Conflictul sirian -

Studiu documentat ….

Interviu în exclusivitate cu un agent sirian sub acoperire despre adevărata miză a conflictului din Siria

Un om informat, o hârtie şi un pix! De atât a fost nevoie ca să se dezvăluie tot tumultul care învolburează ţările arabe sub forma „primăverilor”.

„Sigur, popoarele arabe au nemulţumirile lor, aspiraţiile lor pentru viitor, s-a strâns multă obidă care este coaptă pentru a fi detonată”, ne-a declarat în exclusivitate un ofiţer sirian sub acoperire.

Bazinul Levantin, unde zace „monstrul” gazeifer Leviatan
În 2010, în Marea Mediterană, concernul american Noble Energy a descoperit unul dintre cele mai mari zăcăminte de gaze naturale din lume, în adâncul Bazinului Levantin. Israelul şi-a proclamat imediat dreptul de exploatare. Intenţionat sau nu, zăcământul a primit, la modul general, denumirea nefastă, cu conotaţii de apocalipsă biblică, Leviatan!
Potenţialul câmpului gazeifer este uriaş: 3,454 miliarde metri cubi.
„Exploatarea câmpului a pus gaz pe foc, implicând toate elementele conflictuale din regiune”, spune ofiţerul sirian. „Acestea sunt Israelul, Siria, Fâşia Gaza, unde „domneşte” Hamasul, care irită Israelul, Ciprul, care irită Turcia.
Libanul a cerut la ONU să i se recunoască dreptul de exploatare în apele sale teritoriale, iar cea mai vocală e mişcarea Hezbollah, susţinută de Iran, care de asemenea irită Israelul. Unul dintre cele mai mari zăcăminte din lume, în una dintre cele mai conflictuale zone din lume, Leviatanul a început imediat să-şi arate colţii.”

Mulţi dintre generalii lui Bashar sunt „lomonosovisti”
Qatarul şi Turcia i-au prezentat preşedintelui sirian Bashar al Assad un proiect de gazoduct Qatar – Arabia Saudită – Irak – Siria – Turcia, de unde putea fi exportat şi spre Europa, în detrimetul Federaţiei Ruse, care voia să ţină Europa dependentă de gazele ruseşti.
„Kremlinul a intervenit la Bashar, să nu semneze contractul cu Qatarul”, ne spune ofiţerul sirian. „Ca să fie siguri că l-au convins, ruşii i-au „capacitat” pe generalii sirieni care s-au şcolit la Universitatea Lomonosov din Moscova. Bashar nu are putere asupra armatei, cum avea tatăl lui. Este condus de generalii lomonosovisti, cu care ruşii tratează direct, doar informându-l pe Bashar.

În Mediterana, navele de război „se calcă pe picioare”
Aşa au ajuns să aibă bază în Portul Tartus, cu acces la Leviatan. Între ciocan şi nicovală, Bashar a acceptat proiectul de gazoduct al Iranului. În acest caz, cei care hotărăsc cine sunt beneficiarii gazelor sunt Iranul, China, India şi Rusia.
„Construcţia gazoductului a început imediat, iar forţele destabilizatoare din afară s-au pus în funcţiune. Când a început aşa-zisa revoltă din Daraa, Bashar a dat ordin autorităţilor să vorbească oamenilor, să rezolve paşnic. Armata s-a implicat cu de la ea putere, ignorând ordinul lui Bashar. A vrut să dea o lecţie populaţiei, că în Siria nu ţine cu „primăverile” de sorginte occidentală, şi lui Bashar, că în materie de revolte, nu are pregătirea necesară să se amestece. Şi aşa este de atunci. Bashar şi familia lui sunt, practic, prizonieri la palat. Nu pot să plece, stau şi încasează tot ce le serveşte armata. Ce se va întâmpla cu el? Probabil va fi ucis, ca ţap ispăşitor pentru tot ce a făcut armata!”

