Tovarăşul Crin Antonescu şi legionarii

În vremurile de glorie ale comunismului, regimul dictaturii proletare îşi justifica eşecul şi incapacitatea de a asigura un minim de trai decent cetăţenilor României Populare (Socialiste) prin fantoma sabotajului comis de „duşmanul de clasă”. Tovarăşul Crin Antonescu, cel care se visează preşedinte al Republicii, redescoperă această grobiană metodă de manipulare şi ne aruncă peste ochi un polonic din haznaua politichiei româneşti.

Între două momente de somn şi cucăială, Crin Antonescu s-o fi întrebat: Cine să fie „suspectul de serviciu”, „duşmanul de clasă” care pregăteşte protestele de stradă împotriva erorilor comise de guvernarea USL? Să fie ungurii, nu se poate, că sunt mai mult de un milion de cetăţeni români de naţionalitate ungară, voturile UDMR din Parlament ar fi necesare şi în anumite chestiuni parcă au dreptatea lor, ungurii noştri. Renunţăm, deci, la naţionalism, nu dă bine nici la UE! Să fie romii? Nu, nu e bine nici cu romii, chiar dacă statele occidentale i-au tratat ca pe nişte „untermenscheni” şi i-au alungat din teritoriile lor cu forţa trupelor speciale, dacă noi ne apucăm să le aplicăm un tratament identic, vom fi acuzaţi de rasism. Să fie Băsescu? Nu, e banal şi epuizat subiectul! Cine să fie, atunci, „duşmanul de clasă”? Păi, cine altcineva, decât legionarii?! Ăia, despre care vorbea tovarăşul Iliescu atunci când a chemat minerii să „planteze flori” în Piaţa Universităţii! Tovarăşul Crin Antonescu, trezit brusc din somn, a găsit soluţia şi ne anunţă că a depus, cu ocazia Zilei Holocaustului, o iniţiativă legislativă prin care organizaţiile, simbolurile şi promovarea ideilor legionare vor fi interzise prin lege. Se doreşte modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii. Apropos, tovarăşe, cum poţi interzice o idee, că nici în SUA, „patria democraţiei”, nu sunt interzise ideile?

De ce este nevoie de exacerbarea chestiunii Holocaustului – pe care nicio persoană cu mintea întreagă nu-l neagă în esenţă, în spaţiul românesc fiind exprimate doar necesare clarificări ale adevărului istoric, fiind greu de acceptat semnul de egal între regimul lui Adolf Hitler şi guvernarea Mareşalului Antonescu? De ce doreşte Crin Antonescu să provoace reacţia justificată şi vehementă a celor care apără memoria martirilor luptei anticomuniste? De ce Crin Antonescu pune sub semnul întrebării şi al negării jertfa a câteva mii de români care au murit în luptele armate din munţi şi în închisorile Gulagului românesc, în încercarea eroică de a se opune comunismului? Cui foloseşte declanşarea unor tensiuni inter-rasiale în România? Doar o guvernare incompetentă, aflată în prag de faliment şi doar un slugoi dornic să-şi asigure protecţia şi susţinerea unor stăpâni nevăzuţi, ar fi capabili să provoace o asemenea nebunie. Să lămurim, pentru tovarăşul Crin Antonescu, câteva chestiuni. Da, mulţi, foarte mulţi dintre evreii români au suferit cumplit, au fost ucişi, au fost victime nevinovate, Holocaustul este real! Da, mulţi dintre luptătorii şi partizanii anticomunişti, dintre martirii închisorilor comuniste au fost legionari! Da, aceste două realităţi ale Istoriei României au egală valoare de adevăr şi trebuie împăcate! România are nevoi de pace, tovarăşe Crin Antonescu, nu are nevoi de vrajbă! Ciudat (sau nu?) este faptul că iniţiativa lui Crin Antonescu vine la puţină vreme după ce protestele pentru salvarea Roşia Montana au fost suspectate că ar fi de inspiraţie eco-anarhistă. Pregăteşte, tovarăşul Crin Antonescu, terenul pentru o acuzaţie ”a la tov. Ion Iliescu” împotriva protestatarilor anti-USL din viitoarea iarnă, care se anunţă foarte grea (creşterea tarifelor la energie, preţuri mari la carburant, la alimente de bază etc.)? Vor fi acuzaţi cei care vor ieşi în stradă, pentru salvarea ţării, că sunt legionari, tocmai pentru că îşi manifestă spiritul naţional, aşa cum au făcut-o, cândva, şi legionarii? Există, cumva, undeva, în umbră, o forţă ocultă care îşi doreşte ca protestatarii împotriva sistemului să fie consideraţi nişte extremişti legionari, eco-anarhişiti, fundamentalişti etc.? Sperăm că tovarăşul Crin Antonescu se va trezi din somnul raţiunii şi va alunga acest monstru pe care vrea să-l arunce pe capul românilor. Tovarăşe Antonescu, nu mai ţine faza cu ”duşmanii poporului”, aţi dormit prea mult, treziţi-vă şi veniţi-vă în fire!

