COABITACUL PONTA PENTRU NOI SE VREA BASESCU DOI

"Cand vine la mine, Victor Ponta e ca un pisicut, "da, da dl presedinte", dupa ce iese si ajunge la Palatul Victoria sau se vede cu un microfon in fata vorbeste cum vedeti. De aceea il fac mincinos, si pentru CSAT, si pentru presa straina, ca are nevoie de imaginea mea externa. /.../ Ce sa cred despre un astfel de om? El e mitoman, e bolnav din punctul asta de vedere, cum e Crin Antonescu bolnav de somn el e mitoman." AMNEZICUL DIN DEAL



„Almanahul” coabitării: secţiunea glume, ironii şi alte calambururi nepotrivite…
Pentru noi poate a sunat a glumă „indicaţia” dată presei de către Victor Ponta! Aceea de a nu se mai traduce în română poziţia premierului francez faţă de exploatarea gazelor de şist! O versiune în alte vorbe a indicaţiei de acum 23 de ani a „tovarăşei”: „Staţi liniştiţi la locurile voastre!”. Pentru o ţară democratică, însă, pentru reprezentanţii ei aflaţi în vizită la Bucureşti, indicaţia lui Pilat din Pont(a) nu a fost deloc un calambur haios. Şi nu este vorba doar de faptul că premierul francez chiar s-ar fi putut simţi deranjat că vorbele sale sunt cenzurate, prin netraducerea completă în limba română, la „indicaţia” omologului plagiator. Oficialul francez tocmai ce depăsise, cu numai o zi înainte, o altă situaţie jenantă, în fapt, o grosolănie nediplomatică, venită chiar dinspre preşedintele Republicii, când „poliglotul” Traian Băsescu a corectat traducerea translatoarei, și putea trece acum și peste „gafa” premierului român! Problema era că, în vreme ce îndreptarul lingvistic al preşedintelui putea fi interpretat ca fiind urmarea unui exces de zel din partea unui personaj, nu doar jucător, ci, iată, poliglot (!), „gluma” aruncată de premierul Ponta pica ca o nouă dovadă a tentaţiei spre cenzură a guvernanţilor României (ba, încă la un nivel atât de visceral încât aceştia nici nu mai realizează erorile diplomatice şi ororile lingvistice pe care le produc).

Şi nu este vorba doar de eventuala scoatere din context a glumei „ponthauserului”, şi interpretarea ei „ad-literam”, ori de azvârlirea „indicaţiei” în continuarea altor gesturi la limita democraţiei, ci de felul în care trebuie să-și fi conturat Franţa, dar şi Europa, imaginea despre guvernul de la Bucureşti după ce, iarăşi cu numai câteva zile înainte, premierul Victor Ponta tocmai ce „îndreptase” modul de acţiune al instituţiilor aparţinătoare Justiţiei şi Internelor! Pentru că, dincolo de partea justificată a reacţiei premierului faţă de abuzurile de la liceul Bolintineanu, în special acţiunea procurorilor şi „miliţienilor” de a se deda la săltarea elevilor „din stradă”, felul în care s-a pronunţat şi a pronunţat „avertismentul”, dar, mai ales, modul în care miniştrii subordonaţi au înţeles să pună în aplicare indicaţiile, au transformat o opinie aparent motivată pentru un stat de drept într-o indicaţie venită din partea unui ocârmuitor.

Este drept, a fost și o nefericită întâmplare faptul că oficialii francezi s-au nimerit la Bucureşti imediat după ce premierul a slobozit indicaţia către procurori. Poate că a fost şi vina oaspeților francezi căci, neascultând de sfaturile unor foşti portocalii, de a nu se afişa lângă un plagiator, măcar pentru faptul că printre cei plagiaţi de Victor Ponta s-a aflat şi un cetăţean francez, au ajuns să fie martori „pe viu” a unei noi exprimări nedorite a premierului prin „gluma” transmisă presei (dar sunt unele lucruri care nu trebuie niciodată duse în derizoriu!), aceea de a nu se mai traduce vorbele premierului francez.

