Becali, România este sau nu stână fără câini ?

• "Daca mi se intampla o nedreptate, nu ca nu mai calc prin Romania, dar nici aerul de aici nu-l mai respir!
  Si in aer daca sunt, ocolesc spatiul Romaniei. Cum adica, dupa ce m-au luat de la 6 dimineata cu 20 de mascati, sa mai ceara si 11 ani?"
  "Am conturi secrete, dar ii atentionez pe procurori sa nu faca investigatii, sa nu mearga prin Belgia sa caute, pentru ca nu vor gasi in viata lor banii",

Gigi Becali a fost condamnat definitiv pe 20 mai 2013 de catre instanta suprema la 3 ani de inchisoare cu executare in dosarul schimbului de terenuri cu MApN. Tot in dosarul schimbului de terenuri Becali-MApN, fostul ministru al Apararii Victor Babiuc si fostul sef al Statului Major General Dumitru Cioflina au fost condamnati la cate doi ani de inchisoare cu executare.Berbecali a incercat ieri să o roiască în Israel ,stat cu care România nu are tratat de extrădare dar a fost oprit ,săltat de pe un aeroport privat. Dacă era cioban deştept, punea Mioriţa becaliană să mănînce nisip în Dubai din momentul când şi-a pus coada pe spinare prima dată .Compasiune ? Da, dar numai pentru fetele şi mama bătrînă a lui Becali.

CT Popescu despre condamnarea lui Gigi Becali
urnalistul Cristian Tudor Popescu a declarat, luni, pentru România TV, în legătură cu decizia ÎCCJ de condamnare a lui Gigi Becali la doi ani cu închisoare în dosarul schimbului de terenuri cu MApN, că nici “nu se bucură, dar nici nu se întristează”, susținând, însă, că “incredibil, mult mai grav” este ceea ce a declarat premierul Victor Ponta, înainte de pronunțarea sentinței.

“În ceea ce mă privește se întâmplă să fi scris în 2001 niște articole pe această temă și să cunosc foarte bine escrocheria asta cu terenuri, MApN, cu dl. Babiuc. Problema este că a fost nevoie de 12 ani pentru ca să se pronunțe această sentință. Ea putea fi pronunțată într-un an de zile, pe baza evidenței. Nu era nici măcar vreo mare filosofie acolo. Atunci dl. Becali a executat un fel de dans războinic tribal în jurul meu, într-o cofetărie cu o scrumieră, după care m-a amenințat cu moartea în văzul a zeci de oameni. Eu nu mă bucur că dl. Becali a primit sentința asta, nici nu mă întristez. În schimb, s-a produs un fapt mult mai grav astăzi: primul ministru al acestei țări, înainte de pronunțarea acestei sențințe a declarat că are o simpatie personală pentru dl. Becali, în vreme ce sentința era așteptată. Am înghețat când am auzit așa ceva. După 150 de ani de când în țara asta se încearcă să se introducă principii, justiție, stat de drept, separarea puterilor, premierul României vine, deschide gura și își declară simpatia unei persoane care așteaptă o sentință judecătorească. Este o cădere în timp a civilizației politică, socială, umană, în România Este incredibil așa ceva. Este mult mai grav decât faptul că un cetățean a fost condamnt la 3 ani închisoare pentru niște fapte împotriva statului român”, a declarat Cristian Tudor Popescu, după ce completul de cinci judecători ai Înaltei Curţi de Casație și Justiție au decis, luni, după circa opt ore de deliberări, condamnarea lui Gigi Becali la doi ani cu închisoare şi interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 5 ani în dosarul schimbului de terenuri cu MApN.

“Aș vrea să nu mai văd discutat la televizor, zeci de minute, o decizie a Justiției. Simplul fapt că se dă și se discută într-un cadru pitoresc, cu tot felul de personaje care răcnesc a căror forță de convingere constă în decibelii pe care îi emit, care fac apel la D-zeu la Satana, în așteptarea unei decizii judecătorești, acesta este un semn de primitivism”, a mai criticat CT Popescu.

