Crin, tot mai izolat în PNL

Liderul PNL Crin Antonescu pierde susținere în partidul său. Pe de o parte, gașca sa intimă de prezumtivi penali nu mai este înghițită în rândul liberalilor iar ultimele scandaluri au tras în jos scorul electoral al formațiunii. Pe de altă parte, Antonescu continuă să se certe cu figuri influente din PNL printre care fostul premier Călin Popescu Tăriceanu și Sorin Roșca Stănescu, dar și în trecut cu mai tot PNL Sector 1 și primarul Andrei Chiliman. Tot mai mulți liberali s-au săturat de asemenea de agenda personală a lui Crin de a ajunge la Cotroceni și de a înghiți orice abuz al partenerilor de la PSD. Nici măcar sondajele nu îi sunt favorabile, deoarece arată cifre în scădere. Deși la nivel declarativ Ponta spune că Antonescu va fi candidatul USL la prezidențiale, pesediștii pregătesc câteva nume proprii și iau în calcul sprijinul pentru primarul așa-zis independent, Sorin Oprescu. Mai mult, premierul Ponta a declarat ieri că are consultări ocazionale cu predecesorii săi cum ar fi Călin Popescu Tăriceanu. Timpul nu pare să mai aibă răbdare cu Antonescu care se vede astfel tot mai izolat în propriul partid, dar și strâns cu ușa de partenerii politici ocazional cu sprijinul cărora speră să devină locatar la Cotroceni. Disputa cu Tăriceanu a continuat și ieri. Acesta a declarat ieri în replică la afirmaţiile actualului lider al liberalilor, Crin Antonescu, că PNL nu merge într-o direcție bună. "Vreau să mă refer în principal la problema pe care eu am pus-o legată de agendele PNL - agenda susţinerii candidaturii lui Antonescu şi agenda PNL. Cred că nu greşesc atunci când spun că PNL trebuie să aibă şi propria lui agendă", a replicat Tăriceanu. El a precizat că lipsa unei preocupări pentru teme referitoare la politicile sociale şi economice a condus la scăderea în sondaje atât a PNL, cât şi a liderilor din conducerea PNL.

Opinie colectivă în creștere

El a mai spus că nu este vorba doar de o părere personală, ci mai degrabă de una colectivă împărtășită și de către alți colegi. "Părerea mea este că acei care consideră că PNL a avut o agendă suficient de bine umplută cu subiectele de preocupare pentru cetăţeni la nivelul politicilor sociale şi economice se înşeală. Punctul meu de vedere, care este împărtăşit şi de alţi colegi, este că lipsa acestei procupări a dus la scăderea atât a PNL în sondaje, cât şi a celorlalţi lideri din conducerea partidului", a adăugat Tăriceanu. Nici subiectul scandalurilor de la Transporturi, nu a fost ocolit. El a afirmat că nivelul conducerii PNL există "o încordare", "un stres" legate de această situație şi a admis că această situaţie a creat o problemă de imagine partidului. El a mai arătat că proiectul prin care Crin Antonescu va candida la şefia statului cu sprijinul PSD reprezintă singurul cu care Antonescu poate să ajungă preşedinte al României. Recent, Crin Antonescu s-a certat și cu fostul său consilier Sorin Roșca Stănescu, un partener activ pe partea de susținere mediatică și propagandă. Mai mult, acest l-a jignit și l-a făcut „prost” iar orgoliul lui Stănescu va ieși mai devreme sau mai târziu la rampă pentru a-l lovi pe vremelnicul la șefia PNL, Crin Antonescu. Nici din partea PSD-ului nu are prea mult ajutor. Chiar ieri, Ponta a afirmat că este de acord că el face treaba pentru mulți miniștri liberali din guvernul său. "Eu mă sfătuiesc de obicei cu trei foşti prim-miniştri: Isărescu, Năstase şi Tăriceanu, pe care îi apreciez şi ca oameni şi, în primul rând, experienţa lor pozitivă. În vremea guvernelor celor trei, România a mers în direcţia bună aşa încât toate lucrurile pe care le spune unul dintre cei trei, inclusiv ce a spus domnul Tăriceanu, iau foarte în serios, în mare parte aşa se şi întâmplă, şi nu am decât să învăţ de la cei trei foşti buni prim-miniştri ai României, să încerc şi eu să fiu un prim-ministru bun", a spus Ponta. Cu o astfel de atmosferă se înconjoară Crin Antonescu care are toate șansele să piardă teren în PNL și să nu mai ajungă până la prezidențialele de la finele anului viitor.
http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013082990348/Politic/Crin-tot-mai-izolat-in-PNL.html

Prezidenţiabilul, ca şi soldatul, n-are viaţă personală! Dacă nu l-a citit sau nu l-a înţeles pe Nichita Stănescu, care scria asta despre poeţi, Crin Antonescu ar fi trebuit să priceapă atîta lucru cînd a făcut pe suplinitorul la Cotroceni. În vara asta Antonescu s-a dat dispărut, ca la alba-neagra, lăsîndu-l pe Băsescu să joace nestingherit bidineaua şi geamparalele pe unde l-a dus elicopterul, iar cînd, în sfîrşit, s-a întors de pe unde a fost, prezidenţiabilul s-a supărat pe presă că l-a întrebat de treburile ţării. Dar despre ce era să-l întrebe, despre preţurile din staţiunile de vacanţă?

Că ANI şi DNA lucrează pe alese am observat şi fără s-o spună Crin Antonescu, dar cînd ştii asta, le mai ajuţi şi tu, cu Fenechiu şi cu Silaghi? Sau cu Nini Săpunaru, încît să-ţi spună şi Ponta să mai tragi o dată? Ca unul care are motive să se teamă că PSD-ul ar putea sprijini vreun independent la prezidenţiale sau chiar să-şi pună candidat propriu pentru Cotroceni, Crin ar fi trebuit să muncească la imaginea lui în vara asta, nu să-şi construiască tronuri prezidenţiale de nisip pe unde s-o fi dus.

Antonescu o fi avînd dreptate că Băsescu se ţine de fitile populiste, dar nu Băsescu l-a obligat să defileze cu Fenechiu şi cu Silaghi, nu Băsescu l-a pus să se înconjoare cu inşi aflaţi în lucru sau pe listele de aşteptare ale procurorilor de la DNA, dînd astfel impresia că în PNL n-ar fi şi ministeriabili nepătaţi. Că Antonescu s-o fi îndatorat la cine nu trebuie, asta nu e doar problema lui ca şef de partid. Îl trage în jos şi ca prezidenţiabil, chiar dacă pe el n-au cu ce-l agăţa procurorii de la DNA sau oamenii lui Horia Georgescu de la ANI.

