Câte divizii are Grigore Vieru? [SCRISA la moartea MARELUI DISPARUT ]

Istoria recenta a retinut vizavi de Vatican si influienta politica a suveranului pontif ,intrebarea dispretuitoare a lui Stalin , daca nu ma insel, care se intreba retoric: "Cate divizii are papa ?".Istoria a retinut ulterior sau ar trebui sa retina cum papa, cel fara divizii blindate sau aeropurtate , prin intermediul clerului catolic a contribuit decisiv la prabusirea in neant a Molohului comunist.Recent a plecat spre lumi mai bune un mare poet si un mare patriot roman, Grigore Vieru.
Conducerea cripto-comunista de la Chisinau incearca sa il confiste dupa moarte pe Grigore Vieru , asta dupa ce l-a persecutat si haituit in timpul vietii.Poetul disparut prematur este un produs de exceptie al CULTURII ROMANE.Oficialitatile de la Chisinau incearca sa il prezinte ca pe un exponent al "culturii moldovenesti".Aici este miezul contradicţiilor dintre „stradă" - amplificate, ulterior, pe unde s-a putut: presă scrisă sau internet - şi mesajele oficiale televizate în legătură cu viaţa şi, mai ales, posteritatea marelui spirit. Pe de-o parte, plasarea firească a lui Grigore Vieru în cultura română în numele căreia a trudit, pe de alta, tentativa de plasare a sa în repertoriul discursului moldo-sovietic oficial. Grigore Vieru nu ar putea fi, parafrazând sentinţa lui Noica despre Eminescu, „omul deplin al culturii moldoveneşti". Şi nu pentru că poetul nu ar fi un om împlinit, ci pentru simplul motiv - dar temeinic - că nu există „cultură moldovenească". Aşa cum nu există nici „cultură ardeleană", „oltenească", „bănăţeană", „muntenească" sau... „bucureşteană". Şi în ciuda tuturor eforturilor prezidenţiale şi statale, ea nu se poate plămădi. Nu se poate, pentru că acea combustie fină, obiectivată etno-simbolic, nu există la fundamentele ei. De la Ştefan cel Mare la Grigore Vieru, trecând prin Eminescu, toată zestrea etno-simbolică este deja parte a repertoriului cultural şi istoric românesc. Şi asta a arătat, pentru prima dată coerent, Grigore Vieru şi generaţia sa, de unde şi funcţia istorică a acestora. Şi de aici marginalizarea lui - logică! - atunci când a refuzat să muşte momeala oficială şi să acrediteze construcţia moldo-sovietică a guvernărilor agrariano-comuniste. Şi de dincolo de mormânt, bătălia culturală a lui Grigore Vieru rămâne tot politică, iar marele poet, parte a panteonului cultural românesc, îşi va continua şi de acolo misiunea. Spiritul său reprezintă diviziile lui invincibile.
...Este ca şi cum Poetul, supărat că nu îşi poate îndeplini lucrarea pe pământ, s-a dus la Ceruri, ca să o grăbească de acolo.
http://forum.realitatea.net/showthread.php?t=27326

21.01.2009

@ <=> pe site : *****

https://sites.google.com/site/basarabialacrimanoastra/cate-divizii-are-grigore-vieru

Ioteza terifianta :
Poetul G.Vieru lichidat de serviciile secrete rusesti :
http://stiri.rol.ro/content/view/176915/2/

KGB-ul a pus la cale lichidarea lui Grigore Vieru?
Serviciile secrete rusesti si moldovenesti au lichidat sau au incercat sa-i elimine de pe scena publica pe unionistii basarabeni. In ultima vreme, mai multe personalitati ale vietii culturale basarabene au murit suspect.

Dupa aproape 48 de ore de coma, poetul basarabean Grigore Vieru a murit din cauza leziunilor capatate dupa un accident de circulatie la doar cativa kilometri de Chisinau.

Moartea sa e pusa in carca serviciilor secrete, rusesti sau moldovenesti, relateaza Evenimentul Zilei.

Puse cap la cap, toate disparitiile "accidentale" ale mai multor unionisti din Republica Moldova, care prin lucrarile lor au "tipat" apropierea de Romania, ba chiar unirea cu fratii de dincolo de Prut.

Cazul care a declansat suspiciunile legate de mortile succesive ale oamenilor de cultura este cel al Doinei si Ion Aldea-Teodorovici. Perceputa ca o tragedie nationala, moartea celor doi a ridicat multe semne de intrebare dupa 29 octombrie 1992, ziua in care masina cu care mergeau dinspre Bucuresti catre Chisinau s-a oprit brusc, intr-un copac.