Sursa: Buciumul

Pentru prima data in istorie postdecembrista, presedintele Senatului n-a luat parte la ceremonia de investire a unui ministru. Si, culmea, este vorba de un ministru liberal, iar neparticipantul in cauza este chiar liderul partidului.

La drept vorbind, Crin Antonescu si-a facut-o cu mana lui, dupa ce, la precedenta investire, parasise sala demonstrativ, inainte de cuvantarea lui Traian Basescu. Poate a crezut ca-i merge la nesfarsit.

Explicatia ulterioara ca dansul nu considera discursul presedintelui Basescu "credibil pentru interesul national" nu face decat sa justifice pozitia adoptata acum de Administratia Prezidentiala: daca nu esti credibil si nu te intereseaza, atunci stai acasa.

O alta explicatie, data de dansul tot atunci, l-a pus intr-o situatie si mai jenanta. Spunea: "acest gest este unul nepoliticos si mie nu-mi face placere sa fac gesturi nepoliticoase".

Ei as! Gesturi nepoliticoase a facut cu duiumul, asta e in maniera lui, dar de data aceasta gestul a fost grosolan, a fost tot ce poate fi mai urat atunci cand iti lipsesc bunul simt si buna crestere, ca sa nu mai vorbim de codul bunelor maniere. Dintr-o singura miscare Crin Antonescu si-a adjudecat toate aceste calificative.

Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, Traian Basescu a raspuns la o nepolitete cu impolitetea pe stilul sau: l-a ignorat pe Crin Antonescu.

Afrontul nu este numai la adresa lui, ci fara indoiala lezeaza intreaga camarila liberala care il inconjoara. Nu este exclus ca presedintele sa tinteasca asa ceva.

Cu sondajele in scadere, cu pozitia sa surclasata zilnic de colegul Ponta, cu faima sa de atipit si gafeur ajunsa de pomina, este imposibil ca liderul liberal sa nu-si piarda chiar si increderea celor mai buni colaboratori, dupa ce altii mai libertini s-au distantat demult de presedinele partidului, iar cei fricosi rabda, mormaind in surdina.

Cine isi inchipuie ca umilirea liderului liberal de catre presedinele tarii este un joc, acela se inseala. Traian Basescu este ca sahistul versat, el nu face o miscare fara sa fi gandit si miscarea urmatoare. Iar urmatoarele miscari sunt avantajate de precedentul creat pentru ca Antonescu sa fie ignorat in continuare.

Nici nu-i poti reprosa cuiva ca te igonora, dupa ce i-ai intors spatele fara explicatii.

Crin Antonescu a intrat intr-un joc, din care n-are decat o singura iesire: sa procedeze barbateste si sa-i ceara scuze presedintelui, ca un gentelman, pentru ca amandoi sa considere incidentul inchis. N-ar fi stilul lui Traian Basescu sa refuze asa ceva.

Dar nu-i nici stilul domnului Crin Antonescu sa demonstreze ca e barbat. Gentelman, cu atat mai putin.

