PLACUT SURPRINSI UNGURII AFLA IN SFARSIT CA ROMANIA NU E SAT FARA CAINI

Este limpede că orice nouă manifestare de antiromânism a lui Tokes nu ne mai miră sau surprinde de loc, antecedentele sale în materie fiind bine cunoscute de români. Cel mult, acestea ne stârnesc un sentiment amestecat de milă şi silă. Recent, T.L., a reuşit să ne amplifice acest sentiment, dând o nouă dovadă de antiromânism în dorinţa sa de a distruge cu orice preţ statul român naţional şi unitar! În acest scop el a solicitat primului ministru al Ungariei, Viktor Orban, instituirea unui protectorat asupra Transilvaniei! Potrivit definiţiei corecte a „protectoratului” acesta reprezintă forma de dependenţă politică prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranităţii sale politice. Statul „protector” conduce politica externă a statului „protejat”, dar în mare măsură şi politica internă a acestuia. Mai exact, este vorba despre un stat pus sub autoritatea altui stat.

Cu alte cuvinte, T.L. vrea să împuşte doi iepuri deodată: să despartă Transilvania de România, transformând-o într-un teritoriu relativ independent şi să o pună sub protectoratul – a se citi autoritatea – Ungariei!!! Paharul umplut al lui T.L. a dat de mult pe dinafară, dar de data aceasta el a săvârşit un lucru extraordinar de grav şi penal la adresa României. Cu toate acestea, nici acum ca şi în alte situaţii de acest gen, nu am auzit ca Parchetul General al României să se fi autosesizat, cum avea obligaţia, faţă de noua acţiune antiromânească a lui T.L. şi tragerea sa la răspundere penală.

În asemenea condiţii, bineînţeles că asistăm la o creştere în amploare a manifestărilor şi acţiunilor antiromâneşti subordonate dezideratului neorevizionist autonomist teritorial pe criterii etnice maghiaro-secuieşti şi nu la stoparea firească a acestora. Nu este oare evident pentru autorităţile statului român că orice lipsă de reacţie promptă, de aplicare a prevederilor legislaţiei în vigoare şi nu aşa-zise luări de poziţie verbale simple, comunicate caracterizate cel mult printr-o suficienţă şi nefolositoare ca efecte nu fac decât să contribuie la o recrudescenţă a extremismului neorevizionist maghiar antiromânesc intern şi extern? De altfel, într-o serie de articole anterioare, am semnalat pericolul deosebit pe care îl reprezintă neimplicarea la timp şi în mod eficient a autorităţilor statului în eradicarea, potrivit legii, a tuturor acestor tentative planificate şi acţionate de neorevizionismul ungar extern şi cel maghiaro-secuiesc intern îndreptate împotriva unităţii şi integrităţii teritoriale a statului român. Bineînţeles că aş fi preferat să mă înşel, dar evoluţia ulterioară a evenimentelor puse în scenă de extremiştii neorevizionişti unguri, maghiari şi secui nu numai că mi-au confirmat previziunile, dar chiar le-au întrecut datorită amplificării radicalizării lor, a rapidităţii modului în care s-au derulat şi al corelării perfecte a vectorilor interni şi externi ai neorevizionismului extremist revanşard maghiar. Cu siguranţă, ele au surclasat orice analiză şi prognoză a vreunui serviciu de intelligence românesc, asta în situaţia în care a existat aşa ceva.

