MORTAL KOMBAT- Marin Neacșu - Arătatul pisicii la români

Şcoala românească scoate tâmpiţi. Aşa spunea acum câtva timp preşedintele tâmpiţilor din România şi din afara hotarelor. Un alt cripto revoluţionar, comunist de dreapta şi el, spunea în 89, referindu-se la aceiaşi locuitori că sunt „stupid people”.

Arătatul pisicii la români opinie În ambele cazuri m-am revoltat, considerând că este un mare afront la adresa unui popor care i-a dat pe Eminescu, Teclu, Coandă, Gogu Constantinescu, Vuia, Caragiale, Titulescu, Heliade Rădulescu şi mulţi alţii actuali, tineri dotaţi, despre care nu auzim nimic, pentru ca nu cumva să ni se urce la cap. Dar dacă privesc ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă în România în ultimii 24 de ani, dar mai ales din 2009 încoace, câte aberaţii, câte abuzuri, câte nelegiuiri, câte trădări, câte vânzări, şi câtă linişte e pe străzi, în conştiinţa şi atitudinea oamenilor, parcă-parcă încep să dau dreptate lui Brucan. Că şcoala românească scoate mai mulţi tâmpiţi, sunt convins, la câţi tâmpiţi au stat în fruntea ministerelor, în scaunele parlamentului, în conducerea inspectoratelor, facultăţilor şi liceelor, la „reformele” care au fost aplicate învăţământului nu se putea obţine un alt rezultat, nu puteam avea altceva. Nu poţi sădi seminţe de dovleac, aşteptând să răsară lubeniţă.

Multe aberaţii şi nesimţiri mi-a fost dat să văd în aceşti ultimi 24 de ani. Multe abuzuri, multe minciuni, multe promisiuni neonorate, multe furturi, multe trădări, multe „minuni”, dar ce se întâmplă de un an şi mai ales în ultimele zile depăşeşte cu mult cea mai bogată imaginaţie. În fruntea ţării stau doi oameni la fel de insensibili, ca să nu spun nesimţitori la nevoile celor care i-au votat, la fel de veroşi, la fel de corupţi, la fel de îmbârligaţi cu lumea interlopă, la fel de înconjuraţi de interlopi, oameni lipsiţi de scrupule, la fel de înrudiţi cu clanurile mafiote, la fel de şantajabili, la fel de şantajişti.

Pe vremea când „stupid people” mergeau la vot pentru a vota pe unul sau altul, crezând că unul din ei va salva România, ei semnau acte de colaborare „instituţională”, râzând în barbă de „tâmpiţii” care chiar credeau în promisiunile sau aşa zisă luptă dintre ei. Timp de un an de zile, fiecare din ei a răbdat, dar a lucrat pe la spate prefăcându-se că se respectă unul pe altul şi amândoi contractul semnat în Paso Doble. Fiecare aduna ca furnicuţa date, dosare, voturi, grupuri, primari, mişcări, televiziuni, pentru a-şi asigura victoria la confruntarea finală din 2014. Dar ceasul „ticăiaz㔺i cu cât se apropie momentul „adevărului”, cu atât se strânge mai tare funia în jurul parului sau gâtului unuia din ei.

Schimbarea ministrului transportului cel atât de „lăudat” de Ponta, după ce cu nu mult timp în urmă îl făcea „ un nimic” a ascuţit lupta dintre cei doi jucători. Noua propunere, domnul Silaghi, aparent încinge spiritele, dar de fapt el nu e cauza ci doar ocazia ca Băsescu să îi lege o piatră de gât lui Ponta. Stupid people poate crede că pe Băsescu îl interesează cine e în fruntea ministerului, cât de pregătit este profesional sau ce performanţe are şi de aici refuzul lui de a îl căftăni. Aiurea! Îl doare pe Băsescu de competenţă cum mă doare pe mine de Bebe Cambridge. El nu vrea să pună alt ministru până nu semnează PONTA privatizarea CFR….. Marfă! Prietenii ştiu de ce. Nu îl interesează pe Băsescu afacerile lui Silaghi, decât aşa, ca să îi şoptească la ureche că ştie tot, pe el îl interesează să îi lege lui Ponta pixul de CFR pentru că după ce a semnat, nu va dura mult şi va fi coleg de apartament cu Becali. Ştie Băse ce spune când vorbeşte şi nu degeaba vrea semnătura lui Ponta şi îi spune că ar fi bine să semneze până pe 23 August. Indiferent pe cine va propune Ponta, chiar şi pe pupila Anca Boagiu dacă ar pune-o, Băsescu nu o va aproba decât dacă sau după ce Ponta semnează privatizarea CFR.

Loviturile date de Băse acum în guvern, pe care îl face incompetent, nu sunt pentru prostimea din ţară ci pentru spectatorii de afară. Lovind în privatizarea CFR şi demascând-o ca pe o afacere necurată (ceea ce se pare că este) Băse arată Ioropenilor că mister Ponta cel atât de iubit şi „bine primit” de nemţi, chinezi, azeri şi spanioli, nu e în stare nici să facă o privatizare.

După eşecul Oltchim, iată eşecul CFR şi dovada că Ponta este incapabil. În plus, Băse îl sperie şi pe Silaghi şi pe patronul GFR arătându-le că cine intră în horă cu Ponta, cu el se vor duce. Şi uite aşa este posibil ca Gruia Stoica, să nu mai fie interesat de cumpărarea CFR, să nu găsească banii iar privatizarea atât de trâmbiţată de Ponta să fie un fâs. Nu degeaba DNA -ul lui Kovesi, cea propusă de Ponta, îl cam caută pe Gruia. Este ciudat, Ponta este forţat să semneze contractul de privatizare, că dacă nu ies la iveală afacerile făcute de patronul GFR de la înfiinţare până azi, başca învârtelile cu cele 400 de vagoane „dispărute” din zestrea viitoarei mirese, başca „reparaţiile” făcute de firma mirelui, başca .. multe alte aranjamente care uite pe căldură prin iz de pute. Şi ca să nu iasă la suprafaţă toate astea de care Ponta nu e chiar străin, de vreme ce a acceptat şi chiar a ajutat cununia pe post de Naş, e forţat un pic să semneze actul de căsătorie, să fie şi popă şi hoţ. Cu alte cuvinte, Băse îl obligă să îşi legalizeze „cununia” şi să se lege pe veci. Singura scăpare a lui Ponta este ca Gruia lui Novac să renunţe la mireasă, să declare că nu are bani, să piardă banii lăsaţi ca gaj şi astfel Ponta să scape de semnătură. Dar Băse şi-a luat măsurile de rigoare prin deschiderea dosarului lui Gruia. Dacă face asta, Gruia Stoica va fi ridicat de DNA pentru că Băse nu îl iartă că l-a făcut scăpat pe Ponta. El, Băse, capul lui Ponta îl vrea, băgat în laţul privatizării CFR.

