi, se ung din când în când prin rectificări ale bugetului. În timpul acesta românii mănâncă carne de pui contaminată, cel care le bagă salmonella pe gât pleacă merci bine din țară cu bani cu tot, iar procuratura se ocupă de 5 inși care sunt învinuiți de tulburarea ordinii publice, și că au … fost prin zonă când a fost spart geamul unui ministru scos la provocare pe stradă, dar nimeni nu spune sau nu arată sau demonstrează cine anume se face vinovat de spargerea geamului.

Pe mine însă m-a surprins o declarație a unuia din cei învinuiți de spargerea geamului, care a spus că fiind pe capota din spate a mașinii ( ce căuta acolo este o altă întrebare) a simțit cioburile parbrizului spart pe mână. Presupunând că omul spune adevărul, ceea ce spune este relevant și foarte interesant dacă ținem cont de faptul că mașina nu se afla în mișcare. Dacă cioburile au căzut spre exterior înseamnă că luneta a fost spartă din interior. Aș vrea să văd și eu filmat momentul spargerii lunetei mașinii domnului Barbu, ca să mă conving că dosarul nu e o făcătură. Sau dacă a fost spart din exterior, poate vine cineva cu probe filmate, că doar erau o grămadă de camere pe acolo, care să arate momentul spargerii lunetei, o mână, o piatra care să indice făptașul și direcția din care a fost spart geamul.

Alegerile magistraților

Eu nu știu cu ce vrea să se laude guvernul Ponta și cum crede că va arăta MCV-ul peste un an. Până acum toată lumea știa că justiția în România era formată din justiția lui Băsescu și ceilalți. Acuma avem justiția lui Băsescu, justiția lui Ponta și ceilalți care ceilalți pe lângă faptul că sunt din ce în ce mai puțini, se împart și ei în mai multe categorii: cei care nu știu încotro să o apuce, cine va câștiga dintre cele două justiții, și așteaptă să vadă în partea cui se apleacă balanța, cei care așteaptă să fie invitați ori în una ori în alta din tabere pentru că le e frică să facă ei pasul, ca să nu fie respinși sau prinși de ceilalți și cei care nu mai au nici o speranță că se va îmbunătăți ceva, își fac treaba și nici nu caută promovări, dar nici sa intre în pușcării sau să tresară în somn ori de câte ori aud o bătaie în ușă. Deci mergem din ce în ce mai bine, justiția este pe” mâini bune”: din ce în ce mai multe. Pe data de 6 octombrie,unele ziare scriau cu litere de o șchioapă despre protestele cetățenilor împotriva demiterii lui Papici. Cică protestatarii luptau pentru ”independența DNA”și era un protest spontan, al unor cetățeni îngrijorați de soarta justiției. A cui, a lui Băse sau a lui Ponta? Cine a spus că românul s-a născut poet, nu a spus totul. Românii au un simț al umorului incontestabil. Adică nu iese românul în stradă când i se scumpește benzina, când i se dă pui contaminat în magazine, dar iese când este schimbat un procuror anonim. Ptiu, m-am umplut de râs pe piept.

Cum protejăm imaginea justiției: îngropând-o

Spuneam că Ponta vrea să îngroape justiția și mă voi explica. În primul rând prin faptul că printr-o ordonanță de urgență care stă să iasă pe piață din zi în zi fiind deja trecută de votul lăcătușului cu cravată de la Camera Deputaților, DGA se va călca pe bătături cu DNA pe L-70/2000 având atribuțiuni care se vor intersecta. În acest fel Ponta va avea și el DNA-ul lui deci vom avea două DNA, unul al lui Băsescu și unul al lui Ponta. Acum să te ții. Ponta nu avea până acum acces la demnitari, deci cei ai lui Băsescu sau cei care îl supărau, pentru că era treaba DNA. De acum va avea. Păzea, ferește că pontează! În al doilea rând că se urmărește închiderea gurii presei și a tutulol celor care au de gând să mai comenteze deciziile sau lucrătura procurorilor. De acum încolo nu o sa mai poți vorbi despre procurori, judecători și justiție decât de bine. Dar este știut că se spune că despre o singură categorie de persoane în lumea asta nu ai voie să vorbești decât de bine: morții. Ori, cum ni se va interzice să mai spunem ceva rău despre justiție, rezultă că în România justiția nu mai trăiește. Trăiesc doar procurorii și judecătorii și încă foarte bine. Așa înțelege Ponta să apere imaginea justiției, interzicând presei să mai vorvească despre porcăriile și porcăielile din interiorul ei. Atâta poate, atâta face. Deci în curând, despre justiție, numai de bine!

