Să salveze cineva PNL de el însuşi!

Eşecul loviturii de stat de vara trecută şi al lui Crin Antonescu personal, condamnarea lui Relu Fenechiu, condamnarea lui Gigi Becali, eşecul lui Andrei Marga la ICR, eşecul previzibil al proiectului de Constituţie propus de Comisia condusă de acelaşi Antonescu precum şi eşecul unei eventuale tentative de a modifica legea ANI, trag PNL într-un abis politic din care nu va mai putea ieşi. Dacă mai există cineva în acest partid capabil să privească realitatea în faţă, acest cineva trebuie să încerce să salveze PNL de el însuşi şi, implicit, de Crin Antonescu.

Domnul Fenechiu s-a dus după sentinţa de condamnare, la Antena 3, ca să declare că „Trebuie să se gândească judecătorii că şi eu am copii acasă, părinţi care aşteptau de la mine o carieră de succes şi acum mă văd în situaţia în care sunt.“ Nu, de fapt, judecătorii Înaltei Curţi nu trebuie să se gândească deloc la copiii şi părinţii domnului Fenechiu. Judecătorii nu trebuie să se gândească decât dacă există suficiente probe că Dl. Fenechiu a vopsit transformatoare vechi şi le-a vândut statului drept transformatoare noi şi să ia o decizie definitivă privind condamnarea fostului ministru al Transporturilor. Partea cu ”părinţii şi copiii” cădea, de fapt, în sarcina dlui Fenechiu, care, acum, când este chemat să îşi asume responsabilitatea pentru ceea ce a făcut, îşi aminteşte brusc de ”părinţi şi copii”, de parcă aceştia ar trebui să împartă cumva vina cu dl Fenechiu. Aceste declaraţii spun multe despre caracterul şi statura morală a dlui Fenechiu, dar mai spun ceva şi despre perspectiva sa asupra realităţii politice şi judiciare din România. După cum a declarat el însuşi şi după cum au remarcat mai mulţi comentatori, dl. Fenechiu nu a crezut niciun moment că va fi condamnat din diverse motive care merită investigate şi atunci când lumea reală l-a lovit violent peste faţă cu verdictul de condamnare la cinci ani cu executare, s-a refugiat în singura realitate pe care o cunoaşte: lumea fantezistă în care Traian Băsescu este cumva vinovat pentru fiecare condamnare a fiecărui om politic din România, iar condamnatul este ”victima politică” a preşedintelui. În această lume, nimeni nu este niciodată vinovat de corupţie, de fraude, de hoţie, dar toţi sunt persecutaţi politic de Traian Băsescu. Nu contează că nu Băsescu a vopsit transformatoarele ca să-i însceneze lui Fenechiu un proces, ci Fenechiu a făcut-o de bună voie şi perfect conştient de ceea ce face. Ceea ce contează este că şi alţii fură, poate chiar mai mult, şi dacă Fenechiu a fost condamnat, atunci s-a întâmplat pentru că Traian Băsescu a dorit să se întâmple astfel. Nu contează nici că USL are supermajoritate şi controlează administraţia centrală şi locală ca pe vremea lui Năstase. Ceea ce contează este că nu controlează încă Justiţia şi, dacă n-o controlează ei, atunci cu siguranţă o controlează Băsescu. Şi, în această lume pe dos în care orice explicaţie duce în final la Băsescu, nimeni nu este mai persecutat, mai prigonit şi mai victimizat decât PNL.

Problema este că nu numai domnii Fenechiu şi Antonescu cred în această realitate care nu există şi se comportă ca atare, ci întregul Partid Naţional Liberal a devenit dominat de această optică strâmbă. PNL priveşte realitatea politică, socială şi juridică din România printr-un filtru care mistifică lucrurile pentru a se plia viziunilor domnului Antonescu asupra a ceea ce se întâmplă în România. Nu vrem să dăm un verdict clinic privind ceea ce se întâmplă în acest partid, dar vrem să atragem atenţia asupra faptului că acesta reprezintă drumul spre pierzanie, un drum pe care ”colegii” de la PSD vor fi mai mult decât fericiţi să ducă de mână PNL. În acest univers, nu e niciodată vina celor de la PNL. Am încercat să dăm o lovitură de stat eşuată care a stârnit îngrijorarea Occidentului? E vina lui Băsescu şi a ”trădătorilor” din presa aservită lui Băsescu, Angelei Merkel şi Departamentului de Stat. L-am pus pe Becali pe listă, numai ca să fie condamnat câteva luni mai târziu ca un infractor de rând? E mâna lui Băsescu. L-am pus pe Marga mai întâi ministru de Externe de pe altă planetă, evitat de toţi omologii săi europeni, şi apoi preşedinte ICR cu rezultate dezastruoase? Trebuie să fie vina lui Băsescu. Am făcut cel mai prost şi mai anti-democratic proiect de Constituţie care n-are nicio şansă să treacă de Curtea Constituţională? Băsescu. L-au condamnat pe Fenechiu? Băsescu. Nu-i nimic, îl numim pe Silaghi, care, în pofida ”deciziei definitive” a Curţii de Apel Oradea, n-a scăpat încă de problemele cu ANI. Dacă Băsescu îl respinge, e dovada că Băsescu persecută PNL, nu că PNL nu a învăţat că trebuie să nominalizeze pe cineva absolut fără pată după ruşinea Fenechiu. Şi apropos de ANI, mai nou, aflăm că baronimea PNL este furioasă că ANI nu îi lasă pe primarii şi preşedinţii de Consilii Judeţene PNL să fie şi şefi în administraţie şi membri în Consiliile de Administraţie ale companiilor de stat din subordinea primăriilor şi Consiliilor Judeţene şi se încăpăţânează să îi tot declare incompatibili, deci, natural, soluţia ar fi modificarea legii ANI pentru ca acest lucru să devină posibil. Mult succes cu asta la Bruxelles! Nu va ieşi? Va fi vina lui Băsescu, evident.

