Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea 1-2-3-4-5-6-7-8-9

Un scorpion si o broasca testoasa devenisera atat de buni prieteni incat facusera un juramant de a nu se desparti niciodata.Asa ca , atunci cand s-a intamplat ca unul din ei sa trebuiasca sa-si paraseasca meleagurile natale , celalalt i-a promis ca va merge impreuna cu el.Nu au avut multa cale de strabatut si au ajuns in dreptul unui rau larg.Scorpionul era tare necajit.
"Vai mie" , a spus el , "tu , prietene , poti sa inoti cu usurinta , dar cum ar putea un biet scorpion ca mine sa treaca peste acest rau ?"
"Nu-ti fie teama" , i-a raspuns broasca testoasa , " aseza-te pe spatele meu mare si eu te voi trece pe celalalt mal teafar si nevatamat".
In cateva clipe , scorpionul s-a instalat pe carapacea spatioasa , iar broasca testoasa a intrat in apa si a inceput sa inoate.Cand a ajuns la jumatatea raului, ea a auzit cu surprindere o bataie usoara in carapacea ei si l-a intrebat pe scorpion ce se intampla.
"Ce sa se intample ?" , i-a raspuns scorpionul , "Imi ascut acul ca sa vad daca pot sa-ti strapung carapacea tare".
"Prieten nerecunoscator", i-a reprosat broasca testoasa, "am totusi atat puterea de a te salva , cat si pe cea de a-ti da ce meriti."Si , fara sa mai stea pe ganduri, broasca testoasa s-a scufundat sub apa , lasandu-l pe scorpion in mijlocul valurilor.
ÎNTREBARE ÎNTREBĂTOARE : CINE-I SCORPIONUL, OARE ?

Scandalul Ponta vs SRS: „Sistemul” atacă şi câştigă
Recenta dispută dintre premierul Ponta şi senatorul liberal Sorin Roşca Stănescu se încadrează în contextul luptei din interiorul serviciilor secrete din România. Victor Ponta este un exponent al sistemului construit de Traian Băsescu, iar SRS a încercat să pună în aplicare un plan al „taberei renegaţilor”, care încearcă dinamitarea regimului Băsescu.
În ultimele luni, în cadrul războiului civil din interiorul serviciilor secrete din România (vezi: Război civil în serviciile secrete), tabăra „Sistem” a înregistrat progrese importante. Cei mai vocali reprezentanţi ai renegaţilor, senatorul Valer Marian şi senatorul Roşca Stănescu au devenit ţintele unor operaţiuni punctuale de discreditare şi obstrucţionare a activităţii politice. Senatorul Marian şi-a ameninţat oponenţii politici cu devoalarea unor informaţii care ar putea demonstra şantajabilitatea lui Victor Ponta şi Ilie Sârbu de către colegii din cadrul Securităţii. Ameninţarea a fost luată în serios, iar senatorul PSD s-a trezit blocat de la participarea la congresul partidului, iar la el în judeţ a fost transformat într-un paria, chiar de colegii de partid. Mai mult, unicul organ de presă local care-l mai susţinea a rămas fără site, fără bani şi fără personal. În contrapondere, Valer Marian nu a reuşit decât publicarea unei scrisori deschise în care au fost prezentate mai multe acuzaţii la adresa tandemului Sârbu & Ponta, însă dovezile au lipsit cu desăvârşire din materialele prezentate de distinsul „renegat”. Scor la pauză: 1 la 0, pentru „Sistemul” lui Băsescu.
