Când nu mai alegi pentru țară, ai obligația să demisionezi

Când acționezi conștient și decizi împotriva a ceea ce tu ai susținut și hotărât non-stop în ultimii opt ani și jumătate, cum se cheamă?

Când contrazici evidența, nu ai argumente, te chinui să explici ceea ce nu poate fi explicat, asta cum se mai numește?

Când, în ciuda tuturor, tu semnezi și, implicit, garantezi pentru niște catastrofe umane, asta cum se explică?

Când știi, vrei să pui și pui în funcții cheie pentru Justiția din România oameni care au blocat cu intenție dosare extrem de importante, oameni care au stat cu infractorii la masă, oameni care au comis ilegalități pe bandă rulantă, oameni suspectați că au și tras la Revoluție, aici ce mai ai de zis?

Când nu te forțează nimeni și nimic pe lumea asta, nici exteriorul, nici interiorul, nici USL, nici Ponta și îi faci cadou de bună voie, pentru că așa vrei doar tu, Elenei Udrea tot DIICOT-ul cu fundă roșie, de ce o faci?

Cine este această umbră goală de conținut și ahtiată de 10 ani după bani, faimă și puterea deplină? În sinea ta, te-ai întrebat vreodată? Unde este rațiunea, unde sunt principiile tale, crezurile tale, unde sunt vorbele tale, unde sunt suspendările tale, unde este lupta ta, omule, unde sunt?
Umbra a dispărut când ți-a fost greu. Umbra te va urmări și va stoarce tot, absolut tot, orice fărâmă de putere de la tine, atâta timp cât tu, de bună voie, o vei lăsa. Și o lași....
Umbra te distruge conștient, pic cu pic, pic cu pic, cu o perseverență și o ambiție extrem de periculoase și strigătoare la cer. N-o mai suportă nimeni. Vrea mereu tot de la tine și obține imediat, în mod inexplicabil, absolutul. Iar toată lumea vede asta.

De ce-i dai, pentru numele lui Dumnezeu, o halcă din Justiție, din lupta anti-corupție a acestei țări? Ca să aibă ce să negocieze? Ca să aibă o jucărie nouă care să o mai țină-n viață?
Umbra e, în esență, un mare nimeni. Un nimeni cu toc ce a distrus un mare șef de stat. Uită-te foarte bine la ea: nu va fi niciodată, dar absolut niciodată, ceea ce ai fost tu, la un moment dat.

Au fost o mână de fraieri care au crezut. Doi ziariști care-ți spun cât de mult greșești , câțiva ong-iști stau acum în gât multora. Au susținut cu toții și cu toată puterea o luptă împotriva corupției în această țară profund coruptă. Au crezut în rezultate, în valori, în principii, în oameni drepți și incoruptibili. Au crezut în instituții puternice ale Justiției și-n rețele extrem de periculoase ce trebuie extirpate.

De ce m-am luptat eu 6 ani cu Voicu, ca să-l înlocuiască alți penali și alte umbre ce te omoară pe tine și, implicit, țara asta?
Pentru că am crezut, acum câțiva ani, eu am luat, la propriu, scuipați în față, domnule Președinte. Astăzi am tot dreptul din lume să vă întreb: pentru ce?

Îmi vin în minte sute de declarații, zeci de crezuri, două suspendări, tone de discursuri, de gesturi, de emisiuni, fiecare vorbă, fiecare sentiment, fiecare mișcare, fiecare decizie.
Am selectat mai jos doar niște afirmații în care am crezut că...tu chiar crezi. Cuvânt cu cuvânt ai mințit.

"Procentele, până la urmă, le ai sau nu le mai ai, asta e.(...) M-am resemnat, m-am resemnat, ce vreți să fac? (...) Acum am mult mai puțin de jumătate, asta-i viața în politică. Nu poți să guvernezi sau să iei decizii cu gândul la sondaje. Pentru că atunci îți duci țara de râpă. Dacă stai să vezi, ia, ce decizie să luăm ca să mai cresc trei procente în sondaje. Sigur că orice politician vrea să crească, vrea să fie respectat, tentația e mare... Dar uneori ai de judecat, ai de optat între procente în sondaje și țară. Și dacă..atunci obligația ta e să optezi pentru țară și să lași procentele deoparte. (...) Eu mă duc acasă, nu e o dramă, e o realitate (...). Ce era să fac? Să mă pitesc în tufișuri la Cotroceni și să spun asta e? (...)