Pe partea cealaltă, Ponta simţind că se apropie funia de par şi nu are cu ce să contracareze s-a gândit el să readucă pe tapet un dosar, dar mai ales un om care îl poate ţine pe Băse la distanţă. Unii s-au repezit să spună că Băse l-a adus pe Hayssam. Greşeală. Băse nu avea nici un interes să îl aducă pe Hayssam pentru că ce poate spune Hayssam despre el este mult mai grav decât o privatizare. Deci în nici un caz Hayssam nu a fost adus de Băsescu, chiar dacă preşedinţia a anunţat prima venirea acestuia, dar a făcut-o pentru a-i arăta lui Ponta că ştie cu ce „marfă” a venit avionul „umanitar” plecat cu pături. Ponta se pare că dorea să îl ţină ascuns pe Hayssam, cam cum au fost ascunşi prizonierii CIA, să scoată de la el unele declaraţii cu care să îl strângă şi el pe Băse de … ouăle lui Năstase. Voia să îi arate şi el pisica lui Băse şi să îi strecoare după metoda deja patentată de marinar, câte un dosărel, câte un bileţel cu “citate” din Hayssam. Asta s-ar fi întâmplat dacă venirea lui Hayssam ar fi rămas secretă. Dar Băsescu a realizat că singura şansă ca Hayssam să tacă, este să îl scoată la suprafaţă, să pună presa pe el şi astfel să nu mai poată fi folosit. Este clar că Hayssam ştiind că Băse e încă în cărţi, nu va spune nimic. Dacă nu ar fi fost mediatizat, el ar fi fost un fel de „omul cu masca de fier” tinut la secret, i s-ar fi spus că Băsescu e cu un picior în groapă şi nu mai are rost să îl protejeze, ar fi primit poate „ziare” cu ştiri care să confirme cele ce i se spuneau la interogatorii. Numai că Băse a dejucat planul l-a scos la suprafaţă, acum Hayssam nu mai poate fi intoxicat, aşa că nu va spune nimic.

Ponta a pierdut jocul, Băsescu a contraatacat chiar pe subiectul Hayssam arătând – chiar cu riscul de a pune statul român într-o poziţie dificilă- că România a încălcat unele tratate internaţionale.„Cum să vă spun, când România a efectuat o operațiune neautorizată pe teritoriul altui stat?” Vă daţi seama cât de mare a fost teama lui Băsescu dacă de pe poziţia de preşedinte afirmă că ţara sa a răpit un cetăţean din altă ţară? Vă daţi seama ce fel de oameni avem în fruntea ţării ? Unul pune la cale o răpire, altul o demască. Şi asta doar pentru putere.

Acum, că fiecare a arătat celuilalt pisica, (Băsescu lui Ponta şi la propriu şi la figurat, pentru că fotografia cu pisica a fost postată pentru Ponta nu doar aşa de amorul artei) rămâne de văzut ce se va întâmpla mai departe. Stupid people deja s-a aşezat în fotolii, şi-a luat punga cu seminţe şi sticla de bere şi priveşte la meci. Mare meci mare! Eu cred că va fi o cacialma. Se vor faulta până ce unul din ei va renunţa. Eu cred că va renunţa Ponta. Deja dă înapoi, spune că nu comentează, că pe el nu îl interesează ce spune Băsescu, dar e negru. Tremură, iar gândul că va trebui să semneze privatizarea îl înspăimântă. Nu ştiu cum se va termina, în nici un caz nu va curge sânge, sau nu la vedere, nu e un joc pe viaţă şi pe moarte, nici unul nu vrea să moară, când nu va mai rezista va bate cu mâna pe tatami. Celălalt îl va ierta, pentru că fiecare din ei, viu dar controlabil este mai important decât mort fără nici o perspectivă. Ponta face pe indiferentul, spune că aşteaptă ca Băsescu să îşi termina mandatul convins fiind că cel care va candida sprijinit de USL, sau de PSD, va câştiga pentru că a obţinut 70% din sufragii în Decembrie, dar nu se gâneşte că s-ar putea ca el să nu mai fie premierul care să organizeze alegerile prezidenţiale. Băsescu şi-a atins cota de minimă popularitate, de acum nu poate decât să urce. Ponta la rândul său şi-a atins limita maximă, de când a câştigat alegerile e în coborâre. Unde se va opri fiecare? Depinde doar de ei. Ponta dacă mai dă două bâlbe ca cele cu Bolintineanu şi privatizările, să fie fericit dacă PSD-ul va prinde un 30%.
Acum însă sunt la capitolul arătatului pisicii şi mârâitului prin gard. Ciudat este că această joacă a lor îl va readuce pe Ponta mai aproape de Antonescu de care se depărtase când se simţea suficient de tare. Acum însă a văzut în sfârşit pe cine nu trebuia să lase să trăiască. Încearcă să varienteze, să aburească, dar Băsescu îi demască toate încercările, şi cele cu aducerea lui Hayssam în ţară şi cele cu avizul Consiliului Concurenţei. Ponta îi poate minţi pe stupid people dar Băse nu e tâmpit, chiar dacă Eba l-ar contrazice. Dacă Ponta va continua să mintă, va dovedi nimic altceva decât că şi Băsescu şi Brucan au avut dreptate, dar în ceea ce îl priveşte pe el.

Penibilă mişcarea cu „citarea” lui Hayssam la tribunal, cu negăsirea adresei. Ce să se fi întâmplat, s-a scurtcircuitat legătura dintre MAI şi Procuratură, cea care a funcţionat atât de bine în cazul Bolintineanu, când s-au emis sute de mandate de aducere în alb, fără a se şti nici nume, nici adresă nimic? Cum a fost posibil atunci să se mobilizeze exemplar poliţia şi procuratura pentru nişte elevi care voiau să ia şi ei un examen a la Copy Paste ca toţi premierii, dar acum când avem în faţă singurul „terorist” declarat al ţării, justiţia nu ştie unde să îl citeze, iar Internele se fac că nu ştiu că acesta trebuia dus la tribunal. Toată ţara ştia că Hayssam urma să fie dus marţi la tribunal, numai cei care îl deţineau nu. Şi bineînţeles că fără adresă, fără mandat, nu îl puteau duce, i-ar fi încălcat drepturile. Dar pe ale copiilor nu le-a încălcat nimeni. ASTA E JUSTIŢIA LUI PONTA ŞI BĂSESCU.

