SUA împinge România spre Rusia (I) - (II )

Încet, dar sigur, se adeveresc pronosticurile pe care le-am făcut în privinţa relaţiilor în triunghiul Washington – Bucureşti – Moscova. Recentele vizite şi declaraţiile făcute de analişti şi formatori de opinie din SUA arată că Bucureştiul este astăzi împins în braţele Rusiei de elita politică de la Washington. În cadrul acestei serii de articole, vor fi analizate toate aspectele acestei operaţiuni de „transfer” al României din sfera influenţei americane într-o altă sferă de influenţă.
Unul dintre principiile pe care se bazează diplomaţia americană ţine de dorinţa de a evita cu orice preţ situaţiile în care lucrurilor li se spune pe nume. Mai mult, atunci când un aliat este lăsat din braţe, aliatului i se explică pe îndelete că, de fapt, are loc doar o reconfigurare a unor parametri neesenţiali ai „relaţiei strategice” cu SUA. În cazul României, rolul de psihologi care trebuie să calmeze spiritele la Bucureşti a fost asumat de doi distinşi analişti americani, care nu pot fi suspectaţi de filorusism. Aceştia sunt Matthew Rojansky de la Centrul Carnegie şi şeful Stratfor („CIA pentru civili”) George Friedman.

Rojansky este un nume greu, fiind un specialist în relaţiile americano-ruse şi unul dintre puţinii „tehnicieni” care au fost la conducerea unor iniţiative comune ale republicanilor şi democraţilor americani. Analistul Centrului Carnegie le-a transmis decidenţilor de la Bucureşti un mesaj simplu, dur şi direct: luaţi exemplul Poloniei şi aplicaţi-l în România. Dar ce înseamnă „exemplul Poloniei”?

În primul rând Rojansky a explicat că România trebuie să renunţe la orice fel de pretenţii teritoriale în privinţa Republicii Moldova, declarând că „Unirea” ar fi fost un lucru „de speriat”. În stilul clasic american, decidenţilor români li s-a explicat că renunţarea la tentativele de „Unire” este pentru binele României: „Unirea Moldovei cu România este şi ea periculoasă şi de speriat. Două milioane de oameni în plus cu drept de vot, care nu au trăit şi nu sunt obişnuiţi cu România, ar schimba toată politica ţării” (citat din declaraţiile lui Matthew Rojansky în cadrul conferinţei organizate de Universitatea A.I. Cuza la Iaşi.

În discursul său, rostit la conferinţa organizată de Ambasada SUA la Bucureşti, analistul american a dat peste cap toate „schemele geopolitice” promovate de „experţi” precum Iulian Chifu şi Dan Dungaciu. „Dacă România şi Rusia se pot reconcilia pe modelul Polonia-Rusia s-ar crea un mediu mai favorabil pentru rezolvarea conflictului dintre Republica Moldova şi Transnistria şi atingerea unui compromis durabil”, a declarat Rojansky. Directorul adjunct al Programului Rusia – Eurasia al Centrului Carnegie arată clar că Dungaciu şi Chifu pot să uite odată pentru totdeauna despre aberantele scenarii în care Republica Moldova era împărţită pe Nistru şi integrată parţial în România. Spre stupoarea multor aşa-zişi „specialişti” bucureşteni, invitatul ambasadei americane a explicat clar că pentru România ar fi indicat să caute reconciliere cu Rusia în ciuda tuturor problemelor istorice şi că SUA, de facto, susţine abordarea Federaţiei Ruse în privinţa Republicii Moldova. Mai mult, Rojansky arată clar că este sarcina României să repare relaţiile cu Moscova şi nu invers: „România nu este singura ţară care se confruntă cu astfel de provocări, dar este timpul nu să vă spuneţi 'e prea greu, nu pot să fac asta', ci ne vom asuma riscul şi vom încerca, chiar dacă răspunsul ruşilor continuă să fie negativ”. Şoc şi groază la Bucureşti, iar la Moscova este doar relaxare şi voie bună.