Cum putem să ne explicăm altfel faptul că la aproximativ două săptămâni de la solicitarea lui Tokes Laszlo de instituire a unui protectorat de către Ungaria asupra Transilvaniei, liderul partidului ultraextremist Jobbik, Vona Gabor, reprezentat în Parlamentul Ungariei, el însuşi având calitatea de membru al acestui for legislativ, prezent în România, a făcut declaraţii antiromâneşti de un radicalism extrem ?! Exact în spiritul şi ca pe vremea în care conducătorii nazişti germani proferau ameninţări şi generau conflicte şi războaie la adresa altor state, acest politician extremist ungur, xenofob, şovin, antisemit şi antiromân, a declarat, nici mai mult nici mai puţin, că pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor minorităţii maghiare, pentru obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa zisului ţinut secuiesc partidul Jobbik „îşi asumă responsabilitatea unui conflict cu România”!!! Pe înţelesul tuturor, fără alte interpretări, aceasta este instigare a minoritarilor maghiari şi secui împotriva statului român, a statului de drept, pentru stimularea de conflicte interetnice şi a tot ceea ce acestea pot genera, Jobbikul asumându­-şi responsabilitatea lor şi în acelaşi timp asigurându-i pe aceştia de sprijinul său! Ne putem întreba cum de acest personaj, parcă ieşit din tenebrele regimului fascisto-horthysto-szallasist, a avut îndrăzneala să facă asemenea declaraţii pe teritoriul unui stat suveran şi independent, membru al Uniunii Europene, cum este România? Aceaşi întrebare ne-o punem şi referitor la ultimele declaraţii ale lui Tokes Laszlo sau la cele ale lui Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, care în urmă cu ceva vreme declara, pe aceaşi lungime de undă, că pentru obţinerea autonomiei teritoriale a aşa-zisului ţinut secuiesc, formaţiunea sa politică, UDMR, va recurge la „nesupunere civică”, iar „în prima fază, ieşim în stradă fără arme. Apoi o să vedem”. Nu suntem cu toţii legaţi la ochi sau lipsiţi de o minimă judecată ca să nu observăm liantul existent între aceste declaraţii, toate generate de acelaşi plan comun ungaro-maghiar neorevizionist revanşard antiromânesc fabricat de minţile întunecate de ură ale acestor extremişti rămaşi ca evoluţie la nivelul unei Ungarii medievale în care minorităţile naţionale erau crâncen asuprite.

Este limpede ca lumina zilei că toţi aceşti vectori ai neorevizionismului maghiar intern şi extern au continuat să acţioneze nestingheriţi împotriva statului român profitând de slăbiciunea acestuia la care, între altele, contribuie: neaplicarea legilor în vigoare ( în cazurile lui Tokes Laszlo şi Vona Gabor există precedente semnificative, acesta din urmă trebuia declarat „persona non grata” încă din anul 2010 când la Gheorghieni, judeţul Harghita, a îndemnat minoritarii secui să solicite ajutorul Ungariei pentru obţinerea autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut secuiesc ); popularea unor structuri ale autorităţilor locale şi centrale cu persoane care, fie din necunoaştere, fie dintr-o înţelegere eronată a fenomenului în discuţie, fie din cauza corupţiei au trecut pe un plan secundar sau chiar nu au luat în calcul eradicarea de la bun început a tuturor acţiunilor îndreptate împotriva caracterului unitar şi al integrităţii teritoriale a statului întreprinse de exponenţi ai extremismului maghiar; percepţia total greşită potrivit căreia există „moderaţi” şi „radicali” în rândul liderilor maghiari şi secui, când nu poate fi vorba despre aşa ceva din moment ce toţi aceştia susţin necondiţionat dezideratul obţinerii autonomiei teritoriale pe criterii etnice şi deci atentează la integritatea teritorială şi la caracterul unitar al statului nostru. În situaţia în care acţionezi pentru aşa ceva nu se mai poate pune eticheta de „moderat”, ci numai de „radical”, „ultraradical” sau „secesionist”; luarea unor măsuri fundamental greşite în cadrul structurilor specializate ale statului cu atribuţii pe linia gestionării fenomenelor extremiste, separatist-teritoriale, xenofobe şi şovine antiromâneşti cum a fost de pildă – potrivit col.(r) Ulieru, fost purtător de cuvânt al SRI, într-o emisiune televizată recent – desfiinţarea unităţii din cadrul SRI care avea în atribuţii apărarea integrităţii teritoriale a ţării şi acţiona împotriva iredentismului şi extremismului maghiar! Această unitate a fost desfiinţată tocmai când acţiunile şi manifestările extremiste, separatist-teritoriale, revanşarde şi şovine maghiare începuseră să ia o amploare din ce în ce mai mare; acceptarea de către clasa politică românească a politicii de şantaj practicată de UDMR în schimbul susţinerii de către această uniune a diferitelor majorităţi parlamentare, etc.etc.etc.

Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu
http://foaienationala.ro/timp-ce-manifestrile-neorevizioniste-ale-extremitilor-maghiari-cresc-intensitate-autoritile-statului-romn-se-rezum-la-declaraii.html