Momentul zero pentru PNL. Tot inainte cu “Jos, Basescu!” sau afara din USL!

Crin Antonescu trece in aceste ore prin poate cel mai important examen ca lider al PNL. E somat de Ponta&Voiculescu sa spuna repede daca sustine infiintarea unei comisii parlamentare de ancheta in cazul “CEC-Ioana Basescu”. Ponta a declarat aseara ca asteapta o zi, Antonescu si-a rezervat o plaja mai larga de timp. Semn ca presiunea PSD&PC e mare si ca PNL se afla la mare inghesuiala. Nu stie sau nu poate sa-si hotarasca soarta pe termen mediu si lung.
De la venirea USL la guvernare, acum aproape un an, liberalii si Antonescu personal au avut doar de pierdut. Vorbim in planul imaginii, ca in chestiuni legate de functii, afaceri, bani, privilegii si alte avantaje date de fructul puterii, aici nici vorba sa fi pierdut. Dimpotriva.
Doar ca astea sunt doar ghesefturi temporare. Adevaratul castig va trebui masurat anul viitor, in alegeri. La europarlamentare, dar mai ales la prezidentiale. Atunci vom vedea daca PNL va fi castigat ceva palpabil pe termen lung sau va fi fost doar un profitor ocazional care si-a rupt gatul la primul mare hop al destinului. De soarta alegerilor pentru Palatul Cotroceni depinde si viitorul politic al lui Crin Antonescu, dar si al partidului sau. Doar ca soarta prezidentialelor in cazul lui Antonescu si a PNL nu se joaca anul viitor, ci chiar acum! E o chestiune de zile, de saptamani sau cel mult de luni. De ce?
Antonescu si-a aventurat partidul intr-un joc periculos, poate chiar sinucigas!, varandu-l intr-o alianta cu dusmanul de veci al PNL – PSD, urmasul PCR si al celor care l-au sacrificat pe Ceausescu pentru a se salva pe ei. Mai mult, parca hipnotizat de ura insuflata romanilor pe canalele TV ale lui Dan Voiculescu, Antonescu a plonjat dur si isteric intr-un plan murdar anti-Basescu, soldat cu atacuri la adresa Occidentului, cu suspendarea presedintelui si cu o izolare a Romaniei in plan international comparabila, prin gravitatea ei, doar cu perioada mineriadelor sangeroase ale regimului Iliescu. Practic, prin aceasta zbuciumata istorie recenta, liderul PNL s-a autostampilat ca nefrecventabil. O eventuala ruptura a USL nu va permite PNL sa aduca electorat din zona anti-guvernare, caci si-a ostilizat deja imensa majoritate a publicului potential de acest tip. In momentul de fata, Antonescu este captivul unei aliante care distruge PNL-ul din interior, cu picatura, singurul castig fiind cel al sinecurile aparatului de partid.
Autodistrugerea de care se “bucura” Antonescu prin grija nemijlocita a colegilor pesedisti este taman ce le trebuie celor din PSD pentru a-l arunca peste bord, la momentul oportun, pe seful PNL si a-l inlocui cu Victor Ponta sau cu alt candidat socialist pentru Palatul Cotroceni. Va fi momentul care va pune cruce definitiv, atat pe sicriul politic al lui Antonescu, dar mai ales pe cel al PNL. Exageram? Priviti ce s-a intamplat cu PNTCD in 2000 si veti vedea ca pedegree-ul de “partid istoric” nu exclude moartea subita a formatiunii politice in cauza! Niciun analist serios nu poate respinge ideea ca, odata ajuns in punctul critic amintit, PNL nu va sfarsi prin a fi impartit ca prada de catre supravietuitorii momentului; PSD va infuleca atunci halca proeminenta din trupul sfasiat al PNL, dar si altii mai mici se vor bucura de ospat (PDL, Miscarea Populara, PNTCD – vezi deja plecarile anticipate ale gruparii Chiliman-Moisescu, etc.).
Intamplarea face ca Antonescu n-a ajuns chiar in acest moment. Asta e sansa lui, dar si deranjul actual. Caci omul stie ce-l asteapta, dar e legat de maini si de picioare. Practic, orice decizie ar lua, pierde! Ce nu stie este in care dintre variante suferintele vor fi mai mici. De aici si balansul tot mai pronunta intre Ponta si Basescu, de aici raceala si palmele pe care incepe sa le primeasca, timid dar sigur, din partea lui Dan Voiculescu si a trustului sau media. Sigur, deocamdata sunt simple maraieli, dar imaginati-va ce se va intampla daca PNL nu voteaza pentru anchetarea zi-lumina a familiei Basescu sau mai ales daca liberalii pleaca din USL. Priviti cu putina atentie la Antena 3 si veti sesiza deja mici semnale de avertizare, strecurate, desigur, discret in mesajul general evaporat la finalul dezbaterilor din prime-time. Va fi jale! Si asta e un risc pe care Antonescu nu si l-a asumat inca, preferand inca jocul de glezne in speranta unui deznodamant mai putin sangeros. Nu va fi! Doar daca ramane soldat credincios in USL. Dar asta inseamna disparitie prin implozie, iar Antonescu stie bine asta.
Grea misie! Mai ales atunci cand partenerul te “ajuta”; Ponta simte miros de sange si preseaza. Dovada blocajul produs de infiintarea comisiei de ancheta anti-Basescu. Seful PSD l-a prins in corzi pe seful PNL si ii cara la pumni cu nemiluita. Ies deja tot felul de zvonuri pe surse (le-am auzit adineauri la Antena 3) cum ca discutiile Ponta-Antonescu pe tema comisiei cerute de prim-ministru au fost box in toata regula. Amenintari, somatii, acuzatii de genul “Vrei sa rupi USL?”. Daca va ceda, Antonescu va garanta procesul de autodizolvare a PNL, dar va salva banii, functiile si contractele camarilei de partid. Daca se va tine tare, nu cred ca PSD mai lungeste mult boala si va pune piciorul in prag. Cererea cuplului Ponta-Voiculescu este, de fapt, una simpla: ori cu “Jos, Basescu!” inainte, ori fiecare pe drumul sau. Iar, in afara USL, Crin Antonescu nu mai stie pe cine conteaza. Probabil ca ministri precum Chitoiu, Stroe, Campeanu, mahari ca Rusanu sau “sefi de zona” ca Fenechiu nu vor pleca de la guvernare nici daca le face Crin Antonescu transfuzie cu sange reprodus dupa gena lui Ion I.C. Bratianu. Nu mai punem la socoteala primari si alti activisti locali, care raman la pixul lui Ponta pentru a servi cauza comunismului cu fata umana in alegerile din 2014.
Ar mai fi o varianta de fuga: Antonescu sa-si ispaseasca in continuare “condamnarea” la locul de munca in USL, supus si in tacere, sa nu-si mai umfle muschii in fata tandemului PSD-PC si sa-si lase partidul inghitit de “conservatorii” lui Voiculescu, via Daniel Constantin. Pe modelul “Daca a patit-o PNTCD, de ce n-ar face-o si PNL?”. Si garantez ca Antonescu nu va fi nici dat in judecata pentru uciderea spiritului PNL si nici trimis la Gherla sa-si putrezeasca maruntaiele dupa gratii pentru a-si aminti de lagarele in care au pierit ilustrii sai inaintasi liberali. Nu va fi nicio revolta, nicio remuscare. “Liberalii” cata frunza si iarba de azi isi vor gasi refugiu in bani si in afacerile pastorite de Ponta&Voiculescu, iar astfel toata lumea va fi multumita. Sigur, se poate pune intrebarea cum ramane cu povestea constiintei, cu istoria partidului sau cu nu stiu ce remuscare morala, dar nu-si va taia nimeni venele pentru astfel de fleacuri principiale. Pragmatismul face politica, ce naiba!
Ceasul ticaie deja pentru PNL-Crin Antonescu. Variantele oferite de sefii sai de facto din alianta de la putere sunt doua mari si late: 1. Tot inainte cu “Jos, Basescu!” si multa galagie electorala; 2. Catrafusele la spinare si valea afara din USL! Ce va alege Crin Antonescu? Probabil ca ar prefera sa mai fie si alte optiuni. Din pacate pentru el, o a treia cale nu mai exista.