http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/jurnal-zv/despre-justitie-numai-de-bine-toate-raurile-se-varsa-in-potomac-196275.html

Ba le va da şi regionalizare, să roadă ţara sistematic, pe regiuni istorice.
E Ponta nebun? Nu-şi dă seama că mână teleguţa spre prăpastie? Şi că, odată cu tărăboanţa, se va face praf şi vizitiul? Cum îşi imaginează că va rezista politic apocalipsei pe care singur a pus-o la cale?
Soluţia o fi asasină pentru ţară, dar numai aparent sinucigaşă pentru Ponta. Omul şi-a calculat atent paşii. Salturile. Ca la Super Mario. Simpaticul instalator ţopăie din ţeavă în ţeavă, cu grijă să nu cadă în vreun canal. Când zici că nu mai are scăpare, că săritura e prea scurtă ca să-l ducă până la celălalt capăt, face el ce face şi dibuieşte o margine de tub, o conductă, un robinet de care se agaţă in extremis.
Ponta s-a aruncat într-un periculos salt mortal. Ca să nu se zdrobească de fundul hăului, e obligat să aterizeze cu bine pe buza cealaltă a prăpastiei. Care, însă, pare cumplit de departe: alegerile parlamentare sunt tocmai în 2016. Timp suficient ca nu doar poporul, stors de biruri şi cocârjat sub haraci, să se sature de tine, dar însuşi partidul să te zvârle jos de pe capră, încercând să se salveze el, dând gloatei satisfacţia sângelui.
Dacă însă Ponta, când s-a aruncat în acest salt mortal, a avut altceva în cap? Dacă nu la alegerile parlamentare vrea el să ajungă cu bine, ci la altă ţintă? Aşa cum Super Mario îşi cârmeşte săriturile neverosimil, când totul pare pierdut, nu cumva şi Ponta se face că sare într-o parte, ca să ajungă în alta? Or, pentru Ponta există doar o singură altă ţintă posibilă: alegerile prezidenţiale din 2014!

http://www.evz.ro/detalii/stiri/solutia-super-mario-exista-o-singura-teava-pentru-ponta-1066402.html