Dacă-l acuzi pe Băsescu că a păstorit corupţia şi pe apropiaţii lui că s-au ţinut de afaceri necurate, nu scoţi în faţă tipi care să-l ajute pe Băsescu să pozeze în fiul dreptăţii şi pe Elena Udrea să uite de protejatele ei care-şi aşteaptă – cam de mult! – rîndul la DNA. Şi nu-i obligi astfel şi pe susţinătorii tăi să spună că eşti băiat bun, dar te strică anturajul.

Crin Antonescu o fi avînd dreptate să-şi închipuie că Băsescu aleargă degeaba de unul singur pe stadionul puterii, fiindcă nu-l mai aşteaptă nimic la sosire.

Dar asta nu înseamnă că el, ca prezidenţiabil anunţat, îşi poate îngădui să iasă de pe pistă, fiindcă are alte treburi. N-o fi el în competiţie cu Băsescu, căruia îi sfîrîie călcîiele pentru Eba şi pentru Mişcarea Populară, dar chiar nu-şi dă seama Crin Antonescu că Băsescu face ture şi ca să arate că el trage chiulul de la încălzire şi că victoria după care aleargă marinarul ajuns la sfîrşitul cartului său prezidenţial e ca el să nu ajungă la Cotroceni? Dacă nu e în stare să facă pe prezidenţiabilul, Antonescu ar trebui să-şi angajeze o sosie, cum fac preşedinţii, ca să-şi vadă liniştit de viaţa lui personală.
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/crin-antonescu-trebuie-sa-si-ia-o-sosie-ca-prezidentiabil-97142.html

“PNL-ul nu a susținut guvernul pentru că ne tremură chiloțeii că PSD n-o să ne mai susțină la prezidențiale”. Comentariul e la mintea cocoșului: ba da. Fix de aia l-ați susținut, fraierilor!Crin Antonescu este într-o stare de semitrezie mai periculoasă decât somnul. Dacă dormea pur și simplu în ultimii patru ani, ar fi avut șanse mari ca toamna viitoare să fie președinte. Din păcate pentru domnia sa, Crin Antonescu n-a dormit decât trei sferturi din timp. Dar acel sfert a fost suficient atât pentru autodistrugerea sa, ca personaj politic, cât și pentru distrugerea unui partid pe care naivii l-au privit multă vreme ca fiind ultima speranță a dreptei veritabile românești.Semitrezia se caracterizează printr-o convocare incompletă a simțurilor și a rațiunii. Președintele PNL pare treaz, dar are o bună bucată din creier amorțită. Un bun orator se caracterizează și printr-o logică desăvârșită, dublată de o coerență și-o constanță a mesajului. Crin Antonescu vorbește bine, dar nu e un bun orator. Pentru că e prea adormit ca să-și dea seama ce se petrece în jurul lui. Îi spune toată lumea că n-o să fie niciodată președinte. I-o spun până și colegi din PNL, i-o spune chiar PSD-ul, i-o spun cu toții, în afară de Ponta, de fapt. Faptul că Ponta se lasă terfelit fără să răspundă cu aceeași monedă și mereu e mieros când vorbește despre ”prietenul” Crin ar fi făcut-o să intre la bănuieli până și pe secretara lui Liviu Dragnea (am căutat un model de naivitate în politică, nu știu dacă mi-a ieșit). Singur Crin nu și-a dat seama că e luat de prost. Între timp, însă, a dat din fleancă precum o cumătră ieșită la poartă să-și cheme gâștele, uitând că gâștele nu au fost niciodată ale ei. Vecina mai bogată și mai șmecheră i le dăduse doar să le plimbe, când și când, cu promisiunea nescrisă că, cândva, va trece gâștele pe numele vecinei sărace dar muncitoare.Cu fiecare vorbuliță aruncată, Crin a mai coborât cu 0,0001% în sondaje. Și a vorbit mult. Nu, Crin nu e un bun orator. E doar un bun trăncănitor. Și peste ani va înnebuni, cel mai probabil, și va invoca la nesfârșit furăciunile care l-au împiedicat să ajungă la Cotroceni în interminabile emisiuni de monden (că la alea politice nu va mai avea acces). Da, Crin va ajunge un fel de Vadim. Doar că un Vadim care-o să știe mult mai puțină istorie.

Tot ce se întâmplă în prezent în politica românească are legătură cu un singur lucru: cine va fi următorul preşedinte. Dacă mai exista vreo incertitudine că lupta de anul viitor pentru Cotroceni se află la rădăcina tuturor conflictelor politice la care asistăm de o vreme încoace, începând cu spargerea PDL şi terminând cu ruperea USL, dar şi a anumitor componente manipulatoare ale protestelor de stradă, începând cu Oltchim şi continuând cu Roşia Montană, ea a fost spulberată vineri.

Preşedintele a sesizat Curtea Constituţională privind modificările aduse legii referendumului, prin care pragul de prezenţă necesar validării a fost coborât la 30%. Ceea ce înseamnă, după cum a recunoscut-o chiar Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, că proiectul de modificare a Constituţiei moşit de Crin Antonescu nu mai are nici o şansă de a deveni realitate înainte de alegerile prezidenţiale.

Consecinţa: viitorul preşedinte va moşteni toate pârghiile de putere pregătite pentru Ion Iliescu şi perfecţionate de Traian Băsescu. De aici şi duritatea încleştării pentru cucerirea a ceea ce va continua să fie cea mai importantă funcţie în stat. Încleştare care se simte deja în toate mişcările tectonice la care asistăm şi care contrapune, în principal, două centre de putere a căror rivalitate durează de multă vreme, fiind născută din modul original în care Ceauşescu a aplicat strategia divide et impera pentru a-şi subjuga total aparatul de stat.

Cine va reuşi să-şi impună alesul în fotoliul de la Cotroceni va controla nu doar direcţia strategică a ţării (punct asupra căruia cele două tabere au dezacorduri, totuşi, minore), cât mai ales cine va domina scena politică şi economică pentru mulţi ani de-acum încolo.

Centrul de putere cel mai bine plasat în acest moment îl susţine ca principal favorit pe Victor Ponta. Cu o probabilitate destul de mare, acesta va fi candidatul PSD la prezidenţiale, şi nu Sorin Oprescu, cu toate că, pentru siguranţă, protestele de stradă îi vizează pe amândoi. Împotriva primului demonstrează opozanţii proiectului Roşia Montană, în timp ce împotriva lui Oprescu s-au mobilizat bicicliştii nemulţumiţi, pe bună dreptate, că nu li se creează condiţii civilizate de trafic.

Al doilea centru de putere, care stă bine la capitolul financiar, dar prost la controlul instituţional după căderea Guvernului Ungureanu, joacă la mai multe capete. Mizează atât pe unii candidaţi ai dreptei, cât şi pe Crin Antonescu.