Laurentiu Ciocazanu

Cred că greşesc cei care văd în ieşirile din ultima vreme ale lui Crin Antonescu noi răbufniri de ţâfnă sau lovituri de streche. Nu spun că domnul Antonescu ar fi un monument de echilibru, capabil să-şi strunească păsăricile când se lovesc de pereţii coliviei ( criza din seara anunţării rezultatelor primului tur de scrutin al prezidenţialelor din 2009 nu se uită uşor), dar cred că de data asta monologurile răstite ale domnului Antonescu sunt ceva mai mult decât deja atât de familiarele răţoieli cu care domnia sa ne răzgâie atunci când nu e la odihnă. Sunt mai degrabă tentat să cred că declaraţiile recente ale domnului Antonescu ascund mai degrabă un prudent calcul politic şi sunt într-o prea mică măsură improvizaţii la nervi, cum au fost multe dintre cele de până acum. Am să explic mai jos de ce calcul şi de ce prudent.

USL, de fapt cam întreaga scenă politică seamnă foarte bine cu un vapor care se bâţâie în toate părţile. Nu e clar dacă e vreo furtună, dacă drăcovenia ia apă, dacă cineva pur şi simplu bâţâie şandramaua ca să se amuze, dar toată lumea se repede când într-o parte, când în cealaltă, încercând să îşi menţină cât mai bine echilibrul, dar în acelaşi timp să fie cât mai aproape de barca de salvare la momentul când totul se duce dracului. În condiţiile astea, fireşte că vedem tot felul de repoziţionări, afilieri, dezafilieri, într-un haos general din care doar cu mare stăruinţă mai poţi pricepe ceva. Toată bălăngăneala asta e legată de un singur lucru: viitorul preşedinte al României. Acum un an acesta părea un subiect rezolvat: Crin Antonescu, unic candidat al USL, aproape cert viitor preşedinte. Un an mai târziu, nu mai e deloc cert, iar vitorul e cu totul în ceaţă.

Deşi formal USL continuă să existe şi tot formal USL încă nu şi-a schimbat intenţia de a avea un unic candidat la prezidenţiale, în persoana lui Crin Antonescu, pentru liderul liberal a devenit tot mai limpede că o viitoare susţinere din partea PSD e tot mai puţin probabilă sau cel puţin discutabilă. Protocolul USL e un moft, prin PSD se vorbeşte cu glas tot mai ridicat despre nevoia unui candidat propriu, Victor Ponta se mişcă tot mai mult ca unul care a ieşit la încălzire pentru prezidenţiale, aşa că pentru Antonescu singura “garanţie” privind o viitoare susţinere a sa de către ceea ce încă se numeşte USL o reprezintă declaraţiile lui Ponta. Antonescu realizează că, în situaţia în care în cele din urmă Ponta îşi va anunţa candidatura, principalul său contracandidat, cel împotriva căruia va duce mare bătălie e tocmai problematicul aliat de azi. Cu alte cuvinte, Antonescu s-ar putea trezi că pe câmpul de luptă grosul oştirii, pe care conta, se întoarce împotriva sa. Jocul alături de PSD e deci extrem de riscant, aşa că, prudent, Antonescu începe să îşi calculeze un eventual plan B sau chiar C.

Crin Antonescu nu îşi permite să rupă USL, nici să fie cauza rupturii, deşi, aşa cum spuneam mai sus, are tot mai mari îndoieli în privinţa viitoarei susţineri dinspre PSD. Tocmai aici e problema: are multe îndoieli şi niciun fel de certitudini, aşa că nu se grabeşte să rupă USL cât încă există o şansă ca PSD să îl susţină. În acelaşi timp nu vrea să fie prins pe picior greşit, aşa că, în această scenariu calculele se fac pentru turul 2, în care trebuie să adune masa critică, voturile cu care să învingă maşinăria de vot pesedistă. Iar în acest scenariu nu are decât o alternativă: iluzia “dreptei unite” vânturate de către Băsescu. Pentru a putea conta pe un astfel de sprijin, în caz de nevoie, Antonescu are nevoie ca din timp să se distanţeze de actualii aliaţi, făcându-se cel puţin suportabil moftangiilor dreptei unite. Cum spuneam, o candidatură pesedistă la preşedinţie l-ar lăsa pe Antonescu făra alternativă, de aici şi calculul său. Calcul greşit, de altfel.

“Dreapta unită” e o prostie inventată de Băsescu şi câţiva ridicoli din jurul său. E o prostie pentru că înainte de a vorbi despre o dreaptă unită ar trebui să putem vorbim pur şi simplu despre o dreaptă în România, iar asta e doar un banc. Dacă vreţi să vedeţi cum arată dreapta românească, în cea mai exactă descriere a sa, priviţi spre PNŢCD ( cu sau fără caraghiosul de Pavelescu) şi veţi avea reprezentarea perfectă! Aia e dreapta românească, pentru că e cazul să privim o data lucrurile aşa cum sunt: în România dreapta e o panaramă (e singurul cuvânt potrivit!). Există câteva procente din electorat care ar putea reprezenta oameni cu reale opţiuni de dreapta. Doar câtea procente, nu mai mult. Pentru că restul sunt orice, dar nu oameni de dreapta. Băsişti, oportunişti şi anti-pesedişti – asta e masa care adunată ar trebui să ţină loc de dreapta în România. N-are sens să mai umblăm pe la căptuşeala teoriei ca să descoperim ce înţeleg despre dreapta alde MRU, Baconschi, Băsescu sau toată adunătura de veşnici atârnători la stat, care se revendică a fi împărtăşiţi doctrinar la cele de dreapta, întru slava osânzei şi suptului de la ţâţa statului. Asta ţine loc de dreapta, asta e masa din care speră domnul Antonescu să scoată voturile într-un eventual tur doi în care s-ar opune unui candidat PSD.

Calculul, spuneam, e greşit. Pentru că domnul Antonescu poate conta doar pe acele 3-4 procente de oameni de dreapta, plus ceva votanţi liberali ( care nu au neapărat idiosincrazii doctrinare). Băsiştii îl urăsc şi e greu să le devină simpatic, dacă nu imposibil. Votul anti-pesediştilor îl poate obţine şi aşa ar ajunge undeva pe la 30%. Şi atât. Pentru că PSD va continua să aibă majoritatea în Parlament, şi cheia de la casa cu bani a statului, aşa că oportuniştii vor fugi spre candidatul PSD, logic. Foarte probabil la fel vor face şi băsiştii pentru care problema dosarelor şi a accesului la ţâţa vacii e mai acută decât problema bentiţei doctrinare. În cel mai fericit caz, ăştia se vor declara răpuşi de scârbă şi nu vor ieşi la vot. Aşa că repoziţionările de acum, socotelile lui Antonescu şi mai ales stupida naivitate de a-şi imagina posibile înţelegeri cu Băsescu reprezintă mari erori de calcul. Accesul la B1 e tot ce îi poate oferi cu adevărat Băsescu. Iar Antonescu are mare nevoie de media.

Asta nu înseamnă că nu există soluţii, pentru domnul Antonescu, în situaţia în care ar pierde susţinerea PSD. Dar soluţiile alea să facă bine să i le povestească dibacii săi consilieri, că pe mine nu mă plăteşte pentru asta. Azi spun doar că înţeleg gesturile sale, dar că reprezintă mari greşeli de calcul, de la alegerea momentului, până la punerea în frază. Şi e posibil ca tocmai ieşirile sale să aibă exact rezultatul pe care vrea să-l evite: apariţia unui candidat al PSD.

Mai e de adăugat un singur lucru: Antonescu repetă greşelile lui Geoană, care de asemena subordonase un întreg partid, ostilizându-şi-l, nevoii sale de a deveni preşedinte. Crin e gata să îşi scoată şi el colegii de la zacusca guvernării, în condiţiile în care şi aşa are probleme majore în partid. PNL a devenit o sculă care are unicul scop de a-i hrăni ambiţiile, iar asta e o altă greşeală care îl va costa.

De fapt, de cinci ani, Antonescu este, fără întrerupere, candidat şi atât. Iar asta a devenit plictisitor, apoi obositor, iar acum de-a dreptul enervant. Pentru că e candidat şi atât. Domnul Antonescu devenise simpatic, votabil, ni-l doream preşedinte pe când era un tip cu aparenţa onestităţii, care vorbea omeneşte. Apoi a devenit candidat profesionist şi s-a apucat de călcat în străchini. E foarte posibil să asistăm, dacă nu-l trezeşte urgent cineva, la intrarea în ultimul an al carierei sale politice. Pentru că după un eşecla prezidenţiale, va garantez, liberalii vor cere primii înlocuirea sa de la Senat.