Spre deosebire de Valer Marian, care a abordat problema într-un mod jenant de amatoricesc, planul pus în aplicare de SRS avea la bază o idee destul de raţională. În baza cercetărilor făcute de o comisie specializată a parlamentului şi probelor din dosarul interceptărilor ilegale ale judecătorului Bîrsan, „renegaţii” aveau posibilitatea să facă un „Watergate românesc”. În cadrul acestui scandal, principalele ţinte ar fi fost Traian Băsescu, George Maior (şeful de jure al SRI) şi Florian Coldea, în calitatea de şef de facto al SRI. Deşi ideea în sine nu a fost rea, execuţia a fost penibilă. Timp de două săptămâni, deputaţii PDL, UDMR şi PSD au reuşit blocarea activităţii comisiei parlamentare de investigaţie, iar apoi au reuşit secretizarea lucrărilor acesteia. Mai mult, în tabăra „renegaţilor” s-a produs încă o trădare. Trustul Antena3 (a se citi: Voiculescu) a preferat să nu acorde nici un fel de susţinere mediatică acestei operaţiuni, condamnând-o astfel la un eşec total. Declaraţiile belicoase ale premierului care a cerut în mod expres capul lui SRS au fost urmate de un cuţit pe care Crin Antonescu l-a înfipt în spatele senatorului liberal. Momentan, „renegaţii”, în ciuda prezenţei în rândul lor a unui impresionant număr de veterani ai serviciilor informative, nu numai că pierd meciul cu „2 la 0”, dar îl pierd amatoriceşte.

„Sistemul” îi rezolvă pe „renegaţi” la nivel individual, iar pe unii îi cumpără cu „zăhărelul” participării la împărţirea fluxurilor financiare rezultante din accesul la guvernare. Partea comică constă în faptul că „renegaţii” şi-au dorit mult să aibă posibilitatea de a se lua la harţă cu „sistemul” Băsescu fără intervenţia Vestului. În ultimele luni, Vestul nu a intervenit deloc, iar toate problemele şi le-au creat singuri prin erori (in)voluntare, lipsa de planificare coerentă şi un heirupism preluat din filmele de comedie.

Cu aşa nivel al opoziţiei, se creează impresia pronunţată că Traian Băsescu are toate şansele să reziste mult timp în vârful Olimpului politic, dacă nu se înrăutăţeşte conjunctura economică externă. Este absolut cert că în arhivele „renegaţilor” există suficiente materiale nu pentru un „Watergate românesc”, ci pentru zece. Ceea ce se pare că nu există este disponibilitatea unui grup să meargă până la capăt într-o luptă politică. Evident, acutizarea crizei economice va „mătura” din scenă actuala clasă politică şi este evident că 70% din electoratul român au fost fie trădaţi, fie dezamăgiţi de prestaţia celor pentru care au votat.
http://romanian.ruvr.ru/2013_05_20/Scandalul-Ponta-vs-SRS-Sistemul-ataca-Si-caStiga/
Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea 1
„Spuneam într-un articol anterior că singurul eveniment notabil din primul mandat prezidenţial (2004-2009), dominat copios de Traian Băsescu, a fost generat de jurnalistul Sorin Roşca Stănescu (SRS), care a lansat o ofensivă mediatică pe parcursul a câtorva luni de zile, în care l-a tocat metodic pe invincibilul Traian Băsescu, cu probe beton care dovedeau implicarea familiei Băsescu în traficul cu arme.
Pe 24 august 2009, Sorin Roşca Stănescu dezvăluia pe blogul său că la data de 28 aprilie 2009, printr-un document secret (S58), Traian Băsescu, în calitate de şef al CSAT, a decis ca România să cumpere, fără licitaţie şi fără concurs de oferte, un sistem integrat de rachete AA cu rază scurtă şi foarte scurtă de acţiune numit SHORAD VISSHORAD. Furnizorul urmând să fie concernul francez MBDA. Pe 13 mai 2009, premierul Emil Boc a emis o Hotărâre secretă de Guvern cu numărul S588 prin care se decidea că valoarea acestui contract să fie de 250 milioane euro, cu o extindere de încă 150 milioane. Roşca Stănescu mai afirma că pe piaţa armelor, preţul pe care urma sa-l plătească România a fost „încărcat” cu 80 milioane euro, comision pe care urma să-l încaseze o firmă de consultanţă, intermediere şi cooperare logistică în care figura ca acţionar fratele preşedintelui, Mircea Băsescu.
În condiţiile în care bugetul MApN nu avea prevăzut nici un capitol care să-i permită finanţarea unui contract de achiziţie a acestor rachete. Din simplul motiv că asemenea rachete se fabrică în România la Crângu lui Bot (lângă Ploieşti) şi cumpărarea lor de pe piaţa externă ar distruge industria românească de Apărare, cel puţin la acest capitol. Ca urmare a acestor dezvăluiri, Traian Băsescu a intrat în panică, astfel încât premierul Emil Boc a semnat la 26 august 2009 o noua Hotărâre secretă de Guvern, (S962), prin care era desfiinţată prima hotărâre, cea din 28 aprilie 2009.