De la Crin Antonescu, Victor Ponta si pana la majoritatea comentatorilor si analistilor, toti cei care au analizat blocarea masinii in care se afla ministrul Culturii, Daniel Barbu, au condamnat la unison atacul asupra demnitarului USL. De acord, intr-o tara normala, protestele trebuie sa fie pasnice. Dar cu o nuanta: in democratia corecta, guvernele nu-si bat joc de strada. Accepta masele, incurajeaza dialogul si cauta solutii pentru dezamorsarea conflictului. Este Romania o tara de genul asta? Nu, bineinteles. Istoria recenta ne ofera nenumarate exemple.
Va aduceti aminte de mineriade? Cum s-au copt ele? Tocmai ca reactie a regimului politic de atunci – Ion Iliescu – fata de interminabilele proteste pasnice din Piata Universitatii! Violenta a fost reteta folosita de predecesorii pe linie de partid ai lui Victor Ponta pentru a curma o miscare civica eminamente decenta si progresista. Minerii au fost chemati direct de Iliescu pentru a face curatenie la kilometrul zero al Romaniei. Teroristii lui Miron Cozma au fost antidotul utilizat de autoritatile postcomuniste impotriva unor manifestanti pasnici care nu mai doreau comunisti in politica, dupa mazilirea Ceausismului. Asta este o fateta a violentei post-revolutionare.
Cealalalt tip de violenta poate decurge din stilul arogant, mincinos si discretionar in care o putere isi guverneaza supusii. Adica exact ce se intampla acum in Romania. USL a castigat accesul la banul public si la afacerile de stat prin minciuna. Cazurile Rosia Montana si gazele de sist sunt doar un exemplu. Putem adauga rapid promisiuni incalcate despre respectarea statului de drept, crearea de locuri de munca, incurajarea micului intreprinzator etc. Ideea e simpla: cei care au votat masiv USL au toate motivele sa se simta acum tradati, ba chiar prostiti la drumul mare. Mai ales atunci cand primul ministru se comporta ca si cand nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase, vorbeste la misto despre trecutul electoral, face bascalie de manifestanti si minimalizeaza orice protest care in urma cu un an si ceva i s-ar fi parut de bun-simt. Adaugati la toate acestea lipsa totala de dialog cu strada, din partea puterii, semi-embargoul mediatic controlat de USL, trageti linie si veti descoperi inevitabil un peisaj foarte fertil pentru violente.
De cand au izbucnit protestele impotriva proiectului Rosia Montana, multimea a fost permanent ignorata, ba chiar luata peste picior. Oamenii au reusit sa-si mentina mobilizarea gratie mai mult retelelor de socializare. Au acumulat in schimb multa frustrare, care avea nevoie doar de o mica scanteie pentru a exploda. Mini-rascoala de la Vaslui, impotriva exploatarilor gazului de sist, a potentat nevoia unei exprimari explozive. Pretextul urmator era aproape. Si el s-a numit ministrul Culturii, cel care a avizat favorabil proiectul Rosia Montana.
De ce ni se pare o mare grozavie faptul ca niste oameni au blocat masina unui ministru dintr-un guvern arogant, ignorant si care le arata degetul mijlociu tuturor celor care protesteaza pasnic de-atata amar de vreme? Pe lumea asta, oamenii se mai si enerveaza atunci cand sunt umiliti, calcati in picioare si aruncati la ghena de gunoi a societatii. S-a intamplat si la case mai mari. Dintr-o data, ne-am trezit mai catolici decat Papa pe tema protestelor care ajung la violenta eliminand complet dreptul celui care arunca piatra de a-si striga disperarea. Ce sa faca oamenii? Sa iasa zilnic in strada si sa urle-n pustiu, vazand ca nici puterea, nici opozitia, nici presa si nici Romania de pe canapea nu-i baga in seama? Sa stea la infinit pana “sa fiarba in suc propriu”, asa cum le transmitea Ion Iliescu celor din Piata Universitatii, in anii ’90, doar-doar le-o face Dumnezeu dreptate? Normal ca la un moment dat nervii cedeaza. Si la mijloc poate cadea oricine, inclusiv un ministru precum cel al Culturii.
Circula o multime de scenarii despre piatra din luneta masinii domnului Barbu. Ba ca e o provocare pusa la cale de guvern, ba e mana Rusiei sau a Americii, ba ca e opozitia, Voiculescu sau Traian Basescu. Nu cred in niciuna dintre aceste variante. Cel mai plauzibil mi se pare faptul ca oamenilor le-a ajuns cutitul la os. Incep sa realizeze ca degeaba protesteaza cuminte cata vreme nu tine nimeni cont de ei, si-atunci isi pierd controlul emotional. De aici si pana la a-i face huligani pe cei cativa carora le-au cedat nervii e o enormitate cat Casa Poporului. Tot huligani ii facea si Ceausescu pe protestatarii de la Timisoara care au aprins flacara Revolutiei din decembrie ’89, chiar cu pretul vietii. Fara ei si fara sacrificiul “huliganilor” anticeausisti si anticomunisti, azi n-am mai fi vorbit de “violentele” impotriva mult prea sensibililului ministru Daniel Barbu…

