AFARA, AFARA CU TIGANII DIN TARA !!!

Dacă eu spun că neamul țigănesc e hoț, puturos, cerșetor, bun de nimic, se cheamă că sunt xenofobă, rasistă, intolerantă și înapoiată. Dacă domnul Mădălin Voicu spune că românii sunt lași și trădători, nu mai e nici rasism, nici discriminare, trebuie musai să fie adevăr. Românul laș și trădător trebuie să-și ia notițe, să bage la cap, să-și revizuiască atitudinea, să lucreze la îndreptarea acestor defecte majore, ca să fie pe placul unuia care nu e rrom, ci țigan. El are voie să-și spună țigan, românii n-au voie. Românii trebuie să fie politically correct, ca să urmeze și ei trendul altora mai civilizați, cu consum anual de săpun și pastă de dinți mai mare. Românul are voie în schimb să dea. Bani să dea. La stat, să dea. Care stat, dă și el: ajutoare sociale, alocații la puradei, bani de lemne iarna, mâncare și căldură-n pușcării, să nu-nghețe neamul viteaz și loial al lui Mădălin Voicu.

Dar, stai! Nici așa nu e bine! Românul tot laș și trădător e… E laș în primul rând că spre deosebire de țiganul cu 3 Mercedesuri în curte, nu fură curent și apă. E laș pentru că nu călătorește cu tramvaiul, trenul și mai nou cu avionul pe gratis, decât în rare ocazii și cu fundul strâns de teama controlorului, care controlor îl arde pe român dacă-l prinde, da-l iartă creștinește pe țigan că cică, ce dracu să-i ia… Românul spre deosebire de țigan e laș și pentru că trebuie să fie asigurat ca să bolească în spital, să fie operat sau să vină elicopterul după nevasta lăuză când e țara înzăpezită, e laș că atunci când îi e foame nu se duce în grădina vecinului să-i fure găinile și zarzavatul. E laș și că nu-și schilodește copiii ca să-i pună la cerșit și că nu-i trimite cu mucii-n gură pe orice vreme în intersecție să-i adune bani de băutură.

Laș mai e românul că nu integrează cum se cuvine etnia de super-oameni, că n-o educă, nu-i dă casă, masă și bani de cheltuială, bașca nevastă. Pentru că etnia țăgănească merită: are tradiții multiseculare și un impact major în civilizația europeană, în dezvoltarea culturală, economică și spirituală la care lașul de român, a fost întotdeauna simplu spectator și n-a contribuit cu nimic.

Românii sunt lași pentru că în loc să fraternizeze cu derbedeii care i-au călcat de-a lungul istoriei, au stat în calea lor ca să-i primească mai târziu pe țigani să le lumineze viața, să le-o îmbogățească, dar sunt trădători pentru că nu recunosc asta. Nu recunosc că fără țigani n-ar exista ca neam și n-ar avea azi ocazia să fie insultați de un Confucius de cort al cărui singur merit e că se trage dintr-un celebru … muzicant. Nu medic, nu profesor, nu academician. Muzicant. Urmașul muzicantului ne scuipă între ochi pentru că-i ținem neamul în spinare, în timp ce-și frige porcii, găinile și oile între mașini de lux, împodobit cu kile de aur, după care se retrage să-și facă siesta în palate din marmură și granit.

Domnule Voicu, greșiți… Românul nu e laș, e prost de bun. Românul nu discriminează negri, asiatici și nici măcar pe neamurile voastre din Pakistan. Românul se ferește de hoți și de tâlhari cum știe el. Pune șapte lacăte la ușă, câine-n curte, dar nu v-au alungat niciodată așa cum au făcut alții. În momentele lui de vitejie și-a permis cel mult să vă numească țigani. C-așa e învățat el de când e lumea că vă cheamă, până când un domn din etnia voastră a ajuns președintele țării și-a zis că vă cheamă rromi, ca să vă creadă proștii de la care cerșiți și furați acuma prin străinătăți, români.

Nici măcar scuze nu așteptăm, domnule deputat Mădălin Voicu și știți de ce? Pentru că suntem lași și trădători, dar mai presus de asta, suntem proști, Proștii voștri.
http://politicstand.com/de-la-o-romanca-lasa-si-tradatoare-catre-un-deputat-in-parlamentul-romaniei/

Scris de: Angela Tocilă
Am urmărit reacțiile la articolul publicat acum câteva zile atât aici cât și pe hydepark.ro… Majoritatea au fost pozitive, excluzând din start părerile postacilor de serviciu care mănâncă și ei o pâine per comentariu și care sunt ușor de recunoscut după poziția de Gică Contra, indiferent despre ce aș scrie.

