LIBERALISMUL ROMANESC UN LIBERALISM RUPT IN CUR -Fata hada a liberalismului romanesc

MOTTO :

“Il faut que pouvoir arréte la pouvoir!”( ”El trebuie să aibă posibilitatea de a opri puterea!”).- Montesquieu

MOTTO :

„Prin noi însine !!! „-deviza PNL

La scurt timp după evenimentele din decembrie 1989 ,sub presiunea străzii şi pentru a ascunde tendinţe totalitare ,cei care au beneficiat de LOVITURA DE STAT din decembrie ,implicit cei care au confiscat REVOLUŢIA ANTICOMUNISTĂ ce a urmat loviturii de stat au decis adoptarea mimetică a pluripartidusmului, moment în care păpuşarii din umbră au dat ordin aparatnicilor şi securiştilor cu grade la vedere sau ascunse să infiltreze partidele pe cale de a se forma sau să ocupe şi să pervertească preventiv anumite culoare doctrinare .De o atenţie deosebită s-a bucurat intenţia fermă de a bloca din start posibilitatea renaşterii unui liberalism autentic .În acest scop ,un grup de indivizi dormici să parvină au confiscat o siglă de partid şi memoria Brătienilor  şi s-au erijat în păstrători şi continuatoride tradiţii liberale.Nu este de loc întîmplător faptul că cea mai mareconcentrare de foşti securişti şi informatori ordinari ai securităţii se află în PNL .

Înainte de a trece la subiectul propriu zis cred că este necesar un fie şi succint



Izvorul filozofic al liberalismului l‑au constituit Aufklärung‑ul şi, în special, umanis­mul. Filozofi şi gânditori politici precum Kant, Locke, Spinoza, Mon­tesquieu, Descartes, Hume, Bentham, Mill şi Jefferson au trasat idea drepturilor naturale, într‑un înţeles diferit de dreptul roman, idee şi ea de sorginte religioasă, din care a evoluat doctrina liberală. Economistul care a însemnat cel mai mult pentru aceasta a fost Adam Smith, cel ce reliefa mecanismul perfect al pieţei libere, studiind autoreglarea acestuia şi eliminarea automata dinăuntrul sau a fenomenelor dăunătoare, realizând de fapt o definiţie a economiei: “alocarea unor resurse limitate între mai multe activităţi concurente”.

Aaceastă idee înseamnă enorm de multe: supremaţia omului asupra naturii neraţionale, supremaţia fiecăruia asupra voinţei gregare a celorlalţi, adică a individului asupra obligaţii­lor faţă de comunitate, înseamnă respectul unei demnităţi fun­damentale ce defineşte fiinţa umană, înseamnă refuzul îngenuncherii în faţa unei puteri oarecare, putând însemna şi biblicul „după chipul şi asemăna­rea Sa” — într‑un cuvânt:libertate.


LIBERALISMUL CLASIC este curentul care s‑a impus pe buzele majorităţii oamenilor politici din ţările civilizate, dacă nu în modul lor de acţiune. Liberalismul clasic este bazat pe respectul demnităţii umane fundamentale, reprezentată de drepturile naturale ale individului, carac­terizate ca inviolabile şi inalienabile. Un accent deosebit îl pune acest curent pe drep­turile
politice şi pe proprietatea privată, ale căror rezultate directe sunt democraţia liberală respectiv piaţa liberă. Libera­lismul clasic considera statul un inamic al individualităţii şi al liberei iniţiative, atât datorita exprimării sale birocratice şi egalizatoare, cât şi datorita înglobării silite a individului în aceasta organizaţie. Deşi statul este privit ca unic pres­tator legitim al unor servicii , cum ar fi justiţia, şi rolul sau de arbitraj este consacrat de aceasta orientare, ea evidenţiază rolul sau de frână a dezvoltării economice prin politici nesănătoase sau, pur şi simplu, prin inerţie.

LIBERALISMUL MODERN (sau liberalismul contemporan),
destul de diferit de neoliberalism, este continuatorul liberalismului clasic, în sensul preluării fundamentelor filozofice, acţiunilor politice consacrate şi a mecanis­melor intrinseci de evoluţie, caracteristic fiindu‑i faptul că este o doctrină în continuă tran- sformare, rămânând însă aceeaşi, după butada folosita de Bernoulli tatăl. Deosebirea faţă de liberalismul clasic, care este o doctrină bine cristalizată, constă tocmai în această schimbare: nu putem vorbi despre liberalismul modern decât ca despre un curent în evoluţie, dar căruia îi putem descrie conţinutul la orice moment dat din trecut sau din prezent, putându‑i cel mult
prevedea viitorul şi acţiona în sensul modelării acestui viitor. La sfârşit de mileniu, care este în plan politic sfârşitul epocii dispreţului pentru om, oricât de rafinat ar fi fost exprimat acest dispreţ, doctrina liberală moderna afirma, hotărât, aspecte pentru care clasicii liberalis­mului socoteau, la vremea lor, că nu a sosit momentul punerii lor pe tapet. Natural, oricât am fi de liberali, trebuie sa recunoaştem faptul ca umanitatea are o oarecare inerţie de care suntem siliţi sa ţinem cont în prefigu rarea viitorului: libera­lismul caută sa sfărâme lanţurile raţiunii umane, însă un atac violent ar implica o respingere netă. Lozinca ce ar trebui să exprime în doua cuvinte sufletul iberalismului nu poate fi alta decât “viitorul acum”!