P.S. Cred că, mai ales printre prietenii liberali, mulţi vor fi scoşi din sărite de textul de mai sus. Aşa cum mulţi am scos din sărite, de-a lungul timpului, asta e, recidivez. Vorbim peste un an şi vedem cine a greşit. Eu sau super-consilierii domnului din titlu.

moshemordechai.ro

Acuma, că Antonescu a dat fuga la Victoria şi s-a pus de acord cu Ponta asupra înfiinţării celei de-a doua comisii care va sta de veghe în lanul de secară - după ce ne-a convins că nu face el şi PNL-ul său, joia, ce vrea PSD-ul, miercurea -, urmeză ca şi Camera Deputaţilor s-o „nască” pe a treia: comisia care măsoară cu pasul cele 300 de hectare smulse din trupul ţării, de familia prezidenţială.

La urma-urmei, cinci sute de parlamentari de care n-a auzit nimeni trebuie să-şi justifice, cumva, existenţa şi banii pe care-i înfulecă. Şi cum, doar vreo câteva zeci îşi fac loc în charterele rezervate desanturilor exotice, plevuşca trebuie scoasă pe mirişte.

Remarc, din bun-simţ şi nu în prezenţa ori absenţa certificatului de antibăsism, că suntem obligaţi, ca naţie, să fim martorii-butaforie ai unui circ ridicol produs de mereu aceeaşi clasă politică, plină de tupeu şi săracă în respectul faţă de oameni.

Văd că, pe măsură ce devin tot mai inutile – dat fiind declaraţiile notarilor, ale DNA-ului, ale unor reprezentanţi ai CEC -, comisiile parlamentare apar ca ciupercile după ploaie, născute de urmaşii politici ai celor care au „întârziat” şi împietrit ţara în proiect.

O ţară în care ne-am uitat, ca drogaţii în sevraj, cum au murit Bancorex, Banca Agricolă, Banca Religiilor şi altele de calibrul lor, ca să poată supravieţui formaţiuni politice hulpave, legate ombilical de interesele unor mafioţi notorii, guverne care au tocat banul, „urcând” datoria publică la peste 100 de miliarde de euro, care au vândut industria la fier vechi, care au privatizat pe nimic tot ceea ce producea şi au semnat contracte pentru care noi şi copiii noştri, şi copiii copiilor noştri vom plăti, cu miliarde de euro, parful de pe tobă.

Această clasă politică lamentabilă, care îşi umileşte electoratul de 25 de ani, se face, mai nou, că-i pasă de CEC şi de cele 300 de hectare de pământ cumpărate de unul dintre ei, în virtutea necesarelor reglări electorale de conturi. Se moşesc comisii, se promit anchete fără finalitate, se fac valuri şi nesfârşite campanii; toate, praf în ochii cocoşaţilor de taxe şi impozite, vlăguiţilor de sărăcie şi frustrare.

Nimic altceva decât o luptă pe viaţă şi pe moarte între două generaţii feroce ale aceleiaşi matrice.

Băsescu a cedat tentaţiei de a fi latifundiar; a vrut business în agricultură, singurul domeniu cu viitor în actualul deşert economic. A renunţat la a fi preşedintele unui popor lipit pământului şi a trecut, subit, pe faţă, de partea chiaburilor. Curioasă lipsă de predicţie. Toţi ceilalţi au făcut ce trebuia făcut: l-au atacat la moralitate şi la aroganţă. N-aveau cum să rateze o atare stângăcie. Iar în planul acestui război politic, sarabanda comisiilor, scandalul lor, devin arme necesară pentru distrugerea imaginii unui preşedinte care s-ar risca, măcar o dată, şi în funcţia de premier. Pentru că, dacă cineva ar fi vrut, cu adevărat, să rezolve problema legalităţii, ar fi mers, vorba împricinatului, la Parchet.

Şi iată limita absurdului: în timp ce politicienii noştri, de la preşedinte la premier, adică statul, se luptă la baionetă pentru cele 300 de hectare de la Nana, în Transilvania s-au retrocedat şi vândut, în ultimii ani, sute de mii de hectare, sub diverse forme şi motive. Şi n-am auzit pe nimeni să ceară vreo comisie parlamentară, vreun act de proprietate, de vânzare-cumpărare ori vreun contract; măcar aşa, de-o curiozitate.
http://www.gandul.info/puterea-gandului/300-eroii-de-la-nana-11713997

Crin Antonescu este din mai multe puncte de vedere "mai rau decat toti presedintii pe care i-a avut Romania dupa '89", spune Andrei Chiliman, primarul sectorului 1 exclus din PNL.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Andrei Chiliman a spus ca exclude varianta de a mai reveni in PNL, chiar in ipoteza schimbarii conducerii acestuia, pentru ca "partidul tot de stanga ar ramane. Sunt niste grupuri care conduc partidul si care ar tine prizonier orice presedinte al PNL si l-ar obliga sa mearga intr-o directie sau alta."

In privinta unificarii dreptei, Andrei Chiliman considera ca ea nu se poate face decat in jurul unui proiect care sa raspunda agendei electoratului de dreapta: "Altfel, unificarea nu are sens. Orice incercare fara un proiect national al dreptei pentru Romania va fi un esec".

In interviul acordat Ziare.com, Andrei Chiliman a vorbit si despre cele mai mari slabiciuni ale legii descentralizarii si despre efectele pe care acestea lor vor provoca: "Daca ai majoritate poti sa vrei sa sugrumi un primar pentru ca nu e cu tine sau ca sa treaca langa tine".

Ati fost exclus din PNL, sunteti independent, dar spre deosebire de alti fosti colegi liberali nu ati facut pasul in PNTCD. De ce? Aveti alt proiect politic in vedere?

Eu sprijin cu toate mijloacele de care dispun proiectul de renastere a PNTCD, absolut necesar pentru Romania. PNT a ramas singurul partid consecvent in politicile pe care le-a propus, in principiile democratiei de tip occidental si a refuzat compromisul politicianist.

Vorbiti despre consecventa si principiile PNTCD. Dar partidul este condus in acest moment de unul dintre cei mai cunoscuti traseisti din politica, ma refer la dl. Pavelescu, care a fost prin mai toate partidele. Nu va deranjeaza acest lucru?

Eu nu vad un partid ca PNTCD prin prisma presedintelui. Presedintii partidelor sunt temporari. Important este ca partidul s-a deschis catre oameni noi, doreste o alta dinamica si o renastere pe care o voi sprijini.

Am lasat deocamdata politica si ma concentrez pe administratie si pe fundatia pe care o conduc, Initativa Romania Liberala. Poate ca anul viitor voi deveni membru al unui partid politic. Toate la timpul lor. Dar eu nu m-am luptat niciodata pentru o functie de partid.

Resimtiti ca primar independent anumite presiuni, dezavantaje?

M-am obisnuit deja sa primesc toate controalele posibile si imposibile. Controalele acestea sunt principalul mijloc de presiune asupra unui primar independent, doar, doar vor gasi ceva. Sa caute, ca n-au ce gasi! De 9 ani, controalele pleaca de la mine exact asa cum au venit.

Va ganditi la o intoarcere in PNL?

Nu. PNL nu mai este partidul in care m-am inscris eu in 1989. Este un partid care a ajuns sub actuala conducere un stalp al unei guvernari de stanga cu excese, mai la stanga decat stanga din tarile avansate, care incearca sa cheltuiasca din ce in ce mai multi bani obtinuti din taxe tot mai mari adunate de la cei care produc valoare in Romania. Daca tu ii impovarezi cu taxe, impozite si o legislatie tot mai greoaie, la un moment dat nu vei mai avea ce sa iei de la ei. Ii strivesti, ii asasinezi economic.

PNL ar fi trebuit sa apere interesele acestor oameni. Din pacate, PNL nu s-a opus maririi de taxe si impozite, unor legi aberante care vor duce la inchiderea multor firme si la cresterea numarului celor care nu mai produc nimic.

De ce isi asuma liberalii aceasta conditie?

Cei care conduc PNL au tarat partidul in aceasta situatie. In PNL exista si oameni care gandesc ca mine.