PNL-ul deocamdată stă în aşteptare. Timid, pe la un colţ, Frunzăverde spune ceva de o suspendare, dar aruncată pe undeva prin august, aşa ca o altă pisică, dar mai mică. Dacă tot vorbeşte de suspendare de ce nu ar profita de ultima declaraţie a lui Băsescu? Întrebat de plecarea primarilor din Argeş din PDL după vizita sa în zonă, Băsescu cade în capcană şi răspunde: „Nicio legătură nu am avut cu ce s-a întâmplat la Argeş după ce am fost eu acolo. Habar nu am avut că se întâmplă. Şi orice primar, orice om care a fost acolo, vă poate confirma că nu am invitat pe nimeni să plece din PDL. Mai mult decât atât, au fost foarte mulţi parlamentari pe care i-am invitat să rămână în PDL.”

Păi domnule Băsescu, cât eşti matale de abil politician tot ţi-ai copt-o singur, pentru că problema nu era dacă le-ai spus să plece, problema este că te-ai amestecat în problemele partidului şi ai spus-o singur, fără să realizezi că îţi pui un laţ de gât. “Mai mult decât atât, au fost foarte mulţi parlamentari pe care i-am invitat să rămână în PDL”. Vaai, domnul Băsescu, tocmai a recunoscut din nou că deşi Constituţional este apolitic, practic se amestecă în problemele partidelor şi dă indicaţii membrilor PDL să iasă sau nu din partid, aşa cum Ponta dădea indicaţii poliţiştilor şi procurorilor ce să facă cu elevii. Ce să spun , unul mai imparţial decât celălalt. Cum sună asta în Constituiţie?

Antonescu încă nu joacă, acum în sfârşit îl poate juca pe Ponta, şi poate să plătească toate palmele primite de PNL de un an de zile. Dar mămăligă cum îl ştiu, nu va şti să profite. Pe el îl interesează doar promisiunea lui Ponta că îl va sprijini la prezidenţiale, atât şi nimic altceva. Ce se întâmplă cu miniştri din PNL nu e treaba lui, el nu se amestecă în treburile guvernului, el respectă separarea puterilor în stat … şi în USL aş continua eu.

Aşa că eu cred că vor urma lovituri pe sub masă până în August. Pe 20 august, trebuie să semneze contractul de privatizare, să intre banii în contul statului. Până pe 25 Ponta are mandat de interimar. Până pe 23 Băsescu va decide dacă îl acceptă pe Silaghi sau nu. Dacă Ponta semnează, îl va numi. Dacă Ponta nu semnează, îl va returna, şi abia atunci se va intra la faza „până la sânge”.

Din păcate, aşa cum spuneam, gugustruţii vor continua să privească de pe margine fără a lua în seamă că tragedia nu constă în soarta lui Hayssam sau a lui Silaghi ci în soarta acestui stat condus de doi oameni cărora nu le pasă de România ci doar de ambiţiile lor pe altarul cărora jertfesc tot, inclusiv imaginea, libertatea, suveranitatea ţării.

Apropo de suveranitate, aud că cineva, prin viitoarea Regiune Autonomă Maghiară, a declarat deja că vor regiune autonomă şi suverană: Este foarte ciudat, parcă nu le plăceau cuvintele astea scrise în Constituţie în dreptul ţării, dar văd că sună bine în dreptul regiunilor. Iar românii tac . Tac şi privesc meciuri şi circ la tv.

P.S. Şi Ponta şi Băsescu sunt supăraţi pe anumite servicii. Ponta că l-au pârât la Cotroceni că l-a adus pe Hayssam, Băse că o parte din ele l-au ajutat pe Ponta. Ce cap va cădea primul ?
http://www.ziuaveche.ro/opinie/aratatul-pisicii-la-romani-181501.html
Nea Neacsule, stucite-ar matele , ce ai dom'le daca presedintele meu ii arata un pisic lui Ponta al matale ? Grea viata la gazeta , domle ,grea nu gluma.

"Domnul prim-ministru Victor Ponta, deşi ocupă funcţia de vicepreşedinte al Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, nu cunoaşte obiectul de activitate al Consiliului. De aceea, îi recomandăm să citească Legea 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, disponibilă şi pe website-ul Administraţiei Prezidenţiale, www.precidency.ro, din care va afla că CSAT are atribuţii strict privind securitatea naţională, şi nu are nicio atribuţie financiar-economică în baza căreia să poată aviza contracte comerciale sau contracte de privatizare", afirmă Oprea. Potrivit acestuia, obligaţia legală privind contractul de privatizare a unui pachet de acţiuni al companiei CFR Marfă SA revine exclusiv Guvernului României şi Comitetului de Privatizare a CFR Marfă din cadrul Ministerului Transporturilor. "Domnul prim-ministru Victor Ponta, aşa cum ne-a obişnuit, încearcă să fugă, din nou, de responsabilitate. Ar fi o ilegalitate ca CSAT să se pronunţe pe acest contract de privatizare. Aşa că îl rugăm respectuos pe domnul prim-ministru Victor Ponta să nu aştepte avizul CSAT după derularea procesului de privatizare pentru că domnul preşedinte Traian Băsescu nu va accepta să încalce legea. Singurii care poate decide asupra acestui contract sunt ministrul interimar al Transporturilor, domnul Victor Ponta, prim-ministrul Guvernului României, domnul Victor Ponta, şi Guvernul Victor Ponta. Altfel, recomandabil, în numele consecvenţei, ca domnul prim-ministru Victor Ponta să-şi asume răspunderea privatizării pentru care, în data de 20 iunie, îl felicita atât de călduros pe domnul ministru Relu Fenechiu. Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, speră ca domnul prim-ministru Victor Ponta să nu genereze un nou episod tip «Oltchim» cu ocazia privatizării CFR Marfă", mai susţine Oprea. Contractul de vânzare a companiei CFR Marfă va fi semnat doar după şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), probabil în luna septembrie, iar procedura de privatizare va fi finalizată în termen de 60 zile, a declarat premierul Victor Ponta. El a insistat că acest contract va fi semnat doar după avizul CSAT şi când jurnaliştii au atenţionat că, potrivit caietului de sarcini, docuemntul ar trebui semnat după cinci zile de la aprobarea Guvernului. Contractul de privatizare a companiei CFR Marfă a fost aprobat de Guvern, în şedinţa de miercuri. "Dacă CSAT se opune, contractul nu va fi semnat deloc (...) În baza strategiei avizată de CSAT a fost aprobată o hotărâre de guvern. Dacă spuneţi că nu e în atribuţia preşedintelui (avizarea contractului de privatizare aprobat de Guvern - n.r.), atunci ar trebui să tacă din gură. Dacă tot vorbeşte, să-i dăm atribuţii", a spus Ponta. El a susţinut că Guvernul ar fi transmis CSAT contractul de privatizare CFR Marfă chiar dacă preşedintele Băsescu nu s-ar fi pronunţat, luni, pe această temă. "Ne-a întărit convingerea. Când preşedintele ştie nişte lucruri pe care noi ceilalţi nu le ştim, e bine să-l consultăm, ca să nu ne lase să greşim. Un preşedinte serios şi responsabil cu ţara sa nu aşteaptă la cotitură să greşească Guvernul şi după aia să iasă. Cred că ne informează şi singurul for în care ne întâlnim în mod oficial este CSAT-ul", a afirmat Ponta. Premierul a precizat totodată că nu a discutat cu preşedintele despre trimiterea contractului la CSAT.

