Pleşu despre Crin Antonescu: …Cum le spui dumneata, să tot stai să asculţi

Uneori, ascultîndu-l pe Crin Antonescu, te trezeşti rostind, cu un mic frison de admiraţie, replica tandră a coanei Efimiţa: ”Ca dumneata bobocule, mai rar cineva!” Cînd, de curînd, se căuta un candidat pentru funcţia de ministru al Transporturilor, şeful liberalilor şi viitorul nostru preşedinte a explicat jurnaliştilor cît de grea e alegerea pe care va trebui să o facă. DE ACELASI AUTOR Nostalgia „cu chip uman” Ce greutate mai au numele grele? Meşteşuguri de tâmpenie Iată textul:

”Avem următoarea problemă: transporturile sunt diverse – în apă, în aer, pe uscat, sub pămînt; iei un ceferist, nu ştie cum e cu vapoarele, iei un aviator, nu ştie cum e cu metroul, iei un marinar, ştim ce se întîmplă…” Trecem peste ironia finală, în care se dă încă o fină lovitură lui Băsescu (marele şi singurul proiect politic al vorbitorului). Restul însă e abisal. Să ne gîndim puţin. Ce faci cînd ai de ales un ministru al sănătăţii? Iei un cardiolog, nu ştie cum e cu ficatul, iei un dentist, nu ştie cum e cu urechile… N-ai de ales: trebuie să iei un expert contabil, absolvent ASE (la fără frecvenţă), fost ”lucrător comercial” la ”complexul de restaurante şi hoteluri Athénée Palace”. Ecce homo! Îl ai pe Eugen Nicolăescu! Dar să luăm Ministerul Tineretului şi Sportului. Complicaţiile sporesc! Să fie foarte tînăr? Cît de tînăr? Să fi cîştigat ceva medalii sportive? Ce fel de medalii? Iei un boxeur, nu se pricepe la polo, iei un fotbalist, nu ştie cum e cu şahul, iei un aruncător de suliţă, nu ştie cum e cu handbalul. Ce faci? Te poţi salva, eventual, cu stomatologul Bănicioiu. Sau, ca în anii 1997-2000, cu un profesor de istorie de la Soleşti şi Niculiţel (”singurul ministru pe care l-a dat judeţul Tulcea după revoluţie”! – cum scrie la Wikipedia). E vorba de însuşi Crin Antonescu. Oricum, ideea e că, decît să dai peste cineva care ştie o bucăţică, dar ignoră altele, mai bine iei pe cineva care nu ştie nimic. Dar să nu fim răutăcioşi! Ceea ce vrea, de fapt, să spună, dl. Crin Antonescu este că una e competenţa ”tehnică”, alta e cea ministerială. Cea ministerială ”înseamnă competenţa pe politici pe domeniul respectiv”. Bun. Şi cum arată o asemenea ”competenţă”? Aici, liderul liberal şi viitorul şef de stat răspunde mai curînd indirect: prin nominalizarea dnei Ramona Mănescu. Dna Mănescu are multă experienţă în foarte multe domenii, cu excepţia transporturilor. Şi atunci de ce a fost aleasă? Dl.Antonescu nu întîrzie să explice: a ales-o ”avînd în vedere complexitatea, dificultatea şi multiplele faţete de abordare ale tematicii şi politicilor dintr-un asemenea minister”. Deci: nu apă, nu aer, nu pămînt sau sub pămînt! Ci complexitate, dificultate, faţete multiple…Pentru detalii, mai avem încă de aşteptat. Să avem puţintică răbdare. Cu ministerele, să zicem, totuşi, că ne mai descurcăm. Dar, provocat de metafizica dlui Antonescu, m-am trezit speculînd asupra exigenţelor pe care le implică ”meseria” de preşedinte al ţării. ”Se sparie gîndul!” Un preşedinte trebuie să fie al tuturor! Alegi un ”intelectual fin”, nu place la popor. Alegi un tont, face şi zice nefăcute. Se pricepe la trebile interne, dar ar putea sta prost cu externele. E bun la ”reprezentare”, dar s-ar putea să nu aibă idei. Are idei, dar n-are simţ practic. E cumsecade, dar vorbeşte prost. E rău, dar vorbeşte bine. Ştie limbi străine, dar n-are talent diplomatic. Nu ştie limbi străine, dar le vorbeşte… Pînă la urmă, nu putem avea alte criterii decît cele de genul ”complexitate, dificultate, faţete multiple…” Privind retrospectiv, toţi foştii noştri preşedinţi ar fi fost buni la Transporturi. Dl.Iliescu era cu apele, dl. Constantinescu cu pămîntul şi sub-pămîntul, iar dl. Băsescu plimba pămîntul şi sub-pămîntul petrolier pe ape. N-am încercat încă un preşedinte ”aerian”. Adică unul ”cu competenţă pe politici pe domeniul respectiv”. Va acoperi, oare, dl. Crin Antonescu această lacună istorică?