Fraţii Musulmani, împinşi de la spate
SUA, Turcia, Qatarul şi Arabia Saudită au început să sprijine direct organizaţia Fraţii Musulmani, ca element destabilizator pentru regimurile „trădătoare”, care au negociat cu Iranul, Rusia, China şi India potenţialul Leviatanului. Navele turceşti se angajează în tot felul de conflicte cu navele de prospecţie americane, israeliene şi cipriote în Marea Mediterană. Turcia importă din Rusia 60% din necesarul de gaze naturale şi nu poate lăsa „inamicul istoric” să gestioneze şi Leviatanul. Dacă vin la putere Fraţii Musulmani, se speră că se va inversa avantajul. „Nu există prietenii durabile, ci doar interese durabile”, spune ofiţerul sirian. „Iar în cazul Leviatanului, niciuna dintre părţi nu va ceda fără luptă. Restul sunt doar vorbe în vânt. Leviatanul şi nu grija pentru popoarele arabe a adus toate navele de război în Mediterana!”

Ioan Sever

Analizele apărute până acum evidenţiază o largă gamă de posibilităţi de evoluţie a războiului civil din Siria, în condiţiile când SUA, împreună cu o coaliţie, încă în curs de constituire, ar trece la executarea unor lovituri cu rachete şi aviaţia pentru a elimina arsenalul chimic sirian. Acestea ajung până la a evoca posibilitatea extinderii conflictului nu numai la zona întregului Orient Mijlociu, ci chiar la scară planetară, ceea ce credem că, cel puţin în prezent, este foarte puţin probabil, sau aproape imposibil.
Cu siguranţă, consecinţele unor lovituri aeriene asupra unor obiective militare punctuale din Siria (sunt evocate şi posibile lovituri asupra unor elemente importante ale Gărzii Republicane), vor îmbrăca o gamă largă de aspecte şi vor avea reverberaţii pe plan internaţional. În acelaşi timp, renunţarea la această acţiune, sau un atac “simbolic” de mică amploare din partea SUA, va avea efecte strategice comparative cu acţiunea în forţă, însă în sens contrar, atunci când este vorba de aliaţii strategici ai SUA în regiune – Turcia, Israelul şi alte ţări arabe. De asemenea va afecta evoluţia conflictului suniţi-şiiţi, mai ales relaţia dintre majoritatea sunită moderată şi islamiştii extremişti, dar şi credibilitatea SUA pe plan internaţional.
Pe scurt, situaţia trebuie să fie în continuare analizată în toată profunzimea sa şi probabil din această cauză s-a mai întârziat, pretextul unei posibile renunţări de către Siria la arsenalul său chimic (după unele surse pe locul trei în lume, cu peste 1.000 tone în circa 50 de locaţii) fiind, după părerea noastră, mai mult o acţiune de a câştiga timp din partea regimului Assad, cu sprijinul principalilor săi aliaţi, Rusia, China şi Iran.
Aşa cum au fost prezentate până acum, acţiunile militare asupra Siriei nu vor duce la eliminarea regimului Assad şi nici la o schimbare semnificativă a raportului de forţe între rebeli şi forţele loiale regimului, însă ar putea transmite un mesaj puternic regimului iranian. Nu trebuie însă neglijat şi efectul contrar asupra Iranului care, este cunoscut că refuză orice negociere în condiţii de presiune. Probabil SUA ar trebui să angajeze un dialog mai intens cu Teheranul pentru a limita extremismul şiit şi penetrarea Al-Qaida în Siria. Este însă puţin probabil ca Iranul să renunţe uşor la avantajul strategic pe care îl oferă alianţa cu Siria.
În Irak, guvernul Maliki a facilitat ajutorul militar iranian pentru regimul Assad, permiţând avioanelor de transport iraniene să survoleze spaţiul său aerian, în pofida obiecţiunilor SUA. Washingtonul nu are pârghii puternice asupra Bagdadului pentru a obţine o schimbare radicală de atitudine, probabil va lua decizia de a opri derularea unor contracte de armament, inclusiv a livrărilor de avioane F-16, până când Maliki nu va închide spaţiul aerian pentru transferul de ajutoare militare iraniene către Damasc.
Libanul este puternic afectat de războiul civil din Siria, cu circa 700.000 de refugiaţi pe teritoriul său, ceea ce periclitează grav echilibrul etnic al ţării. Evoluţiile din Siria vor avea cele mai puternice consecinţe în Liban, având în vedere şi poziţia Hezbollahului libanez de aliat fidel al Iranului şi sprijinul, inclusiv militar, acordat de Hassan Nasralah regimului Assad.
Amânarea soluţionării crizei siriene, transformată în război civil, aşa cum era de aşteptat, nu a făcut decât să complice şi mai mult situaţia şi să facă mai dificilă găsirea unei soluţii. Bilanţul de până acum, peste 110.000 de morţi, un număr mai mult decât dublu de răniţi, aproape 2 milioane de refugiaţi externi şi peste 4 milioane de persoane deplasate pe plan intern (în total aproape o treime din populaţia ţării), la care se adaugă distrugeri materiale dificil de estimat, ne face să apreciem că acest conflict este încă departe de soluţionare. Acesta probabil va evolua, cu specificitatea sa, în forme similare ale războiului civil din Liban (1975 – 1990), inclusiv conturarea unor zone controlate de diferite grupuri etnice care dispun de propriile grupări paramilitare, germenii acestora sunt deja vizibile în nordul ţării. Cutia Pandorei a fost de mult deschisă, chiar dacă mâine în Siria ar fi instaurată cea mai democratică şi performantă guvernare, cu un sistem de securitate funcţional, vor trece ani până la curăţarea ţării de elemente extremiste. De Corneliu Pivariu – Ingepo