http://adevarul.ro/news/politica/oprea-csat-nu-avizeaza-contracte-privatizare-ponta-incearca-fuga-responsabilitate-1_51f001d6c7b855ff566d0958/index.html

Între un material despre sturionii din Marea Caspică și un articol despre viitorul portavioanelor rusești, Vocea Rusiei, agenția Kremlinului, își găsește timp să-l facă de râs pe cârlanul Ponta (Iliescu dixit). Ponta devine pe zi ce trece întruchiparea absolută a prostiei, nu degeaba a prins atât de bine nick-ul de Tonta. Până și stăpânii de la Moscova îl iau în râs, scoțând în evidență faptul devenit de altfel evident pentru toată lumea, că Ponta habar n-a avut despre combinațiunea cu Hayssam, gureșul agent sirian-israelian-rus-etc, atât de apropiat de Ion Iliescu, PSD și PNL, via Dinu Patriciu, încât ar putea deveni o bombă cu ceas pentru USL, dacă își va da drumul vreodată la guriță. Cum riscă executarea a peste 20 de ani de pușcărie există destule premise pentru a crede că Hayssam, unul dintre principalii sponsori ai PSD, ar fi dispus să povestească, pentru o eventuală ușurare a detenție, la timpul potrivit, de exemplu înaintea viitoarelor alegeri, câte ceva din ce-și mai aduce aminte despre implicarea sa alături de liderii PSD și PNL în tot felul de afaceri necurate.
Vocea Rusiei notează cu îngrijorare la sfârșitul materialului despre Hayssam, că "situațiunea se complică". Rușii susțin că Hayssam a fost adus din Irak în România, nu din Siria, cum credea Ponta, care a ieșit pe sticlă, în ziua aducerii lui Hayssam la București, plin de parapon și ifose, spunând prostii peste prostii, pentru a ascunde cu stângăcie că e un habarnagiu și că iar a încasat-o de la Marinar.

Informații noi despre „operațiunea Hayssam”

Imediat după apariția știrii referitoare la aducerea lui Omar Hayssam în România, a început o cruntă bătălie politică pentru „drepturile de autor” asupra „operațiunii”. De fapt, Hayssam a devenit un joker în jocul politic de la București, iar ceea ce știe ”teroristul” poate deveni un fel de „opțiune nucleară” în contextul conflictelor dintre cei doi ”coabitanți” care conduc România.
Pentru a înțelege cui îi aparține avantajul în acest joc este imperativ de aflat dacă Hayssam a fost adus în România de o structură controlată de Băsescu sau de o structură controlată de Ponta. În același timp, ipoteza care susține că Băsescu ar fi interesat de aducerea lui Hayssam, adică a omului care-i poate distruge cariera politică printr-o singură declarație referitoare la identitatea „profesorului” care a ordonat o serie de operațiuni în 2005, pare a fi improbabilă. Pentru a obține o informare clară asupra situației, am luat legătura cu generalul Hasan Hasan din cadrul forțelor armate siriene:
Vocea Rusiei: Domnule general, în România se discută intens pe marginea aducerii teroristului Omar Haysam. Am vrea să știm dacă a fost încarcerat în Siria, care au fost acuzațiile și dacă a fost predat autorităților române.
Hasan Hasan: Suntem întotdeauna deschiși să cooperăm cu alte state în domeniul luptei cu terorismul. Dacă o asemenea predare ar fi avut loc, am fi știut despre acest lucru. În cazul teroristului român nu am o asemenea informație. Mai mult, am aflat de la dumneavoastră despre existența lui Omar Hayssam.
O informație adițională și foarte interesantă ne-a fost oferită de directorul agenției de presă SANA (agenția de stat a Siriei), Ahmed Daua: „Siria nu are nicio legătură cu persoana și soarta acestui terorist. Din informațiile pe care le am, el era ținut la o închisoare din Irak și de acolo a fost transferat în România.” În lumina acestor informații, datele problemei se complică"

Traian Băsescu apasă mai tare pe pedală

Lumina mai nou vine din mai multe direcții, nu doar de la Răsarit, ca pe vremuri, și recentele vizite suprapuse aproape ale șefului CIA la București și ale kaghebistului Patrușev, în iunie, este exclus să nu aibă de-a face (și) cu operațiunea Hayssam. Predările agenților tripli se fac pe barter nu de azi de ieri, iar cum Hayssam a lucrat cam pentru toată lumea, nu doar pentru Siria natală, este lesne de înțeles că după ce i s-a epuizat resursa de protecție a devenit un bun vandabil. Și un caz numai bun de exploatat cât de curând. Rușii au motive serioase să se teamă de "complicații", dacă avem în vedere cât de multe poate povesti Hayssam despre foștii colegi de partidă, despre Ion Iliescu și despre cum a stat el de vorbă în pușcărie cu un trimis al Israelului, cu puțină vreme îniante de exfiltrare, într-o vară la fel de fierbinte ca acum, exact în urmă cu șapte ani. La vremea aceea dispariția lui Hayssam în data de 30 iunie 2006, a determinat aruncarea din scaune a șefilor SRI, SIE și DGIPI, Radu Timofte, Gheorghe Fulga și Virgil Ardelean, dar și a procurorului general al României Ilie Botoș, în 20 iulie 2006. Botoș nu se simte prea bine nici acum, pe acolo pe unde e el, însă actualii șefi ai SRI și SIE, mai exact adevărații șefi ai inteligence-ului românesc, directorii executivi, Coldea și Predoiu se vor alege mai mult ca sigur cu noi stele.
Că tot veni voba de intelligence, merită pentru amuzament consemnat (și) deficitul de intelligence. Un fost paj de-al lui Meleșcanu și Norica Nicolai, ajuns brambura în curtea Cotroceniului, s-a apucat de capul lui să-l "nuanțeze" pe șeful statului, într-un mod ridicol. După declarația bombă a președintelui de săptămâna trecută despre cazul Hayssam, când Băsescu a susținut că "România a efectuat o operațiune neautorizată pe teritoriul altui stat”, consilierul prezidențial Iulian Chifu s-a trezit din somn încercând să explice el declarația președintelui. "Inteligentul" valet al Noricăi a susținut că toată lumea a înțeles greșit și că președintele ar fi pus un semn invizibil de întrebare în prima sa declarație, ca și când Băsescu și-ar permite să emită panseuri necugetate. Ceea ce l-a forțat pe Traian Băsescu se revină încă mai apăsat, luni, pentru a-și contrazice consilierul: “Mențin și susțin cu tărie această declarație. (...) Este declarația care ne trebuia".
Căldură mare frate...

