BASESCU - COABITACUL PENIBIL

Mişcarea bruscă i-a zburat fondul de ten european. Toată tencuiala de democraţie cu care s-a smăcuit timp de un an de zile i s-a sbicit pe obraz. Hălci, hălci, masca cosmetică se crapă şi i se prăvăleşte la picioare. Rămâne aşa cum l-a făcut tac-su Iliescu şi mamă-sa Năstase, fără obraz.

Graba dezvăluie tâlharul. Graba, care transformă un act de amor în viol. Iureşul borfaşilor care vor să surprindă diligenţa, să pună mâna pe pradă. Vă amintiţi? Acum un an, nu atât actele, gesturile politice ale USL, cât graba, iuţeala lor de fulger, au îngrozit Europa.
Aceeaşi grabă l-a trădat şi acum pe Ponta. N-a stat pe gânduri, nu a aşteptat rapoarte de informare. Nu: a sărit direct la beregata anchetatorilor. A curmat ancheta în faşă.O grabă similară îl încinsese şi pe ministrul Educaţiei, cu o zi înainte: după ce trântise cu gramatica în fasole, bunul simţ ne spune că Pricopie ar fi trebuit să stea ascuns măcar câteva zile. Dar ăsta n-a avut stare: a ieşit joi, într-o conferinţă de presă şi nimeni nu a înţeles de ce. A bălmăjit doar că Ministerul Educaţiei nu e implicat. Ciudat: doar pentru atât merita să te expui ironiilor ziariştilor, când toată ţara repeta, ca pe ala-bala, că "Nu a existat subiecte pe pagina de internet, a existat decât un mesaj..."?
Exact: mesajul că Ministerul nu e implicat era de o importanţă capitală. Pricopie trebuia să-l transmită chiar de-ar fi trebuit să iasă cu izmenele în vine, în faţa Adunării ONU. El anunţa protecţie pentru SISTEM. Nu intraţi în panică, totul e sub control!
La numai o oră, două, după ce Pricopie şi-a transmis mesajul, au început să curgă informaţiile despre implicări înalte: un inspector şcolar, fire care duceau spre Vanghelie, amintirea legăturii bizare prin care primarul care este, bacalaureat proaspăt la Bolintineanu, o garanta pe Andronescu, ditamai profesorul universitar. Surse apropiate anchetei vorbeau chiar de o sumă fabuloasă: 4 milioane de euro - şpagă de la Bac, care mergea la PSD.
A doua zi, intervenţia brutală a premierului a desăvârşit acţiunea. Graba lui Pricopie a fost uvertura pentru graba lui Ponta. Noul şir de mişcări fulgerătoare ale Puterii trădează un scandal la fel de mare ca lovitura de stat de vara trecută. Graba de a-l lichida fulgerător pe Băsescu - atunci. Graba de a muşamaliza Afacerea "Bac pentru Partid" - acum. Înainte ca prea multe detalii periculoase să mai iasă la iveală.
Lipsa de inhibiţii cu care Ponta a intrat cu bocancii în anchetă, strivind sub blacheurile groase degetele procurorilor, trădează, paradoxal, FRICA. Premierul se află la primul test serios în care trebuie să demonstreze că nu e pus acolo de pomană şi e capabil să asigure Cupola de Protecţie pentru Sistem. Orice şovăială îi poate fi fatală. Dacă Baronii care l-au pus simt că e slab, că nu e în stare să le ţină spatele, să îi acopere, Ponta e pierdut: Hârşti, beregata!
Până acum, Marea Muşamalizare pare să funcţioneze. Câţiva ziarişti au răguşit şi au făcut scurtă la mână, demascând samavolnicia. Vreo două, trei voci anemice din societatea civilă, încă vreo două, trei, prizărite, din opoziţie... Şi cam atât.
CSM tace suspect. Tace asurzitor. Impetuoasa Hăineală, curajoasa Ghica, bravul Dănileţ, stâlpii Justiţiei oarbe, trebuie că sunt în vacanţă. Sau toropiţi de cloroformul Coabitării, cu care li s-a dat pe la nas când l-au înghiţit, unanimi, pe ineptul Niţu, procurorul general.
Apropo: Băsescu ce mai face? Când Ponta a uşchit-o în vilegiatură prin Orient cu namila de avion, Băsescu a sărit ca un uliu: praf l-a făcut! Că a plecat fără mandat, că a comis un purcoi de gafe diplomatice, că e "premier constatator"... De exulta floarea analizei politice că ni se rupe Coabitarea în drum.
Acum, când scandalul e într-adevăr cât casa, Băsescu tace mâlc. Poate că e prevăzător. Poate că nu vrea să strice o aşa frumoasă relaţie, cu îmbucurătoare perspective, tocmai acum, când a promulgat eliminarea licitaţiilor. La urma urmei, e de înțeles: o mişcare politică nu se construieşte doar cu elan şi entuziasm!
Pactul de Coabitare s-a înfiripat în jurul numirii Procurorilor, General şi Şef al DNA. Sacrificarea lui Morar şi acceptarea ineptului Niţu (zis şi "Vomanaliza") s-au făcut cu angajamentul implicit şi explicit al Menţinerii Independenţei Justiţiei.
Or, acum, Ponta a lovit Justiţia în moalele capului. Lovitură cauzatoare de moarte, care a umplut de sânge Pactul de Coabitare. Iar Băsescu, parte în Pact, tace chitic. Atenţie, când Coabitatea încalcă grav bunele moravuri, se numeşte Curvăsărie!


