® Crin, între a fi şi a nu fi

" Ce nu au reusit imperii au reusit o mana de dobitoci scoliti la Moscova "
„ Deoarece geniul trebuia sa poarte un nume , i s -a spus EMINESCU ”
Mihai Beltechi

Sâmbătă, 8 martie, când Victor Ponta a urcat pe scenă cu toată familia într-o secvenţă de cel mai pur stil electoral american şi când am auzit doamnele cum îl roagă să candideze la Preşedinţie, mi-am zis, gata, e clar! PSD-ul i-a călărit pe liberali, le-a luat de sub nas responsabilităţi bănoase (Energia, CNADR, autostrăzile) ca să-i enerveze la maximum şi să plece. Când i-am mai auzit că baronii din provincie îi cer şi ei acelaşi lucru, când am auzit-o şi pe Corina Creţu făcând aceeaşi pledoarie, nici că mi-am putut imagina altceva, mai ales că, tot săptămâna trecută, Bucureştii erau colindaţi de un zvon. Cică miercuri sau joi, cel târziu vineri, Victor Ponta s-ar fi întâlnit cu Gabi Oprea, cu Dragnea şi cu alţii din trupa lui şi ar fi luat decizii importante pentru perioada următoare. Ce decizii ar fi putut să ia în aşa fel încât sâmbătă, de 8 Martie, ca la o mare convenţie feminină a PSD-ului, să asistăm la un asemenea sensibil şi patetic demers de înscriere în cursa pentru Preşedinţie? Mai mult, corul rugilor a fost întregit şi de Daniel Constantin, preşedintele de scenă al Partidului Conservator, în fapt un simplu amplificator al lui Dan Voiculescu. La ce s-ar fi alăturat şi acesta unei regii de acest fel dacă în sânul PSD-ului şi în cercurile apropiate ale lui Victor Ponta nu s-ar fi luat act de planul unei candidaturi. În acelaşi timp, Victor Ponta a tot negat ca mai apoi să ezite şi să admită, tot sâmbătă, că, pe lângă alţii cu şanse, din partea PSD-ului ar putea încerca el sau Mircea Geoană. Ce să zici când la puţină vreme Liviu Dragnea să iasă şi să-i spulbere cu o singură declaraţie speranţele lui Mircea Geoană. Luni părea că apele s-au limpezit definitiv şi că intrăm în linie dreaptă cu desemnarea candidatului din partea PSD-PC-UNPR pentru Preşedinţie, mai ales că varianta Călin Popescu Tăriceanu era deja ca aruncată în coşul de scenarii abandonate. Şi totuşi, scenariul Victor Ponta candidat la prezidenţiale a suferit o adnotare importantă. Câteva ore mai târziu, Călin Popescu Tăriceanu avea să fie ales preşedintele Senatului României în locul unui extrem de dezamăgit Crin Antonescu. Ce înseamnă asta? Că o altă ipoteză de lucru sau un alt scenariu se pregăteşte de zor. În paralel cu împingerea lui Victor Ponta se lucrează şi la resuscitarea USL. Dacă un număr semnificativ de liberali îl urmează pe Tăriceanu, atunci acesta ar putea deveni candidatul PSD-PC-UNPR plus al ciotului de PNL pentru alegerile preşedinţiale din toamnă. Adică un soi de USL resuscitat, fără Crin Antonescu, care să susţină un alt om de dreapta în fruntea României. Ce interes ar avea Victor Ponta să susţină o asemenea variantă? De ce să renunţe el la visele sale pentru Cotroceni? Sau de ce să şi le amâne?

Nu-i exclus ca recenta pace făcută peste noapte cu Traian Băsescu să ne ajute şi ea să înţelegem evoluţia lucrurilor. Şi Traian Băsescu să fi fost ajutat să înţeleagă că nu e vremea potrivită să se joace de-a pusul tălpilor la stabilitatea din România. Şi, în acelaşi timp, Victor Ponta să fi aflat şi el pe cine ştie ce cărări că nu este vremea ca PSD-ul să pună mâna pe toată halca de putere din România. Şi pe Guvern, şi pe Parlament, şi pe Preşedinţie. Cu alte cuvinte, şi Victor Ponta pare să fi aflat că voinţa electoratului trebuie respectată şi că un pol de putere, adică Preşedinţia, ar trebui să ajungă în mâinile dreptei. Cu alte cuvinte, atunci când vorbea de refacerea USL-ului, de participarea liberalilor la guvernare, Victor Ponta nu se prefăcea şi nu minţea, cum am crezut aproape toţi. Pur şi simplu ştia ce are de făcut şi ce urmează să se petreacă în următoarele 3-4 mutări.

Ce poziţie ar avea Traian Băsescu faţă de un asemenea scenariu? L-ar susţine pe Crin Antonescu, împreună cu PDL şi cu Noul PDL? Probabil că scorul sondajelor legat de competiţia Tăriceanu-Antonescu ar putea să-l mute de partea unuia sau a celuilalt. După cum, Traian Băsescu ar putea încerca o apropiere de USL. Dacă ar renunţa pentru o vreme la Elena Udrea, USL-ul şi Victor Ponta n-ar avea nimic împotrivă. Ar şi negocia retragerea sa de la sfârşitul mandatului, dovedindu-se astfel un bun rulment al Axei Washington-Londra-Bucureşti taman pe malul Dâmboviţei.

Ce-ar însemna toate acestea? O veste proastă pentru Crin Antonescu. Demisia sa spectaculoasă din fruntea Senatului abia că a făcut loc unui scenariu care să-l coste toate eforturile de până acum. Dacă ipoteza noastră se confirmă, atunci Crin Antonescu ar trebui să-şi muşte buzele. S-a grăbit şi a luat o decizie pripită, fără să ştie că un echilibru de putere era în pregătire şi se afla chiar şi în vizorul tuturor celor cu care nu stătuse încă de vorbă.