George Roncea
http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013072589144/Actualitate/Ponta-facut-de-ras-pana-si-de-stapanii-sai-de-la-Moscova.html

După ce a dat-o în bară cu privatizarea Oltchim, guvernul Ponta nu mai vrea să riște nicio lovitură de imagine și încearcă să meargă pe o variantă atenuată. În cazul în care din diverse motive nu se va mai face privatizarea CFR Marfă, Ponta vrea ca responsabilitatea să nu fie asumată numai de guvern, deși aceasta a fost făcută de Ministerul Transporturilor, un portofoliu din cabinetul Ponta. Astfel premierul ar vrea ca o eventuală vină să fie împărtășită cu Președinția în urma unor declarații făcute de președintele Băsescu cum că omul de afaceri Gruia Stoica, cel care a câștigat licitația pentru CFR Marfă, nu ar avea cele circa 200 de milioane de euro. Premierul Victor Ponta a declarat ieri, de la tribuna Palatul Victoria de unde nu se simte deloc confortabil, că documentul de vânzare a companiei CFR Marfă va fi semnat doar după şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), probabil în luna septembrie, iar procedura de privatizare va fi finalizată în termen de 60 zile, a declarat premierul Victor Ponta. Asta după ce contractul de privatizare a companiei CFR Marfă a fost aprobat de Guvern, în şedinţa de ieri. Hotărârea de Guvern se referă la aprobarea elementelor principale ale contractului care urmează să fie încheiat între Ministerul Transporturilor şi Grup Feroviar Român (GFR) pentru transferul a 51% din capitalul CFR Marfă. Tot ieri premierul a făcut și declarația-cheia care vrea să aruncă și în cârca Administrației Prezidențiale un eventual eșec. Premierul Victor Ponta a precizat că documentul va fi transmis însă şi Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, astfel încât preşedintele Traian Băsescu să nu lase Guvernul "să greşească".

Premierul nu cunoaște atribuțiile CSAT

Această procedură pasată la Cotroceni demonstrează încă o dată ca Victor Ponta nu are situația sub control la Palatul Victoria și de asemenea este frică că un eventual eșec al privatizării ar putea afecta puternic imaginea Guvernului, instituția care s-a ocupat de privatizarea CFR Marfă. Fără să fi consultat atribuțiile CSAT și doar din dorința de a se război cu șeful statului, premierul s-a grăbit să tracă această chestiune de la Ana la Caiafa. CSAT nu are nicio competență în zona economică sau a acordurilor comerciale ale statului cu diverși parteneri. Totul a pornit după ce preşedintele Traian Băsescu a declarat luni că firma care a câştigat licitaţia pentru a cumpăra CFR Marfă nu are banii necesari pentru a plăti suma convenită şi caută bani "pe la bănci", deşi nu sunt prea multe instituţii de credit dispuse să finanţeze o astfel de sumă, şi s-a întrebat de unde va mai avea compania bani de investiţii pentru modernizarea CFR Marfă. Ponta l-a acuzat ieri pe Băsescu că el va continua să respecte acordul de colaborare instituţională încheiat cu preşedintele Traian Băsescu, adăugând însă că acesta nu a mai respectat înţelegerea, nefiind nici prima şi nici ultima dată când şeful statului nu îşi respectă cuvântul. El a precizat din nou că intenţionează să respecte în continuare acordul, deoarece consider că România are nevoie de stabilitate politică pentru creştere economică.
http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013072589138/Politic/Ponta-vrea-sa-imparta-cu-Basescu-responsabilitatea-privatizarii-CFR.html

Pornit din gara si accelerat de catre liberalul Fenechiu, CFR Marfa se indreapta acum cu toata viteza catre Cotroceni, unde se anunta a produce pagube masive la impactul cu CSAT.

Jocul care se credea a fi unul de vara, usor, de-a soarecele si pisica, dintre Victor Ponta si Traian Basescu se transforma si se amplifica intr-un scandal monstru.

CFR Marfa este o companie care tine mult de siguranta nationala, asa cum a fost considerata dintotdeauna, iar dupa izbucnirea scandalului dintre palatele Victoria si Cotroceni si privatizarea societatii devine o urgenta care loveste direct in interesul national.

Hotarandu-se sa scape de pierderile grele, la care de cele mai multe ori a ajuns tot prin complicitatea sa intru prosperitatea clientelei de partid, statul s-a hotarat intr-un final sa scoata la vanzare si CFR Marfa.

O privatizare care a fost dezbatuta de cateva ori in CSAT, despre care insusi presedintele a spus de mai multe ori ca este extrem de importanta si a carei istorie a fost legata strans de activitatea ministrului condamnat (inca nedefinitiv) Relu Fenechiu.

Insa transformatoarele second-hand ale ieseanului nu au reusit sa arunce in aer dedesubturile afacerii de privatizare, oricat s-a strigat prin presa ca lucrurile nu sunt tocmai in regula.

A reusit insa din plin ultima iesire a presedintelui de la Cotroceni, cand Traian Basescu a formulat mai multe semne de intrebare in legatura cu banii din conturile lui Gruia Stoica, dubii si rezerve apropo de bunele intentii ale viitorului actionar majoritar - "sa nu taie vagoanele si sa le vanda ca fier vechi!" Acuzatii extrem de grave, in cel mai inalt grad, daca e sa ne gandim ca o distrugere, bucata cu bucata, a societatii CFR Marfa va avea in mod nemijlocit un impact major asupra economiei romanesti, asupra sigurantei nationale si, evident, a interesului Romaniei.