Ați vehiculat la un moment dat varianta unei demisii când se punea problema revizuirii Constituției ș.a.m.d. Să înțeleg că în momentul de față momentul este depășit, orice s-ar întâmpla la aceste alegeri generale, și că Traian Băsescu are intenția să-și ducă mandatul până la capăt, și al doilea?

Orice politician are întotdeauna varianta să continue sau varianta să se oprească. Deocamdată, eu îmi dau seama de riscurile care sunt și cât încă mai pot apăra niște instituții, rămân să le apăr."

(Președintele Traian Băsescu, 27 Noiembrie 2012, B1 TV, în emisiunea lui Robert Turcescu)

Când nu mai optezi pentru țară, pentru binele oamenilor simpli, când cu intenție și conștient nu mai aperi instituții ci le distrugi, ai o singură obligație: să demisionezi.

Pentru un Președinte, e mai onorant, totuși, să nu te tranzacționezi...
http://sorinamatei.blogspot.ro/2013/05/cand-nu-mai-alegi-pentru-tara-ai.html

@
http://gerula.wblog.ro/2013/05/16/cand-nu-mai-alegi-pentru-tara-ai-obligatia-sa-demisionezi/
@
http://abiagrai.blogspot.ro/2013/05/cand-nu-mai-alegi-pentru-tara-ai.html

demisia este un gest unilateral de vointa al unor persoane care au onoare .La noi nu se poarta, cum sa ramina EL fara coledzi ?

Peste spectacolul oferit de Traian Basescu la acceptarea listei procurorilor sefi s-a lasat cortina, actorii se retrag si coabitacii ( inspiranta sintagma lui Tapalaga) isi freaca satisfacuti mainile. Imparteala e pe placul tuturor, de la Ponta si Dragnea, la Fenechiu si Voiculescu, pina la Udrea si Basescu. Toti si-au asigurat un fir scurt spre dosare. Presedintele s-a chinuit sa explice numirea lui Nitu prin argumente care i s-ar fi parut lui insusi jalnice pe vremea cind sustinea ca "justitia nu e obiect de negociere" si ca nu vrea la sefia parchetelor "un baiat frumos, care miroase a Dior", ci unul « cu dosare, rezultate, experienta »

In primul rind, a dat asigurari ca Nitu e un profesionist sadea, ca a iesit pe plus la avize pozitive- 2 la 1, ca face "echipa" cu ceilalti ( da, vor lucra mina in mina pentru NUP-urile la dosarele politice dupa ce ies de la sala de fitness) si ca, tineti-va bine, de acum incolo o sa inceapa epoca de aur a anticoruptiei, aia de pe timpul lui Morar fiind doar un antrenament. Incercind sa-si expuna ultimii muschi de jucator, presedintele ne-a dat o veste cu adevarat proasta: "desemnarea nu era un targ de nerefuzat, pur si simplu a fost o solutie la care am ajuns". Adica exact ceea ce i s-a spus (vezi articolul "Basescu, o semnatura cit o reevaluare), ca nicio coabitare din lume nu-l obliga sa accepte trocul politic cu Ponta exact in zona justitiei. Acum ca a facut-o, isi asuma in totalitate “responsabilitatea”, aia la care a facut mereu recurs in situatiile complicate, si urmarile pe termen lung ale gestului. "Solutia", o va deconta tot politic. Aferim.

Marturisesc insa ca cea mai tare chestie din prestatia presedintelui mi s-a parut indicatia data lui Nitu de a "clarifica macar doua aspecte din Revolutie: cine a luat decizia politica si a cerut ministrului Apararii sa fie scoasa armata impotriva poporului si, mai ales, armata cu munitie de razboi impotriva manifestantilor si care e cadrul in care s-a luat decizia politica de a fi inarmate garzile populare cu arme si munitie de razboi". Hotarit lucru, presedintele ne ia de prosti ! Pai, nu-i reprosa ironic chiar domnia sa lui Nitu certificatul de revolutionar obtinut cu arma in mina ? Adica, se face acum ca nu stie ca Nitu a tras la revolutie in manifestanti, dupa care, ca un cadru de nadejde ce se afla, si-a scos certificat si s-a imbogatit pe seama lui. Cum sa-i ceri astuia sa « clarifice » exact aceste « aspecte », cind Nitu este cel care a ingropat dosarele revolutiei, cot la cot cu Kovesi, e drept ? Dosarele cu pricina, lasate gata sa fie trimise in instanta de Dan Voinea, au fost chiar la sectia condusa de Nitu, el fiind cel care, din pozitia de prim-adjunct, trebuia sa le semneze si sa le dea drumul. N-a facut-o, le-a dosit la sertar, asa cum de multe ori pina acum i-a reprosat Voinea. E o ironie amara in aceasta capitulare a lui Basescu.