O nouă „revelaţie” prim-ministerială. O nouă declaraţie ireponsabilă. „Eu cred că preşedintele României a vândut interesele României când a negociat deficitul şi când a negociat fondurile europene”, a declarat Victor Ponta, în şedinţa de guvern de săptămâna trecută, referindu-se la negocierile purtate de Traian Băsescu, la Bruxelles, pe tema bugetului UE, când a fost acceptat Tratatul Fiscal al UE. Ai fi înclinat să spui, în primul moment, că e una din gogoriţele premierului.
Declaraţia făcută de dl Ponta acum, când se vede pus faţă în faţă cu un buget-pacoste pentru 2014, nu are scuza disperării. Lansată nu în calitate de băiat de cartier, nici de primar organizator de vanghelioane, ci de reprezentant al celei de-a doua Puteri în stat, trebuia însoțită de argumente pertinente. Pentru că e o acuzaţie extrem de gravă care, dacă ar fi reală, ar implica punerea sub acuzare a preşedintelui, suspendarea acestuia şi, eventual, condamnarea şi demiterea lui de drept. Vânzarea intereselor României este sinonimă cu trădarea. Această faptă – pedepsită de Codul Penal cu detenţia pe viaţă sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani – presupune intrarea celui acuzat în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, pentru a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării, de înlesnire a ocupaţiei militare străine, de subminare economică sau politică a statului, de aservire faţă de o putere străină sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului. Deci, unde e invocatul act de trădare? În faptul că preşedintele nu a reuşit să atragă mai mulţi bani europeni – poate, în accepţiunea d-lui Ponta, măcar 55% din întreg bugetul UE?
E, totuşi, năucitoare iresponsabilitatea cu care Victor Ponta lansează astfel de informaţii în spaţiul public. Cu atât mai mult cu cât, pe vremea în care a fost deputat, în mai 2012, nu cumva el însuşi a votat în favoarea Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare? Votul electronic ar putea sta mărturie. Or, dacă, în accepţiunea sa de acum – care pare să nu mai corespundă cu cea din primăvara anului trecut –, acest fapt se numeşte trădare, ar trebui să se autodenunţe şi să denunţe majoritatea parlamentarilor USL. În mai 2012 – când s-a votat în favoarea ratificării acestui Tratat care vizează întărirea disciplinei fiscal – USL avea majoritate în ambele Camere.
Nu cumva, însă, exact ceea ce a făcut actuala Putere, care îl include pe dl Ponta, se apropie riscant de mult de trădarea obiectivelor naţionale? După ce, în vara lui 2012, Puterea a atentat la statul de drept, a forţat şi a încălcat Constituţia, a dat apoi de pământ cu obiective naţionale ce gravitează în jurul celor trei mari axe de politică externă ale României: apartenţa la UE, apartenenţa la NATO şi parteneriatul strategic cu SUA. A sfidat prin discurs, prin decizii politice, a sfidat îngropând în Parlament cea mai recentă Strategie Naţională de Apărare. Acest document – care menţionează prin­tre obiectivele naţionale de securitate creş­terea influenţei internaţionale a NATO şi UE, în paralel cu consolidarea cooperării dintre ele, ca, de altfel, şi a celei dintre SUA şi aliaţii europeni – e blocat în Le­gis­la­tiv din vara lui 2010. Odată votat, ar pre­su­pune ca, imediat după adoptare, Exe­cu­tivul şi instituţiile cu responsabilităţi în do­meniu să fie chemate să-şi dezvolte, în baza lui, strategii sectoriale. Să fie doar co­in­cidenţă tergiversarea adoptării SNAp 2010? Sau să fie rezultatul faptului că voci ale Pu­terii cochetează cu ideea punerii Ro­mâniei pe o altă direcţie strategică, dar nu au cu­raj (încă) să şi-o asume oficial, ape­lând, în această fază, „doar“ la dublul lim­baj sau dubla agendă? Dacă asta ar fi in­tenţia, nu cumva s-ar putea vorbi de trădarea unui interes naţional? Integrarea în UE face parte din inte­resul naţional.
http://www.revista22.ro/articol.php?id=33382