Dacă-l asculţi azi pe Crin Antonescu începe să-ţi fie dor de discursul tăios şi ferm antieuropean folosit de liderul PNL în timpul suspendării preşedintelui Traian Băsescu. Declaraţiile din ultima vreme ale domnului Antonescu îl arată într-o degringoladă de atitudine: nici călare, nici pe jos, nici în car, nici în căruţă. Este şi pro şi contra la două propoziţii depărtare, laudă şi pălmuieşte acelaşi personaj într-un singur alineat de nu mai înţelegi în ce direcţie vrea să o apuce. Poate că i se trage de la cea mai tranşantă declaraţie pe care a făcut-o vreodată: „Dacă Băsescu nu e demis la referendum mă retrag definitiv din politică“. Deocamdată s-a retras definitiv din viaţa retorică, pentru că nici o declaraţie a preşedintelui PNL nu mai este categorică. Într-o zi ne spune că este liderul opoziţiei, în alta că este la putere şi are şi responsabilitatea guvernării. Victor Ponta îi este când camarad când „cap de haită“. Duminică dimineaţă, la Pro TV, domnul Crin Antonescu a construit o explicaţie atât de bizară încât o putem încadra la referatele şcolare cu titlul „ce-a vrut să spună autorul?“ „Riscul pe care domnul Ponta şi l-a luat, pe care l-am amendat dintr-o poziţie colegială, că nu am altă poziţie, a fost acela de a lăsa impresia că procurorul general, care a făcut o schimbare, este un fel de membru al Guvernului, în numele căruia vorbeşte din obişnuinţă domnul Ponta. Să lase impresia oamenilor că deasupra capetelor lor justiţia este împărţită de două haite şi doi capi de haită dau semnale de forţă. Nu îl fac pe Ponta cap de haită, am vorbit despre o impresie. Nu, sunt colegul de alianţă, sunt partenerul politic al domnului Ponta, deci nu pot spune că este un cap de haită.“ Dacă aţi înţeles de la bun început că Victor Ponta este „cap de haită“ trebuie să coborâţi o propoziţie mai jos pentru a înţelege că de fapt liderul PNL n-a vrut să spună asta. Şi-atunci rămânem cu întrebarea „ce-a vrut să spună autorul?“. Autorul pare că nu mai vrea să spună nimic de fapt, că nici el nu ştie ce să spună dar trebuie să vorbească pentru a nu rămâne de căruţă în vârtejul declaraţiilor politice. Probabil că nişte consilieri de imagine îi induc singurului candidat la preşedinţie ideea că dacă tace nu rămâne filosof şi îl pun să vorbească deşi nu au idee ce-ar fi bine să spună atunci când deschide gura. După ce inundase discursul public cu acţiunile„procurorilor băsişti“ care sunt îndreptate doar împotriva liderilor PNL, Antonescu apără acum independenţa justiţiei explicând că nu are o problemă că sunt cercetaţi membrii PNL şi că „pot fi cercetaţi toţi dacă este nevoie“dar şi că nu a cerut vreodată ca procurorii să nu mai “ia de la PNL“. Ascultându-l pe noul Antonescu începi să te îndoieşti de acuitatea ta auditivă, să negi acurateţea arhivelor şi să te întrebi ce-au făcut consilierii din Crin, oratorul cel mai fin?

Citeste mai mult: adev.ro/mu8yqz