Vreau să clarific de la bun început că indiferent ce-aș crede eu, am dreptul. Indiferent dacă părerea mea contrazice ani de alienare, de manipulare, de spălări intensive ale creierului, de inducere a conceptului de discriminare pozitivă, îmi mențin poziția, aceea de a spune adevărul pe care ca o ființă rațională, nu-l consider a fi adevărul altora. Fiind adevărul meu și având posibilitatea de a-l exprima, îl împărtășesc cu alții. Unii mă aplaudă, alții mă înjură, dovada că nu suntem cu toții la fel. N-o fac pentru aplauze și în niciun caz pentru înjurături, o fac în primul rând pentru mine, pentru familia mea și pentru țara mea, pentru că nu le poți despărți, nu le poți pune pe trepte diferite, le iubești fără să-ți oferi explicații, fără să te-ntrebi de ce. Așa, pur și simplu. Iar când iubești, vrei doar binele, chiar dacă e servit sub forma unei pastile amare, sau a unei injecții usturătoare.

Am vorbit despre țigani replicându-i unui parlamentar al României care a fost ales de români. Mădălin Voicu e parlamentar PSD, în consecință, a fost ales de români, care români nu l-au ales ca să-l vadă la televizor insultându-i, punându-le etichete. Domnul Voicu, mizând pe celebritatea pe care doar televiziunile i-au conferit-o datorită celebrului său tată, a considerat în nenumărate ori că obrăznicia poate fi trecută drept excentricitate iar mitocănia, dovadă de curaj. A trecut dezinvolt peste faptul că a fost companionul de chefuri al nomenclaturii comuniste și-n special al lui Nicu Ceaușescu și Serghei Mizil și s-a erijat în judecătorul nației române, fără să piardă nicio ocazie în care prin comparație, să evidențieze și să nominalizeze defectele acestui popor, trecând superficial peste calitățile pe care generos spune că le-ar avea, dar nu le pomenește.

Mădălin Voicu se ține om de cultură pentru că tatăl său a ținut o vioară Stradivarius în mână, cadou de la Statul Român. Gurile rele spun că Mădălin ar fi vrut să și-o însușească. Trecem peste… Îl știm de peste 20 de ani, timp în care activ e doar la tv și în politică, proftabilă meserie, de fapt, meseria ideală: să trăiești doar din dat din gură la talk show-uri și ocazional prin Parlament timp de 20 de ani, e o performanță. Mădălin Voicu își spune țigan când îi convine și-și apără etnia când e nevoie. Doar atunci, respectiv când vreun român prăpădit deschide gura și se revoltă. Aici intervine ”omul dă cultură” și zice:” Bă, așa-s țiganii, șmecheri”. Românul înghite, se scarpină-n cap și tace. Că ce să zică el, că nu-i așa? Poate să zică ceva fără să-i sară în cap ONG-urile, Partidele Romilor, Partida Romilor și asociațiile? Nu poate, de aceea tace. Are familie, are serviciu și n-are timp, bani și chef să fie târât prin tribunale.

Mădălin Voicu și etnia lui, au sprijin inclusiv de la românii care visează la o lume în care toți oamenii sunt egali. În viziunea lor, omenirea devine o imensă horă a unirii în care toată lumea iubește pe toată lumea, cad granițele, prejudecățile, iar naționalismul e interzis prin lege. Ei își manifestă ideea de pace mondială din case cu ziduri înalte, cu sistem de alarmă la ușă și doi Dobermani în curte, în perfectă siguranță, iar aportul lor la iubirea universală se manifestă ocazional aruncând 1 leu unui cerșetor. E simplu să salvezi omenirea, să demolezi prejudecăți pe după monitor, dar mă întreb… Câți dintre ei (și aici îl includ și pe Mădălin Voicu), au vizitat vreodată în viața lor o colonie de țigani, sau o groapă de gunoi? Câți dintre, (și aici îl includ din nou pe Mădălin Voicu), trec peste versiunea romanțată a țiganilor din filmul Șatra și îi văd pe țiganii care trăiesc mai rău ca-n Evul Mediu din colibele de carton, fără apă, curent, dar cu telefon mobil?