SIMETRIA CAZURILOR ADRIAN NĂSTASE-GIGI BECALI
Ziua de ieri a mai bătut un piron în sicriul Justiţiei române. Dacă cineva mai avea vreo îndoială cu privire la amestecul brutal al lui Traian Băsescu în materie de justiţie, acum s-a lămurit. El, Scorpionul răzbunător, pîndeşte în umbra tuturor hărţuielilor şi condamnărilor. Fiindcă asta e principala lui grijă, din decembrie 2004, de cînd a fost impus de americanii care l-au recrutat şi pînă acum: întîi să înăbuşe Dosarul Flota, iar apoi să-şi reducă la tăcere adversarii. Totul e atît de cusut cu aţă albă încît îmi vine să vărs. Dintre numeroasele răfuieli ale acestui personaj abuziv, cu cei care îl atacă, sau îl deranjează, le voi aminti numai pe cele cu Adrian Năstase şi cu Gigi Becali. Două cazuri în oglindă! Fiecăruia i s-au fabricat atîtea Dosare Penale încît să nu scape. Nu merge treaba cu Mătuşa Tamara? Hai să-i dăm în cap cu finanţarea campaniei electorale din 2004! Nu ţine cu Valiza cu bani, Furtul maşinii, Avicola Iaşi? Hai să scoatem de la naftalină povestea cu transferul de terenuri făcute între MApN şi Gigi Becali! Ce simplu! Ca la loz în plic! Mai trage o dată.
Astăzi, cînd scriu aceste rînduri în biroul meu din Parlamentul European, îmi este limpede că nu Gigi Becali e terminat, ci Traian Băsescu. El şi-a semnat, singur, condamnarea. Nu crede? Înseamnă că nu-i cunoaşte pe români. Fiindcă pe Dumnezeu, oricum, nu L-a cunoscut niciodată.
http://www.ziartricolorul.ro/simetria-cazurilor-adrian-nastase-gigi-becali/

Moartea ştirilor
Astăzi, România a încremenit într-o miră, proiectată pe pieptul dezgolit al parlamentarului George Becali. Hristos însuşi a înlemnit pe crucifixul vizibil prin deschizătura adâncă a cămăşii. Poate nici El nu înţelegea unde au dispărut toate ştirile şi de ce viaţa a rămas suspendată între „În curând, sentinţa!” şi „Imediat!”. Şi omul acela care-l striga neîncetat, de ce urlă în televizor: „Voi ziceţi ceva, eu vorbesc de Iisus, voi ziceţi ceva, eu iar de Iisus!”? Cum de se compară acest „profund religios” cu Fiul Domnului şi, apoi, răcneşte „Smerenie, smerenie, smerenie!”. De ce oftează „fratele” Vadim şi îl încurajeză: „Gigi, fii bărbat! Şi Hristos a fost înjurat şi scuipat. E o instanţă deasupra noastră”, iar numitul Gigi face o demonstraţie, în faţa camerelor, cum bate mătănii şi se roagă din cinci în cinci minute? De ce-i urmăresc ziariştii Mercedesul, iar clanul şi discipolii cu feţe de pământ merg în pelerinaj, la palatul din Pipera? De ce vorbesc toţi de „execuţie” şi „tragedie”? Îl răstigneşte stăpânirea, iar El nu a prins de veste? Este sacrificat în numele Lui, sărman miel imaculat? Parcă era vorba de nişte matrapazlâcuri cu terenuri, nimic spiritual, ci o treabă murdară, aducătoare de bani, în care mai sunt băgaţi şi alţi „religioşi” de rang înalt. „Sacrificatul” Becali va urca mica lui Golgotă în limuzină şi nimeni nu va bate cuie în tălpile lui încălţate cu pantofi de 4000 de euro. După un şi jumătate de recluziune VIP, îşi va redobândi lbertatea condiţionat şi va putea trage o fugă la Sfântul Mormânt, cu avionul privat. Astfel, drumul căinţei va fi mai rapid şi penitentul, mai aproape de cer, iar viaţa ştirilor, din nou, se va scurge umilă, atinsă de aura lui de martir.
http://www.gandul.info/puterea-gandului/moartea-stirilor-10890685