Citiţi mai mult:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/ponta-violeaza-justitia-iar-basescu-tace-coabitare-cu-perversiuni-1046709.html#ixzz2YYD2s74O

România seamănă cu un autocar plin de cetăţeni în vacanţă, lansat pe serpentine în bezna Muntenegrului, cu cei doi şoferi certându-se şi cu un ghid european care nu mai înţelege nici el cum a fost rupt contractul coabitării al cărui garant era.
Este mare maestru cel care înţelege azi mu­tările de pe tabla de şah a politicii ro­mâneşti. Noi, simplii cetăţeni, încă po­se­sori ai unui preţios paşaport al Uniunii Eu­ropene, putem numai „ana­liza“ jocul de umbre pro­iec­tat pe ecranul TV. Dar aceas­tă „analiză“ nu ne duce prea departe, cu atât mai mult cu cât o naturală sete de nor­malitate ne împiedică să ve­dem realitatea cu ochii cu care o văd liderii politici. Spre exemplu, într-o rea­li­tate a minimului bun-simţ, primul ministru nu se apucă să conteste legitimitatea şefului statului (care l-a şi numit de două ori) chiar de la capul mesei guvernului. În realitatea-realitate, asta ia­tă că s-a întâmplat. Securea războiului a fost dezgropată exact la un an de la eve­ni­mentul pe care tânărul Victor ar fi trebuit să se grăbească să-l îngroape în negura me­moriei. Astfel, luni întregi de cons­truc­ţie a imaginii noului, mai curatului, mai res­ponsabilului Ponta s-au dus pe apa Sâm­betei, deşi era miercuri. Şi ziua Ame­ricii! Ah, acum am înţeles! Asta a fost „De­claraţia de Independenţă“ a lui Ponta faţă de Băsescu! În acelaşi timp, prin reluarea po­veştii suspendării, am asistat şi la o clasică întoarcere a criminalului la locul crimei. O crimă executată în aplauzele ma­jorităţii. O majoritate în mare pericol de a fi de­za­măgită, căreia în aceste zile i s-a re­amintit câtă dreptate a avut ea şi cât de ti­căloşi au fost, sunt şi vor fi toţi cei care nu au în­ţe­les că majoritatea are totdeauna dreptate.
Preşedintele proaspăt redeclarat ilegitim de guvern, de partidele care alcătuiesc ma­joritatea parlamentară şi de majoritatea me­diatică părea că se aşteaptă la această transformare a pactului de colaborare ins­tituţională în hârtie de cornete. Sau în ma­nifeste pentru Mişcarea cu sediul pro­vi­zo­riu în Bulevardul Geniului. De la catafalcul premierului-poet Radu Vasile, cel care şi în acea zi s-a încăpăţânat să depună o co­roană de flori ca preşedinte al României i-a diagnosticat iresponsabilitatea cronică dez­gropătorului de secure. În aceeaşi seară am aflat chiar că atacul Pontic nu era de­cât forma vizibilă a unor gesturi mai gra­ve, cum a fost salba de în­tâlniri estice şi extrem-es­tice, organizată fără man­dat de la titularul politicii externe. Deci premierul co-pilot circula fără carnet de reprezentant al Ro­mâ­niei. Dar aşa totul devine co­erent: mandatul, mai ales cel pentru vizita în Chi­na, era primit din partea unui preşedinte cu adevărat legitim, vechi ad­mirator al „modelului chinez“. La câte man­date a avut veşnicul „preşedinte Ili­es­cu“, e normal să-i dea unul şi succesorului său mai îndepărtat la conducerea Partidului.
În aceeaşi intervenţie-reacţie, victima sus­pendării ritualice a fluierat strident în bi­serica puterii USL, aducând aminte faptul că „cineva ar trebui să răspundă în faţa instanţei“ pentru ceea ce s-a întâmplat anul trecut. Corect. Numai că în ţara în ca­re o unealtă, Miron Cozma, face ani grei de închisoare, iar beneficiarul acţiunilor acestuia din 1990 şi 1991 (ca să mă limitez numai la aceste momente) aşteaptă liniştit funeraliile naţionale, e ca şi sigur că nu vom afla despre rezultatele anchetei eve­nimentelor din 2012 decât peste zeci de ani. Poate odată cu înfiinţarea unui CNSAS al postcomunismului românesc.