Cineva trebuie să scoată PNL din această psihoză colectivă care le alterează percepţia asupra realităţii româneşti, mai ales când cealaltă componentă a USL, PSD, a recunoscut de fapt cum stau lucrurile în ţară şi în lume. Se cheamă coabitare. Cineva trebuie să le amintească acestor oameni că realitatea ultimă este despre copiii şi părinţii unor oameni vii, nu despre fabulaţiile lui Crin Antonescu. Cineva trebuie să salveze PNL de el însuşi.

După un week-end şi un început de săptămînă petrecut la Torino, unde a pus ţara la cale, în compania unor membri ai familiei Agnelli – miercuri, Crin Antonescu a aterizat la Washington. Aici, în următoarele zile va avea o serie de întîlniri cu funcţionari din Administraţia Obama, Departamentul de Stat, dar şi Serviciile Secrete. Iată ce ne-au relatat sursele noastre: Cel mai important punct al deplasării în SUA îl reprezintă o întîlnire, ce va fi confidenţială, Bretonatul aşteptînd să fie primit de un personaj care, în cercul restrîns al şefilor de Servicii de Informaţii din SUA, este considerat cel mai puternic om al momentului, directorul Agentiei Nationale pentru Securitate – NSA, Keith Alexander. Prea puţin cunoscut de publicul larg, Keith Alexander este omul care a stat în spatele alegerii, pentru a doua oară, a lui Barack Obama în funcţia de preşedinte al SUA. Biografia enigmaticului personaj este una foarte interesantă. Cel supranumit „Împăratul“, sau „Dumnezeul Războiului“, a preluat în 2005 şefia NSA, transformînd instituţia în cea mai importantă agenţie de informaţii a SUA şi principala armă a americanilor în războiul informatic. Este o organizaţie care, deşi are acelaşi rang instituţional cu al celorlalte agenţii americane, prin controlul internetului şi al comunicaţiilor a subordonat activitatea tuturor celorlalte. Conform revistei americane „Wired“, Keith Alexander a absolvit celebra Academie Militară West Point, în aceeaşi clasă cu generalii cu 4 stele David Petraeus şi Martin Dempsey. La 1 august 2005, Donald Rumsfeld, ministrul Apărării în Administraţia George W. Bush, l-a numit director al NSA. Odată cu el, NSA a devenit stat în stat, iar sediul agenţiei, amplasat la Fort Meade (statul Maryland), a devenit un oraş secret, catalogat de americani ca fiind dintr-un roman de Kafka. Sursele noastre spun că întîlnirile lui Crin Antonescu din SUA au fost aranjate de unul din preşedinţii grupului american Chrysler, la rugămintea actualului şef de la FIAT, John Philip Jacob Elkann, a cărui mamă este Margherita Agnelli, nepoata fondatorului grupului economic italian. Practic, în 2011, grupul Chrysler urma să îşi anunţe falimentul, acesta fiind şi primul faliment al unui producător american de automobile. În acel moment, printr-o mişcare surpriză şi o infuzie de capital (mai multe miliarde de euro), familia Agnelli a preluat controlul Chrysler, devenind unul dintre cele mai importante grupuri europene care au pătruns vreodată în vîrful economiei americane, ceea ce le-a permis accesul la vîrful administraţiei de peste Ocean. Deocamdată, nu se ştie dacă „pila“ asta va funcţiona şi ce le-a promis Mireille Mathieu macaronarilor (probabil, hălci întregi din economie, inconştient, cum îl cunoaşte toată lumea). Ceea ce se ştie, cu certitudine, este faptul că, după ce va rosti, în engleza lui de repetent, „He is the mother and father“ şi îşi va umezi buzele, fluturîndu-şi părul vopsit, aşa-zisul preşedinte al P.N.L. va rîde ca prostul şi se va face de baftă.
http://www.ziartricolorul.ro/generic-principal-gagauzul-crin-antonescu-face-tura-cartoforului-the-mother-and-the-father-e-un-repetent-fara-pic-de-rusine-dar-plin-de-vicii/