Victor Ponta: “Avem nevoie de o justitie independenta care sa nu-i mai persecute pe adversarii lui Basescu”.
Asa a grait premierul nostru la Marea Adunare Nationala a PSD, din weekend. Evident, toata lumea (mai putin SUA) a tradus simplu acest mesaj: “Avem nevoie de o jutitie care sa nu se mai atinga de-ai nostri”. Ati inteles, baieti?
Imi fac cruce cum poate Victor Ponta sa vorbeasca in public cu atat nonsalanta despre supunerea politica a justitiei la scurt timp dupa ce le-a promis americanilor, la Washington, ca nu va mai implica magistratii in jocuri politice!
Din doua una: ori americanilor nu le pasa ce zice si ce face Ponta cu justitia (ciudat, avand in vedere cum au sarit ca arsi la suspendarea din 2012), ori nu realizeaza unde bate “partenerul” lor.
Cum adica, acum, justitia ii persecuta pe adversarii lui Basescu? Adica, doar pentru ca sunt din PSD sau din PNL toti penalii “adversari” sunt apriori nevinovati?
Ce prim-ministru esti tu cand iti tratezi justitia la maniera asta!? Unde se mai intampla in lumea civilizata ca un sef de guvern sa-si discrediteze in halul asta sistemul judiciar?!
Nicaieri. Dar Romania nu e o lume civilizata, este doar o vaca de muls pentru fomistii de resurse si un Eldorado pentru coruptii insetati de banul public. Doar asa se explica abureala cu care il trateaza SUA pe VP.
Apoi, ce cauta Adrian Nastase, condamnat pentru coruptie (asta scrie pe sentinta, nu ca e “adversar” al lui Basescu!), la un for al unui partid care pretinde ca vrea sa-i apare pe romani de hotia politicienilor?
Nu, pe bune, pe astia nu-i mai sperie nimic. A, ba da, doar justitia. Inca…
Daca nu pica rezistenta anticoruptie din magistratura, nu-l vad bine pe Victor Ponta dupa ce nu va mai fi premier! Plagiat, subminarea economiei nationale, falsuri,abuz de putere… Mama, mama, ce-l asteapta la DNA!
Probabil Ponta isi imagineaza ca le-a inchis gura americanilor cu gaze de sist sau cu zacaminte de aur. Vom vedea. Nu-i exclus, dupa cum nu bag mana-n foc ca daca SUA il lasa din brate el nu se va arunca (si ne va arunca) imediat la sanul Mamei Rusii. Ca la cum se razgandeste el, nimic nu-i de mirare.
Nimic nu pare sa-i mai opreasca in felul arogant si discretionar in care manevreaza tara. Nici macar strada. Aseara, in centrul Capitalei s-au strans si mai putini protestatari decat duminica trecuta. Si tot asa…
E clar, USL-ul a dovedit si dramul de spirit civic care mai ramasese prin Romania. Strategia lui Ponta a reusit.
De fapt, e scoala lui Ion ILiescu: “Lasa-i sa fiarba in suc propriu pana se sting singuri”. Isi mai aduc aminte cei care au fost in Piata Universitatii, in anii ’90.
Ce sa facem, asta-i tara, atata putem, avem ce meritam, si toate sabloanele astea care ne conduc viata pe aceste taramuri ale neputintei.
Nu peste mult timp, o sa ne scoata obligatoriu in strada, sa strigam, ca inainte de 1990: “Victor Ponta/PSD/Viitorul nostru e…!”

http://www.reportervirtual.ro/2013/11/ponta-avem-nevoie-de-o-justitie-care-nu-se-mai-atinga-de-noi-psd-psd-viitorul-nostru-e.html

