Ponta, las-o jos ca macane! Nimeni nu poate promulga legi in locul presedintelui in exercitiu

Ce se intampla in ultimele zile este semnul ca Traian Basescu ramane si pentru alegerile prezidentiale din 2014 o miza la fel de importanta ca si in 2009.

Pe masura ce se apropie campaniile electorale, devine tot mai evident ca lupta pentru castigarea alegerilor se va duce tot in jurul lui Traian Basescu si ideilor derivate din ceea ce s-ar putea numi basescianism. Ar fi fost normal ca lupta pentru umplerea golului pe care il va lasa presedintele sa se dea intre candidatii care se pregatesc sa-i ia locul.

O iesire inspirata a lui Traian Basescu a facut ca toate discutiile si calculele, toate razboaiele si aliantele sa fie crosetate din nou in jurul sau, impotriva ramasitelor presedintelui. Victor Ponta se scuipa si se injura cu presedintele cu mai multa forta si energie decat pe vremuri, incat cineva de afara ar putea crede ca presedintele tocmai se pregateste pentru un nou mandat. Premierul si-a fixat in centrul temelor de discurs o singura tinta - Traian Basescu, omul care poate fi sursa tuturor relelor care au avut loc in Romania ultimilor 10 ani.

Dincolo de adevarul sau falsitatea acestei idei, reaprinderea luptei dintre premier si presedinte are ca prim efect tocmai ascunderea si diluarea faptului ca Ponta a preluat intocmai aproape toate temele si politicile promovate de Traian Basescu in ultimii ani. De la pastrarea masurilor de austeritate, in unele cazuri chiar extinderea lor, si prelungirea acordului cu FMI, in unele puncte in conditii mai umilitoare decat cele negociate de guvernele Boc sau MRU, pana la marile proiecte politice ale reorganizarii administrativ teritoriale si revizuirea Constitutiei.

In conditiile in care Traian Basescu a redevenit tinta principala a liderilor USL, nici nu mai trebuie sa mire ca si el profita din plin de taraboiul creat de eternii dusmani. Povestea cu pamantul cumparat de Ioana Basescu se incadreaza la fix in noua paradigma prezidentiala.

Pornind de la ideea ca oricum va fi acuzat si pentru cel mai neinsemnat motiv, presedintele a fortat nota cu un credit pe care toate calculele il indica a fi obtinut prin cu totul altfel de mijloace decat ar fi avut la dispozitie oricare alt muritor. De altfel, o simulare pe site-ul bancii de stat CEC ofera explicatia generala pentru toate intrebarile care ar fi putut fi puse despre acest caz:

Si la un venit de 100.000 lei pe luna, unui aplicant pentru un credit ipotecar pe 30 de ani nu i se acorda un imprumut mai mare de 2.800.000 de lei, adica aproximativ jumatate din suma pe care a obtinut fata tatei. Dar vanzarile anterioare ale fiicei, casa data cadou de primarul Traian persoanei fizice Basescu si interventia telefonica a presedintelui la ministrul Chitoiu pentru a-l pastra in functie pe directorul CEC, dupa ce Ioana luase deja creditul, sunt fapte cu care ne-am obisnuit.

A reaprinde astazi, la final de mandat problema suspendarii (a treia) sau a punerii sub acuzare de inalta tradare (macar o premiera) a unui presedinte care si-a anulat singur cele doua mandate de cate cinci ani - asa cum nu s-a ferit sa propuna eternul suspendac Dan Voiculescu - e semnul cel mai clar al saraciei ofertei pe care o avem pentru a inlocui 10 ani de non-politica, de deconstructie sociala si falimentare a unei economii pe care au ales sa o faca pres in fata investitiilor straine.

Pe de alta parte, lui V. Ponta ii covine sa il transforme pe T. Basescu in tinta eterna a discursului sau intrucat il ajuta sa isi ascunda esecul propriei guvernari si, in acelasi timp, anuleaza orice critica venita dinspre Cotroceni, pe principiul - presedintele nu face decat sa atace in loc sa raspunda pentru propriile fapte din trecut. Singurul ramas in offside in acest razboi general impotriva basescianismului este Crin Antonescu. Si nu pentru ca si-ar fi propus, ci pentru ca nicio tabara nu mai stie de unde sa il apuce.

In momentul in care juramantele de credinta din interiorul USL se masoara, iarasi, in voluptatea cu care iti declari ura fata de sistemul ticalosit al presedintelui, spectrul lui Traian Basescu e singurul care mai anima posibilii candidati reali.