De ce nu se revolta?

Pentru ca nu au posibilitatea sa ii schimbe pe cei care conduc PNL, nici la nivel judetean, nici la nivel central. Cei care au venit la congres au fost trimisi de sefii din judete care sunt foarte multumiti ca PNL e la guvernare, indiferent cu ce sacrificii de imagine, de proiecte, de principii. Iar toate astea s-au facut si pentru ca presedintele PNL e in stare sa calce in picioare orice pentru a ajunge presedintele Romaniei.

Nu i-ar fi mai usor d-lui Antonescu sa isi atinga scopul din opozitie?

Conducatorilor PNL nu le vine usor sa se duca in opozitie si nu cred ca o vor face. In acest partid de stanga, cu manifestari extreme eu nu m-as intoarce.

Nici daca se schimba conducerea PNL?

Nu se poate. Partidul tot de stanga ar ramane. Sunt niste grupuri care conduc partidul si care ar tine prizonier orice presedinte al PNL si l-ar obliga sa mearga intr-o directie sau alta.

Care grupuri?

Le vede toata lumea.

Pare ca relatia dintre dl. Antonescu si Basescu s-a indulcit substantial in ultima vreme. Asistam la o reevaluarea liderului PNL?

Reevaluarea inseamna ca om rau pana ieri devine bun si invers. Asa peste noapte. Eu nu-l pot reevalua pe Antonescu. Este un om fara principii, fara onoare si nu are nicio competenta in vreun domeniu. Este un om toxic pentru Romania. E obsedat de putere. N-a muncit nimic, n-a produs nimic, cum poate fi de dreapta?

Eu am fost exclus din PNL pentru ca nu am abandonat principiile de dreapta si ale statului de drept. N-am inteles niciodata si am cerut explicatii conducerii PNL cum a putut sa ceara desfiintarea unor institutii de baza pentru statul de drept, precum CCR si ANI. Dimpotriva, legea ANI ar trebuie sa fie si mai putenica si mai stricta. Daca ataci CCR si ANI dai lovituri mortale democratiei inca fragile din Romania. Dar oglinda care arata adevarul e sparta.

Si totusi Tarian Basescu si Elena Udrea il considera pe Crin Antonescu demn de votat drept candidat al dreptei in turul al doilea.

Poate e o capacana. Nu am toate elementele. Cei pentru care s-a schimbat Antonescu peste noapte isi asuma declaratiile pe care le fac. Eu nu il reevaluez pe Antonescu. Eu nu numai ca nu l-as vota niciodata, dar cred ca ar fi o catastrofa pentru Romania.

Credeti ca PSD va renunta la un prezidentiabil propriu?

Ma indoiesc ca va face asta.

Ii dati lui Crin Antonescu sanse sa ajunga presedinte al Romaniei?

Nu cred ca are vreo sansa pentru ca oamenii au inceput sa-l intelega. Din multe puncte de vedere e mai rau decat toti presedintii pe care i-a avut Romania dupa '89.

Dreapta pare mai faramitata ca niciodata. Ofertele de unificare sunt facute mai mult cu parul. Sunt premise bune pentru un proiect serios?

Discutiile de pana acum au fost intre politicieni. Noi, ce de la IRL, consideram ca unificarea dreptei poate fi facuta numai daca le oferim romanilor de dreapta un proiect de dreapta. Altfel, unificarea nu are sens. Orice incercare fara un proiect national al dreptei pentru Romania va fi un esec.

Corneliu Coposu a reusit sa unifice partidele democratice de la inceptul anilor 90 in jurul unor valori, principii si politici comune, care au generat un proiect pentru Romania. Acest proiect a modernizat rapid tara si a pus-o pe traiectoria nordatlantica.

Unificarea dreptei si un candidat unic pentru prezidentiale sunt teme care nu ii intereseaza foarte mult pe cei care produc valoare, impovarati azi de guvernarea de stanga. Ele au valoare doar daca putem prelua in acest proiect agenda reala a acestor oameni, intreprinzatori, intelectuali, liber profesionisti, proprietari.

Ce impiedica alcatuirea acestui proiect? Eu deocamdata vad doar atacuri pe dreapta.

In cadrul IRL lucram la acest proiect si vom asambla elementele lui, dupa care vom initia la inceputul anului viitor discutii pe teme concrete cu partidele. Pe mine nu ma intereseaza sa discutam in termeni de procente, tu ai atat la suta, tu atat la suta. Dreapta unita poate castiga alegerile si in 2014, si in 2016. Dar pentru asta trebuie sa lasam deoparte orgoliile, numele, persoanele, si sa punem pe masa proiectul dreptei.

In ce forma vedeti unificarea?

Probabil ca vor exista unficari intre unele partide. Dar trebuie creata o alianta care sa nu fie conjuncturala, ci bazata pe interesele celor care asteapta ceva de la noi.

Cand trebuie desemnat candidatul comun la presedintie?

Oamenii de dreapta nu asteapta de la noi sa le dam un nume salvator, ci un proiect. Daca le punem pe masa proiectul si se face o singura lista pentru europarlamentare, ca un inceput de unificare, se va putea discuta si de un candidat unic. Altfel, cu 3,4,5 formatiuni de dreapta care se vor bate intre ele si cu stanga, stanga va castiga in continuare.

Cu cat suntem mai dezbinati, cu atat vom ajunge mai greu la guvernare si cei de stanga vor continua sa decida soarta tarii, ceea ce va fi catastrofal pentru dezvoltarea Romaniei.

Si daca nu va exista lista unica? PDL o respinge. Se poate unificare si dupa europarlamentare pe liste separate?

Trebuie sa facem acest efort. Electoratul de dreapta ii va sanctiona pe cei care nu il inteleg.

Guvernul si-a asumat raspunderea pe descentralizare care ii nemultumeste cel mai mult pe primari. Cum apreciati dvs. legea mosita de Liviu Dragnea?

Descentralizarea trebuia facuta, era necesara, dar ea trebuia sa mute decizia impreuna cu banii la nivelul cel mai apropiat de cetateni. Slabiciunile acestei legi sunt forma de adoptare, prin asumarea raspunderii guvernului si, mai grav, faptul ca banii pentru atributii nu sunt repartizati in mod obiectiv, pe formule matematice, si vor trece prin filtrul politic al consiliilor judetene sau al municipiului Bucuresti.

Dezvoltarea oricarei comunitati nu se poate face decat daca exista reguli obiective privind accesul la fonduri si daca prerogativele sunt clare si precise. Pe actuala lege, bugetele noastre de la sectoare nu au legatura cu interventia consiliului general al municipiului Bucuresti, cu majoritatea politica de acolo.

Nemultumirile posibile vor porni de la faptul ca banii nu vor ajunge odata cu atributiile. Daca tu ceri sa se faca o camera de agricultura intr-o localitate si camera este finantata prin hotararea CJ, e posibil ca intr-o localitate cu primar de alta culoare decat majoritatea din CJ sa primeasca mai putin decat ar trebui. Daca ai majoritate poti sa vrei sa sugrumi un primar pentru ca nu e cu tine sau ca sa treaca langa tine.

Si in Bucuresti pe noua lege e posibil sa primim atributii, dar banii sa ii gestioneze consilul general si sa apare probleme. Asa cum se va intampla in judete.

Pe de alta parte, vedem ca din descentralizare au fost scoase elemente in ultima clipa, semn ca anumite presiuni, anumite interese au facut sa nu se meaga pana unde s-a dorit, ceea ce e rau.
http://www.ziare.com/andrei-chiliman/pnl/chiliman-antonescu-e-un-om-toxic-pentru-romania-e-obsedat-de-putere-interviu-1269135

Trebuie sa ai o mare doza de je m'en fiche in suflet, ca sa faci o comisie privind afacerea privata a fiicei presedintelui si sa nu faci niciuna privind cresterea somajului, saracirea populatiei, mizeria din spitale, zborul medicilor peste hotare sau neputinta Guvenului de a mari salariile, altfel decat mimand maririle.

Demnitate exclusiv pentru primari

Hai sa fim seriosi! Cresterea salariului minim cu taraita de la 800 la 850-900 de lei nu e decat praf in ochi, ca sa nu-si aduca aminte alegatorul ca in campanie i se promisesera 1.000 de lei si mai ales sa nu observe omul sarac ca pentru el nu exista bani, dar primarilor si altor favorizati li se maresc exploziv salariile. Cele maxime, nu cele minime.