Aşa se explică nonşalanţa cu care acesta a ieşit la atac împotriva lui Ponta, dar mai ales a „familiei PSD“, după cum a numit-o el, cu referire directă la Ilie Sârbu şi Ioan Rus. Liderul PNL are promisiuni că spatele îi este asigurat şi că va fi susţinut chiar şi după ruperea USL. În acest context, „împăcarea“ subită cu Ponta, după câteva zile de atacuri dure, nu reprezintă altceva decât o temporizare.

Ea a fost iniţiată de liderul PSD şi acceptată de Antonescu din motive tactice. Ambii au decis, de fapt, să amâne inevitabilul deoarece au realizat că riscurile unei rupturi totale acum sunt mai mari decât beneficiile.

Social-democraţii cred că un cocktail de proteste masive de stradă, instabilitate politică accentuată şi frământări interne, ca urmare a preconizatei trimiteri în judecată a lui Liviu Dragnea, le-ar da mai multe dureri de cap decât pot duce în acest moment. Cuplate, tensiunile din stradă, cele din Parlament, determinate de negocierile pentru formarea unei noi majorităţi, şi cele din partid ar putea crea un context în care situaţia să le scape din mâini.

Antonescu, pe de altă parte, freamătă de nerăbdare să redevină opozant. Din perspectiva singurului lucru care îl interesează cu adevărat, candidatura sa la preşedinţie, ruperea USL şi ieşirea PNL de la guvernare îi vin mănuşă.

În primul rând pentru că nu va mai trebui să răspundă la toate acuzaţiile de incompetenţă şi corupţie care i se aduc, ca părtaş la guvernare. În al doilea rând, pentru că destrămarea Uniunii Social Liberale îi va da libertatea să-l atace fără oprelişti pe Ponta şi PSD-ul, principalii săi adversari.

Antonescu a înflorit în perioada în care putea să vorbească doar despre cât de proşti şi ticăloşi sunt alţii şi s-a ofilit atunci când, ajuns la putere, s-a văzut că nu este cu nimic mai bun decât cei pe care îi desfiinţa când era în opoziţie. Ajuns la 18% cotă de încredere, liderul PNL ştie că nu are altă şansă de a reveni pe un trend ascendent decât dacă pozează din nou în lupul moralist, oripilat de data aceasta de grozăviile pe care le comit Ponta şi PSD-ul.

Motivul pentru care îşi ţine nerăbdarea în frâu este însă unul foarte puternic. Ştie că, în clipa în care PNL va fi scos de la guvernare, pentru el începe războiul cu propriul partid. O dată decuplaţi de la rezervoarele cu bani murdari ale guvernării, chiar şi prietenii săi din PNL vor încerca să îl vândă pentru a se asigura că prind un loc la următoarea împărţeală.

Vizibil iritat că unii foşti lăudători şi sponsori au mirosit deja vântul schimbării şi au trecut de partea „duşmanului“, Antonescu ştie că este în avantajul său să împingă cât mai târziu momentul răfuielii cu propriul partid.

Dacă PNL este scos acum de la guvernare, nu va mai avea nimic să ofere partidului şi va lăsa celor ce îl vor debarcat suficient timp pentru a propune un alt candidat liberal la prezidenţiale. Dacă amână confruntarea, liberalii s-ar putea să constate că este prea târziu pentru a găsi o alternativă realistă la Antonescu şi să se resemneze cu acesta.

Liderul PNL este între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, prudenţa îl obligă să ia în considerare calculul de mai sus. Pe de alta, ştie şi că fiecare zi în plus pe care o petrece alături de Ponta îi retează din şansele de a mai poza vreodată, cât de cât convingător, în adversarul acestuia. Soluţia lui este una care frizează disperarea.

Deşi la putere – şi ce mai putere, 70% din Parlament! –, Antonescu încearcă încă de pe acum să se poziţioneze drept candidatul antisistem. Aşa se explică graba lui de a câştiga capital de pe urma protestelor anti-Roşia Montană.

Matematica pe care se bazează ar suna cam aşa. La ultimele trei runde de alegeri prezidenţiale s-au prezentat la vot între 10 şi 11 milioane de cetăţeni. Ceea ce înseamnă că şi în 2014 este de aşteptat să voteze în jur de trei milioane de cetăţeni în plus faţă de parlamentarele din 2012, când s-au înregistrat 7,7 milioane de alegători.

Având în vedere că Ponta va lua, potrivit sondajelor, grosul celor 4,4 milioane de voturi pe care USL-iştii le-au primit anul trecut la parlamentare, singura şansă pe care o are Antonescu este să îşi atragă sprijinul a cât mai mulţi dintre aceşti trei milioane de români care nu şi-au spus cuvântul la ultimele alegeri, dar o vor face anul viitor. În final, ei ar putea decide cine va fi succesorul lui Traian Băsescu.

Cei trei milioane de cetăţeni care cred că doar alegerea şefului statului merită efortul de a ieşi din casă pentru a merge la urne nu sunt doar ţinta lui Antonescu, ci şi cea a potenţialului candidat al dreptei, indiferent cine va fi acesta sau aceasta. Oricât de bine va reuşi să îşi securizeze sprijinul votanţilor tradiţionali de dreapta, nu va putea să-i înfrângă pe Ponta şi Antonescu fără sprijinul unui număr consistent de români care nu au considerat anul trecut, în decembrie, că PDL, Forţa Civică, PNŢ-CD sau Noua Republică merită votul lor.

Din păcate pentru cei ce aspiră să câştige lupta de anul viitor cu sprijinul partidelor şi al mişcărilor grupate în jurul lui Traian Băsescu, strategia lui Antonescu în privinţa proiectului Roşia Montană îi oferă un avantaj important în cursa pentru voturile celor trei milioane de „indecişi“. Iată de ce.

România a avut la ultimele alegeri parlamentare 11 milioane de absenţi de la vot. Dintre ei, după cum spuneam, potrivit statisticilor, aproximativ trei milioane îşi vor abandona comoditatea anul viitor şi vor veni să-şi exprime opţiunea pentru viitorul preşedinte. Determinant pentru rezultatul alegerilor va fi profilul dominant al celor trei milioane de români, mai precis ce anume, concret, îi va face să-şi abandoneze pasivitatea.

În 1996 a fost nevoia disperată de a pune capăt dinastiei prezidenţiale comuniste. În 2000 a fost obligaţia de a împiedica un extremist descreierat să ajungă preşedinte. În 2004 a fost revolta faţă de un sistem mafiot care ameninţa să ne blocheze intrarea în Uniunea Europeană. În 2009 a fost dorinţa de a lăsa un preşedinte care începuse unele lucruri bune să le ducă până la capăt. Ce se va dovedi determinant în 2014?