S-a dat deci liber la tentative de lovituri de stat şi de Constituţie. Ştim că nu ştim ni­mic din ce ni s-a întâmplat şi mai ales din ce ni se va întâmpla, dar ştim că ceva se va întâmpla. Poate că Ponta vrea să re­vină la forma antibăsistă care l-a con­sa­crat, pentru a-l împinge pe Crin chiar în groapa de Constituţie pe care acesta şi-a săpat-o singur. Poate că preşedintele re­de­vine liderul opoziţiei, utilizând groapa un­de era securea pentru a turna acolo fun­daţiile mult-anunţatului nou partid. Poate că o nouă suspendare le pare unora o so­lu­ţie pentru a aduce lumea la referendumul constituţional. Aici am avea ceva coerent: după trei suspendări ale preşedintelui ales direct, s-ar trece la regimul „par­la­men­tar“, de fapt cu prim-ministru făcut cvasi­inamovibil, aşa cum ar rezulta din in­tro­ducerea „moţiunii de cenzură cons­truc­tive“. Nu ştim de ce nu prea s-a vorbit despre această dimensiune a proaspătului proiect de Constituţie. E o nouă dovadă că tot ce e constructiv şi vine din partea USL e ignorat, şi în acest caz chiar e pă­cat. Nu de alta, dar abia aşa putem în­ţe­lege munca lui Antonescu de a face o Cons­tituţie tocmai bună pentru primul ministru. Aşa, următorul preşedinte va fi nu­mai aparent votat direct, de fapt ar putea fi ales la masa verde a USL. Astfel şi numai astfel Antonescu mai are o şansă. Deci, dacă USL rezistă, tentaţia de a or­ga­niza prezidenţialele mai devreme va exista şi ea. Dacă nu, concurenţa pentru elec­toratul USL va exacerba atacurile la adresa lui Traian Băsescu. În ambele cazuri, aces­ta rămâne paratrăsnetul de serviciu.
Între timp, de ceea ce ne era frică anul trecut se pare că nu vom scăpa: vigilenţa CSM scade ca şi cum ar fi luat pastile de pi­ticism, iar competenţele DNA se res­trâng direct proporţional cu sumele care pot fi cheltuite fără licitaţie.
Pe „stânga“ puterii, bilanţul e pozitiv, mai ales după ce banul public se va chel­tui mai uşor, ca să facem creştere eco­no­mică. Pe „dreapta“ opoziţiei, jocurile ră­mân cu sumă nulă. S-a deschis sezonul trans­­fe­rurilor sau, după caz, al schimbului de pri­zonieri. Cu Predoiu minus Preda, PDL nu intră confortabil în primăvara eu­ropeană, cu Papahagi minus Predoiu la „populari“ creş­te riscul de CNCD. Departe de noua CDR. Pare că selecţionerul na­ţio­nalei popu­lare şi-a pierdut inspiraţia sau cheful de joc anticorupţie, de vreme ce nu l-a licitat destul pe Cătălin (Predoiu), nu o seduce pe Monica şi, mai ales, l-a trimis pe Da­ni­el (Morar) la Curte, unde se depro­fe­sio­nalizează şi îşi pierde capitalul de sim­patie. E greu de crezut că o să apară o car­te „Eu votez CCR“. Aşa, cel mai talentat vârf al generaţiei sale e băgat în poartă. To­tuşi, mai putem spera că-şi scoate mă­nuşile pentru a reveni pe drumul pe care pornise atât de bine. Şi asta nu e valabil numai pentru el, vârfuri mai sunt, dar sunt trimise în poartă din incom­pa­ti­bi­litate Sistemică. La foamea care este, am avea nevoie de mai mulţi morari.
Concluzia de etapă este că în această vară România seamănă cu un autocar plin de ce­tăţeni în vacanţă, lansat pe serpentine în bezna Muntenegrului, cu cei doi şoferi certându-se şi cu un ghid european care nu mai înţelege nici el cum a fost rupt contractul coabitării al cărui garant era. Nu ştim dacă vom cădea în prăpastie, dar în clasament am căzut sigur, de când Croaţia a intrat în UE. Numai pentru alţii 2013 e cu noroc.
PS: Acesta este un text de politico-fic­ţiune. Orice legătură cu persoane şi eve­nimente reale este pur întâmplătoare (da­că nu e citit în cheie corectă).