Începutul toamnei părea să aducă o spectaculoasă, dar puţin credibilă rebranduire politică a preşedintelui PNL, Crin Antonescu. Sesizând corect întinderile vaste de teren viran aflate în dreapta eşichierului politic şi incapacitatea actualei opoziţii de a ocupa tot acest teritoriu care, aparent, i s-ar cuveni de drept, Crin Antonescu şi-a redescoperit brusc o uitată vocaţie de liberal, anunţându-şi deschis intenţia de a deveni principala voce a dreptei.

În cazul în care strategema i-ar fi reuşit, s-ar fi făcut un pas important pentru modelul politic sugerat de liderii USL în perioada suspendării preşedintelui: o scenă politică bipolară în care un partid de stânga (fireşte, PSD) şi altul de drepta (PNL, cu firmituri din actuala opoziţie strânse în jurul său) ar fi alternat la guvernare şi în opoziţie conferind deplină stabilitate şi predictibilitate sistemului prin subordonarea justiţiei de către puterea politică şi reţele transpartinice de interese.

Oricât de mulţi s-ar da mari ştiutori după război, trebuie spus că începutul acestui program de schimbare radicală a propriului profil politic a fost unul dătător de fiori de spaimă. Peste noapte, Crin Antonescu a devenit un apărător raţional al valorilor statului de drept şi al independeţei justiţiei, un neaşteptat partizan al Uniunii Europene, a început să critice măsurile populiste ale guvernului din care partidul său încă face parte, a expus public o viziune complet diferită de cea a premierului în privinţa exploatării de la Roşia Montană, ba chiar, cu degetele încrucişate la spate, a promis că dacă el ar ajunge preşedinte, persoana pe care şi-ar dori-o ca premier ar fi... Traian Băsescu! În primele două săptămâni ale lunii septembrie, cu o vigoare neaşteptată, Crin Antonescu şi-a renegat firesc opţiunile politice din ultimul an şi jumătate şi s-a arătat în faţa românilor pur şi neprihănit precum Afrodita ieşită din spuma valurilor mării. Că nu era chiar aşa o demonstrează o anumită tenacitate a sa (dublată de o neaşteptată putere de înţelegere a premierului Victor Ponta) de a-şi menţine oamenii în structurile executivului, chiar dacă guvernul a devenit o ţintă predilectă a atacurilor sale. Cu toate că jocul de imagine al celor doi lideri USL a devenit sesizabil pentru analiştii politici, dacă ar fi continuat, el ar fi putut păcăli cu uşurinţă o bună parte din electoratul nemulţumit de actuala guvernare, dar tot mai puţin încrezător în şansele actualei opoziţii de a se constitui într-o forţă politică aptă să dizloce o putere incompetentă şi ticăloasă. Spre deosebire de liderii opoziţiei care pot da sentimentul că se află în situaţia celor care tânjesc după nişte struguri la care nu pot ajunge, Crin Antonescu avea avantajul credibilităţii omului care, deşi aflat la putere, vede şi înţelege greşelile guvernării şi este gata să rişte totul în numele binelui public. Chiar înţelegând perfect jocul său, nu puteam să nu mă mir de capacitate de convingere pe care noul său discurs o putea genera.
Scurtcircuitul programului de rebranduire a politicianului Crin Antonescu s-a produs, cu efecte catastrofale pentru cel în cauză, în momentul votului în parlament pentru ridicarea imunităţii parlamentare a ministrului economiei, Varujan Vosganian, acuzat de procurorii DIICOT de complot şi subminarea economiei naţionale. Parlamentarii PNL s-au opus solicitării care ar fi trebuit să fie o simplă formalitate, iar preşedintele partidului a revenit la discursul tradiţional cu "procesele politice" şi "procurorii lui Băsescu". S-a văzut clar că retorica pro-stat de drept şi pro-europeană a lui Crin Antonescu se întinde doar până acolo unde sunt vizate direct interesele oamenilor din jurul său şi că principiile enunţate cu multă emfază, şi, de ce să nu o spunem, cu destulă putere de convingere, sunt exact ceea ce au fost şi până acum: vorbe