Flacăra vie a disperării

Scris de FANTASIO Vin Mai 16, 2014 5:03 am

În spatele fiecărui scut se află un om, mai mult sau mai puţin speriat. Suntem cu toţii spartani când privim din tribună, dar tot mai mulţi ne transformăm în curci pe măsură ce ne apropiem de terenul de joc. Sunt prea puţini cei care îşi doresc să lupte şi mult prea mulţi cei care joacă la derută. Se vede de departe şi fără efort că suntem pe drumul unei disoluţii naţionale, în timp ce aceia care, în mod normal, ar trebui să păzească naţiunea au altă treabă.

Parvenitismul şi egocentrismul celor care au pârghiile puterii au dus la lăsarea de izbelişte a naţiunii. În lipsa unei autorităţi care să impună, dacă nu să inspire respect, poporul, la nivelul fiecărui simplu cetăţean, îşi ia măsuri de autoapărare la nivel individual şi, mai rar, la nivel de grup restrâns. Faptul că România este pe penultimul loc la politeţe este o dovadă în plus că strada a încetat de mult să mai fie un loc cald de socializare. Oamenii cu care ne intersectăm zilnic pe stradă, nu au nici o vină că au lăsat respectul acasă. Se ştie că puterea generează respect, dar asta doar atunci când este exercitată responsabil. Simularea puterii nu poate genera nici măcar simulacrul respectului. Lipsa respectului în România pleacă de sus în jos şi revine de jos în sus cu un recul înzecit. Bunul simţ a plecat de pe străzile noastre fiind înlocuit de teamă. Nu de rea credinţă, sau de răul absolut în varianta lui stradală. Nu! În locul lor a venit doar frica, exprimată prin lipsa de comunicare şi prin timiditatea omului simplu. Dacă la ce se întâmplă deja mai adăugăm promovarea nonvalorilor, ba chiar şi pe cea a anti-valorilor, e clar că răutatea celor pe care îi numim ghiolbani, ţărani şi nesimţiţi vine pe fondul unei frici generate de ceea ce promovăm de fapt ca fiind o presupusă valoare autentică românească. Când peste tot şmecheria este promovată ca fiind de bonton, când interlopii ajung eroi naţionali, iar beizadelele scapă neatinse când mai saltă câte un cetăţean pe capota maşinii, atunci să nu mire pe nimeni că strada reacţionează aşa cum o face atunci când marea masă de “simpli” se simte încolţită. Când statul nu îşi respectă propriul popor, nu te poţi aştepta la mari politeţuri. Când polticianul este ocupat cu propria îmbogăţire, nu te aştepta să întâlneşti prea multe zâmbete la nivelul străzii. Dimpotrivă, suntem renumiţi când este vorba de stres, priviri îngândurate şi feţe pământii. Indiferenţa politicienilor duce la frustrări şi acumulări de energie negativă la nivel social. Cum legea şi frica nu-i permite să lupte cu Sistemul, românului de rând nu-i rămâne decât să se răzbune acolo unde poate: pe cei ca el, pe proprii lui semeni egali cu el în sărăcie şi în necazuri. El nu-i urăşte, el nu pleacă de la premisa că trebuie să fie nepoliticos. Mai degrabă, reacţia lui agresivă este doar un sistem de autopărare pe care îl adoptă din secunda când iese pe uşă. Are o imagine de apărat, nu trebuie să zâmbească aiurea tuturor, atâta timp cât la TV oamenii politicoşi sunt consideraţi tâmpiţi.Dacă ar trebui să descriu în câteva cuvinte România anilor 2014, aş formula fără nici un fel de reţinere: lipsa totală de respect la toate nivelele. În prezent, respectul este confundat cu teama generată de exercitarea forţei, violenţei, sau a constrângerilor de tot felul. Sper totuşi ca această lipsă a Bunului Simţ la nivelul strazii să nu afecteze acel de minim care încă a rămas la nivelul familiei. Măcar acolo să se păstreze, să se conserve şi când are să vină iar momentul, să poată ieşi iarăşi pe stradă.

Tano