Dupa lansarea in mod public a unor astfel de acuzatii, dubii si semne de intrebare, care trebuie sa aiba la baza informatii concrete si exacte, pentru ca presedintele unei tari nu poate vorbi de la pupitrul prezidential la fel de liber ca orice consumator furios dintr-o carciuma plina de fum, de la Traian Basescu toata lumea asteapta informatii mai multe.

Premierul, incarcat tot de presedinte cu interimarul de la Transporturi mai mult decat si-ar fi dorit, a reactionat si l-a invitat pe presedinte sa isi spuna ceea ce stie in cadrul oficial si special creat pentru astfel de lucruri - in CSAT.

CSAT este locul unde privatizarea CFR Marfa a mai fost discutata de cel putin doua ori - o data refuzata, a doua oara primind ok-ul.

In acest punct al conflictului, nu mai are importanta cine, cum si de ce a adus compania in starea semi-falimentara de a trebuit sa fie scoasa la vanzare ca unica solutie de a fi salvata. Probabil toti fostii ministri de la Transporturi din ultimii 10-20 de ani ar trebui sa raspunda in fata legii.

Ar fi un mare lot de pedelisti cu Traian Basescu in frunte, de cele mai multe ori ministru.

Dupa ce Victor Ponta a intors contractul de privatizare a CFR Marfa spre CSAT, pentru ca dubiile presedintelui sa il anuleze, daca e cazul, sau sa fie ele insele risipite de seriozitatea cu care a fost dus pana la capat, presedintele a fost introdus in coltul rosu.

Oricat de isterice vor fi raspunsurile purtatorului de cuvant de la Cotroceni, Bogdan Oprea, al carui comunicat pe aceasta tema se pierde in metafore mai degraba decat in termeni exacti si concepte clare, nu exista un spatiu prea mare de manevra oricat de mult tupeu ar avea pana si angajatii Administratiei Prezidentiale si oricat de mult timp liber le-ar fi ramas dupa transformarea Miscarii Populare in partid.

Aceasta nu mai este acum o harjoneala politica, nici un ping-pong semantic al coabitarii, ci este cu adevarat o problema care tine de securitatea nationala. Adica primul punct din atributiile pe care le are CSAT. Si acolo trebuie sa ajunga, pentru a nu ajunge la fier vechi.

Altfel, cei care au stiut si i-au lasat pe ignoranti (sau mafioti) sa actioneze sunt complicii lor si se vor face in viitor la fel de vinovati. Un drum de pe care nici Traian Basescu, nici Victor Ponta nu mai pot iesi.

In plus, presedintele trebuie sa demonstreze ca dubiile si intrebarile sale formulate la televizor nu sunt simple interogatii jurnalistice, pentru ca altfel ar insemna ca fura meseria colegilor care il urmaresc. Si il iau in serios.

Preşedintele României spune că aducerea lui Hayssam în ţară ar fi „un catalizator“ pentru o nouă suspendare, fiindcă „sunt prea mulţi cei îngrijoraţi“, inclusiv Victor Ponta.

„Şi el are nişte schelete în dulap“, avertizează Traian Băsescu, „fiindcă, pe vremea în care prospera Omar Hayssam, el era şeful Corpului de Control al premierului Năstase.

Iată ce spune preşedintele despre venirea lui Omar în ţară, dar şi despre legăturile acestui acu serviciile secrete.

- Trecând la subiectul Omar Hayssam, senatorul liberal Roşca Stănescu spunea că Victor Ponta se pregăteşte pentru o vizită „la cel mai înalt nivel la Kremlin“ şi că declaraţia dvs. privind „operaţiunea neautorizată“ pentru aducerea lui Hayssam i-ar putea submina planurile.

T.B.: Este o declaraţie asumată, repetată şi consolidată.

- Ştiţi despre planul lui Victor Ponta de a merge la Moscova?

T.B.: Nu.

- Când a început operaţiunea de aducere a lui Hayssam în România?

T.B.: Imediat după condamnarea lui la 20 de ani de închisoare în 2008. În acel moment el a devenit o prioritate pentru structurile de securitate, fiindcă este condamnat pentru terorism. Toţi condamnaţii care reuşesc să dispară înainte de condamnare devin o ţintă pentru structurile de securitate imediat ce sunt condamnaţi definitiv, pentru că îndeplinirea actului de justiţie este esenţială: sunt vreo 10-15 condamnaţi aduşi în ţară.

- Fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, spunea că premierul nu era la curent cu această operaţiune. E adevărat?

T.B.: Nu comentez.

- Câţi oameni sunt, în general, la curent cu astfel de operaţiuni secrete?

T.B.: Foarte puţini şi în nici un caz dintre cei predispuşi să povestească presei, indiferent ce funcţie ar avea.

- Dintre actorii politici, cine trebuie să fie la curent?

T.B.: Şeful CSAT, care e şi singurul ce poate pune structurile de informaţii cap la cap. Vreau numai să vă imaginaţi ce ar fi fost la gura unora, ce acuzaţii, dacă operaţiunea eşua cu zgomot. Atunci toţi ar fi ştiut că numai preşedintele poate ordona astfel de operaţiuni în afara teritoriului naţional. Aşa, însă, a fost doar un succes…

- Mai reprezintă Omar Hayssam o miză politică?

T.B.: Este în primul rând o miză pentru Justiţie. Este foarte important ca orice condamnat să-şi ispăşească pedeapsa. Apoi, pentru mine, de pildă, este o miză să aflu cum a plecat, începând cu operaţia lui şi lipsa mandatului de supraveghere după ce a fost eliberat din motive medicale.

- Încă nu ştiţi cum a plecat?

T.B.: Ştiu, dar până când nu există o constatare a organismelor abilitate, mă abţin să spun mai mult.

- Există o serie de discuţii despre temerile legate de venirea lui Hayssam înapoi. Există oameni cărora ar trebui să le fie frică de anumite depoziţii?

T.B.: După aducerea lui Hayssam în ţară s-a activat din nou teoria suspendării preşedintelui. Asta-i viaţa, eu nu puteam renunţa la un obiectiv de cinci ani – aducerea lui Hayssam –doar de dragul de a nu supăra pe cineva. Trebuie să vedem ce s-a întâmplat cu IPRS Băneasa, Foresta Nehoiu, afacerile imobiliare, cine l-a sprijinit politic să fie atât de prolific în procesele de privatizare. Sunt lucruri pe care va trebui să le ştim.