Tot el este, oricum, si scuza pentru tot ce nu a reusit sa faca pana acum USL, cum invocarea sa tine loc si de program politic. Astfel incat, dupa doua mandate cu Basescu, cel mai probabil, vom avea castigator un program care isi va propune indreptarea si curatirea de basescianism. O perspectiva de un cinism fara margini, daca asta inseamna ca politica va functiona si dupa Basescu in limitele impuse de el in ultimii 10 ani.
http://www.ziare.com/basescu/presedinte/mostenirea-lui-traian-basescu-1268213

Acum aproape un an, Traian Basescu a inghitit ceea ce credea ca nu va inghiti vreodata si l-a nominalizat pe Ponta premier, facandu-si calculul ca, in acest caz, si-l poate face chiar prieten.

Presedintele nu calculase gresit. Cei doi copiloti ai USL incepusera sa se tachineze reciproc, conflictele in perspectiva devenisera previzibile, si era normal ca cel de al treilea sa procedeze, daca nu intelept, cel putin pragmatic, profitand de momentul ivit, atunci cand doi se cearta.

Victor Ponta a gresit, plusand

Iar pentru Traian Basescu, se arata o ocazie stralucita ca sa se repozitioneze in lumea politica, atat de ostila lui. Venea cu o mana intinsa spre cel care avea nevoie, ca de oxigen, de sprijinul cuiva, de sfatul si de buna lui experienta intr-ale politicii, exact ceea ce lui Ponta ii lipsea cu desavarsire. De altfel, ii lipseste si astazi.

Asa s-a nascut faimoasa intelegere de coabitare. Ponta a cuplat, jos palaria, dar s-a dovedit prea slab, ca sa nu se lase influentat de inveninatul Felix, de indusmanitii colegi din PSD - poate chiar de tata socru' - si de zeflemistul Crin Antonescu.

Ponta n-a inteles ca i se oferea o ocazie unica de tipul "salveaza-ma, ca sa te salvez" si a inceput sa cante, in mod neasteptat, pe partitura inveninantului, a indusmanitilor si a zeflemistului.

Pentru Traian Basescu trebuie sa fi fost un soc. Nu-i usor sa simti ca-ti musca cineva mana din care i-ai oferit de mancare. Dar a rabdat. Rabda pentru ca n-avea incotro. Victor Ponta s-a crezut castigator si a plusat, ca la poker.

Cand calci in gropi, te expui

Nu intru in amanunte care se cunosc. In principiu, a plusat mergand pe mana sintagmelor, epiteteleor, injuriilor si - hai sa le spun frumos - metaforelor fabricate de stipendiatii Antenelor Felix.

In micimea sufletului sau, Ponta a simtit ca, pe cat de badaranos se exprima la adresa presedintelui tarii, pe atat devine el mai important, mai aplaudat si mai inteligent, atunci cand se pronunta antibasist in fata insignifiantului Dragnea, a rubedeniei Sarbu si chiar a distinsei sale doamne de la Bruxelles.

Traian Basescu a inteles ca partida cu Ponta e pierduta si n-avea alta varianta decat sa incerce de randul acesta partida cu Crin, celalalt certaret din fruntea aliantei. Pentru un naiv, ar fi fost de necrezut ca Traian Basescu sa-l curteze pe cel care ii intorese spatele la o receptie oficiala. In politica insa nimic nu poate fi de necrezut, totul este posibil, daca apare prilejul.

Iar Victor Ponta stie destul de bine sa calce in gropi, ca sa-i dea prilejuri, berechet. Traian Basescu a ciulit urechile si trebuie sa-si fi frecat mainile, auzind cum il acuza Ponta ca a vandut interesele tarii la Bruxelles.

Planul A si planul B

Cui, la Bruxelles? Partenerilor nostri? Prietenilor nostri? Lui Barroso? Doamnei Merkel? Hai sa fim seriosi! Traian Basescu a pus problema magistral: ca sa fi vandut ceva cuiva, trebuie ca acel cineva sa fi cumparat. Altfel, nu e nici vanzare, nici cumparare.

Si, odata cu aceasta constatare, a dat drumul la contraatac: Ponta singur, fara Crin Antonescu, e un nimic. Daca la o adica, intr-un eventual tur doi, se unesc fortele dreptei, Ponta pierde.