Omul de afaceri Mircea Băsescu, care nu a performat niciodată, ajunge peste noapte în topul acestui tip de business. Sorin Roşca Stănescu a prezentat probe din care reieşea că Mircea Băsescu era acţionar cu 30% al firmei Defense, Security and Intelligence Co - Desintco SRL, care se ocupa exclusiv de afaceri cu statul în domeniul militar. Ceilalţi acţionari erau Cristian Geamănu, Romeo Oiţă, gen. (r.) Ion-Eftimie Sandu, fost locţiitor al şefului Departamentului pentru Armamente din MApN şi Maria-Cristina Cazacu, fiica lui Aurel Cazacu, fost şef la Romtehnica şi Romarm, pe atunci şef al Direcţiei Producţie de Apărare din Ministerul Economiei.
(Vezi: http://www.sroscas.ro/site/wp-content/uploads/Reactiile lui Traian Basescu in a doua zi de la declansarea scandalului Desincto.flv)
Ca om de afaceri, la începutul primului mandat prezidenţial al fratelui său, Mircea Băsescu avea datorii la stat ale firmelor, din care făcea parte, incompatibil fiind şi fratele său. Chiar dacă, pe vremea când Traian fusese ministru al Transporturilor, scosese ceva bani din presiunile puse asupra firmelor care plasau publicitate pe DN1. După aproape 5 ani de mandat al fratelui său, acelaşi Mircea Băsescu a trecut printr-o metamorfoză ca businessman, devenind prosper din afaceri cu statul.
Se ştie ca în lume, afacerile cu arme sunt printre cele mai rentabile. Aducând profituri fabuloase a cărui valoare totală numai în România se ridică la cifra 13,13 miliarde de euro. La concurenţă cu afacerile cu energia ori cu industria de medicamente. Numai că aici avem de-a face cu un club select. Extrem de rar poate pătrunde cineva din afara grupului restrâns de specialişti în acest domeniu. De obicei, acest sector este rezervat unor generali activi sau în rezervă, ori unor importanţi ofiţeri acoperiţi.
Şi pentru asta, spunea Roşca Stănescu, nu există decât două scenarii posibile. Fie Mircea Băsescu a fost unul dintre super specialiştii din umbră ai domeniului sofisticat al industriei şi comerţului de armament şi acum, dintr-un motiv sau altul, iese în faţă, fie este împins la înaintare de fratele său, Traian Băsescu, care, preşedinte al României fiind, şef al CSAT şi comandant suprem, funcţionează pentru Mircea pe post de proptea. Pentru că, după părerea lui Roşca Stănescu, era vorba de un grav conflict de interese la cel mai înalt nivel, mai precis de trafic de influenţă în cea mai sensibilă industrie, în cel mai sensibil domeniu al siguranţei naţionale.
Sorin Roşca Stănescu mai afirma că specialiştii în comerţul cu arme autorizat sau ilegal provin din Departamentul de Înzestrare al MApN şi sunt susţinuţi fără excepţie de-a lungul anilor de Partidul Democrat, devenit PD-L. Traian Băsescu, atât în perioadele în care a fost ministru al Transporturilor, cât şi în calitate de şef al statului, i-a promovat, i-a protejat şi i-a susţinut în funcţii. De aici, frecventele legături ale clanului Băsescu cu aceleaşi personaje. Jurnalistul îi şi nominaliza pe o parte dintre cei acuzaţi: Norocel Mihai, Octavian Alexiu, Gigel Bratiloveanu, Cristian Slobozeanu, Vasile Ţocu, Cornel Purcărea, Romeo Oiţă, Cristian Geamănu etc.”