Linia coabitării dintre președinte și premier începe să devină tot mai subțire în condițiile în care Traian Băsescu a decis să iasă și să joace politic câteva cărți care nu sunt tocmai la îndemâna premierului Victor Ponta. După ce Relu Fenechiu a demisionat din guvernul Ponta, constrâns de decizia din primă instanță de a executa cinci ani de pușcărie în dosarul „Transformatorul”, președintele a găsit momentul prielnic pentru a apăsa butoanele sensibile ale „celui mai cinstit guvern de după 1989”. Dezvăluirile legate despre metoda după care Băsescu vrea să-l țină în șah pe Ponta au fost făcute sâmbătă seara la Antena 3 de către președintele Senatului, Crin Antonescu. Acesta s-a întâlnit ieri la Palatul Cotroceni cu Băsescu pentru a vorbi despre candidatura penelistului Ovidiu Silaghi la Transporturi. Liderul PNL Crin Antonescu a afirmat că preşedintele Traian Băsescu i-a spus că îl lasă pe premierul Victor Ponta interimar 45 de zile la Ministerul Transporturilor, pentru a finaliza privatizarea CFR Marfă. Băsescu i-a mai spus preşedintelui PNL că, după acest interval, va decide ce face în legătură cu propunerea lui Silaghi la Transporturi. "Decizia preşedintelui este, luând act de propunerea noastră, să lase să curgă interimatul domnului prim-ministru Ponta în fruntea Ministerului Transporturilor vreme de 45 de zile, în ideea că va finaliza contactul de privatizare al CFR Marfă. Ăsta este un lucru pe care mi l-a comunicat - nu e niciun secret din asta - şi că la sfârşitul acestei perioade de interimat va decide asupra propunerii pe care noi am făcut-o, luând act că ne-o menţinem", a spus Antonescu. El a precizat că Ponta nu a formalizat până în acest moment propunerea PNL în ceea ce-l priveşte pe Silaghi pentru că, aşa cum a comunicat premierul anterior, a aşteptat să aibă loc şi această discuţie a sa cu Băsescu.