Dorinţa electoratului PSD-ist de a-i da şi mai multă putere lui Victor Ponta, pe care îl creditează cu o inexplicabil de ridicată cotă de popularitate, deşi performanţa sa în fruntea Guvernului este mediocră? Dorinţa cetăţenilor care l-au ales de două ori pe Traian Băsescu preşedinte şi l-au salvat de două ori de la demitere ca în locul său să vină cel recomandat de el? Revolta faţă de „sistem“? Ura împotriva străinilor care ne colonizează pentru a ne prădui ţara? Iubirea faţă de natură?

Totul depinde de cum îşi vor mobiliza simpatizanţii Victor Ponta, candidatul dreptei, şi Crin Antonescu. Avantajul ultimului, în special faţă de candidatul dreptei, este că strada e deja mobilizată pe ultimele trei teme enumerate mai sus şi pe care el este dispus să le îmbrăţişeze cu patimă demagogică. Ceea ce înseamnă că sigur cel puţin o parte din cei trei milioane de români „indecişi“ vor fi cei sensibilizaţi deja în urma protestelor anti-Roşia Montană.

Singura întrebare care mai rămâne este cât de mare va fi procentul celor ce vor vota la preşedinţie ca protest faţă de controversatul proiect minier şi faţă de „colonizarea“ ţării de către vestici. Iar răspunsul depinde de durata şi de amploarea protestelor. Cu cât ele cresc şi ţin mai mult, cu atât Antonescu va câştiga mai multe puncte, nu în defavoarea lui Ponta, care va merge pe retorica proletară a locurilor de muncă, ci a candidatului dreptei.

Pentru că blocarea arenei publice cu propagandă politică pseudo-ecologistă, anticapitalistă, antioccidentală nu înseamnă altceva decât blocarea dezbaterilor autentice despre influenţa nefastă a SISTEMULUI în ansamblul său. Roşia Montană este o picătură în oceanul corupţiei de stat şi un pretext perfect de diversiune pentru toţi cei ce nu vor să dea explicaţii despre propria implicare în marile reţele mafiote care amanetează viitorul ţării.

Crin Antonescu are toate motivele să vrea ca la televizor să se vorbească nonstop despre mineritul pe bază de cianuri, şi nu despre forajele în banii publici întreprinse de armata de penali pe care a plasat-o cu mâinile lui în Parlament şi în Guvern. Are toate motivele să se vorbească nonstop despre colonizarea României de către occidentali, dar nu despre cum a transformat el PNL în colonia lui Voiculescu şi a altor moguli. Are toate motivele să se vorbească nonstop despre protejarea naturii, dar nu despre ce îl determină pe el să demoleze la fiecare ieşire publică credibilitatea singurelor instituţii care protejează cetăţenii de cei ce l-au cumpărat la kilogram.

Din nefericire, după cum se poartă până acum, candidatul/candidaţii dreptei vor fi carne de tun în bătălia de anul viitor. Absenţi total din dezbaterea despre Roşia Montană, incapabili să articuleze un discurs credibil în favoarea unei soluţii constructive, fără replică atunci când Antonescu îi acuză chiar şi de lucrurile de care se face el vinovat, aşteptând parcă în continuare de la Traian Băsescu să facă totul, să candideze şi în locul lor dacă s-ar putea, nu realizează că riscă să rămână pentru totdeauna în afara jocului.

Da, oamenii de bună-credinţă nu îi vor ierta lui Antonescu încercările repetate de demolare a statului de drept şi de distrugere a parteneriatelor noastre strategice, însă cei ce bagă bani într-un contracandidat cu şanse reale de a-l învinge pe Ponta – al doilea centru de putere – nu vor ţine cont de asta. Dacă va sta mai bine în sondaje, în el se vor investi majoritatea resurselor, iar lor nu le vor rămâne decât firimiturile.

Instinctul de supravieţuire al celor ce încearcă să împiedice alegerea lui Ponta ca preşedinte, frica de ce îi aşteaptă dacă susţinătorii acestuia vor deţine toate pârghiile puterii, aşa cum nu a mai avut nimeni din 1996 încoace, îi va face să încerce imposibilul. Adică să vopsească un antioccidental convins ca Antonescu în prieten al Americii şi Europei, în democrat şi reformist, mai degrabă decât să parieze pe un cal mort.

Ceea ce ar echivala cu o catastrofă. În cea mai importantă bătălie politică a ultimilor zece ani, milioane de români care aşteaptă de ani buni ca succesorul lui Traian Băsescu să facă tot ceea ce acesta nu a reuşit, să marcheze ruperea definitivă de trecutul neocomunist, ar rămâne fără reprezentant.
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/strategia-disperarii-antonescu-candidatul-antisistem-313206.html

Dl. Crin Antonescu pare că s-a resemnat cu ideea că prezidenţialele de anul viitor n-or să-l mai prindă în USL. Îi trânteşte uşa în nas, cu atâta perseverenţă, lui Victor Ponta, doar-doar l-o apuca cineva de guler şi-l împinge pe scări. Cum s-ar explica altfel faptul că dl. Antonescu a intrat, în ultima vreme, într-o agitaţie bezmetică, nefirească pentru un singur candidat înscris în cursa pentru Cotroceni, domnia sa?

Liderul PNL s-a convins că PSD nu-l înghite şi nici măcar sondajele de casă nu-l mai liniştesc. Dacă în urmă cu un an se instalase în fruntea clasamentului politic, după ce euforia suspendării lui Traian Băsescu şi alegerile parlamentare au trecut, procentele sale au început să se piardă în curtea PSD-ului lui Victor Ponta care domină agenda din poziţia de forţă de la Palatul Victoria. Aripa liberală a USL a fost ignorată constant - bani, funcţii la nivel central şi local - în vreme ce PSD şi-a întărit constant influenţa şi revendică acum, cel puţin la nivel informal, şi Palatul Cotroceni.

Nu întâmplător dl. Antonescu s-a proclamat ”lider al opoziţiei”. Preluând modelul PDL din timpul guvernării Alianţei DA, prin fiecare mutare pe care o face, şeful PNL se cere afară din USL. Un joc electoral calculat. Dl. Antonescu şi-a început ofensiva într-o perioadă de slăbiciune a guvernării şi în momentul în care PSD nu îşi permite să-şi facă o altă majoritate în parlament. Pentru a nu avea emoţii, pentru o restructurare guvernamentală social-democraţii ar trebui să aibă de partea lor, în bloc, parlamentarii UDMR, PPDD şi ai minorităţilor, cel puţin. Un blitz-krieg în USL ar plasa PSD pe un teren instabil, reintroducându-l în jocul de putere pe Traian Băsescu.

Până la regruparea forţelor va mai trece timp. În plus, nu urmează nici o perioadă tocmai roz pentru guvernul lui Ponta. Încasările bugetare, cu aproape 30 la sută mai mici decât cele estimate, vor impune o regândire a strategiei guvernamentale care implică însă şi costuri electorale. Iar dl. Antonescu va încerca să capitalizeze cât se poate de mult.