http://romanian.ruvr.ru/2013_05_17/Torpila-Sorin-RoSca-Stanescu-Partea-1/

Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea a II-a

„Scandalul Băbeni" a izbucnit pe 28 august 2009, odată cu ancheta jurnalistică publicată tot pe blogul personal de jurnalistul Sorin Roşca Stănescu. Acesta afirma cu subiect şi predicat că fratele preşedintelui ţării, Mircea Băsescu, era implicat într-o operaţiune eşuată de trafic internaţional cu armament, prin care au fost aduse din Taiwan aproape 2.000 de tone de muniţie expirată, constând în 105 containere cu proiectile de iluminare, proiectile explozive, proiectile cumulative, proiectile perforante şi grenade, toate de tip NATO.
Întreaga operaţiune a avut loc în portul Constanţa, în intervalul 19 februarie-20 martie 2009, când din motive necunoscute, containerele n-au mai putut fi scoase din ţară pentru a ajunge în posesia unei grupări teroriste şi au fost dirijate spre la Uzina Mecanică Băbeni.
Roşca Stănescu publica şi un document care demonstra că din 21 ianuarie 2009 5 servicii şi instituţii de forţă ale statului român au fost informate de către chestorul de poliţie Mihai Stoica asupra faptului că INTERPOL Belgia a solicitat informaţii vizând persoane şi operaţiuni financiare derulate de un partener de afaceri al lui Cornel Purcărea, creierul operaţiunii cu containere de muniţie din Taiwan. Roşca Stănescu afirmând că odată operaţiunea eşuată, Ion Marculescu, directorul de la Băbeni, a fost forţat de SRI să preia muniţia de la Cornel Purcărea.
Traficanţii de arme lucrează tradiţional pe aceleaşi trasee care, frecvent, conduc în Angola. Faimosul Viktor Bout, unul dintre capii traficului internaţional de arme, s-a aflat şi el în legătură cu „specialiştii" lui Traian Băsescu, mai scrie Roşca Stănescu. Totodată, acesta dezvăluie că modalităţile de operare sunt copiate la indigo după cele utilizate şi documentate ulterior prin operaţiunea specială „Ţigareta 2". Roşca Stănescu îşi propunea să deseneze harta acestor aşa-zise operaţiuni speciale, prin care anumite persoane au obţinut venituri uriaşe pe seama banului public. Acest demers reprezentând un avertisment dat celor care, din simpla dorinţă de a se îmbogăţi, au utilizat instituţii ale statului şi au pus în pericol siguranţa naţionala, concluziona Sorin Roşca Stănescu.
Parlamentul are în obiectul său de activitate controlul instituţiilor statului, fiind abilitat prin lege să constituie comisii de anchetă parlamentară, în cazul unor fapte devenite de notorietate publică, rămase în coadă de peşte că tot a menţionat Sorin Roşca Stănescu, reamintesc faptul că în cazul „Ţigareta 2" chiar înainte de a fi elaborat rechizitoriul Parchetului Militar, întreg spectrul politic românesc şi-a dat mâna, constituind şi o comisie de anchetă parlamentară, printre concluziile acesteia figurând şi certitudinea că inculpaţii ar fi atentat la siguranţa naţională. Ceea ce nu corespundea realităţii. Majoritatea concluziilor comisiei parlamentare fiind copiate şi preluate cu servilism politic de către procurorii care au întocmit rechizitoriul, fără a aduce nici o probă în acest sens.
Pe senatorul liberal Corneliu Dobriţoiu, preşedinte al Comisiei de Apărare din Senat, care este familiarizat cu aceste anchete, ca fost secretar de stat şi ministru al Apărării, nu-l împiedică nimeni să-i ceară lui Crin Antonescu, în calitate de preşedinte al Senatului, constituirea unei comisii speciale de anchetă în cazul Băbeni. În nici un caz să inventeze gogoşi aşa cum a procedat senatorul PSD Radu Timofte în cazul anchetei parlamentare „Ţigareta 2" pentru a fi promovat ulterior director al SRI. Măcar aşa cum a procedat acelaşi Corneliu Dobriţoiu şi Sorin Roşca Stănescu, în cazul interceptărilor telefonice, în baza unui mandat de siguranţă naţională al SRI, emis pe numele magistratului Corneliu Bîrsan, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Victor Ponta este premier peste un guvern USL care se bucură de 70% susţinere în Parlament. Mai dispune şi de un corp de control al guvernului, capabil să verifice documentele legate de cazul Băbeni ale tuturor ministerelor şi agenţiilor guvernamentale. Tiberiu Nitu, prietenul şi colegul de facultate al lui Ponta, cel recent numit la propunerea acestuia în postul de procuror general al României, nu are de ce să se opună la solicitarea documentată cu probe a corpului de control al Guvernului, de anchetare penală a cazului Băbeni. Dacă aceasta ar fi aprobată de Ponta şi transmisă Parchetului General. Şi mai ales dacă Ponta doreşte acest lucru şi pactul de coabitare semnat cu Traian Băsescu nu are drept scop protejarea faptelor de corupţie comise de ei.