Mai am o nedumerire: de ce trebuie ca majoritatea să facă eforturi ca să integreze o minoritate refractară, de ce trebuie ca majoritatea să se adapteze minorității pentru că: dacă mă angajez eu bucătăreasă la un restaurant din Roma de exemplu, nu le gătesc sarmale și fasole cu ciolan pentru că așa știu eu și așa vreau eu, ci mâncarea lor specifică. Dacă mă mut în Elveția, mă adaptez eu societății, legilor și obiceiurilor țării, nu pot pretinde ca ei să învețe românește ca să ne-nțelegem și nici să asculte muzică populară românească pentru că-mi place mie. În mod normal, minoritatea de orice natura, se adaptează majorității, dar aici nu vorbim despre un caz normal. Aici tindem să devenim niște ipocriți și din asta să ne facem un titlu de glorie prin complicitate, tăcând când un parlamentar al României ne umilește din poziția de om politic care ocazional și de circumstanță, își amintește că e și țigan, dar nu face absolut nimic pentru etnia lui. De fapt, nici nu vrea, nici el, nici ceilalți oameni politici, nici celellate partide să piardă o masă de manevră care atâta timp cât e ținută în întuneric, se cheamă că e ținută sub control și-i poți spune în care pătrat trebuie să pună ștampila.

Domnilor politicieni, domnule ”om dă cultură” Mădălin Voicu, măștile voastre încep să cadă, acuzele vostre încep să devină exact ceea ce sunt: vorbe goale. O fi românul laș, o fi el obedient, dar poate că se enervează când îl credeți prost. El are voie să se creadă prost, dar nu suportă să-l creadă alții, așa cum nu le convine țiganilor să li se zică țigani, și tace și-nghite până pune mâna pe par și se crede puternic. Și chiar e, cu parul în mână, iar voi o să vă ascundeți din nou ca cei cu numere ”mici” la mașină din 89… Să nu ziceți că nu v-am prevenit.

http://politicstand.com/cateva-precizari-necesare-la-un-text-anterior-adresat-lui-madalin-voicu/

La cât sunt de inventivi “colegii” din Schengen, nu m-aş mira ca unul dintre motivele unei noi amânări să devină situaţia câinilor vagabonzi şi tratamentul pe care autorităţile se pregătesc să îl aplice celor neadoptaţi. Deocamdată, motivul principal rămâne acela al ţiganilor care au împânzit Europa beneficiind primii de un privilegiu care pe noi, ceilalţi, ne ţine pe acasă.
De la pretextele de genul “nesiguranţei” frontierelor (de parcă frontierele greceşti sau italiene ar fi mai sigure când e vorba de imigranţi ilegali) s-a trecut direct la ce-i doare pe francezi, şi nu numai pe ei. Toleranta noastră soră francofonă nu mai suportă taberele pe care vioii noştri compatrioţi şi le organizează în preajma marilor oraşe, ca baze logistice pentru incursiunile la cerşit şi la furat. Acestea poluează peisajul nu doar vizual, ci şi ecologic pur şi simplu, prin resturile îngrămădite în jurul rulotelor şi corturilor, ale căror odorizante nu îi deranjează pe locatari. Acesta este şi motivul invocat de italieni şi chiar de englezi. Ce legătură poate fi între deschiderea frontierelor interne şi ţigani români mi-e greu să înţeleg, pentru că, vorba lui Ponta, ei sunt deja acolo unde autorităţile doresc să-i împiedice să ajungă. Cum ar putea România să-i lege de glie fără să sară în sus organizaţiile umanitare din aceleaşi ţări? Ce aşteaptă, de fapt, guvernul francez, să facem noi, din ceea ce nu pot să facă ei?
E greu de explicat, iar punerea de-a curmezişul nu va face altceva decât să alimenteze resentimentele româneşti faţă de nişte ţări care una spun şi alta fumează.
Adevărata problemă – şi a italienilor şi a englezilor, deşi mai ales a francezilor – ţine de propria lor legislaţie în care nu se regăsesc instrumentele necesare descurajării metehnelor ţigăneşti. De ce nu au nemţii această problemă? Pentru că ei au găsit soluţiile necesare de a condiţiona orice fel de asistenţă de respectarea unor reguli clare. Francezii nu prevăd în codul lor penal sancţiuni pentru vagabondaj, cerşit, furt din buzunare (la care puradeii noştri sunt campioni) sau ocuparea de proprietăţi private sau publice. Soluţia lor, de a le da câte 300 de euro celor care se repatriază benevol, este de tot râsul şi nu face decât să stimuleze un “du-te” pe cont propriu şi un “vino” confortabil, cu Air France.
Europa în general trebuie să găsească soluţiile unei probleme care nu este doar a românilor (majoritatea ţiganilor din Balcani se dau drept români), pentru că România singură, chiar cu riscul de a nu mai intra vreodată în Schengen, nu le va găsi.
La vreo 500 de ani de la eliberarea ţiganilor, iată că Europa vrea să ne oblige să-i legăm din nou de glie.

De Octavian Andronic – Amos News