Evident, într-un alt context, „ironia” plagiatorului Ponta faţă de poziţia clară a premierului francez, care a subliniat că ţara sa exclude exploatarea gazelor de şist, ar fi fost, dacă nu gustată, măcar privită ca o glumă nereușită. Dar nu şi în situaţia în care premierul francez nu a vorbit întâmplător despre poziţia Franţei faţă de exploatarea gazelor de şist. Era poziţia unui stat membru UE, şi poate indirect al întregii comunităţi europene, venită după ce grupul petrolier „Chevron” a obţinut, cu numai câteva zile înainte, acordul de mediu pentru amplasarea primelor sonde de foraj în România. Și care deranjează Europa nu atât pentru riscurile de mediu care se creează la noi în ţară, cât mai ales pentru faptul că, plecându-se în faţa americanilor de la „Chevron”, România afectează interesele Uniunii Europene.

Astfel, prin „gluma” premierului român, oficialii francezi au avut în faţă şi o confirmare a ceea ce în timpul „puciului” uslist părea doar suma unor delaţiuni la înalta poartă din partea adversarilor politici portocalii.

Acum şi aici au fost martori ai tentaţiei guvernanţilor de la Bucureşti spre o înghesuire a libertăţilor de exprimare. Iar dacă vor avea curiozitatea de a privi şi la interacţiunea dintre politic şi mass-media, oficialii străini vor putea trage nişte concluzii cel puţin interesante. Mai ales că, dinspre acelaşi premier plagiator, a mai urmat o „gafă”. O ante-pronunţare care putea fi privită ca o indicaţie pentru Justiţie, când Victor Ponta a spus despre ministrul Fenechiu, care aştepta verdictul judecătorilor, că speră să fie achitat (o remarcă asemănătoare, pentru cine a uitat, cu discursul din perioada condamnării lui Adrian Năstase, când ucenicul conducătorului de doctorat spera ca Justiţia să se pronunţe în favoarea fostului premier!). Iar Ponta s-a pronunţat vizavi de soarta ministrului Fenechiu chiar în prezența premierului francez. Or, ce să mai înţeleagă oficialul?!

De fapt, este tot mai evident: Ponta îl copiază pe Traian Băsescu. Pe acel „Băsel” din vremea în care pactul de coabitare nu exista nici măcar ca idee, iar USL lua foc ori de câte ori preşedintele pronunţa câte o „favoare”. Şi încearcă să-l copieze chiar şi la nivelul calambururilor! Numai că Victor Ponta ar trebui să evite asemenea abordări „glumeţe”. Nu-l prind şi nu sunt „prinse”. Mai ales în cadrul unor întâlniri oficiale în care glumele îşi găsesc locul lor numai dacă vin de la cine trebuie. Alminteri, mai ales în cazul unui personaj anost prin propria-i prezenţă, chiar şi cea mai nevinovată glumă poate declanşa un adevărat tărăboi.

Pentru că aceasta este una dintre marile diferenţe dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta. Una pe care pactul de coabitare nu o poate „nivela”. Traian Băsescu poate glumi oricând şi despre orice; pur şi simplu, prinde! La Victor Ponta orice glumă pare doar un efort disperat de a se face interesant. Iar „calambururile” lui nu sunt haioase pentru că întotdeauna vin ca o expresie a frustărilor pe care nu şi le poate controla.

P.S.:

La nivel de „zidire”, poate că brusca aplecare a premierului spre ministrul Fenechiu, făcută neîntâmplător în prezenţa oficialului francez, a fost de fapt mesajul prin care „ponthauserul” și-a anunţat disponibilitatea spre o anumită „lojă”. Una cu mult mai influentă decât aceea care nu a fost capabilă să-l protezeje pe conducătorul său de doctorat! Dar pe asta, parafrazându-l pe Victor Ponta, „nu o mai traducem, da?!”…

http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/07/15/almanahul-coabitarii-sectiunea-glume-ironii-si-alte-calambururi-nepotrivite/

ponta e un avorton cu pretentii de politician.PUNCT.