E de rasul curcilor argumentul artizanului Dragnea, dupa care numai marindu-le zdravan salariile, le respecti primarilor demnitatea, ca si cum celorlalti le-ar fi interzis medicul prea multa demnitate, ca sa nu se ingrase.

In timpul acesta, ca omul care isi cauta de lucru pentru ca altceva tot n-are ce face, institutia suprema a statului isi concentreaza tirul spre terenurile cumparate de Ioana Basescu sugerand ca asta e buturuga mica, de care se impiedica romanii in drumul lor spre fericire.

Nu stiu daca doamna Basescu a incalcat vreo lege sau nu si nici nu ma intereseaza, cata vreme exista institutii ale statului abilitate sa judece, sa hotarasca si sa pedepseasca, daca este cazul. Dar sa le iei caimacul instantelor ca sa-ti faci in locul lor o comisie, dupa ce o alta abia si-a incheiat lucrarile retragandu-se cu coada intre picioare si lasand Rosia Montana exact ca la inceput, asa ceva mi se pare un mod de a bate apa in piua, non stop.

Seful si subalternul

Asta cu atat mai mult, cu cat domnul Ponta se da mare, demostrand telespectatorilor ca el face comisia, iar domnul Antonescu se da si mai urias, demonstrand ca numai el hotaraste.

Ca sa puna bomboana pe coliva si sa-si calce colegul cat mai apasat pe bombeu, Antonescu l-a desemnat ca presedinte al comisiei pe domnul Ilie "Socru", un fel de mesaj cu talc, pentru cei care nu inteleg cine e sef la Senat si cine e subaltern.

Intrucat insa acasa la Ponta altcineva e sef, replica a venit prompt, sugerandu-ne sa luam in gluma ce spune Crin in serios. Adica, ori Crin, ori Bula, tot una e. Bun banc!

Pe acest fond glumet, parca si scandalul cu terenurile incepe sa semene tot a gluma. Ce treaba au Guvernul si Parlamentul cu o afacere privata? Singura chichita de care s-a putut agata premierul e faptul ca, la banca platitoare, actionar e statul. Ei, si? Putea sa fie un latifundiar din Honolulu sau un emir din zona de conflict, relatia economica era aceeasi: sunt banii bancii, respectiv ai deponentilor, nu bani publici.

Banca e banca si atat

Intamplator, cunosc bine mecanismele prin care se acorda credite, am avut de-aface cu ele. La baza lor, sta studiul de fezabilitate, pe care il intocmeste un expert, si-l insuseste investitorul si amandoi il sustin in fata specalistilor bancii.

Specialistii verifica bonitatea solicitantului, si n-avem motive sa ne indoim de corectitudinea cu care ar functiona biroul notarial al doamnei Basescu (altfel, domnul Ponta facea pana acuma zece comisii care sa cerceteze cazul!), verifica garantia oferita de beneficiar (care garanteaza cu insusi terenul in cauza - o practica uzuala), contributia directa a beneficiarului (investitorul a depus circa 29% din valoarea creditului), eficienta economica si modul cum, din beneficiile acesteia se vor plati ratele timp de 30 de ani.

Fara sa stie prea multe despre regulile economice, domnul Ponta s-a intrebat, absolut ca Haplea: de unde va avea doamna Basescu bani, ca sa plateasca timp de 30 de ani ratele? Adica, vezi Doamne, nu aduce notariatul atata castig. Dar raspunsul e altul: din beneficiul terenului. Din graul care tocmai a incoltit.

Daca investitorul a facut o afacere proasta, banca ii va vinde terneul si isi va recupera banii. Daca afacerea va fi prospera, investitorul va plati ratele din ce incaseaza pe productie. Nici o banca din lume nu acorda credite, contand ca ratele le va plati solicitantul din buzunar, ca atunci cand iti iei televizor.

N-am pretentia de la domnul Ponta sa cunoasca asemenea lucruri, intrucat dansul si-a plagiat doctoratul in drept, nu in economie dar mi se pare normal ca prim-ministrul sa lase treburile Parlamentului pe umerii copilotului din alianta, iar el personal sa se ocupe de guvernare.

Daca se ocupa de altele, gandul te duce automat la vorba din batrani despre baba care, tocmai cand tara se opinteste mai din greu, atunci o apuca pe ea pieptanatul.
http://www.ziare.com/victor-ponta/premier/tara-arde-si-ponta-se-piaptana-1269116

Casa Poporului a intrat de trei ori in cartea recordurilor. Este cladirea care are cea mai mare greutate din lume, este cea mai scump[ cladire administrativă din lume dar și cea mai mare cladire administrativă folosită. Clădirea Palatului Parlamentului se află situată în partea centrală a Bucureştiului (în sectorul 5), pe locul care astăzi se cheamă Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest şi nord-vest, Bulevardul Naţiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertăţii la est şi Calea 13 Septembrie la sud.
Clădirea, cu o suprafaţă desfăşurată de 330.000 m², s-a înscris în "Cartea Recordurilor" la capitolul "Clădiri Administrative", pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spaţiale de la Cape Canaveral, din Florida şi după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic.
Constructia depăşeşte cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt.
De aceea poate fi considerată o lucrare faraonică: măsoară 270 m pe 240 m, 86 m înălțime, și 92 m sub pământ. Are 12 nivele la suprafață și alte 8 subterane. Pe verticală se disting trei registre, care corespund totodată și unor zone funcționale distincte.
Clădirea are aproximativ 1000 încăperi, dintre care 440 birouri, peste 30 săli și saloane, patru restaurante, trei biblioteci, două parcări subterane, o sală de concerte.
Numele sălilor și saloanelor din Palatul Parlamentului au fost alese după 1989, ele evocând evenimente importante din istoria poporului român sau personalități cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspirația românilor pentru Unire și de istoria parlamentarismului în România.
Casa Poporului a fost construită in cadrul proiectului Bucuresști. După cutremurul din 1977, Nicolae Ceauşescu a ordonat "reconstruirea" Bucureştiului ca un nou oraş, aşa că, începând cu anii 1978-79, a avut loc concursul la nivel naţional pentru reconstruirea Bucureştiului. După un concurs ce a durat aproape 4 ani, arhitecta Anca Petrescu a câştigat postul de arhitect şef al celui mai controversat proiect construit până acum în România.După cutremurul din 4 martie 1977, Nicolae Ceaușescu a căutat un amplasament pentru a dezvolta un program foarte mare de investiții. S-a preluat o idee a regelui Carol al II-lea din 1935, în al cărei proiect era prevăzută construirea Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului. Acest proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecți ai vremii. În 1938 s-a anunțat începerea demolărilor în vederea deschiderii acestui ax. A venit al Doilea Război Mondial și lucrurile au rămas doar pe hârtie până în 1983, când a început construirea Casei Poporului. Ceremonia oficială a așezării pietrei fundamentale având loc la data de 25 iunie 1984.
Şantierul propriu zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei şi relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Printre clădirile dispărute se număra Mănăstirea Văcăreşti, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naţionale si Stadionul Republica.
In 1989 costurile clädirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari SUA, iar în 2006 la 3 miliarde Euro. Constructia are o lungime de 270 metri, lăţime de 245 metri, înălţime de 86 metri (peste cota 0), adâncime de 92 metri (sub nivelul solului) si o suprafata construita la sol de 66.000 metri patrati. Clădirea este compusă din 23 de corpuri. Proiectul de reconstruire centrală a Bucureștiului, cuprindea pe lângă Casa Poporului și altă serie de clădiri, cum ar fi: Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott - Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Victoria Socialismului.
Materiale și forță de muncă folosite :
1.000.000 m³ de marmură
5.500 de tone de ciment
7.000 de tone de oţel
20.000 de tone de nisip
1.000 de tone de bazalt
900.000 m³ de esenţe de lemn
3.500 de tone de cristal
200.000 m³ de sticlă
2.800 de candelabre
220.000 m² de covoare
3.500 m² de piele.
La construcţie au participat 200 arhitecţi şi aproximativ 20.000 muncitori care au lucrat în trei ture, 24 ore pe zi.
Construcția Casei Poporului, clădire admirată si contestată de puțini români otrăviți în simțiri, a inceput în 1984 și inițial ar fi trebuit finalizată în numai 2 ani.