Hayssam a avut legături foarte puternice în interiorul PSD, dar nici PNL nu-i lipsit de legături cu Hayssam, nu ştiu PDL cum stă la acest capitol, că dacă aş şti aş spune. După 2004 el a făcut un efort de integrare în Alianţa DA şi-mi aduc aminte pozele cu Dinu Patriciu, cu Dorin Marian, dar nu acestea sunt marile mele aşteptări în legătură cu Omar Hayssam, ci să răspundă în faţa justiţiei, să aflăm felul în care a fugit şi să plătească cele 2 milioane de dolari fiecărui ziarist care a fost răpit în Irak, aşa cum a hotărât Înalta Curte. Sunt convins că familia lui are aceşti bani. Avem la îndemână şi procedura confiscării extinse, cu ajutorul căreia putem vedea când şi către cine a făcut transferul de proprietăţi.

- Aţi pus în legătură, puţin mai devreme, aducerea lui Hayssam cu suspendarea dvs.; totuşi, liderii PSD şi PNL care erau în amiciţii cu el se află acum la periferia vieţii politice.

T.B.: Va fi treaba procurorilor şi a judecătorilor să afle cum a ajuns Hayssam în procesele-cheie de privatizare din România, dar poate că lucrurile acestea nu mai sunt foarte relevante, mai ales că pentru unele afaceri a fost deja condamnat, iar altele se află sub investigaţie.

- Dar cui i-e frică de Omar Hayssam?

T.B.: Unor politicieni; tot ce ştiu este din presă, dacă aş vrea să-i enumăr pe toţi, sigur aş omite mulţi dintre ei. Ce ştiu cu certitudine este că preşedintele şi premierul României de dinainte de 2004 au primit 86 de informări mari despre Omar Hayssam. Le-am cerut eu când au fost răpiţi ziariştii, fiindcă voiam să aflu ce ştiau statul şi cei aflaţi în fruntea instituţiilor despre el. Am primit toate informările făcute de servicii în legătură cu Hayssam.- Erau informări serioase?

T.B.: Erau destul de utile: despre legături în lumea politică, despre corupţie etc. Deci activitatea lui nu le-a scăpat organelor statului.

- Deşi avea prieteni în SRI.

T.B.: Da, dar maşinăria asta nu se opreşte pe prietenii. N-ai ce să-i faci unui ofiţer care nici nu-l cunoaşte pe Hayssam, dar se ocupă cu neregulile economice. Acele informări ajung pe masa directorului, pe care-l frig dacă nu le dă mai departe. SRI e o maşinărie care nu se opreşte uşor. Aduceţi-vă aminte că şi Sorin Ovidiu Vîntu avea excelente relaţii cu fostul şef al SRI, Radu Timofte, dar despre Vîntu şi cei care l-au protejat în afacerea FNI serviciile de informaţii au scris o bibliotecă. Sunt convins că nici în această afacere justiţia nu şi-a spus încă ultimul cuvânt prin condamnarea lui Nicolae Popa şi a Anei Maria Vlas.

- Vă e frică de o nouă suspendare – văd că purtaţi tricou albastru?

T.B.: E culoarea mea preferată, am multe tricouri la fel, le purtam şi când eram pe mare şi nu trebuia să fiu în uniformă. Sigur că nu mi-aş dori o nouă suspendare, fiindcă ar arunca din nou ţara în aer, dar venirea lui Omar Hayssam se pare că e un catalizator pe această direcţie. Sunt prea mulţi cei îngrijoraţi.

- Înseamnă că este vorba despre ceva atât de grav?

T.B.: Altfel nu văd de unde această frenezie a suspendării.

- Nu demult, The Economist Intelligence Unit făcea un raport care amintea, printre riscurile destabilizării României, şi pe cel al unui nou conflict între preşedinte şi premier.

T.B.: Eu vă garantez că, dacă Guvernul va lucra în favoarea ţării, nu va fi nici o supărare, dar dacă va continua să neglijeze fondurile europene, dacă va continua să vină cu legi precum cea despre Rompetrol, prin care România renunţă la cele 400 milioane de dolari, dacă va continua să mintă, dacă va continua să emită ordonanţe de urgenţă în zona în care nu are dreptul să emită, cu siguranţă că voi avea reacţii, nu pot fi părtaş la o guvernare coruptă.

- Aţi avut încredere în Victor Ponta după ce aţi semnat pactul de coabitare?

T.B.: Acest pact este tocmai semnul neîncrederii. Altfel rămâneam la atribuţiile constituţionale. Nu este doar expresia neîncrederii mele în Victor Ponta. În fond, şi el are nişte schelete în dulap, fiindcă pe vremea în care prospera Omar Hayssam, el era şeful Corpului de Control al premierului Năstase. Avea în atribuţii inclusiv verificarea privatizărilor. Dincolo de aceste amănunte, acordul de coabitare prezentat la Bruxelles i-a făcut pe liderii europeni să răsufle uşuraţi şi să spere că se va respecta regula jocului.


http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/cui-ii-este-teama-de-omar-hayssam-vedeti-cine-este-fricosul-in-opinia-sefului-statului-308772.html