Crin Antonescu exista! S-a intors la viata! A lipsit o vreme din tara, dar parca nimeni nu i-a dus dorul…
Nu e nicio aroganta, doar intreb si eu, nu dau cu paru’: a simtit cineva ca absenta lui Crin Antonescu a apasat atat de mult pe umerii tarisoarei? Cred ca nici macar votantii USL nu ma vor contrazice.
Cum a pus piciorul pe pamant romanesc, Crin a dat fuga la Antena 3 unde s-a bagat rapid in vorba, desi cam pe langa subiect.
Ppe langa ca o tine in continuare cu “eroul” Fenechiu, cat de bun ministru a fost, etc., Antonescu nu-si asuma nimic din ce merge rau. Lasa tot balastul guvernarii pe umerii lui Ponta, care Ponta are grija sa-l arunce inapoi in ograda PNL.
Nu intamplator, PNL-ul e in descompunere lenta. In primul rand, nu pleaca de la macelaria puterii si asta il face prizonier. Sigur, pe bani frumosi, nu moca, dar tot prizonier ramane.
Iar cand drogul te tine captiv la putere, nu mai poti sa traiesti liber. Ca partid vorbesc, altfel, baietii sunt liberi ca pasarea cerului sa faca averi.
Acum, ca am lamurit-o pe asta, mergem mai departe. Postura de Peneleus Captivus sapa temeinic la temelia membrului de partid. Ponta dirijeaza parsiv tot balastul rau al guvernarii catre PNL, iar liberalii nu pot sa opreasca aceasta operatiune. Ce, sa-l ia la bastoane pe Poanta? N-au cojones pentru asta.
Sa urle-n pustiu, iar nu mai tine. A facut-o Antonescu atunci cand a spus “Ma despart definitiv de Victor Ponta!”, dupa ce premierul si presedintele s-au inteles pe numirea lui Kovesi la DNA. Dar Kovesi a fost numita bine-mersi, iar Antonescu nu s-a despartit nici macar temporar de Ponta, daramite definitiv.
Episodul l-a linistit pe seful PNL, care nu-si mai permite s-o ia din n0u pe aratura. Iata ce face limbarita fara substanta!
In plus, se pare ca in ultima vreme, Antonescu incepe s-o carmeasca si cu discursul anti-Basescu. Dupa ce-a facut cu durul cu Voiculescu, dand cu tifla PC, Crin se apropie tiptil si de Traian Basescu. Nu pe fata, ci subtil.
Ati mai auzit in ultima vreme istericale impotriva lui Basescu din gura sa? Nu. Iar bomba a adus-o cu el direct din Statele Unite…
Nu stiu daca in scurta sa vizita in SUA Anto a fost la prelucrare, dar s-a intors si mai mielusel decat inainte. Ba chiar, cine-ar fi crezut!, s-a dus singur la o intalnire cu Traian Basescu. Singur!? Pai si el coabiteaza? Oficial, au vorbit despre urmasul lui FeneGrup la Transporturi, neoficial nu stim noi.
El, Crin Antonescu, capetenia anti-SUA si anti-UE, dusmanul lui Merkel, tocmai el sa mearga solo la Palatul Cotroceni! Pai cum mai ramane cu ignorarea lui TB? Dar cu declaratii de genul “TB nu conteaza”? Atunci, ce cauti maestre sa discuti cu el? Tu, cel care ti-ai facut un tel din a nu sta de vorba cu TB.
E clar. Victor Ponta si Traian Basescu sunt actorii coabitarii. Crin Antonescu-prizonierul. Pun pariu ca daca maine ar fi alegeri, iar PSD si PNL ar candida separat, scorul PSD ar fi egal cu cel al USL. Despre PNL, Dumnezeu cu mila…Iar o eventuala imbarligare cu PDL ar fi dupa modelul “plus cu plus da minus”.
Totul se prabuseste precum un domino in jurul lui Crin Antonescu. Nu i-a mai ramas nimic. Nu mai poate sa se desparta “definitiv” de Ponta. Nu mai poate sa-i intoarca spatele lui Basescu. Nu mai poate sa-si salveze partidul de la descompunere lenta. Nu mai poate sa spere la Presedintia Romaniei. Nu mai poate face nimic. El, Crin Antonescu. Vorba lui Basescu, la divortul de PDL: “Adio, PNL!”