All eyes are now on Vladimir Putin whose diplomacy regarding Syria has dramatically changed the way the world works.

The Grand Chessboard of global politics is seeing a cunning new player in Putin shifting the balance of power away from Jewish worldwide hegemony.

And the all too conspicuous loser in the game is Obama…straw boss of a nation held captive by Zionist forces whose influence has brought devastation to the world and wreckage at home.

But that’s all changing.

Putin is ushering in a “multi-polar” world where US-enabled Zionist hegemony is losing its legs.

One look at Iraq—a war for Israel pushed by neocon Jews…with daily scenes of mass murders—is proof enough that the Zionist tail wagging the American dog has brought disaster to the Middle East.

And if a man is known by the company he keeps—Putin, surrounding himself with Christian hierarchs…Obama, with Jewish Supremacists—then the ‘high ground’ of peacemaking is awarded to Russia’s president.

We are now living in a ‘post-Syria’ world where Russia once looked upon as a villain has traded places with America as an honest broker.

No one trusts America anymore. Why should they? The same terrorists America’s fighting in Afghanistan it’s arming in Syria.

And the difference between the Judaized West weighed against the honesty and reliability of the Christian East—brought to the fore by Putin’s leadership—reveals a waning body politic led by Obama sorely wanting in the balance.

[Clip: OBAMA - “Over the past two years what began as a series of peaceful protests against the repressive regime of Bashar al-Assad has turned into a brutal civil war. Over a hundred thousand people have been killed, Millions have fled the country. The situation profoundly changed though on August 21st when Assad’s government gassed to death over a thousand people including hundreds of children. The images from this massacre are sickening. Men, women, children, lying in rows killed by poison gas…”

PUTIN - “We can’t say for sure what happened. The videos you’re referring to children who had allegedly been killed by this chemical attack are just horrific. However, the question is who did it? What exactly was done and whose fault was it? Those videos don’t answer these questions. There’s an opinion that this compilation was made by a group of militants who is both the US administration and we know are associated with al-Qaeda. Still, I’d like to point out that there are no parents, women, or medical personnel in those pictures which you would have noticed at a closer look. Who are those people and what really happened there? This question remains open. Certainly those pictures are just hideous but they don’t prove anyone guilty.”]

Indeed, Putin exposes Obama as a ‘con artist’…he even called Kerry a liar for denying that al-Qaeda in Syria is the opposition’s main fighting force.

But due to Putin’s persistent blocking of US aggression in Syria, Assad has come out the winner enjoying the support of ‘his own people’ who America keeps lying to us that he’s ‘warring’ against.

And while America’s efforts to monopolize the world’s resources to further the interests of international Jewry, a new balance of power is emerging with Putin at the fulcrum of international swaps and trades.

You can divide the world now into two camps: Zionist and Anti-Zionist; Liars and Truth-tellers; Warmongers and Peacemakers.

Putin isn’t stupid. He knows who’s at the center of world unrest—Israel and its global bully, America.

But a foreign policy based on what’s good for the Jews has shown itself to be not only an utter failure but unable to withstand an opposing leader’s finesse who’s bagged America’s right to rule right before the world’s very eyes.

“Blessed are the peacemakers,” is the axiom of the day.

Putin’s not only a peace-maker…he’s a game-changer as well!