goale. Lovitura de graţie pentru revenirea sa pe dreapta eşichierului politic a primit-o însă de la preşedintele Traian Băsescu (indiscutabil principala instanţă de validare a politicii de dreapta în România) prin neinvitarea sa la ceremonia de depunere a jurământului pentru postul de ministru al economiei de către colegul său de partid Andrei Gerea. Preşedintele nu i-a întors doar o gravă impoliteţe (de la o ceremonie anterioară Antonescu plecase înainte de discursul preşedintelui, declarând presei că că, din punctul său de vedere acesta este un personaj lipsit de legitimitate), ci i-a demonstrat faptul că nu se va putea rupe niciodată de un anumit trecut al său, care va fi repus pe tapet, ori de câte ori va fi cazul. Or viitor în politica de dreapta pentru un personaj repudiat de preşedinte nu prea există. Toată politica USL a fost centrată pe lupta cu preşedintele Băsescu. Până la urmă dihotomia stânga vs. dreapta s-a redus în România ultimului an şi jumătate la poziţionarea anti sau pro-Băsescu. Nu ai cum să fii perceput ca lider al opoziţiei de dreapta din poziţie de duşman ireconciliabil al lui Traian Băsescu. Preşedintele a dat de înţeles că mica stratagemă a lui Crin Antonescu de a anunţa că Traian Băsescu ar putea fi numit premier dacă el va fi numit preşedinte, nu are nicio şansă de a prinde la electoratul dreptei şi că actualul preşedinte îl va trata şi de acum încolo pe preşedintele PNL ca pe un adversar al său, dezgropându-i, la nevoie, bogatul trecut uselist.
Vestea cu adevărat proastă pentru Crin Antonescu este că locul său nu prea mai e disponibil nici în politica de stânga. Dacă, foarte probabil, premierul Victor Ponta a ştiut despre planul său de rebranduire politică şi l-a încurajat ca pe o posibilă supapă a intereselor comune în cazul eşecului USL, este limpede că în teritoriu puţini membri PSD au gustat ieşirile antiguvernamentale ale... partenerului de guvernare. O posibilă susţinere de către PSD a candidaturii lui Crin Antonescu la Preşedinţia României a devenit cu totul utopică. Mai rău, presiunile pentru ruperea alianţei cu PNL sunt tot mai mari şi PSD este pe cale să alcătuiască o nouă majoritate parlamentară care să permită înlăturarea liberalilor de la guvernare. Iar aceasta ar duce, mai mult ca sigur, la o mare revoltă în PNL unde mulţi oameni profită din plin de avantajale economice ale prezenţei în echipa guvernamentală. În momentul de faţă, cu Crin Antonescu preşedinte, PNL pluteşte în derivă. Este şi la putere şi în opoziţie, nici la putere, nici în opoziţie. Preşedintele partidului a devenit o piedică şi în relaţiile cu puterea şi în cele cu opoziţia. Mai mult, exclus de la putere şi repudiat de opoziţie, participând singur în viitoarele alegeri, istoricul partid are toate şansele să nu mai prindă viitorul parlament.
Mă tem că destinul politic al lui Crin Antonescu s-a cam încheiat. Promisiunea făcută la şedinţa de suspendare a preşedintelui de a se retrage din politică dacă Traian Băsescu revine la Cotroceni este pe cale să se împlinească, cu o mică întârziere. Pentru a supravieţui, PNL este obligat să scape de Crin Antonescu. Apoi, cu deplină bună credinţă, fără niciun echivoc să-şi definească adevărata vocaţie: vrea să continue alături de PSD sau cade de acord că locul său este alături de partidele care compune actuala opoziţie? Cale de mijloc nu prea mai există!

http://www.evz.ro/detalii/stiri/un-om-terminat-crin-antonescu-1062572.html

Mugur Isărescu a fost convins, acum doua săptămţni, de Clubul de la Roma să candideze la prezidenţiale din partea PSD…Treaba s-a bătut în cuie ieri, cu şeful Bilderberg. Băsescu ştie, dar face pe inocentul, ca să nu se vadăaranjamentul…Spre ciuda lui Antonescu, Iliescu ieşi rapid să spună că e o variantă foarte bună.Sociopolul a dat acum o săptămână ca românii au cea mai mare încredere în Isarescu – 49 la sută.