Termenul a fost prelungit apoi până în 1990, însa nici în prezent nu este finalizată. Numai 400 de încăperi și 2 săli de ședințe sunt finisate și folosite, dintr-un total de 1.100 de spații proectate.
Cladirea are 4 niveluri subterane și 2 adăposturi antiatomice, pentru că Nicolae Ceausescu se temea de un război nuclear. Această grijă era indreptățită, având în vedere că mărețul proiect a început în timpul Războiului Rece. Se pare că ar fi cerut construirea unor tuneluri subterane, care sa-l ducă în siguranță până la aeroportul Otopeni, de unde sa poată fugi din țară, în caz de primejdie.
Inginerul Traian Popp, care a lucrat pe santier, a confirmat existența unui tunel care face legătura între subsolul Casei si rețeaua de metrou, undeva intre statiile Izvor si Politehnica. Nu exista insa un metrou secret care să ajungă până la Otopeni.
La început lucrările au fost conduse de arhitectul Cezar Lăzărescu, unul dintre cei expropiați din cartierul Uranus. Casa lui a fost dărâmată pentru a face loc noului Bulevard Victoria Socialismului, asa cum a fost demolat aproape intregul cartier Uranus, 57.000 de familii fiind mutate fortat (după alte surse 40.000 de familii).
Functia de conducător al șantierului a fost preluată ulterior de arhitecta Anca Petrescu, proiectanta palatului.
Muncitorii de pe șantier au lăsat in urma lor povești. Unele amuzante, altele infricosatoare. S-au găsit și mesaje scrise de zidari glumeți, pe pereții Palatului, precum:„Maria + Casa Poporului“, sau „AMR (Au mai ramas) 197, 196, 195 ... zile“.
S-a vorbit mult despre lucratorii care și-au gasit sfârțitul aici, pe cel mai mare santier al țării. Documentele confirmă 27 de morți in accidente de muncă, însă au circulat și încă circulă zvonuri legate de muncitori uciți, pentru a păstra tăcerea asupra unor tuneluri, sau camere secrete din clădire. Zvonuri false, co trazise chiar de arhitecta șefă, Anca Petrescu. Aceasta a infirmat cu tărie aceste ipoteze fanteziste, precizand ca, atunci cand murea un muncitor, procurorii militari făceau o anchetă amanunțită și se cauta un vinovat. Prin urmare, dispariția unor angajați nu ar fi fost trecută ușor cu vederea.
Dispariția cartierului Uranus nu a fost o pierdere pentru București ci o binefacere, A fost un cartier mizer încă dintre cele două războaie mondiale, cartier Dormitor, în care colcăiau borfașii, hoții și prostituatele. Străzile erau înguste, cu case scunde și vetuste. Era un amestec de de case dubioase și de gospodării cu grădinițe, cu bolte de viță și pomi. Clădirile înalte erau rare, iar o parte mare din rețeauavstradală nu avea canalizare. Uranus era un cartier al lumii sărace și interlope, cartier care s-ar fi spulberat curând într-o mare capitală. Ceaușescu a avut neșansa de a fi decis ștergerea acelui focar de infecție, de înapoiere și de mahalagism.
Biserici demolate pentru a face loc Casei Poporului :

• Enei, 1977
• Albă Postăvari, 1984
• Mânastirea Cotroceni, 1984
• Izvorul Tămăduirii, 1984
• Gherghiceanu, 1984
• Spirea Veche, 1984
• Sf. Nicolae Sârbi, 1985
• Sf. Nicolae, 1986
• Sf. Nicolae Jitniţa, 1986
• Mân. Pantelimon, 1986
• Doamna Oltea, 1986
• Olteni, 1987
• Sf. Vineri, 1987
• Mân. Văcăreşti, 1987
• Sf. Spiridon Vechi, 1987
• Bradu Staicu, 1987
• Sf. Treime, 1987
• Sf. Mina, 1985
• Izvorul Tămăduirii, 1982
• Buna Vestire, 1981
Toate acestea dovedeau sărăcia poporului nostru din ultimile 2-3 secole, lipsa de imaginație a unor meșteri cu puțină vocație și fără de imaginație.
Un număr de 11 locașuri, mai valoroase au primit fonduri pentru a fi utate prin metode moderne. Dintre acestea, inginerul fr4Eugen Iordăchescu a mutat opt : Mihai Vodă, Ansamblul Antim, biserica Mănăstirii Schitul Maicilor, bisericile Olari, „Sfântul Ştefan“ Cuibul cu barză, „Sfântul Ilie“ - Rahova, „Sfântul Ioan“ sau „Sfântul Ionică“ - Piaţă, „Sfântul Gheorghe“ - Capra.
Nu trebuie uitat că pentru a construi Parisul modern, între anii 1853-1870, marele architect al lui Napoleon al III-lea, baronul Georges-Eugene Haussman a demolat fără restricții toate bisericile și capelele care i-au stat în calea proiectelor.
Deşi lucrările la construcţia Casei Poporului au fost inaugurate pe 25 iunie 1984 în prezenţa Ceauşeştilor, marele edificiu nu a fost terminat în totalitate nici până în ziua de azi. Potrivit arhitectei Anca Petrescu, instalaţiile din subteran au rămas neterminate.
Cei ce au guvernat România după Nicolae Ceaușescu nu au fost în stare să termine edificiul nici după un sfert de secol. Niște nevolnici, hoți și apatrizi.
In 1990, magnatul american Rupert Murdoch a vrut să cumpere clădirea, cu 1 miliard de dolari, dar oferta sa a fost refuzată (nu începuse Marea vânzare a țării). In prezent, Casa Poporului este evaluata la 3 miliarde de euro.
Din 1994 în clădire funcţionează Camera Deputaţilor, după ce sediul iniţial al instituţiei, Palatul Camerei Deputaţilor, a fost donat de stat Bisericii Ortodoxe Române. Începând din 2004 aici se află şi Senatul României, iniţial fiind găzduit în fosta clădire a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. De asemenea, Palatul Parlamentuluigăzduieşte în numeroasele sale săli şi saloane, o întreagă varietate de evenimente, expoziţii sau întâlniri.
În perioada 2003-2004 a fost construită o anexă din sticlă de-a lungul ascensoarelor exterioare. Această construcţie are ca scop facilitarea accesului la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC), deschis în 2004, după o reamenajare în aripa vestică a palatului. În aceeaşi perioadă, un proiect ce susţinea arborarea unui steag uriaş a fost anulat ca urmare a protestelor venite din partea publicului. Un drapel se afla deja arborat pe clădire dar a fost îndepărtat împreună cu suportul.
Restaurantul, accesibil doar politicienilor, a fost renovat, proiect urmat de amenajarea unei piscine, saune şi a unor facilităţi sportive la nivelul 1 al subsolului.
De asemenea, din 1995, clădirea găzduieşte sediul Iniţiativei de Cooperare Sud-est Europeană (SECI), o organizaţie ce are ca scop o colaborare pentru reducerea nivelului criminalităţii transfrontaliere în ţările membre.
O mare parte din clădire (aripa vestică, parte din aripa de est, parte din al doilea nivel, nivelul 3 subsol şi celelalte aflate sub acesta), urmează a fi terminate. Intre timp, o parcare subterană se construieşte în locului unui fost stadion, momentan folosit ca depozit, care a fost acoperit în timpul construcţiei palatului. De asemenea, se are în plan construirea unor tunele ce leagă Calea 13 Septembrie cu subsolul clădirii.
Adevărate comori din interiorul construcţiei sunt numeroasele sculpturi în marmură. La acestea se mai adaugă 700 de candelabre de cristal şi uşi sculptate în lemn, care valorează o adevărată avere. Laminatoarele din bronz turnat sunt unice şi reprezintă o adevărată comoară ascunsă între pereţii Casei Poporului. Nici decoraţiunile din interiorul încăperilor nu sunt ieftine: covoarele enorme, draperiile create manual şi clanţele din metale rare alcătuiesc opulenţa clădirii. Pe lângă acestea, monumentul este decorat cu sculpturi din ipsos, făcute în acea vreme în mărime naturală. La rândul lor, decoraţiunile sunt înfrumuseţate cu foiţe subţiri de aur.
Inaugurarea oficială a palatului s-a desfășurat în ziua de 25 iunie 1984 în prezenţa Familiei Ceaușescu, cu toate că marele edificiu nu era terminat în totalitate. Și după cum am spus, nu a fost terminat nici până în ziua de azi (decembrie 2013). Probabil că dacă ar fi trăit, Nicolae Ceaușescu ar mai fi adăugat Bucureștiului și alte edificii remarcabile. Prin colecția de clădiri unicat, s-ar fi alăturat epocii lui Carol I-ul.