Cu Consiliul lor naţional de sîmbătă, cu poza de familie – junele lor prim-ministru, flancat de baroni sensibili (Marian Oprişan, cu mîna pe inimă, Gabriel Oprea, din mafia personală a lui Adrian Năstase, dar şi a lui Traian Băsescu, Liviu Dragnea, baronul baronilor, Marian Vanghelie, care încă este, şi atîţia alţii ca ei la care justiţia nu a ajuns sau pe care alunecă precum apa pe gîscă) –, PSD i-a scos pe români din moţăială ideologică şi le-a adus aminte de cacealmaua electorală de anul trecut, cea cu bananierul 70 % pentru USL, şi de clapa pe care şi-au aplicat-o singuri.
Peste tot în Europa şi cu atît mai mult în fostele ţări comuniste, socialismul nu e decît o formă mai şmecheră, mai perversă a partidului unic, partidul-stat, aparent mai compatibilă cu economia de piaţă, democraţia şi statul de drept decît fostul comunism. Dar e numai o aparenţă. Pentru că, mai ales în fostele state socialiste, socialiştii nu sînt decît foştii comunişti sau copiii lor, foştii marxişti, leninişti, troţkişti, bolşevici şi menşevici de toate calibrele, împănaţi cu tot felul de aventurieri revoluţionari, interlopi, bişniţari şi chiar terorişti (Omar Hayssam şi alţii), aceştia din urmă numiţi „oameni de afaceri”, fără vreo legătură cu stînga democratică occidentală. Toată adunătura se închină la o singură religie : corupţia.
După Nicolae Ceauşescu nu a fost de-ajuns „şandramaua” stalinistă Ion Iliescu, bombonelul „cleptoman” Adrian Năstase, identificat de fostul spion Liviu Turcu ca ofiţer sub acoperire al vechiului regim, azi trebuie să-l încercăm şi pe urmaşul lor de laborator, un alt ofiţer acoperit, un procuror neisprăvit, reciclat în avocat (împreună cu Dan Şova) specializat în traficul de influenţă – vezi dosarul său întocmit de fostul pesedist, senatorul Valer Marian, şi el fost procuror, dar unul pe bune.
Urmaşul Brătienilor, Crin Antonescu, în foamea lui maladivă de putere – maladivă pentru că e goală, adică bazată pe nimic, nici tu carieră, nici tu anume competenţe, numai vechime în partid –, împreună cu ceata lui de strînsură pretins liberală, în fapt doar acut fripturistă, l-a susţinut pe găunosul Ponta să devină prim-ministru, liberalii nemaifiind capabili să propună un alt prim-ministru în afară de Călin Popescu Tăriceanu şi mulţumindu-se cu fantomatica, iluzoria candidatură la prezidenţiale. Crin Antonescu candidează neîntrerupt de vreo trei ani pe toate televiziunile şi stîrneşte zîmbete şi chicoteli pînă şi printre copii.
PNL se pretinde de dreapta, la fel ca multdetestatul PDL. Poate la dreapta corupţiei, pentru că altfel nu se înţelege pe ce se întemeiază aceste pretenţii. Dreapta e cea care adună bani la bugetul statului, face investiţii pe termen lung, încurajează iniţiativa privată. Pentru ca apoi să vină stînga şi să împartă cu patru mîini. Ca să-l citez, după un editorialist francez, pe Winston Churchill : „Socialiştii aduc cu Cristofor Columb : ei pleacă la drum fără să ştie unde merg. Cînd ajung, nu ştiu unde se află. Şi toate astea pe banii altora.”
În toată Europa, partidele socialiste sînt vetuste, reîncălzesc ciorbele din anii ’80 şi cam mestecă aceleaşi teorii, inaplicabile azi. În Franţa, François Hollande, ajuns preşedinte fără nici o experienţă ministerială, doar cu munca de partid, bate toate recordurile de impopularitate. Iar unele dintre ideile sale economice sînt comice, cînd nu sînt de-a dreptul catastrofale. După ce a abandonat proiectul de impozitare a marilor averi anunţat în campania electorală, încearcă de-o vreme să impoziteze cu 75 % veniturile excepţionale, de peste un milion de euro. Şi-a pus astfel în cap cluburile de fotbal, o lume care se pregăteşte de grevă generală. Nu-i mai lipseşte Europei decît neamţul Martin Schulz, prietenul socialist al lui Victor Ponta, pe post de preşedinte al Comisiei Europene. Cu experienţa lui de librar şi cu aceeaşi muncă de partid ca François Hollande, va rezolva sigur criza în care se zbate de atîta timp Zona Euro.
Venirea la putere în Franţa a lui François Hollande după neoliberalul proamerican Nicolas Sarkozy ne-a arătat că există o variantă şi mai rea decît cea adusă de guvernările neoconservatoare din ultimii 20 de ani – cu deregelmentări, financiarizare, delir bancar, atac la stat şi la naţiune –, şi anume revenirea socialiştilor, cu aceleaşi teorii ale anilor ’60-’80, cam cu aceiaşi oameni sau alţii cu acelaşi profil. Ca să scăpăm de Traian Băsescu, Elena Udrea, Adrian Videanu, Emil Boc, Radu Berceanu etc., chiar a fost nevoie să ni-i băgăm înapoi în casă pe aceiaşi Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase, Marian Oprişan, Radu Mazăre, Marian Vanghelie, Gabriel Oprea şi doi mai tineri dar absolut identici, Liviu Dragnea şi Victor Ponta ?
Nici ultraliberalii sau neoconservatorii de la care s-au inspirat PDL-ul şi Traian Băsescu, nici socialiştii învechiţi, chiar avînd şefi tineri (dar deja atît de bătrîni !), nu mai reprezintă soluţii după cinci ani de profundă criză economică şi nu numai. Pentru că istoria a intrat într-o imensă schimbare de paradigmă. Şi, din păcate, alte soluţii nu apar sau nu sînt lăsate să apară.
https://sites.google.com/site/psdinderiva/jos-socialismul