ON TOPIC , acum despre

Singura încercare de discurs liberal articulat în România postdecembristă aparţine în opinia mea lui Valeriu Stoica ,personaj care însă ACUM se află în exteriorul PNL. În condiţiile în care PNL are propriul candidat la prezidenţiale ,s-ar impune cu nece
-sitate ca acest candidat să transmită electoratului un mesaj liberal explicit şi percutant. Ascultînd sau lecturînd
spusele găunoase ale lui Crin Antonescu îţi vine să îţi pui în mod firesc întrebările : „Unde sunt liberalii de altădată ?” sau „ Avem sau nu liberalism azi ?”.

PNL prin vocea autorizată a preşedintelui său ÎNCALCĂ un principiu de bază al liberali­smului: separarea puterilor în stat ‑ ca urmare legislativul, executivul şi justiţia sunt trei puteri egale, care se controlează reciproc. Aducerea obsesivă în discuţie a numelui Klaus Johannis , acuzele aduse unui preşedinte care a acţionat cu strictă respectare a prevederilor constituţionale ,încercarea de a justifica o eventuală dictatură a unei minorităţi parlamentare asupra unei întregi naţiuni nu reprezintă
liberalism autentic.În condiţiile în care PSD prin Mircea  Geoana se pronunta impotriva cotei unice de impozitare si pentru impozitul progresiv; pledînd  pentru cresterea masiva a rolului statului in economie si in societate prin crearea unor institutii care sa supervizeze piata si sa gestioneze investitiile publice; sustine introducerea in Constitutie a garantarii de catre stat a drepturilor sociale , ar trebui sa ne asteptam ca PNL prin Crin Antonescu sa sustina statul minimal, piata libera putin sau de loc reglementata, economie privata, taxe si impozite mici, descentralizareaprogramatica, programe sociale minime, la nivel local, nu national, libertateindividuala maxima si diversitatea valorilor. E adevărat, în economie, Crin Antonescu pledeaza pen
tru reducerea cotei unice la 10%. Excelent! Dar domnia sa nu vine si cu un proiect de reformare a statului si de reducere a birocratiei pe masura acestei reduceri si nici cu o reforma a statului social pe masura. In schimb, ne trezim ca, printre solu-
tiile de iesire din criza, Crin Antonescu propune reducerea TVA la alimentele de baza, o masura populista propusa de partidul lui Dan Voiculescu si respinsa cu doi ani in urma chiar de ministrul liberal de Finante, Varujan Vosganian. Mai mult, Antonescu propune inghetarea preturilor la utilitatile publice, o masura care contrazice flagrant ideea de piata libera.ÎN LOC DE CONCLUZIE , în calitate de fost şi poate viitor membru al unui partid liberal autentic , îmi permit să fac o  SUGESTIE DE PROGRAM PENTRU LIBERALISM ROMÂNESC “exceptional ganditor de dreapta american, William F. Buckley Jr: “Care este, asadar cel mai indicat curs al actiunilor noastre? Este sa mentinem la cel mai ridicat nivel libertatea individului de a achizi
-tiona proprietatea in moduri care sa ii permita sa decida singur cum dispune de aceasta proprietate. Pentru a face fata somajului, sa eliminam monopolul sindicatelor, plasele de siguranta, inflexibilitatile pietei muncii si sa fim pregatiti, acolo unde somajul rezidual persista sa ii facem fata local, sa plasam responsabilitatea politica si umanitara asupra celei mai mici
unitati politice relevante.”.Nu am făcut decît să citez din exceptionalul  ganditor de dreapta american, William F. Buckley Jr .Avem nevoie de liberalism şi liberali autentice şi le vom avea atunci când paiaţe cu papion flutură flamuri liberale vor fi expediate acolo unde le e de drept locul: În arena circului sau la groapa de deşeuri toxice a istoriei recente .

Ministrul Transporturilor, liberalul Relu Fenechiu, a ajuns la capătul liniei politice. Fenechiu are de ales între libertate şi puşcărie. După cum ştiţi, ministrul Relu Fenechiu este actorul principal în procesul penal Transformatorul. ÎCCJ urmează să dea sentinţa definitivă în dosarul lui Fenechiu.

În acest caz de libertate şi puşcărie, de la porţile pesediştilor s-a făcut auzită o ofertă machiavelică pentru minsitrul liberal: dacă Relu Fenechiu îşi dă demisia în următoarele ore, judecătorii vor da o sentinţă de 2 ani cu suspendare; dacă Relu Fenechiu nu îşi dă demisia atunci magistraţii îl vor băga 5 ani după gratii pe liberal. La cei 47 de ani, ministrul Relu Fenechiu are de luat o decizie capitală: acceptă trocul juridic propus de aliaţii din USL sau continuă să joace cartea politicianului inocent care nu a fluierat în biserică.