În aceste condiţii, ultimatumul dat de Liviu Dragnea PNL-ului are toate şansele să rămână o etapă de parcurs. Cel mai probabil, după o furtună a declaraţiilor, Crin Antonescu şi Victor Ponta vor decreta din nou, cu jumătate de gură, unitatea USL, în aşteptarea unui moment mai potrivit pentru a-şi declara ”nepotrivirea de caracter”.

http://www.gandul.info/puterea-gandului/pe-cine-mai-pacaleste-dl-antonescu-11408789

Vlad Moisescu si Andrei Chiliman repun pe sine PNTCD-ul, cu intentia declarata de a-l asmuti contra PNL-ului condus de Crin Antonescu.

Proaspat inscris in PNTCD, Vlad Moisescu nu uita si nu iarta ”grupul infractional” instalat in fruntea PNL
Odata ales in functia de prim-vicepresedintele al PNTCD, Vlad Moisescu a acuzat lipsa de principii si de valori de care dau dovada cei mai multi ”actori politici” si transformarea partidelor in ”simple asocieri de gasti, ori de grupuri organizate in stil mafiot”. Iar pentru exemplificare, Moisescu a folosit PNL, partid pe care il cunoaste foarte bine din interior: ”Armata rosie a PSD-ului are astazi tara la dispozitie, cu largul concurs al unui grup incompetent si uneori infractional organizat, intitulat «Conducerea PNL»”. In context, Vlad Moisescu a pus tot pe seama ”ofertei jalnice” a marilor partide si a razboaielor duse de ”gastile” politice si refuzul romanilor de a se implica in politica. In replica, noul lider PNTCD promite transformarea partidului condus pe vremuri de Corneliu Coposu intr-o formatiune politica ”deschisa si onesta”. Desi nu s-a inscris si el in PNTCD, Andrei Chiliman si-a oferit taranistilor tot sprijinul posibil. Motivul invocat: desi, in decembrie 1989, a ales PNL, Chiliman face parte dintr-o familie de taranisti si considera ca este de datoria sa sa contribuie la renasterea PNTCD, despre care spune ca a ramas ”singurul partid istoric din Romania” dupa ce PNL ”prin conducerea pe care o are, si-a pierdut vocatia istorica, a renuntat la traditia lui, la valori si principii”.

Pavelescu s-a saturat de presedinte, vrea rege

Reales presedinte al PNTCD (a candidat singur pentru aceasta functie), Aurelian Pavelescu a anuntat ca prioritatea PNTCD este schimbarea formei de guvernamant din republica in monarhie. “Ca proiect politic, ne propunem revenirea la monarhia constitutionala ca forma de guvernamant. In aces sens, vom cere un referendum national prin care poporul sa se pronunte. Asta ar insemna revenirea la normalitate”, a decretat Pavelescu, in calitate de lider reconfirmat al taranistilor.

Președintele PNL Crin Antonescu a afirmat că este îngrijorat și preocupat de faptul că PSD s-ar putea să nu îl sprijine la prezidențialele din 2014, așa cum social-democrații s-au angajat la crearea USL.

"Eu sunt preocupat, când mai încrezător, când mai îndoit, ca noi să avem puterea să respectăm angajamentele noastre până în 2016, cel puţin. Noi nu am făcut această înţelegere între noi şi între noi şi cetăţeni, cu cei care ne-au votat, ca să fie X premier şi Y preşedinte. Nu este o înţelegere făcută pentru cartea de muncă a lui Ponta şi a mea. Este o înţelegere făcută pentru ca România să o ia pe un alt curs. Sigur, pentru asta îmi trebuie majoritate parlamentară, îmi trebuie un prim-ministru, un preşedinte. Pentru că mi se formulează foarte explicit şi din ce în ce mai des şi din ce în ce mai apăsat, am teme de preocupare, de îngrijorare. Tot ce pot să vă asigur este că în ce mă priveşte pe mine şi pe colegii mei din PNL noi avem în continuare toată încrederea în acest proiect", a declarat Antonescu, ieri seară, la Antena 3, întrebat dacă are încredere că va fi candidatul USL la Preşedinţie.

Președintele PNL le-a amintit colegilor din alianță de susținerea acordată premierului Victor Ponta pentru a deveni prim-ministru.

"Nu vorbesc numai de susţinerea lui Victor Ponta ca să devină prim-ministru şi în timp ce este prim-ministru, vorbesc de toată disputa, de toată lupta pe electoratul nostru tradiţional pe care noi am dus-o, pe care nu le-am reproşat-o niciodată partenerilor. Eu nu am venit niciodată să povestesc, să-i transmit aşa domnului Geoană sau altui om politic cu vocaţie de sociolog sau altor sociologi consacraţi din PSD, să mă văicăresc: vai, dar ce greu îmi este mie să aduc alegători liberali să voteze inclusiv cu voi în această construcţie. Am făcut-o pentru că mi-am luat obligaţia şi am crezut că este bine", a mai spus Antonescu.


http://www.evz.ro/detalii/stiri/antonescu-ingrijorat-ca-nu-mai-beneficiaza-de-sprijinul-psd-la-prezidentiale-mi-se-formuleaza-din-ce-in-ce-mai-des-si-mai-explicit-1065600.html

Liderul PNL Crin Antonescu este nemulţumit în continuare de şovăiala de care dau dovadă lideri ai PSD când vine vorba de susţinerea candidaturii lui la prezidenţiale, reamintind că liberalii l-au susţinut pe Victor Ponta fără ezitare. Antonescu, prezent într-o emisiune la Antena 3 duminică seara, a susținut din nou că el nu vrea să devină președintele României pentru PSD, PNL sau pentru "aparatele lor de partid", deși are nevoie de acestea în alegeri, adăugând că ar trebui să se înțeleagă că un partid este "un mijloc de a face politică și nu un scop".

Întrebat la Antena 3 dacă este "încrezător" că va fi unicul candidat USL la Președinție, Antonescu a răspuns: "Eu sunt preocupat, când mai încrezător, când mai îndoit, ca noi să avem puterea să respectăm angajamentele noastre până în 2016, cel puțin. Noi nu am făcut această înțelegere între noi și între noi și cetățeni, cu cei care ne-au votat, ca să fie X premier și Y președinte. Nu este o înțelegere făcută pentru cartea de muncă a lui Ponta și a mea. Este o înțelegere făcută pentru ca România să o ia pe un alt curs. Sigur, pentru asta îmi trebuie majoritate parlamentară, îmi trebuie un prim-ministru, un președinte. Pentru că mi se formulează foarte explicit și din ce în ce mai des și din ce în ce mai apăsat, am teme de preocupare, de îngrijorare. Tot ce pot să vă asigur este că în ce mă privește pe mine și pe colegii mei din PNL noi avem în continuare toată încrederea în acest proiect".

