MARESALUL ION ANTONESCU : Născut pentru a fi trădat

PE SITE

Deşi prin actul istoric de la 223 august 1944, întreaga Armată română a trecut de partea Aliaţilor şi întreaga economie a fost dirijată pentru satisfacerea nevoilor frontului, totuşi armistiţiul a fost încheiat abia pe 12 septembrie 1944, când ţara era ocupată de trupele sovietice. Dureros este că noii aliaţi ne-au trădat. Au recunoscut în întregime pactul Molotov-Ribbentrop, dar nu au recunoscut enormele jertfe făcute de Armata română pe Frontul de Vest : circa 250.000 de morţi. Nu au recunoscut România ca ţară cobeligerantă, excluzând-o de la masa tratativelor, considerând-o o ţară învinsă. Mai mult, până la 1 iunie 1945 s-au predat către sovietici 202.397 tone carne de bovine, 221.947 tone carne ovine, 76.209 tone carne porcine, 1.387.070 tone grâu, 768 tone orez, 1.663.470 tone produse petroliere, 507.907.407 dolari. Un efort extraordinar din partea poporului român.
Toate acestea depăşeau cu mult prevederile articolului 12 din cadrul armistiţiului. Plus faptul că sovieticii ne-au furat al doilea tezaur: 40 vagoane lingouri de aur (400 tone aur pur). Până în 1958, România a întreţinut circa 500.000 de militari sovietici în ţară. Prin instaurarea Guvernului Petru Groza, Stalin a încălcat prevederile acordului de la Yalta. Însă, puţini cunosc că recunoaşterea acestuia de către Statele Unite şi Marea Britanie s-a făcut în urma unui „certificat de bună purtare” dat de către o comisie a aliaţilor.
Ajuns locatar la Casa Albă, Harry Truman (1945-1953) nu ştia nimic despre înţelegerile de la Yalta şi Postdam privind dominarea lui Stalin asupra României, Bulgariei, Iugoslaviei, Ungariei, Cehoslovaciei şi a unei părţi bune din Germania, după sfârşitul războiului. Aceasta reiese foarte clar din modul în care a informat naţiunea americană, la 9 august 1945: „La Yalta, cele trei guverne au decis să-şi asume responsabilitatea comună pentru7 instalarea unor regimuri de largă concentrare democratică în toate ţările satelit. Această înţelegerea fost certificată la Postdam pentru România, Ungaria şi Bulgaria. Aceste ţări nu vor cădea niciodată în sfera de influenţă a nici unei Puteri”.
Cât de naiv gândea preşedintele Truman! Cerea cu insistenţă ca în cele trei ţări să se ţină urgent alegeri libere, deoarece „numai în aceste condiţii Statele Unite erau dispuse să recunoască aceste ţări ca state suverane”. Nu ştia că secretarul de Stat Gimmy Byrnes purta negocieri fără nici un mandat din partea Casei Albe.
Pe 7 decembrie 1945, Mark Ehridge, director la Curierul din Lovisville (Missouri), i-a prezentat acestuia un raport în care detalia situaţia reală din România şi Bulgaria, raport pe care l-a prezentat preşedintelui abia în ianuarie 1946! În raport se preciza: „(…)în guvernul Petru Groza, poporul român are acum o nouă dictatură, în locul celei răsturnate la 23 august 1944. Noua conducere nu a încercat să-şi legalizeze poziţia prin alegeri”.
La Moscova, secretarul de Stat purta tratative cu Molotov şi Stalin. Pe 23 decembrie 1945, Stalin i-a spus că „Guvernul român ar putea fi, eventual, convins să includă câte un reprezentant al P.N.Ţ. şi al P.N.L., cu excluderea lui Iuliu Maniu, Dinu Brătianu şi Nicolae Lupu”.
Byrnes a mai obţinut aprobarea lui Stalin ca o delegaţie formată din trei reprezentanţi ai Aliaţilor să plece la Bucureşti pentru a negocia ca în Guvernul Groza să fie inclus câte un reprezentant al partidelor democratice şi să dea un „certificat de bună purtare” acestui guvern.
Când preşedintele Truman a aflat despre acest târg a reacţionat deosebit de violent, însă nu mai avea ce face.
Din delegaţia „celor trei” au făcut parte: Averell Harriman, ambasadorul SUA la Moscova, Sir Archibald Kerr, ambasadorul britanic la Moscova şi Vâşinski. Primul era miliardar. Băncile lui, după cum susţin istoricii americani în unanimitate, au finanţat revoluţia bolşevică, iar el era un „prieten al Uniunii Sovietice”, la curent cu faptul că România trebuia să intre în sfera de influenţă a Moscovei.
Cei trei au sosit la Bucureşti la 31 decembrie 1945. Cât timp au stat în România, au fost primiţi de rege, au participat la o întrunire cu Guvernul Groza şi au avut întâlniri cu Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, precum şi cu alţi membri ai Opoziţiei. Aceştia din urmă au insistat ca Aliaţii să depună eforturi ca în ţară să aibă loc alegeri libere. După multe insistenţe, cei trei au obţinut consimţământul lui Groza şi Vâşinski ca Haţieganu şi Romniceanu, reprezentanţi ai partidelor istorice, să facă parte din guvern, ca miniştri fără portofoliu. Adică nişte „băgători de seamă”, fără nici o putere de decizie.
În felul acesta, Guvernul Groza a fost recunoscut de SUA şi Marea Britanie. Degeaba regele şi opoziţia erau erau cuprinşi de disperare: „certificatul de bună purtare” fusese dat, iar comuniştii au trecut la alegeri „libere” şi „democratice”.
În telegrama nr. 1/646 din 6 ianuarie 1946, pe care Harriman o expediase Casei Albe, preciza că ruşii se poartă în România ca la ei acasă. Kerr a fost mai tranşant, precizând că Vâşinski guvernează România ca pe o provincie a Uniunii Sovietice, iar guvernul Groza îi execută întocmai ordinele. Şi încheie: „Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am fost născut român”.
Burton Derry, şeful misiunii americane de la Bucureşti, a insistat de mai multe ori ca Washingtonul să ia o poziţie oficială, publică, cu privire la situaţia din România, subliniind că: „plângerile opoziţiei sunt justificate”. După ce Churchill a fost învins în alegerile parlamentare din 1945, a început să fie cuprins de regrete că-i dăduse mână liberă lui Stalin să ajungă în centrul Europei şi să-şi anexeze ţările din estul şi Centrul Europei. Împreună cu preşedintele Truman a tras concluzia că URSS reprezintă cea mai mare primejdie pentru Occident. În celebrul discurs de la Fulton a pronunţat trei cuvinte ce aveau să marcheze istoria Europei: „CORTINA DE FIER”.
Începea Războiul Rece şi cursa înarmărilor. Telegrama nr. 5/2146 din 21 mai 1946, a Departamentului de Stat american, adresată şefului misiunii americane de la Bucureşti, nu a mai avut nici o relevanţă: „Dată fiind deteriorarea situaţiei politice din România, aşa cum aţi raportat dumneata şi colegul dumitale britanic…eu cred că acum este oportun a protesta faţă de guvernul român contra acestor violări ale garanţiilor date de el Comisiei tripartite din ianuarie. Britanicii sunt dornici a se asocia acestui protest bilateral”.
Inutil. Trădarea fusese comisă, jocurile rezultate din această trădare fuseseră făcute. România intrase sub „cizma” sovietică.