În partea a doua a seriei, vor fi analizate sugestiile cu iz de indicaţii care au fost lansate la Bucureşti de şeful Stratfor George Friedman.

http://romanian.ruvr.ru/2013_05_26/SUA-impinge-Romania-spre-Rusia-I/

SUA împinge România spre Rusia (II)
Relaţiile în triunghiul Washington – Bucureşti – Moscova se schimbă. Subtil, dar consecvent, experţii americani explică decidenţilor de la Bucureşti că este timpul să se împace cu Moscova şi să renunţe la politica belicoasă de odinioară. Directorul adjunct al Programului pentru Rusia – Eurasia al Centrului Carnegie, Matthew Rojansky a recomandat elitei politice din România să-şi asume responsabilitatea, riscul şi efortul de îmbunătăţire a relaţiilor cu Moscova.
Mai mult, expertul american a dinamitat toate scenariile avansate de „experţii” precum consilierul prezidenţial Iulian Chifu şi directorul Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române, profesorul Dan Dungaciu. Aceşti „experţi” au promovat scenariul împărţirii Republicii Moldova pe râul Nistru şi integrării Republicii Moldova în sfera de influenţă a României, creând impresia că Germania şi SUA ar susţine un asemenea scenariu.

Deşi declaraţiile lui Rojansky au fost foarte dure, adevăratul şoc a venit după declaraţiile şefului Stratfor, renumitului rusofob George Friedman. În primul rând, şocul a fost provocat de un adevăr banal spus de analistul american în cadrul unei conferinţe organizate la BNR, urmate de un interviu la Realitatea TV. „România are nevoie de o relaţie cu Statele Unite ale Americii, dar asta nu înseamnă că SUA vor să aibă o relaţie cu România”, a declarat Friedman. Relaţia strategică dintre SUA şi România s-a evaporat şi Friedman recunoaşte că au măi rămas doar interesele comerciale ale companiilor americane, canadiene şi britanice în România. Mai mult, el a spus, aproape în aceiaşi termeni, ceea ce Vocea Rusiei spune demult referitor la scutul de la Deveselu: „E foarte scump. Nu vă protejează de nicio ameninţare anume. E mai degrabă un simbol. Iar mie, în chestiuni militare, nu-mi plac simbolurile, îmi plac lucrurile cu greutate. Puterea. Şi nu mă interesează prea mult ca România să aibă un scut anti-rachetă pe teritoriul ei ci, mai degrabă, echipament anti-tanc, sprijin logistic.” În acelaşi stil clasic al analiştilor americani, şeful Stratfor explică elitei politice din România că ei, de fapt, nu au nevoie de scutul de la Deveselu, acesta fiind oricum scump şi inutil. În fond, Friedman nu face altceva decât să pregătească opinia publică din România pentru renunţarea la scutul de la Deveselu. Mai întâi românilor li se va spune că scutul este scump, apoi că scutul este inutil, apoi se va „pune accentul” pe „lucrurile cu greutate” cum ar fi „echipament anti-tanc”, iar apoi „scutul” va dispărea din peisajul mediatic şi diplomatic. Peste un an, „scutul” de la Deveselu fie nu va exista deloc (ceea ce nu va împiedica contractorii americani să deconteze bani din bugetul american pentru construcţia unui „bunker”) sau va fi „dotat” cu observatori ruşi. Atunci când despre acest scenariu a scris Vocea Rusiei, presa din România a reacţionat prin acuzaţii de „propagandă”. Acum ce va face presa rusofobă din România? Ce va scrie România Liberă? Cum va reacţiona Radu Tudor? Probabil, vor spune că George Friedman a fost cumpărat de Gazprom şi KGB. Este comic, dar se vor găsi şi cei care vor crede în aceste explicaţii.

Mâine, vom analiza consecinţele pentru România şi pentru restul Europei de Est a noii politici externe americane, puse în aplicare de la începutul noului mandat a preşedintelui Obama.
http://romanian.ruvr.ru/2013_05_27/SUA-impinge-Romania-spre-Rusia-II/