Liderul PNL a ţinut să precizeze că, de la începutul formării USL și până în prezent, PNL și-a îndeplinit toate obligațiile față de partenerii săi și s-a implicat "total" în respectiva construcție.

"Nu vorbesc numai de susținerea lui Victor Ponta ca să devină prim-ministru și în timp ce este prim-ministru, vorbesc de toată disputa, de toată lupta pe electoratul nostru tradițional pe care noi am dus-o, pe care nu le-am reproșat-o niciodată partenerilor. Eu nu am venit niciodată să povestesc, să-i transmit așa domnului Geoană sau altui om politic cu vocație de sociolog sau altor sociologi consacrați din PSD, să mă văicăresc: vai, dar ce greu îmi este mie să aduc alegători liberali să voteze inclusiv cu voi în această construcție. Am făcut-o pentru că mi-am luat obligația și am crezut că este bine", a adăugat Antonescu.

Antonescu a mai afirmat că mecanismele de partid ale componentelor USL sunt importante în alegeri, dar asta nu înseamnă că trebuie să devii dependent de ele. El i-a amintit lui Victor Ponta şi "istoria recentă" a PSD.

"Știți de ce, între altele, eu sunt chiar un om de dreapta? Pentru că eu consider că este foarte important rolul liderilor pe lumea asta. Cu mașinăria asta enormă a PSD-ului s-a văzut că se pot pierde bătălii mari. S-a văzut că dacă nu au avut lideri potriviți, în momente potrivite, s-a făcut praf, s-a făcut un pic de fier vechi toată mașinăria asta. Cu mașinăria mai mică, dar hotărâtă a PNL, la fel. S-au pierdut alegeri. O spun fără falsă modestie, eu și Victor Ponta am reușit un lucru extraordinar: să facem aceste mașinării să și câștige. Să facem aceste mașinării să dea o perspectivă împreună României. Dar mașinăriile trebuie să înțeleagă, și obligația noastră ca lideri, dacă suntem lideri, președinți de partid, suntem prim-miniștri și mai vrem să fim și președinți de țară, să înțeleagă toți oamenii, inclusiv membrii noștri de partid, că un partid este un mijloc de a face politică și nu un scop", a afirmat Crin Antonescu.

Liderul PNL s-a arătat totodată de ultima replică a lui Ponta care îl viza direct. "Noi cu munca, alţii cu criticile", a spus Ponta zilele trecute, întrebat cum comentează unele declaraţii ale lui Antonescu care făceau referire la el.
http://www.cotidianul.ro/antonescu-avertisment-pentru-ponta-cu-masinaria-asta-a-psd-s-au-pierdut-alegeri-la-fel-cu-a-pnl-225787/

Presiunea pusă de Antonescu pe Ponta începe să își arate efectele iar premierul încearcă acum să arunce responsabilitatea unor noi strângeri de curea în urma negocierilor cu FMI pentru un nou împrumut pe umerii PNL. Fuga de răspundere a fost motivată ieri de către Ponta prin faptul că PNL trebuie să-și asume și el responsabilitatea guvernării. Ieri dimineață, în debutul şedinţei BPN al PSD, la care presa a avut acces, Ponta a spus că liberalul Daniel Chiţoiu conduce negocierile cu FMI şi, în consecinţă, el stabileşte dacă poate să dea bani sau dacă nu poate să dea bani. "Am considerat că e normal ca ministrul de Finanţe, vicepremier, să conducă aceste discuţii (cu FMI - n.r.) pentru că nu mai vreau să împărţim Guvernul între cei buni, care nu vor cu FMI, şi vor să se dea bani la toată lumea, şi cei răi, care nu vor să dea bani. Aşa că domnul Chiţoiu dacă poate dă bani, dacă nu poate nu dă bani. Dar povestea asta cu opoziţia de la putere cred că poate o trecem de data asta. E aşa uşor să vorbeşti la televizor după care să zici să dăm bani", a spus Ponta. Ulterior, premierul a declarat ieri după-amiază că Daniel Chiţoiu a primit mandat politic să finalizeze negocierile cu FMI în această seară. Negocierile nu au durat prea mult și ieri seară, la închiderea ediției, Chițoiu se afla la Palatul Victoria pentru a pentru a-i prezenta premierului Victor Ponta concluziile discuţiilor cu membrii delegaţiei FMI.