Au mai fost ape tulburi in politica romaneasca, dar altadata macar se putea ghici dincotro vine si incotro se duce tulbureala. La fel cum insisi autorii stiau la ce pot sa se astepte.

Acum lucrurile se schimba de la o zi la alta, iar sensul schimbarii pare si el destul de tulbure. Cu atat mai mult cu cat unele schimbari nu au sens, iar altele sunt doar de dragul schimbarii.

Pana recent, se instalase o stare de fapt care parea de neclintit: USL domina scena noastra politica prin cele peste 70 procente parlamentare fara a lasa Opozitiei alta sansa inafara manifestarii vocale si a unor motiuni simple. Numai ca apropierea anului electoral 2014 pare a provoca reasezari politice inaintea startului oficial al campaniei europarlamentare si, mai ales, al celei prezidentiale.

Au existat si doua declansatoare, unul principal: amanarea intrarii in vigoare a legii referendumului si unul secundar: cumpararea celor 291 ha de teren de catre fiica cea mare a presedintelui Traian Basescu.

Doua declansatoare si mai multe urmari

In consecinta, intelegerea incheiata la infiintarea USL in februarie 2011 devine caduca: daca realizarea optiunii PSD de a-l avea ca prim-ministru pe Victor Ponta s-a realizat fara impedimente majore in 7 mai 2012 si apoi in 21 decembrie 2012, optiunea PNL de a da presedintele Romaniei in 2014 are parte de discutii interminabile, contre si animozitati. Ceea ce era anticipat de catre majoritatea observatorilor si a analistilor.

Mai intai s-au auzit voci disparate din tabara social democratilor, cu Mircea Geoana in centrul atentiei, care si-au exprimat public frustrarile: nu se poate asa ceva, cel mai mare partid romanesc sa nu aiba candidat! Gand la gand cu frustrari ale Opozitiei, interesata si ea sa provoace disensiuni in majoritatea de guvernamant. Se astepta doar momentul potrivit ca aceste frustrari sa capete forma si continut, iar apoi sa rabufneasca.

Viermele indoielii

Momentul mult asteptat s-a ivit, iar USL se afla in fata unei dileme: ce fel de presedinte vor alege cetatenii, unul mai retras din prim-planul vietii politice, mai apropiat cutumelor unei republici parlamentare, sau unul puternic si jucator, specific republicii prezidentiale? Or cea de-a doua optiune nu prea convine PSD, ros pe dinauntru de viermele indoielii: dar daca actualul candidat la prezidentiale, Crin Antonescu, nu-l mai vrea pe Victor Ponta ca prim ministru dupa ce se va vedea la Cotroceni?

Si cum niciun necaz nu vine niciodata singur, au mai aparut si controversele moral-juridice legate de achizitionarea unui teren in comuna Nana de catre familia Basescu. Patimile si disensiunile dau in clocot: o parte ar dori infiintarea unor comisii speciale ale Parlamentului pentru cercetarea pricinei, iar alta nu prea sau nu ne spune cu claritate despre ce e vorba. Varianta implicarii si a organelor de specialitate fiind de la inceput indoielnica.

Ce cauta Bill Clinton in ecuatie?

Ceea ce a socat la enuntarea cazului a fost aducerea in discutie publica a modelului american de ancheta senatoriala Bill Clinton - Monica Lewinsky. A socat fiindca e prea de tot. Sa fi vrut sa sugereze ca politica romaneasca a deschis ochii spre modelele democratiilor avansate? Ori mai degraba e o comparatie de dragul aflarii in treaba?

Diferentele de opinii si proceduri in gestionarea anchetei parlamentare constituie motivul pentru care cele doua varfuri importante ale USL, Crin Antonescu si Victor Ponta, au intrat in concurenta: colegii din PSD si-au pregatit intre timp cu transfugii de la PPDD o noua majoritate parlamentara de care ii mai desparte o nimica toata, iar Crin Antonescu incearca sa-si largeasca bazinul electoral, lansand mesaje catre actuala Opozitie. Cu sanse greu de estimat.

Resetarea jocului politic

Mai e de luat in calcul si preferinta lui Traian Basescu pentru Crin Antonescu - presedinte, nu pentru Victor Ponta, manifestata de doua ori pana acum. Preferinta care, sa recunoastem, nu-l ajuta deloc pe preferatul sau, ba din contra, dar, in schimb, a pus gaz peste focul devenit deja valvataie in aceste zile.

Asa ca, daca tot vorbim noi de democratiile-model, ar fi loc de o clipa de intelepciune: stingem mai intai valvataia si apoi ne asezam cu totii si cu toate parerile la aceeasi masa ca sa limpezim apele, resetam apoi de comun acord jocul politic si ne apucam de treaba. Nu e vorba de vetustul consens iliescian, cat de o negociere corecta, cu cartile pe fata. Macar ca sa dovedim oarece respect pentru adevarata democratie.
http://www.ziare.com/victor-ponta/crin-antonescu/cine-si-de-ce-tulbura-apele-la-varful-politicii-1269120

De acum încolo, evident, în orice bătălie, primii pe care mă bazez, ca parteneri şi oameni care gândesc la fel ca şi membrii PSD, sunteţi dumneavoastră. PSD-UNPR funcţionează fără sincope, ceea ce înseamnă că oferta noastră pentru europarlamentare va fi unitară
Nu stiu altii cum sunt dar mie mi-a cam ajuns. Am scris aici de 1001 de ori : mizeria politica romaneasca a depasit nivelul maxim, paharul deja s-a varsat, ceasul al doisprezecelea a trecut.
Am inteles pana la un punct niste aliante, asa ceva se practica peste tot in politica. USL, grupare fara absolut nici o doctrina, program sau altceva, a vrut sa castige alegerile din 2012 pe fondul furiei anti-Basescu-Boc-PDL si a reusit.
Acum dupa mai mult de un an la putere , USL nu-si mai justifica existenta

Guvernarea e total haotica, pe acelasi program FMI dinainte ” deficit minim, saracie maxima, relansare zero” .
Activitatea parlamentara nu mai e zero, dupa ultimele evenimente a ajuns la minus . E de ajuns sa aiba un grup de mafioti o idee si se pune in practica. Legile importante ? Cui ii mai pasa de un an incoace.
Traseismul e in floare, si iata PP-DD, partidul-televizor al OTV, disparand si topindu-se in PSD-UNPR, adica in partidele OTV2
Pe fondul acesta, Ponta Viorel Victor se arata incantat de maretele realizari si de alianta de stanga pe care a realizat-o cu nasul Oprea plus Ontanu-Nicolicea-Niro, etc , alianta careia ii prevede un viitor stralucit. A uitat cum s-au injurat intre 2009 si 2012 cand aceiasi “parteneri” spijineau PDL
Asa ceva eu unul refuz sa mai inghit.
Crin Antonescu are o ultima sansa, dificila ce-i drept, dar daca e incapabil sa o puna in practica, e mai bine sa se lase de politica si sa se apuce de filatelie.
El trebuie sa inteleaga, sau sa fie sfatuit daca are in jur creiere si nu momai impaiate, ca nu scrie “presedinte” pe el. In orice caz, nu alaturi de stanga, mai precis , nu alaturi de ceea ce se cheama PSD-UNPR, din partea carora nici macar nu va candida, notati-va bine ideea asta domnilor “consilieri”
La deviza “Prin noi insine” s-a renuntat demult intr-un partid in care un Tariceanu sau un Orban chibiteaza nebagati in seama, un Varujan sau o Gorghiu se cred bloggeri si restul stralucesc printr-o sublima tacere, dar iata, mereu apar “gigei” surprinzatori. Am putut intelege despartirea de grupul taranist al lui Chiliman, dar este tare greu spre imposibil de inteles asocierea cu grupul de UNPR-isti ai lui Ponta
Sau, pur-si-simplu, Crin Antonescu poate alege sa “moara” pe limba PSD & UNPR, a lui Voiculescu & Ghita, a lui Hrebenciuc & Nicu Niro, a guvernarii sociologice de la Palatul Victoria sau a afacerilor facute la miezul noptii prin carciumi sau pe la Parlament.
Nu cred ca e deloc simplu sa-i intinzi mana, dupa atatia ani, lui Basescu sau Elenei Udrea. Dar cu siguranta daca i-o intinzi in continuare lui Ponta, vei ramane fara ea.
http://politicata.wordpress.com/2013/12/14/ultima-sansa-a-lui-crin-antonescu-unificarea-dreptei-sau-disparitia-de-manuta-cu-ponta-oprea-unpr/