Ca o fi in scurt timp sau de-abia dupa trecerea iernii, toti actorii politici, inclusiv multi dintre liderii USL, recunosc, fie si cu jumatate de gura, ca actuala coalitie guvernamentala se va rupe. Iar PSD-ul pare cel mai convins de acest lucru, oamenii premierului facand racolari masive printre parlamentarii independenti, ca sa nu mai vorbim de “mercenarii” lui Dan Diaconescu.
De asemenea, si uneperistii lui Gabriel Oprea sunt tinuti din scurt cu promisiunea a tot felul de functii, dupa zburarea PNL-ului din Guvern. Caci aceasta este, cel putin momentan, cea mai plauzibila varianta a modului tehnic de rupere a “lantului de iubire” dintre social democrati si liberali. Numai ca si acestora din urma le surade idea, mizand pe faptul ca, pentru scurt timp, vor face o opozitie agresiva, care sa le aduca simpatia nucleului dur al electoratului antibasist. Insa Crin Antonescu se insala amarnic daca isi inchipuie ca artizanii coabitarii stau cu mainile in san…

Modelul Predoiu

In ciuda banalelor atacuri publice intre Traian Basescu si Victor Ponta, cei doi si-au mai gasit acum o tinta comuna. Iar cum coabitarea dintre cele doua Palate a intrat intr-o noua faza de functionare, cea a faptelor punctuale, probabil ca si noua “misiune” se va incheia cu succes. Mai ales ca, dupa cum sustin sursele noastre, deja au fost arvuniti ministrii liberali care vor ramane in viitorul Guvern Ponta 3, chiar daca PNL va parasi, cu japca sau de buna voie, coalitia. Practic, este vorba despre aceeasi reteta aplicata cu atat de mare succes in cazul fostului ministru Catalin Predoiu, care a fost pastrat la Justitie sub pretextul profesionalismului si continuitatii.

Surpriza de proportii

Iar ramanerea unor ministri liberali in viitorul Guvern va reprezenta o lovitura decisiva pentru Crin Antonescu, care nu va mai putea arunca anatema unei paguboase coabitari politice doar pe rivalul, ca doar de partener nu mai este de mult vorba, Victor Ponta. De altfel, nu premierului ii revine meritul de a-i convinge pe cei doi ministri aflati in vizor de a incepe negocierile, serviciile secrete fiind, se pare, cele care se ocupa indeaproape de acest proiect care va zgudui scena politica romaneasca. Cu atat mai mult cu cat, din informatiile intrate in posesia noastra, unul dintre “tradatori” este un nume greu al PNL-ului, dezertarea sa aducandu-l cu siguranta pe Crin Antonescu in pragul depresiei. Este vorba despre un actual ministru care, de cateva saptamani, stie ca are de dus in carca un dosar care il poate infunda in orice clipa, daca nu cade la timp la pace…
http://www.enational.ro/dezvaluiri/lovitura-de-proportii-pentru-crin-antonescu-doi-ministri-liberali-raman-in-guvern-dupa-ruperea-usl-343537.html/

Ritos sau aluziv, Dragnea, Razvan Theodorescu si Sorin Oprescu au transmis ca gargaragiul Crin Antonescu nu va fi candidatul sustinut de ei la Presedintie. Asta inseamna mai mult decat sfarsitul USL, un lazaret in care strigatura „jos Basescu!” a fost folosita ca unic tratament. Sutul incasat de Antonescu proiecteaza in neant si PNL. Unii cred ca asa se va salva. Nu. Chiar daca romanii sunt un popor amnezic, eticheta de sucursala pesedista nu se va sterge pana in 2014.