Capcana fundului în două luntri, opoziție la putere, se închide pentru Antonescu în scrânșnet de fiare ruginite. Poate de asta râde atât de nervos când vine vorba de candidatură. Un râs care parcă nu e al lui.
Cu mâna la gură sau zmucindu-și capul de parcă ar vrea să-și arunce în vânt fos­tele plete, râde. De propriile glumițe sau de ceva doar de el știut. Chestii ascunse muritorilor de rând. Chi­co­tește nervos cu buzele țu­guiate și bărbia împinsă în sus. Cunoașteți gestul. Râ­de nestăpânit, dar cu fe­reală, fără legătură cu su­biectul, încât ai senzația că e plecat în alte lumi mai relaxate. Gânduri me­teo­rice și vesel clincănitoare par să-i traverseze mintea și să nu-i dea pace. Le în­tâmpină cu zâmbete șmecherești, dar se su­pără dacă asistența vrea să le afle sen­sul. Când e ironic, devine serios. Se amu­ză de unul singur și nimeni nu știe de ce. O face pe furiș, chinuit, conștient poa­te că treaba nu-i în regulă. Îi lipsește râsul să­nătos, hohotitor, deschis și, mai ales, autoironia.
Una peste alta, Crin Antonescu râde în cele mai nepotrivite momente. Și râde tot mai des în ultima vreme. Tot mai de­contextualizat. Tot mai nervos. De ce oare? Ce-o ști el și noi nu? Sau, mai degrabă, invers. Să vedem. E clar că se pregătește pentru marea despărțire, mo­mentul în care va trebui să-și ia destinul în propriile mâini peneliste apropiindu-se cu pași repezi. În PSD lucrurile au intrat deja în linie dreaptă. Nu trebuie să fii ma­re analist sau să ai microfoane instalate în birourile „camarazilor“ că să înțelegi asta. Discursurile de la TV, mai ales cele aran­jate cu Gușă sau Gâdea, declarațiile la bo­tul calului sau din conferințele de presă ara­tă că Antonescu își calculează atent ie­șirea din combinația cu Ponta, care, nu-i așa, l-a „dezamăgit“. Își calculează mai ales, ce vis frumos!, recucerirea elec­to­ra­tului de dreapta și capitalizarea celui ne­mulțumit de USL. I-or fi explicat con­si­li­e­rii că singura lui șansă de a intra în turul doi al prezidențialelor asta este.
Treaba e însă complicată pentru că lu­cru­rile sunt în planuri diferite - două elec­torate cu vi­zi­uni, com­por­tamente, aș­teptări și re­vanșe diferite -, ceea ce îl obligă pe An­to­nescu la un joc la două ca­pete. Fără o parte a ele­c­toratului de dreapta, pro-Băsescu, PDL, sau de­za­mă­git de ambele și în căutare de alternativă, dar tra­di­țio­nal ostil PSD și mai nou USL, Antonescu se poate retrage la mă­năs­tire. Mai mizează, teoretic corect, pe ne­mul­țumiții de politica economică a gu­ver­nului și de eșecul promisiunilor electorale, doar că acesta este preponderent un elec­torat de stânga, parțial captiv PSD. Ăsta este motivul pentru care Antonescu lan­sează mesaje contradictorii, unele care vi­zează dreapta: „Ieșim de la guvernare da­că se umblă la cota unică“, „Ne opunem mă­ririlor de taxe“, „Este inacceptabil. Pri­mul ministru, prin atribuțiile cons­ti­tu­ționale, nu poate da indicații pro­cu­ro­rului general“ și altele care țintesc elec­toratul PSD: „Acordul cu FMI, un han­di­cap, o situație nefericită“, „Curtea Cons­tituțională a falsificat referendumul“. Me­lanjul devine însă aiuritor în anumite mo­mente: „Și Ceaușescu era de dreapta“. E un exemplu ridicol al eforturilor lui An­to­nescu de a-și reface imaginea de om de dreapta, dar și de a conserva pe cât se poate electoratul USL, eforturi necredibile pentru ambele părți. La asta s-o gândi, poa­te, Antonescu atunci când râde în timp ce vorbește Ponta?
Miza principală rămâne totuși dreapta, iar aici Antonescu are o mare problemă, de­rivată din greșelile făcute în ultimii ani. Practic, este într-o capcană din care are prea puține șanse să iasă, pentru că asta ar însemna negarea întregii politici pe ca­re a practicat-o. Punctul de cotitură pen­tru Antonescu a fost turul al doilea al ale­gerilor prezidențiale din 2009, când s-a poziționat de partea lui Geoană, încheind cu acesta un pact de susținere, în loc să ră­mână neutru. Atunci a renunțat dintr-un condei la electoratul tânăr pe care îl cu­ce­rise, dezamăgit și de Traian Băsescu, și de PSD, și de Mircea Geoană. E un electorat pe care l-a sacrificat pe altarul opor­tu­nis­mului și din lipsă de viziune politică. Pac­tul cu Antena 3 și fostul securist Dan Voi­culescu, a doua mare greșeală, a consfințit abdicarea de la valorile și principiile libe­rale, iar alianța ulterioară cu USL nu a fă­cut decât să mărească deziluzia. Ce a ur­mat în perioada suspendării și a inte­ri­matului la Cotroceni: atacul la justiție și statul de drept, la partenerii occidentali ai României, la valorile democratice și pozi­ționarea europeană a țării, a treia mare greșeală, l-au plasat iremediabil pe o anu­mită parte a baricadei. Poate Antonescu fa­ce uitate toate astea? Nu. În primul rând, e convins că a procedat corect, ar face la fel și a doua oară, ba mai rău, are o ură autentică și profundă pentru instituțiile „bă­siste“ care i-au barat drumul și care răz­bate și acum din multe declarații. Nu poate să se dezică de întreaga sa politică și, chiar dacă ar face-o, nu ar fi plauzibil. În al doilea rând, crede că prin coterii cu Blaga sau cu cine s-o nimeri își va aranja susținerea PDL, poate și a altora, iar elec­toratul de dreapta nu va avea încotro și va trebui să-l voteze. Altfel spus, că va be­ne­ficia de votul negativ împotriva PSD și a lui Ponta și în felul acesta va înșela elec­toratul fără prea mare efort. Acesta să fie motivul pentru care chicotește cu mâna la gură aiurea-n tramvai?
Pentru ambele electorate pe care le vâ­nea­ză, Antonescu trebuie să joace partitura opoziției. Ar trebui s-o joace din ce în ce mai agresiv și mai vehement, profitând de dezorganizarea și reacțiile întârziate ale PDL și restului partidelor din zona asta, pentru a se poziționa în timp util ca li­derul alternativă. Într-un fel, încearcă să revină în punctul lăsat liber în 2009. Nu-i reușește, eșecul este garantat. Dacă se bă­țoșește prea tare la Ponta și PSD, se va trezi dat afară din USL cu partid cu tot înainte de vreme, ceea ce pentru armata liberală conectată la banul și funcția pu­blică ar fi dezastru. Dacă nu o face, str­a­tegia de opozant se duce de râpă. De aici baletul: îl ciupește feciorelnic pe Ponta, dându-se „dezamăgit“, dar își exprimă în­crederea în el a doua zi, ridiculizează ar­mata furnicilor pesediste, dar mizează pe ea pentru strâns voturi la prezidențiale, mai pune bețe-n roate la câte-o lege sau asumare, dar pe șest achiesează și votează tot cam tot ce vrea PSD, vezi proiectul Ro­șia Montană și descentralizarea. Bate cu pumnul în masă, dar face cu ochiul. Mai departe nu îndrăznește să meargă nici într-o direcție, nici în cealaltă. Capcana fun­dului în două luntri, opoziție la putere, se închide în scrânșnet de fiare ruginite. Poate de asta râde atât de nervos când vine vorba de candidatură. Un râs care parcă nu e al lui. //De ce râde Antonescu
Capcana fundului în două luntri, opoziție la putere, se închide pentru Antonescu în scrânșnet de fiare ruginite. Poate de asta râde atât de nervos când vine vorba de candidatură. Un râs care parcă nu e al lui.