92 de judecatori ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie au sesizat Curtea Constitutionala cerand ca aceasta sa se pronunte asupra modificarilor aduse in Parlament asupra Codului penal si a reglementarilor care stabilesc conflictul de interese.
Actiunea judecatorilor condusi de Livia Stanciu este fara precedent si demonstreaza gravitatea deciziilor luate in Parlamentul Romaniei.
In comunicatul dat publicitatii de ICCJ se arata ca Sectiile Unite ale instantei supreme atrag atentia Curtii Constitutionale ca noile reglementari care excepteaza presedintele, deputatii si senatorii din categoria functionarilor publici incalca principiul egalitatii in fata legii si nediscriminarii.
„Avand in vedere sfera atributiilor ce intra in competenta functiilor alese exceptate [n.n. - presedinte, deputati, senatori], care, prin excelenta, au conotatii de putere publica, este justificata vocatia acestora la calitatea de subiect activ pentru infractiunile de abuz in serviciu si pentru infractiunile de coruptie”, se spune in comunicatul ICCJ.
Judecatorii contesta si modificarile aduse la infractiunea de conflict de interese deoarece demnitarii si functionarii publici (care potrivit statutului nu sunt angajati cu contract de munca si nici nu au o fisa a postului) sunt scosi automat de sub incidenta reglementarii: acestia „sunt deasupra legii, neputand fi cercetati si pedepsiti pentru savarsirea unor infractiuni de abuz in serviciu sau de coruptie, fapt care ar fi incompatibil cu functionarea statului de drept”.
Judecatorii mai atrag atentia ca prin aceste modificari se incalca doua tratate internationale pe care Romania s-a obligat sa le respecte. Este vorba despre Conventia penala privind coruptia a Consiliului Europei, pe care Romania a adoptat-o in 2002, si de Conventia ONU impotriva coruptiei, asumata in 2004.

Contrele, tot mai dese, dintre cei doi co-presedinti ai USL au continuat si luni pe un ton foarte taios, miza fiind numirea lui Iohannis ca vicepremier. Crin Antonescu l-a acuzat pe Victor Ponta ca “a doua zi dupa o victorie coplesitoare” s-a dus sa incheie un pact cu Basescu si la “Barroso sa-i dea lista de comenzi ca la chelneri”. “Intelegeti cam cum vine?”, a precizat el, la Romania TV, comentand: “Ei si-au facut USD pentru ca nu ne intelegem noi”. Premierul Ponta l-a ironizat pe liderul liberal ca nu stie cum functioneaza un guvern, de aceea de altfel a si propus, vineri, ca Iohannis fie vicepremier si ministru de Interne nestiind ca trebuie, de fapt, sa mergi in Parlament pentru vot.

Mai mult, Daniel Constantin ii “arata pisica” lui Antonescu avertizand ca daca lucrurile degenereaza e luata in calcul candidatura lui Oprescu la prezidentiale.

Crin Antonescu a fost intrebat in repetate randuri, la Romania TV, in emisiunea Victor Ciutacu, daca s-a schimbat relatia sa cu Traian Basescu, inclusiv despre zvonurile legate de o eventuala numire a acestuia ca premier. Liderul PNL a respins o schimbare a discursului sau fata de Basescu, dar a precizat ca presedintele nu mai detine in prezent toata puterea iar USL trebuie sa raspunda la intrebarea ce face el, “nu ce face Basescu.

Antonescu a declarat ca “de vreo 3-4 luni” este “un fel de interzis pe Antena 3″ la adresa sa si este posibil ca din aceasta cauza sa fie acuzat ca nu-l mai ataca pe Basescu.

“Nu inseamna ca trebuie sa masurati dvs decibelii strigatelor mele impotriva lui Basescu. In 2009 era in fruntea sistemului detinand toate parghiile, azi nu mai e, nu le mai detine pe toate. Acum trebuie sa raspundem la intrebarea ce facem noi, nu ce face Basescu”, a raspuns Crin Antonescu, la una din intrebarile lui Victor Ciutacu, care au avut ca principala tema relatia sa cu presedintele.

“Ce vi se pare nefiresc ca discursul meu nu se mai refera la Traian Basescu? Situatia din Romania e schimbata, nu sunt eu schimbat”, a argumentat din nou liderul PNL.

Acesta a fost intrebat de ce a fost exclus din PNL Sorin Rosca Stanescu, un critic acerb al lui Basescu, si de ce a fost schimbat din functie Daniel Chitoiu, care a facut public telefonul dat de presedinte pentru sustinerea directorului CEC Bank.

“In cazul Rosca Stanescu, nu a fost exclus pentru ca l-a atacat pe dl Basescu. Nu cred ca l-am atacat eu mai putin pe Traian Basescu decat Sorin Rosca Stanescu. A fost exclus din partid pentru ca a produs niste documente care s-au dovedit false. Dl Chitoiu, retragerea si demisia nu au nicio legatura. A gandi ca a fost schimbat pentru ca a spus acest lucru, nici nu catadicsesc sa raspund”, a raspuns Antonescu, adaugand: “Nimeni nu e in masura sa-mi dea vreun certificat de antibasism”.

Intrebat din nou daca atitudinea sa fata de Basescu, Crin Antonescu a precizat: “Nu s-a schimbat nimic, imi asum toate cuvintele si toate ideile” critice formulate de-a lungul timpului la adresa presedintelui.

Liderul PNL a caracterizat insa drept “caraghioasa” ideea de a te prezenta la alegerile prezidentiale cu proiectul “dom’ne eu vin sa-l inlatur pe Traian Basescu”.

“Nu trebuie sa candideze nimeni, asta se intampla de la sine, Traian Basescu pleaca” oricum, a precizat acesta.

Crin Antonescu a calificat drept “falsa spre penibil” ideea ca el ar putea sa-l numeasca premier pe Traian Basescu daca va castiga alegerile prezidentiale.

Moderatorul i-a prezentat “o varianta redusa la absurd” prin care Traian Basescu ar putea sa revina la conducerea PDL si sa fie numit premier.

“Pe ce va bazati dvs si altii sa puteti emite asemenea suspiciuni pe tema PNL si a mea? Daca pana la toamna veti convinge foarte multi oameni ca Antonescu il va pune premier pe Basescu probabil ca oamenii aia nu ma vor vota presedinte. E inacceptabil fie si sa discut pentru ca nu am aceasta reputatie”, a raspuns Antonescu.

Presedintele PNL a lansat in acest moment un atac la adresa lui Victor Ponta, precizand ca nu el a fost cel care “a doua zi dupa o victorie coplesitoare” s-a dus sa incheie un pact cu Basescu si nici cel care s-a dus sa-i dea “Barroso lista comenzi ca la chelneri”. “Intelegeti cam cum vine?”, a precizat el, comentand: “Ei si-au facut USD pentru ca nu ne intelegem noi”.

“Din punctul meu de vedere, este inacceptabil fie sa si discut, pentru ca nu am in spatele meu dupa atatia ani de politica, buni sau rai, aceasta reputatie. Nu eu, a doua zi dupa o victorie coplesitoare, m-am dus sa inchei pact cu Traian Basescu. Nu eu, a doua zi dupa ce sapte milioane jumatate de romani au votat intr-un fel, m-am dus sa-mi dea Barroso lista de comenzi ca la chelneri. Nu eu am facut aceste lucruri, deci nu impotriva mea se poate indrepta suspiciunea ca mi-as bate joc de milioane de voturi ca sa-l pun pe Traian Basescu prim-ministru”, a afirmat Antonescu.
http://ancheteonline.ro/2014/02/razboiul-declaratiilor-in-usl-victor-ponta-antonescu-nu-stie-cum-functioneaza-un-guverncrin-antonescu-nu-eu-m-am-dus-la-barroso-sa-mi-dea-lista-de-chelneri/