Printre oamenii care si-au mai pierdut viata in mod misterios se mai numara si Gheorghe Ghimpu, Nicolae Costin, Episcopul Dorimedont sau Mihail Garaz.


Diviziile lui Grigore Vieru
Dan Dungaciu

“Papa? Cate divizii de blindate are Papa?”
(replica lui Stalin catre Papa Pius al XII-lea)

Dincolo de atmosfera tragic-inaltatoare a funeraliilor marelui spirit care a fost si ramane Grigore Vieru, procesiunea ne-a mai aratat ceva. Zecile de mii de oameni din strada, simbolurile care au flancat evenimentul si declaratiile aferente ne avertizeaza ca lucrarea Poetului in lume inca nu s-a incheiat. Ca la orice personalitate emblematica pentru o cultura si o conjunctura istorica, destinul postum al lui Grigore Vieru devine si mai spectaculos.
Etno-simbolurile sunt cele care asigura – daca asigura – constructia si functionarea organica a oricarui proiect national. Cu cat zestrea etno-simbolica si asumarea ei sunt mai solide, cu atat angajarea istorica a comunitatii este mai ferma. In lipsa acestor fundamente, orice proiect statal este firav, ineficient si contingent. Uneori, imposibil.
Cum sugeram deja, un loc esential in panoplia etno-simbolica a oricarei natiuni il ocupa creatiile si personalitatile culturale emblematice (opera eponima, geniile nationale, figurile exemplare). Grigore Vieru este una dintre aceste personalitati.

Lupta pentru simboluri sau functia strategica a Poetilor
Functia etno-simbolica a celui care toata viata s-a declarat roman, vorbitor de limba romana si truditor intru cultura romana a devenit si mai clara odata cu funeraliile sale. Este suficient sa citesti relatarile de presa sau discursurile participantilor. Chiar fara sa cunosti multe despre cele ce se petrec dincolo de Prut, realizezi usor rolul de hartie de turnesol pe care personalitatea exemplara a poetului il capata (si) de acum incolo. In ciuda faptului ca, in timpul procesiunii, “un grup de preoti canta rugaciuni si il numesc pe poet romanul Vieru”, ca “in toata coloana cortegiului funerar este un singur steag – cel al Romaniei” sau ca multimea l-a huiduit pe un oficial “pentru ca nu a spus ca suntem romani”, discursul celor de la putere si instrumentele lor mediatice au acreditat contrariul. Epurarea oricarei referinte la limba, cultura sau identitatea romaneasca a fost prima strategie mediatica. Constienta si lucida, “strada” a purtat aceasta batalie si a dat replica unei masini de propaganda oficiale care, intr-o ultima tentativa, a incercat sa puna cortegiul funerar al poetului la cortegiul sau ideologic. A esuat si de data asta.
Tentativa de preluare a vietii si posteritatii lui Grigore Vieru in patrimoniul regional moldovenesc si acreditarea lui ca “poet national” plecand de la acest reper a inceput mai devreme. Pe 3 decembrie 2005, presedintele Voronin ducea la apogeu aceasta tentativa cu ocazia unei serate a poetului: “Stimati prieteni, Astazi cinstim un concetatean, un mare patriot, un Domn, care, la randul lui, ne-a cinstit pe noi intru slava si prosperarea patriei noastre – R. Moldova”.
O alta tentativa, tot fara succes, s-a facut cativa ani mai tarziu, prin august 2007, cand conducerea R. Moldova s-a gandit sa schimbe imnul national, “Limba noastra”, pe motiv ca ar fi “nepatriotic”. (Din 1991, Romania si R. Moldova au impartit, timp de trei ani, acelasi imn: “Desteapta-te, romane!”; in 1994, poezia “Limba noastra”, scrisa de Alexei Mateevici, a fost decretata imn national). Deloc intamplator, o prima propunere ar fi fost facuta poetului Grigore Vieru si compozitorului Eugeniu Doga. Propunerea a fost refuzata.
Si de dincolo de mormant, batalia culturala a lui Grigore Vieru ramane tot politica, iar marele poet, parte a panteonului cultural romanesc, isi va continua si de acolo misiunea. Spiritul sau reprezinta diviziile lui invincibile. ...Este ca si cum Poetul, suparat ca nu isi poate indeplini lucrarea pe pamant, s-a dus la Ceruri, ca sa o grabeasca de acolo.