Trecind la cealalta semnatura data pe legea retrocedarilor, e de remarcat ca nici macar Ponta nu s-a priceput atit de bine sa-i faca lobby, sa-i scoata la inaintare « setul de puncte tari ». Desi a « primit multe solicitari » s-o respinga, in special din partea fostilor proprietari care i-au trimis memorii cu deficientele si nedreptatile legii, Basescu marturiseste ca « n-a cedat presiunilor nerealiste si nelegitime ». Chiar asa ? Dar, ale cui presiuni sunt realiste si legitime ? Ale viitorilor samsari de « puncte », ale mafiei din ANRP, care a fost mina in mina cu mafia cumparatorilor de drepturi litigioase, sau, poate, or fi legitime presiunile functionarimii din primarii si prefecturi, care nu a reusit in 14 ani sa rezolve decit 28% din notificarile depuse ( si alea contra spaga), dar care, nici pe noua lege nu va suferi vreo sanctiune. Caci, legea lui Ponta, exact asta nu contine, sanctiuni, ( ca si celelalte legi, de altfel, pentru cei care nu respecta termenele si tergiverseaza dosarele. Prins in dulceata coabitarii, care, iata, constatam acum ca nu presupune doar relatii institutionale pe sistemul check and balances, ci furlandiseala si tamaiere, Basescu a atins gloria la legea lui Ponta. Defectul major, minciuna de top, ceea ce va transforma intr-o hotomanie de amploare intregul proces al retrocedarii, este ca « in natura », la capitolul imobile, nu e mai nimic de dat inapoi, grosul mergind pe despagubiri pe puncte. Or, legea nu prevede exact « modalitatea concreta de valorificare a punctelor in numerar », adica esentialul ! Basescu spune ca Ponta i-a promis ca va rezolva chestiunea. Cita incredere! Ce frumos! Zice ca daca ar fi intors-o la parlament, " nu stim cum ar mai iesi". Pai ce sa iasa, exact ce a iesit si acum, ca doar d-aia au 70%. Asta-i teama lui Basescu? Ca majoritatea uselista ar fi modificat legea? Alta data, in vremea cind era chiar presedinte si nu coabitac, ar fi respins legea fara ezitare. Oricum, putea macar sa nu ridice osanale uneia dintre cele mai proaste legi ale retrocedarii, dupa cea data in 1995 de Ion Iliescu (L 112), prin care casele proprietarilor au fost vindute chiriasilor.

Intrebarea care se ridica, am mai pus-o : care este ratiunea raminerii la Cotroceni ? Care sint obiectivele majore, nu cele in registrul personal meschin ( cum ar fi crearea Partidului Poporului, eventual, cu Udrea in frunte, dupa cum se prefigureaza) ?Pentru ce se mai lupta? Ar fi aratat, fara el la Cotroceni, altfel legea retrocedarilor? Nu. Dar lista procurorilor? Doar putin altfel. Dar restauratia din Educatie ? Exact la fel. Atunci ? Coabitarea nu insemna obligatoriu fraternizare. Basescu asta face. Daca strategia a fost aceea a unei capitulari fara lupta, macar putea fi una demna.
http://www.revista22.ro/articol-26072.html