Becali: „Am fost sclavul vostru. Acum trebuie să plec”
u vreau să vorbesc aici despre problema juridică a lui Gigi Becali. Nu vreau să-mi dau cu părerea într-un domeniu pe care nu-l stăpânesc. În principiu, am spus-o şi o repet, democraţia se construieşte pe un eşafodaj de legi, iar ca ea să dăinuie, fiecare lege trebuie respectată; de cetăţean şi, cu atât mai mult, de magistrat. Astfel, o hotărâre definitivă în justiţie sper să poarte cu sine experienţa, ştiinţa şi conştiinţa judecătorilor; implicit morala, echilibrul şi nepărtinirea acestora, în scopul recreării echilibrului dintre respectul şi fronda faţă de lege. Odată luată o hotărâre, se presupune că magistratul a fost, la rândul lui, în matricea legii, luând în calcul principiul „mai bine scapă zece vinovaţi, decât să fie condamnat un singur nevinovat”.
Ceea ce vreau să spun, însă, este faptul că Gigi Becali a fost propriul său „gâde”. Dar nu singurul. Spiritul histrionic, tupeul în afaceri şi în viaţă, îndrăzneala, brodate pe un soi de imaturitate a caracterului, l-au pus în situaţia de a pierde, pe rând, toate pozitivele native.
A fost crescut în frica lui Dumnezeu, de o mamă exemplară şi cu adevărat credincioasă; a învăţat, de la tată, să umble cu banul, firesc într-o stirpe de negustori. Problema este că a vrut prea mult şi prea repede, iar pentru asta a fost dispus să calce pe cadavre.
A crescut, repede, prin apropierea de Hagi, în siajul unui anturaj uns cu toate alifiile, instalat în anii 90 la conducerea echipei Steaua – între care se aflau personaje importante ale momentului: Păunescu, Hrebenciuc şi, mai apoi, Piţurcă.
Prin 2009, într-o criză de nervi – declanşată de acuzele lui Becali la adresa sa, aduse în cadrul unei emisiuni televizate, unde era invitat - preşedintele Ligii, Mitică Dragomir, l-a acuzat pe Gigi că „a luat Steaua prin şantaj”; că, iniţial, împrumutase echipa, pentru ca, mai apoi să-l oblige pe Păunescu să-i cedeze afacerea. „Erau banii mei!” i-a spus Gigi Becali lui Mitică Dragomir. „Ai tăi, de unde? Iar terenurile cum le-ai luat?! După un concediu cu miniştrii şi cu generalii... Dar nu vreau să spun mai mult. Eu l-am ajutat, domnule să ia Steaua. Eu!” a mai spus, atunci, Mitică.
Miron Cozma, după caţiva ani de la acel incident, susţinea că, de fapt, Gigi Becali este săgeata unui grup important, aflat la conducerea Stelei. „El este băgat în faţă. Alţii conduc acolo” spunea fostul lider al minerilor din Valea Jiului - el însuşi un personaj extrem de controversat, ajuns în fenomen pe uşa din dos. Răspundea astfel, indirect, celor care pretindeau că afacerea cu terenuri, dincolo de comisioane, presupunea dezvoltarea unei afaceri de grup din care să iasă bani pentru viitoarea finanţare a echipei, urmând ca Gigi Becali să devină, în acest caz, investitor oficial.
Fapt este că şefii Armatei de la acea vreme, ministrul Babiuc şi generalul Cioflină, şef al Marelui Stat Major al Armatei, au căzut de acord. Au perfectat schimbul de terenuri: Gigi a dat Ştefăneştiul şi a luat Voluntariul. „Afacere de afacere” şi-a spus, felicitându-se şi mulţumindu-i lui Dumnezeu că i-a dat minte de businessman. Iar „Dumnezeul” lui l-a făcut latifundiar de lux; „cu o condiţie”, spuneau oamenii din anturaj: „să bage bani în Steaua”. Şi toată lumea s-a liniştit.
Au venit banii, a crescut puterea, tupeul, aroganţa, s-au adâncit tarele de caracter. „Iar dacă am bani, ei de la Dumnezeu vin. El a vrut asta” îşi liniştea Gigi temerile în faţa altarului, numărând mătăniile pe degete şi făcând cruci tot mai largi.
Apoi, a devenit personajul, histrionul, ludicul Becali. Şi, ca orice latifundiar, n-a mai putut trăi fără aur, covor roşu, palat la Şosea şi camere de luat vederi. Viaţa lui Gigi Becali a fost transformată într-un mega-reality show. La cerere, Becali făcea rating, spectacol, scandal, maimuţăreli, aroganţe, misoginism, rasism. Trecea de la o stare la alta, pierdea şirul; o lua de la capăt, înjurându-i pe cei lăudaţi, şi invers. A fost victimă, martir, europarlamentar, parlamentar român al puterii, câine de pază al partidului. Cu cât era, el singur, mai multe, cu atât se încredea mai tare în Dumnezeu, „Pentru că, dacă toate astea le am, atunci de la el sunt”. Şi iar înjura, şi iar blesetema şi iar se îmbăta de el însuşi, la cererea publicului şi în beneficiul „prietenilor”.
Când se întorcea la sufletul lui, la Dumnezeirea lui de copil curat, eu cred că-şi înţelegea adevărata postură. Şi atunci, umil, dădea ordin să se mai ridice o biserică şi un rând de case şi făcea penitenţă, în sufletul lui. Şi, pe urmă iar consimţea, luat de val, ca de aburii beţiei, să facă show, inclusiv cu Dumnezeirea.
Luni, în beţia lui aiuritoare de cuvinte, post sentinţă, i s-a arătat, la un moment dat, Lumina.
Şi atunci, le-a spus zecilor de cameramani: „Acum, vă rog să mă lăsaţi! Am fost sclavul vostru, am stat la cheremul vostru, când aţi vrut şi când nu. Am făcut-o din bun simţ. Dar acum trebuie să plec şi voi trebuie să înţelegeţi. Gata!”.
Şi a căzut cortina.
Marian Sultănoiu
http://www.gandul.info/puterea-gandului/becali-am-fost-sclavul-vostru-acum-trebuie-sa-plec-10890904