Sansa lui Antonescu ar fi sa o ia de la inceput in TSD. Desi nu-i permite varsta, i se poate face o dispensa, pentru ca e pionier rau. A dovedit-o si cat a fost interimar, la Cotroceni. Tot de la mucosii TSD a pornit si Ponta. Pacat ca uselistii nu l-au curatat pe Antonescu in urma cu vreun an, fiindca am fi avut o finala Sturzu-Crin, la juniorii pesedisti. Daca nu stiati, cantaciosul Sturzu, care s-a distins lalaind in formatia puerila HI-Q, e noul sef al TSD. Cred ca-l halea pe Antonescu intr-o confruntare directa. Ar fi indrugat amandoi aceleasi nimicuri, dar Sturzu avea avantajul ca adormea fiii vechilor structuri cu o voce mai proaspata.

Stai asa, Crin, speranta eterna, ca am mai gasit o varianta! Cat mai ai pana la 60 de anisori? Doua-trei revelioane? Poate ca macar atunci vei intelege ca singurul tau viitor e Opozitia. Dar nu parlamentara, ci de strada. Lasa-ti iarasi plete! Cumpara-ti bicicleta, daca tot n-ai carnet de conducere! Si trezeste-te, ca au nevoie anarhistii de un lider cu discurs coerent!



Comentati si cititi aici: http://www.enational.ro/razvan-ioan-boanchis/crin-antonescu-sef-la-micii-pesedisti-sau-lider-la-anarhisti-343912.html/#ixzz2iQqw69OX

Crin Antonescu a fost fluierat la Cluj. Protestatarii il asteptau de fapt pe aeroportul de langa Feleac pe Victor Ponta, care a mirosit ca iese cu injuraturi si l-a trimis pe Crin la interval. Nu-i pentru cine se pregateste…
Pana la urma, lui Antonescu i-a priit vizita. A iesit alaturi de marele combinator Dragnea sub aripa avionului unde a ras cu pofta celui care se distreaza la guvernare. Guvernare de tot rasul, carevasazica.
Seful PNL si-a dat seama ca aparand alaturi Dragnea, cel pe care Ponta il vrea la zdup ca sa scape de un rival la sefia PSD. Prin urmare, a scos din joben atacul de carton la Ponta.
Antonescu l-a criticat putin pe prim-ministru, asa, de catifea. Ca n-a zis bine ce-a zis prin SUA, una, alta.
In buna traditie, Ponta a primit mesajul si a fabricat si el o replica la adresa Antonescului.
E din ce in ce mai clar ce bine se distreaza oamenii astia de la putere. Rad pe sub avioane, se cearta de ochii lumii, dau replici savante, iar tara moare incet dar sigur sub stapaniea lor.
Guvernul calca in continuare linistit peste cadavrele contribuabililor. Vrea sa scoata bani din piatra seaca, ba marind taxe, ba pompand inflatie, ba retezand din investitii.
Dar in timp ce economia da semne tot mai clare de stare gripala chiar inainte de prima zapada, afacerile puterii sunt afaceri!
Am aflat ce spagi de milioane de euro se invart pe sub mesele baietilor destepti din energie. Arestarea spagarilor din Hidroelectrica n-a dus deocamdata la ministrul Energiei, C. Nita.
Intrebare: chiar nu stia nimic nea Nita de contractul de aproape 300 de milioane de euro? La o asa suma, nimic nu se misca in Romania fara stiinta ministrului.
Interesant e cine i-a dat in “gat” pe spagari: Remus Vulpescu, sef de cabinet al minsitrului Finantelor (liberali). Cine a picat in plasa? Oameni ai ministrului Energiei (pesedisti). Cum va suna asta?
Tragem linie si adunam: la varf si la TV, Ponta, Dragnea si Antonescu fac poante, glume, barfe si certuri de catifea. Adica, se distreaza. Sub ei, in subteranele politicii, curg spagile retelelor de partid. La final, plus cu plus da minus. Ei castiga, noi platim…
http://www.reportervirtual.ro/2013/10/spaga-de-la-hidroelectrica-rasul-lui-antonescu-si-cearta-de-catifea-ei-castiga-noi-platim.html