Prin pactul de coabitare încheiat cu Victor Ponta, preşedintele Traian Băsescu şi-a asigurat încheierea mandatului prezidenţial la termen, anume în 2014.
Însă după cum îl cunoaştem pe preşedinte, este greu de crezut ca aceasta să fi fost singura garanţie pe care i-a cerut-o liderului cel mai important al USL, Victor Ponta.
De ani de zile preşedintele Traian Băsescu a fost identificat de o mare parte a românilor cu luptătorul fără rezerve împotriva corupţiei - în mod special a corupţiei clasei politice -, cu garantul cel mai credibil al independenţei Justiţiei. Ar fi cu totul nedrept să nu îi recunoaştem acest merit, fie şi doar făcînd un exerciţiu de imaginaţie prin care să ne închipuim că DNA ar fi funcţionat în toţi aceşti ani fără numirea lui Daniel Morar în fruntea instituţiei. Multe din marile dosare de corupţie au fost finalizate de procurorii de la DNA şi au ajuns în instanţă.
Faptul că multe dintre acestea se judecă de ani de zile, fără a avea sentinţe definitive, unele apropiindu-se de prescripţie, nu mai ţine de competenţa şi rectitudinea procurorilor, ci de tertipurile avocăţeşti de amînare a judecării unei cauze, pe care sistemul nostru judiciar le permite, dar şi de o serie de lacune legislative.
Exemplul cel mai concludent este acela al procesului lui Dan Voiculescu (dosarul de privatizare a ICA), proces care a suferit tot atîtea transferuri de la ÎCCJ la Tribunalul Bucureşti, cîte metamorfozări a traversat şi inculpatul, din calitatea de senator în aceea de "simplu cetăţean".
Preşedintele Traian Băsescu a anunţat miercuri, 15 mai, că a semnat decretele de numire în funcţie pentru toţi cei şase procurori nominalizaţi de Victor Ponta în fruntea Parchetului general, DNA şi DIICOT. Nimic nou. Numele celor şase au fost stabilite de preşedinte şi primul ministru înaintea anunţului de nominalizare a acestora făcut de Victor Ponta, pe atunci deţinînd şi funcţia de ministru interimar al Justiţiei.
Secţia de procurori a CSM s-a conformat înţelegerii politice: o dată devansînd termenul stabilit pentru audierea celor şase, iar a doua oară avizîndu-i pe toţi pozitiv, în frunte cu Tiberiu Niţu. De la avizul negativ pe care Niţu l-a primit în noiembrie anul trecut de la CSM pînă la avizul pozitiv de acum, se pare că actualul Procuror general a parcurs o întreagă carieră. Dar nu una juridică, ci politică.
Interesant e jocul făcut de PNL în chestiunea numirii procurorilor din fruntea Parchetelor. În momentul în care Ponta a anunţat nominalizările, Crin Antonescu a afirmat că partidul său se spală pe mîini de orice responsabilitate în ceea ce priveşte Justiţia. Nu şi-a mai revendicat portofoliul de ministru al Justiţiei şi nu a cerut nici un altul la schimb. Întrebarea s-a pus atunci şi stăruie şi acum: Oare de ce?
Un posibil răspuns îl putem avea acum, după ce preşedintele Băsescu a semnat decretele de numire. Noii procurori din fruntea Parchetelor sînt pe deplin convenabili şi lui Crin Antonescu şi PNL. Au fost şi în momentul în care i-a nominalizat Victor Ponta. Cine crede că penalii din rîndul liberalilor s-ar teme de Laura Codruţa Kovesi se înşală. În starea de fapt în care corupţia la noi e transpartinică, şi ingerinţele politice în Justiţie sînt la fel.
Crin Antonescu nu a semnat un pact de coabitare cu Traian Băsescu, dar a fost prezent la semnarea pactului Băsescu-Ponta. În calitate de ce, ne întrebăm noi acum? Acelaşi Antonescu s-a spălat pe mîini, în ochii publicului larg, de orice responsabilitate în ce priveşte Justiţia. Cu toate acestea, numirea noilor şefi ai Parchetelor, şi în mod special a lui Tiberiu Niţu, e cu siguranţă o carte cîştigătoare şi pentru PNL.
Şi-a abandonat preşedintele Traian Băsescu cel mai important deziderat al său, acela de asigurare a independenţei Justiţiei? Răspunsul depinde de cît de liniştiţi vor sta în continuare, între alţii, baronii locali cu averi uriaşe şi penalii din Parlament.

http://www.dw.de/un-pre%C5%9Fedinte-de-nerecunoscut/a-16817234

PSD are deja presedinte la Cotroceni
… Basescu si-a abandonat de fapt electoratul traditional, cel care a ramas cu el si dupa taieri de salarii, i-a inghitit cu noduri pe alde Oprea si Udrea, i-a acceptat derapajele si concesiile, pentru ca vedea in el un garant, ultimul garant al independentei justitie. Electoratul care nu a iesit la vot in vara pentru ca presedintele ii promisese ca independenta justitiei nu se negociaza si prefera sa moara politic cu ea in brate. A murit doar independenta…. AICI