Cum o dă, cum o întoarce, Ponta iese prost. Băsescu l-a prins la cotitură şi, din câte se aude, e doar începutul.A desprins securea războiului din cuiul co­abitării şi i-a înfipt-o lui Ponta în moalele capului. Până la prăsele. La prima vedere, preşedintele îşi forţează norocul, sus­pen­darea e iarăşi fluturată be­licos, partenerii europeni ar putea strâmba din nas că Pactul o ia pe apa Sâm­betei, iar miza pare, deo­camdată, în registrul mi­nor al impulsionării Par­ti­dului Mişcarea Populară. Tra­ian Băsescu este însă ho­tărât, aşa cum se vede din interviul acordat României libere, să împinga lucrurile şi mai departe, definindu-se ca liderul de facto al opoziţiei. De altfel, era cam ul­ti­mul tren pe care mai putea să-l prindă pen­tru a face asta. Tocmai de aceea, e clar că şi-a calculat atent momentul, a aş­tep­tat cu răbdare şi, cu riscul de a-şi atrage critici binemeritate pentru cauţionarea unei guvernări incompetente, hoţomane şi la marginea interesului naţional, l-a dus cu ză­­hărelul pe Ponta lăsându-l să creadă că el este delfinul, a făcut inventarul gre­şe­li­lor şi când în plasă i-au căzut două cap­turi de zile mari – dubioasa privatizare a CFR Marfă şi Omar Hayssam – a ieşit la atac.
Primele semne ale schimbării de strategie apăruseră mai de mult, dar erau cam mol­cuţe, cam de complezenţă, să nu zică lu­mea că a fraternizat cu totul. A urmat res­pingerea, la începutul lui iulie, a Ordo­nan­ţei Rompetrol prin care Ponta renunţa cu o suspectă nonşalanţă la 400 milioane do­lari din datoriile kazahilor către statul ro­mân, apoi refuzul de a-l nominaliza pe Si­laghi la Transporturi şi obligarea lui Ponta de a-şi asuma până la capăt privatizarea CFR Marfă. Acesta a fost punctul de cotitură, de­cla­raţiile ulterioare despre pe­ricolul ca Gruia să nu aibă bani şi să dea compania la fier vechi în loc să facă in­vestiţii fiind doar des­chi­ză­toare de noi fronturi. Lo­viturile de graţie le-a apli­cat însă din vacanţă, după un dans la Cireşica şi câ­te­va băi de mulţime în care a socializat cu schepsis („Roagă-te să nu fa­că nimic guvernul pentru voi, altfel stri­că tot“ - unui cioban din Sibiu). În inter­viul pentru Rl a legat permanent numele lui Ponta de cel al condamnatului Fene­chiu şi l-a tocat cu acuzaţii grave, vechi şi noi. „Victor Ponta e un premier fără res­pect de lege. Ce ar trebui să fac? Să-mi pun semnătura pe câştigătorul pe care-l vrea tandemul Fenechiu-Ponta?“, „Aici în­să poate fi un aranjament murdar, de care Victor Ponta nu pare a fi străin şi în care şi-ar dori cu orice preţ să atragă şi CSAT“, „Ponta are nişte schelete în du­lap, fiindcă pe vremea în care prospera Omar Hayssam, el era şeful Corpului de Control al premierului Năstase“. Fiecare cuvânt e cu bătaie mai lungă şi cu impact la public. Dacă privatizarea CFR Marfă pi­că, oricât ar încerca Ponta să împacheteze mediatic şi să dea vina pe Băsescu şi CSAT, fuga de responsabilitate şi incompetenţa s-au înfipt bine în mentalul colectiv, mai ales că ar fi al doilea eşec după Oltchim. Dacă privatizarea se semnează totuşi cu Gruia, suspiciunea de „afaceri murdare“ va prinde şi mai multă consistenţă. În fi­nal, cum o dă, cum o întoarce, Ponta iese prost. Băsescu l-a prins la cotitură şi, din câte se aude, e doar începutul. La fel în po­vestea cu Hayssam, din care Ponta a fost exclus dintre cei „aleşi“ şi de încredere („au ştiut foarte puţini şi în niciun caz dintre cei predispuşi să povestească pre­sei, indiferent ce funcţie ar avea“). O pal­mă grea pe obrazul, deocamdată, rezistent al premierului. Şi, premieră, după sem­na­rea coabitării, l-a atins la plagiat.
Vedem jocul, înţelegem raţiunea, preşe­dintele ne-a spus şi care sunt argu­men­tele: „Nu pot fi părtaş la o guvernare co­ruptă“, „Am trecut de etapa în care să mai pot tolera felul în care guvernează: ineficient, cu foarte multe minciuni, dez­in­formare“, dar obiectivul final rămâne încă neclar. Care este miza mare, există una şi ce urmează?
Calculul pragmatic şi instinctul politic i-au spus preşedintelui că nu mai este timp de aşteptat. Pe de o parte, risca să-şi încheie mandatul sub auspiciile unei coabitări pe­ni­bile, pe de alta, i-a devenit clar că, fără ruperea unei hălci din electoratul PDL în contul Partidului Mişcarea Populară, şan­sele unei recoagulări a dreptei sunt mi­ni­me. Va reuşi? Şi da, şi nu. Teoretic, după euro­parlamentare, PDL, PMP şi celelalte partiduleţe de dreapta se vor „strânge ca ghioceii într-un buchet“. Da, dar mâna care va ţine buchetul va fi tot a lui Bă­ses­cu. Acesta este marele atu şi totodata ma­rea vulnerabilitate a proiectului. Băsescu poa­te (şi mai mult ca sigur o va face) să fie liderul dreptei unite, dar nu şi candidat la prezidenţiale. Noului venit în PDL, Că­tălin Predoiu, i-a pus rapid ştampila: opor­tunist, pierzător în alegeri în faţa unui penal, incapabil de acţiune şi să-şi asume decizii. L-a făcut KO, poate tocmai pentru că Predoiu se conturează ca înlocuitor al lui Blaga, în timp ce el i-ar vrea acolo pe Udrea sau Boc, dar şi pentru că alesul pentru cursa prezidenţialelor trebuie să fie unul pe gustul lui. N-a prea avut mână bu­nă până acum, toate „speranţele“ pre­zi­denţiabile lansate la apă de el - MRU, Ba­conschi - au eşuat pe drum. Altfel spus, Bă­sescu se află, ca şi altă dată, în propria capcană, este singurul lider veritabil al opoziţiei (asta-i realitatea, că ne place sau nu), dar vrea să controleze totul, motiv pen­tru care pârjoleşte în juru-i. Cert e că preşedintele îşi asumă acum deschis dublul rol de lider şi de unificator. Este în­să suficient? //

Victor Ponta și-a amintit brusc de suspendarea președintelui.

Dacă până mai ieri coabitarea mergea ca unsă, acum premierul dă semne că ar vrea să le împlinească dorința românilor care au votat vara trecută pentru demiterea lui Traian Băsescu. Și asta la doar o zi după ce Dan Voiculescu spunea, la Realitatea TV, că, dacă ar depinde de el, l-ar suspenda imediat pe Băsescu.

“Mă simt cu atât mai responsabil ca și dv. în fața celor care ne-au votat în decembrie, dar mai ales în fața celor care în urmă cu un an de zile, ca și mine, ca și dv., au făcut un act responsabil și de curaj pentru această țară, au votat la referendumul pentru demiterea președintelui. Faptul că am fost 90% nu a fost suficient, dar vreau să spun încă o dată cât de mult apreciez ceea ce au avut curajul să facă cei care au venit la vot și noi suntem în continuare obligați să punem în aplicare idealurile acelor oameni”.

Ponta nu este singurul politician care aduce în discuție săptămâna aceasta suspendarea președintelui.

Invitat la Realitatea Tv, și Dan Voiculescu a spus că rezultatul referendumului de vara trecută ar putea fi reinterpretat în lumina noilor rezultate de la ultimul recensământ.
http://www.cotidianul.ro/ponta-dupa-suspendarea-lui-basescu-suntem-obligati-sa-punem-in-aplicare-idealurile-acelor-oameni-219353/