Cu mâna la gură sau zmucindu-și capul de parcă ar vrea să-și arunce în vânt fos­tele plete, râde. De propriile glumițe sau de ceva doar de el știut. Chestii ascunse muritorilor de rând. Chi­co­tește nervos cu buzele țu­guiate și bărbia împinsă în sus. Cunoașteți gestul. Râ­de nestăpânit, dar cu fe­reală, fără legătură cu su­biectul, încât ai senzația că e plecat în alte lumi mai relaxate. Gânduri me­teo­rice și vesel clincănitoare par să-i traverseze mintea și să nu-i dea pace. Le în­tâmpină cu zâmbete șmecherești, dar se su­pără dacă asistența vrea să le afle sen­sul. Când e ironic, devine serios. Se amu­ză de unul singur și nimeni nu știe de ce. O face pe furiș, chinuit, conștient poa­te că treaba nu-i în regulă. Îi lipsește râsul să­nătos, hohotitor, deschis și, mai ales, autoironia.
Una peste alta, Crin Antonescu râde în cele mai nepotrivite momente. Și râde tot mai des în ultima vreme. Tot mai de­contextualizat. Tot mai nervos. De ce oare? Ce-o ști el și noi nu? Sau, mai degrabă, invers. Să vedem. E clar că se pregătește pentru marea despărțire, mo­mentul în care va trebui să-și ia destinul în propriile mâini peneliste apropiindu-se cu pași repezi. În PSD lucrurile au intrat deja în linie dreaptă. Nu trebuie să fii ma­re analist sau să ai microfoane instalate în birourile „camarazilor“ că să înțelegi asta. Discursurile de la TV, mai ales cele aran­jate cu Gușă sau Gâdea, declarațiile la bo­tul calului sau din conferințele de presă ara­tă că Antonescu își calculează atent ie­șirea din combinația cu Ponta, care, nu-i așa, l-a „dezamăgit“. Își calculează mai ales, ce vis frumos!, recucerirea elec­to­ra­tului de dreapta și capitalizarea celui ne­mulțumit de USL. I-or fi explicat con­si­li­e­rii că singura lui șansă de a intra în turul doi al prezidențialelor asta este.
Treaba e însă complicată pentru că lu­cru­rile sunt în planuri diferite - două elec­torate cu vi­zi­uni, com­por­tamente, aș­teptări și re­vanșe diferite -, ceea ce îl obligă pe An­to­nescu la un joc la două ca­pete. Fără o parte a ele­c­toratului de dreapta, pro-Băsescu, PDL, sau de­za­mă­git de ambele și în căutare de alternativă, dar tra­di­țio­nal ostil PSD și mai nou USL, Antonescu se poate retrage la mă­năs­tire. Mai mizează, teoretic corect, pe ne­mul­țumiții de politica economică a gu­ver­nului și de eșecul promisiunilor electorale, doar că acesta este preponderent un elec­torat de stânga, parțial captiv PSD. Ăsta este motivul pentru care Antonescu lan­sează mesaje contradictorii, unele care vi­zează dreapta: „Ieșim de la guvernare da­că se umblă la cota unică“, „Ne opunem mă­ririlor de taxe“, „Este inacceptabil. Pri­mul ministru, prin atribuțiile cons­ti­tu­ționale, nu poate da indicații pro­cu­ro­rului general“ și altele care țintesc elec­toratul PSD: „Acordul cu FMI, un han­di­cap, o situație nefericită“, „Curtea Cons­tituțională a falsificat referendumul“. Me­lanjul devine însă aiuritor în anumite mo­mente: „Și Ceaușescu era de dreapta“. E un exemplu ridicol al eforturilor lui An­to­nescu de a-și reface imaginea de om de dreapta, dar și de a conserva pe cât se poate electoratul USL, eforturi necredibile pentru ambele părți. La asta s-o gândi, poa­te, Antonescu atunci când râde în timp ce vorbește Ponta?
Miza principală rămâne totuși dreapta, iar aici Antonescu are o mare problemă, de­rivată din greșelile făcute în ultimii ani. Practic, este într-o capcană din care are prea puține șanse să iasă, pentru că asta ar însemna negarea întregii politici pe ca­re a practicat-o. Punctul de cotitură pen­tru Antonescu a fost turul al doilea al ale­gerilor prezidențiale din 2009, când s-a poziționat de partea lui Geoană, încheind cu acesta un pact de susținere, în loc să ră­mână neutru. Atunci a renunțat dintr-un condei la electoratul tânăr pe care îl cu­ce­rise, dezamăgit și de Traian Băsescu, și de PSD, și de Mircea Geoană. E un electorat pe care l-a sacrificat pe altarul opor­tu­nis­mului și din lipsă de viziune politică. Pac­tul cu Antena 3 și fostul securist Dan Voi­culescu, a doua mare greșeală, a consfințit abdicarea de la valorile și principiile libe­rale, iar alianța ulterioară cu USL nu a fă­cut decât să mărească deziluzia. Ce a ur­mat în perioada suspendării și a inte­ri­matului la Cotroceni: atacul la justiție și statul de drept, la partenerii occidentali ai României, la valorile democratice și pozi­ționarea europeană a țării, a treia mare greșeală, l-au plasat iremediabil pe o anu­mită parte a baricadei. Poate Antonescu fa­ce uitate toate astea? Nu. În primul rând, e convins că a procedat corect, ar face la fel și a doua oară, ba mai rău, are o ură autentică și profundă pentru instituțiile „bă­siste“ care i-au barat drumul și care răz­bate și acum din multe declarații. Nu poate să se dezică de întreaga sa politică și, chiar dacă ar face-o, nu ar fi plauzibil. În al doilea rând, crede că prin coterii cu Blaga sau cu cine s-o nimeri își va aranja susținerea PDL, poate și a altora, iar elec­toratul de dreapta nu va avea încotro și va trebui să-l voteze. Altfel spus, că va be­ne­ficia de votul negativ împotriva PSD și a lui Ponta și în felul acesta va înșela elec­toratul fără prea mare efort. Acesta să fie motivul pentru care chicotește cu mâna la gură aiurea-n tramvai?
Pentru ambele electorate pe care le vâ­nea­ză, Antonescu trebuie să joace partitura opoziției. Ar trebui s-o joace din ce în ce mai agresiv și mai vehement, profitând de dezorganizarea și reacțiile întârziate ale PDL și restului partidelor din zona asta, pentru a se poziționa în timp util ca li­derul alternativă. Într-un fel, încearcă să revină în punctul lăsat liber în 2009. Nu-i reușește, eșecul este garantat. Dacă se bă­țoșește prea tare la Ponta și PSD, se va trezi dat afară din USL cu partid cu tot înainte de vreme, ceea ce pentru armata liberală conectată la banul și funcția pu­blică ar fi dezastru. Dacă nu o face, str­a­tegia de opozant se duce de râpă. De aici baletul: îl ciupește feciorelnic pe Ponta, dându-se „dezamăgit“, dar își exprimă în­crederea în el a doua zi, ridiculizează ar­mata furnicilor pesediste, dar mizează pe ea pentru strâns voturi la prezidențiale, mai pune bețe-n roate la câte-o lege sau asumare, dar pe șest achiesează și votează tot cam tot ce vrea PSD, vezi proiectul Ro­șia Montană și descentralizarea. Bate cu pumnul în masă, dar face cu ochiul. Mai departe nu îndrăznește să meargă nici într-o direcție, nici în cealaltă. Capcana fun­dului în două luntri, opoziție la putere, se închide în scrânșnet de fiare ruginite. Poate de asta râde atât de nervos când vine vorba de candidatură. Un râs care parcă nu e al lui. //

http://www.revista22.ro/articol.php?id=33149