Retorică de opoziție: revin acuzațiile de „dosariadă”

În tot acest joc, premierul Ponta este tot mai nesigur iar Băsescu îi forțează mână. În scenariul negativ în care privatizarea CFR Marfă nu s-ar mai produce, responsabilitatea ar pica în cârca personală a premierul, nu a vreunui ministru al Transporturilor de care se poate dispensa. Nici premierul Ponta nu este foarte sigur că tot acest proces de privatizare va decurge lin și nu va mai avea din nou un eșec ca cel de la Oltchim. Tocmai din această cauză el a declarat sâmbătă că nu ar vrea să-și asume portofoliul Transporturilor și l-a pasat către secretarul de stat, Cristian Ghibu. Mai mult, el a revenit cu aceleași acuzații puerile și cu același tip de retorică cum că Băsescu se pregătește să le facă dosare miniștrilor USL. "Este un joc politic, dar extrem de neserios şi sunt destul de îngrijorat pentru că, în ultimul timp, văd o serie de manifestări extrem de neserioase. Ministerul Transporturilor va fi efectiv condus, ca şi acum, de secretarul de stat Ghibu. Eu semnez,, dar nu am timp şi nici nu ar fi normal ca primul-ministru să se mute la Ministerul Transporturilor. CFR Marfă sau orice altceva sunt lucruri pe care oricum mi le asum, se aprobă prin hotărâri de guvern pe care le semnez ca prim-ministru. Luni dimineaţa, mă rog, o să plec spre Spania, dar o să trimit la Cotroceni propunerea cu domnul Silaghi de a fi ministru, după care preşedintele, nu ştiu în ce fel, va trebui să se pronunţe", a spus Ponta la Antena 3. Întrebat dacă înţelege care este strategia preşedintelui Băsescu pentru menţinerea lui în postul de ministru interimar, Ponta a arătat că poate acesta are ideea de a-i face un dosar penal pentru perioada în care va conduce, ca interimar, Ministerul Transporturilor, adăugând însă că şeful statului i-a mai făcut dosare şi că nu este o problemă

Acum aproape doi ani, intr-o emisiune La ordinea zilei, ii raspundeam Danei Grecu la intrebarea : “Ce va face Traian Basescu, pe cine va mai distruge daca PSD si PNL isi unesc eforturile si cistiga alegerile detasat?”. Am spus atunci ca pastrindu-si vocatia distructiva, Traian Basescu nu va rezista nici tentatiei de a-si distruge propriul partid – PDL – in lipsa de altceva mai bun.

Se confirma acum din plin : PDL e distrus bucata cu bucata, dezasamblat, facut tandari. Basescu actioneaza dupa zicala : “Eu te-am facut, eu te omor”. Suparat ca n-a fost aleasa Elena Udrea presedinte, Basescu se razbuna pe mai vechiul sau adversar Vasile Blaga. Nu s-au simpatizat niciodata prea mult, desi Blaga i-a fost mai loial decit era cazul.

Intr-o noapte cind Blaga era plecat din tara, s-a dat ordin de la Cotroceni si s-a facut fuziunea PLD (Stolojan) cu PD (Boc). Si a rezultat PDL, in ciuda opozitiei lui Blaga.

Bomboana pe coliva relatiei dintre cei doi a fost criza de nervi a lui Basescu in momentul in care sute de politisti strigau in Septembrie 2010 la Palatul Cotroceni faimosul slogan : “Iesi afara, javra ordinara!”. Toata tara parea ca e atunci impotriva presedintelui, sondajele aratau o prabusire totala. Pentru orgoliul ranit al lui Basescu, sa suporte acele proteste si strigaturile politistilor sub mandatul de ministru al afacerilor interne al lui Vasile Blaga.

Asistam azi la crearea unui nou partid prezidential – Partidul Miscarea Populara. Noua formatiune se bazeaza pe dezertari masive din PDL.
Virful de lance va fi Elena Udrea. Care cel mai probabil va fi candidatul PMP la prezidentiale in 2014.

Marea batalie intre PDL si PMP va fi pe cele 15 procente pe care le indica azi sondajele in dreptul oricarei formatiuni identificate cu Basescu. PMP isi va asuma o batalie impotriva USL alaturi de Basescu, PDL va fi macinat atit de atacurile USL (inca bine pozitionat in sondaje) si ale PMP.

Cruda soarta, atita timp cit Blaga n-are curaj sa iasa in public, sa spuna mari si nestiute adevaruri despre Traian Basescu si fostii sai colegi de partid.
http://radu-tudor.ro/basescu-face-tandari-pdl/