Fireste, s-ar putea sa fie un simplu scenariu, un exercitiu de logica menit sa strecoare un fitil in inima lui Ponta. Totusi, pentru Crin Antonescu acesta ar putea fi un fel de plan B, valabil in cazul in care planul A esueaza, sau numai pentru situatia cand simte nevoia sa-i arate coltii lui Ponta, macar din cand in cand.

Dreapta faramitata

Dar s-ar putea sa fie mai mult decat un scenariu. Poate fi chiar un plan secret, pe care nimeni nu-l cunoaste. Retin faptul ca Basescu n-a vorbit de Crin, a vorbit foarte insistent de "reprezentantul dreptei". Fireste, nu exclude varianta ca intra Antonescu in turul doi cu Ponta, iar in cazul acesta dreapta faramitata ar fi dispusa sa-l sustina.

Dar exista si varianta ca in turul doi sa intre reprezentantul inca nedefinit al dreptei faramitate, in folosul caruia Traian Basescu pritoceste de pe acum o eventuala sustinere din partea PNL.

Nu e cazul sa i-o spuna acum, dar daca o fi sa iasa Antonescu pe locul al treilea, atunci tot el va trebui sa puna umarul cu intregul PNL, ca sa-l blocheze pe Ponta. Aceasta ar putea fi miza viitorului pact nescris intre Basescu si Antonescu.

Rationamentul ar fi perfect, daca dreapta faramitata ar avea, macar in pespectiva, vreun candidat. Nu-l are, iar faptul constituie calcaiul lui Ahile in toate socotelile domnului Basescu.

S-a declanșat o precampanie electorală de o ferocitate care amintește de prezidențialele din 2009 și de suspendarea din vara trecută. Totul pleacă de la zvârcolirile USL, care, în loc să stea cuminte pe mormanul celor 70% și să-și vadă de proasta guvernare și buna chivernisire a clientelei, caută să-și regleze echilibrul de forțe din interior și să rezolve dilema candidatului la prezidențiale.
Dacă USL nu ar avea de gând să se rupă, iar Antonescu ar rămâne răstignit pe cru­cea candidaturii, de ce atâta freamăt și zbu­cium, de ce nu trece zi fără câte-o scatoalcă, o declarație răz­boinică sau măcăr o în­țe­pătură în coaste? Și-ar fi luat Voiculescu „soluția imo­rală“ s-o gareze oficial la PSD, partidul care are șansele cele mai mari de a concentra întreaga putere, dând și viitorul președinte, dacă ruperea USL nu ar fi intrat în linie dreaptă? Mi­rosul Varanului în astfel de chestii este de necontestat, întotdeauna s-a aliat și a trădat doar cu și în beneficiul celui la care se află pâinea și cuțitul, in­di­ferent de coloratura politică a res­pec­ti­vului. Simte corect că steaua lui Crin e pe cale să apună, așa că bate palma cu Ponta, în speranța că arhiva ICE-Dunărea va fi re­secretizată, că procurorii care îi fac zile fripte vor fi trimiși cu delegare la Cuca Mă­căii, iar completele „negre“ de la ÎCCJ, adu­se pe calea cea dreaptă. Cine poate fa­ce asta? E simplu: PSD și Ponta, deci de bar­ca lor trebuie să se agațe, chiar dacă pe râu în jos vor pluti cadavrele foștilor prie­teni liberali, cei care i-au adus la pu­tere în 2013.Când USL se va rupe, Voiculescu nu va avea nicio milă pentru Antonescu și ca­marila, și bine face. Desigur, nu va fi pe­deapsa dreaptă și binemeritată pentru tră­darea valorilor liberale, alianța cu tur­nă­torul Felix și stânga fesenistă, ci probabil una incorectă, murdară, pe cu totul alte teme. Iar asta doar Antena 3, cu mij­loa­ce­le specifice - minciuna, falsul, mani­pu­la­rea -, o poate face, doar ea, cea spe­cia­li­zată în linșaje și ode deopotrivă, poate pe­depsi ca la carte PNL și pe Antonescu. Pro­babil așa vor înțelege și liberalii că toate au un preț atunci când te faci frate cu dracul și abdici de la minimele principii. Reevaluarea pe care Voiculescu i-o aplică acum lui Antonescu ar tre­bui să fie un aviz pentru alți amatori de acest sport. Nu știi niciodată când te pocnește în plină figură. Re­zultatul reevaluărilor făcute de Băsescu lui Ponta și Ni­țu, de exemplu, este un de­zastru, iar cea recentă a lui Antonescu are toate șansele să le surclaseze.
Dacă nu ar fi apetența PSD pentru puterea totală, dorința (legitimă) de a da președintele țării, neîn­cre­derea justificată în Antonescu, dublată de eșecul aproape sigur al revizuirii Cons­ti­tu­ției cu reducerea prerogativelor pre­zi­den­țiale, și neînțelegerile dintre baroni pe îm­părțeala bugetului și a contractelor cu statul, USL nu ar avea niciun motiv să se ru­pă. Aici, Băsescu are dreptate. Cu ma­și­năria social-democrată în spate, Antones­cu ar câștiga fără probleme Cotroceniul, aproape in­diferent de cine va fi candidatul de drep­tei.În situația ruperii USL însă, Antonescu ar trebui, teoretic, să aibă șan­se destul de mici să intre în turul doi, pen­tru că nu mai are bazin de creștere. Elec­toratul PNL este majoritar uselizat, com­ponenta liberală rămasă fiind extrem de subțire, iar în condițiile în care Ponta lup­tă pentru resuscitarea antibăsismului, re­luând mesajele și practicile din timpul pu­ciului de vara trecută (ca dovadă că merge pe mâna lui Voiculescu în falsurile și ata­curile imunde la adresa președintelui), po­sibilitatea ca electoratul USL să rămână alături de PSD și să nu-l urmeze pe An­to­nescu este destul de ridicată. Deci, fără parte din electoratul de dreapta, Antone­s­cu nu are șanse pentru turul doi, iar aces­ta este greu de recâștigat fără un ajutor con­sistent dat de dreapta însăși, de PDL sau chiar de Băsescu. Tocmai de aceea spu­neam că legitimarea „paiaței“ și a „pu­cistului“ numărul doi este periculoasă, in­duce confuzia și mărește șansele lui An­to­nescu. Sper să fi fost doar un joc po­li­ti­cia­nist. Lăsat singur, Antonescu va fi pier­dut, nu mai are de unde să câștige su­ficient electorat ca să intre în turul doi. As­ta însă cu o condiție fundamentală: un candidat unic și puternic pe dreapta.
Aici ajungem la punctul nevralgic: în acest moment, candidatul respectiv nu exis­tă, că e vorba de Predoiu sau de Ungu­reanu. De unii singuri au șansa a treia. Acesta este și motivul pentru care Se­bas­tian Lăzăroiu, cu voie de la stăpânire, evi­dent, a lansat formula „Băsescu-pre­mier“. Mai exact, formula tandemului. E și bine, e și rău. E o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, e un semn al fundăturii în care se află partidele de dreapta, in­ca­pabile să găsească un candidat de calibrul lui Băsescu, dependente, chiar și îm­po­triva voinței lor, cazul PDL, de Băsescu. E asumarea eșecului, a neputinței, a ideii că la umbra lui Băsescu nu reușește, totuși, să crească nimic. Vina este însă reciprocă. Băsescu nu poate face echipă, tot mai mult în ultima vreme, decât cu personaje pe care poate să le controleze, aruncându-i peste bord până și pe cei care i-au stat alături în marile construcții instituționale. În același timp, nici PDL, nici Mișcarea Populară sau Forța Civică nu au născut acea personalitate puternică, capabilă să lu­creze, dar și să i se opună lui Băsescu, atunci când acesta greșește. Un cerc vi­cios.
Pe de altă parte, „Băsescu premier“ în­seamnă cantonarea în paradigma cu­nos­cută - pro și contra -, ceea ce limitează, iarăși, bazinul electoral, potențialul de creș­tere, atragerea electoratului deza­mă­git, sătul și de unii, și de alții. Altfel spus, electoratul care voia alternativa, așa cum s-a prezentat în stadiul inițial a fi Miș­ca­rea Populară, este lăsat iarăși de izbeliște. Din acest punct de vedere, dacă singura modalitate de a conta pe scena politică este aceea de a fi udat la rădăcină cu apa vieții electorale, numită Băsescu, PMP es­te, și el, un eșec.
Acesta este și motivul pentru care PSD și Ponta s-au repoziționat iarăși isteric îm­potriva președintelui, știu și ei că în zona asta se vor juca și viitoarele alegeri. În con­secință, fiecare tabără revine în tran­șeele inițiale, se baricadează în buncărele deja utilizate până la sațietate. Pare a fi însă singura formulă cu oarece șanse pen­tru dreapta. Dezamăgiții trebuie să mai aș­tepte o tură. //
http://www.revista22.ro/basescupremier-rentoarcerea-n-vechiile-tran537ee-33885.html