Povestea de la Băbeni se învârte în jurul unui contract de aparentă delaborare (extragere a pulberii explozive) a 105 containere cu muniţie din Taiwan, datând de pe vremea guvernului PSD-PDL condus de Emil Boc, derulat de compania bulgărească Maxam prin intermediul firmei Oxo Network Srl. Firma de apartament Oxo aparţinea locotent-colonelului (r) Cornel Purcărea (fost ofiţer operativ în contraspionajul militar), patron al societăţii Romagro şi, potrivit acestuia, Oxo ar fi fost de fapt subcontractor pentru firma Maxam din Bulgaria, cea care câştigase licitaţia şi primise contractul de delaborare. Explicaţia lui Purcărea a fost aceea că bulgarii au obţinut prin acest contract o cantitate prea mare de pulbere explozivă, (aproximativ 4.000 de tone), pe care nu ar fi avut unde să o delaboreze.
Şi aşa ca a apărut în ecuaţie Oxo, ca subcontractor pentru firma din Bulgaria, preluând 1.884 de tone din cele 4.000. Urmând ca firma lui Purcarea să încheie un contract de prestări servicii cu Uzina Mecanică Băbeni pentru delaborarea muniţiei preluate în locul firmei Maxam. Numai că aici e vorba de un fals, întrucât una din condiţiile pentru admiterea la licitaţia din Taiwan a firmei Maxam era aceea de a face dovada capacităţii de delaborare a întregii cantităţi de muniţie.
De fapt, câştigătorul licitaţiei din Taiwan a fost societatea Maxam Europe SA (din Spania). Aceasta a direcţionat 4 din cele 5 vapoarele cu muniţie către sucursala din Bulgaria (Maxam Bulgaria) şi unul spre România. Pare bizar, dar firma mamă din Spania are o sucursala şi în Romania, care se numeşte Maxam România SRL, în locul căreia a fost preferat SRL-ul fantomă al lui Purcărea. Şi mai bizar e că 2002, la scurt timp de la încheierea războiului civil şi pacificarea Angolei, un transport de arme destinat organizaţiei teroriste UNITA a fost interceptat de armata sud-africană. Aceasta livrare interzisă, care ar fi condus la reaprinderea conflictului armat în Angola, a fost asigurată de Maxam Europe SA şi din acest motiv firma mamă şi toate sucursalele acesteia, inclusiv cea din România, au intrat sub o intensă monitorizare ONU.
ANCEX este autoritatea naţională în domeniul controlului exporturilor şi importurilor de produse strategice şi care autorizează şi licenţiază agenţii economici pentru a desfăşura operaţiuni de comerţ exterior cu aceste produse. Pentru a derula aceste operaţiuni, agenţii economici trebuie să obţină mai întâi o autorizaţie eliberată de ANCEX, netransmisibilă şi valabilă un an de la data emiterii. În vederea autorizării, agenţii economici depun la ANCEX o cerere tip, însoţită de copii după documentele firmei şi avizul obţinut de la MApN.
Cererea se soluţionează în termen de 60 de zile de la data depunerii ei. Pentru fiecare operaţiune de import-export, agentul economic autorizat de ANCEX este obligat să solicite o licenţă, printr-un formular tipizat, însoţit de o serie de documente: Certificatul internaţional de export (emis de autoritatea competentă din Taiwan, în cazul nostru şi adresată autorităţilor bulgare), Certificatul de control al livrării (în care destinaţia finală a mărfii a fost trecută fabrica de armament Smyadovo Bulgaria) şi Declaraţia destinatarului final sau End-User (prin care importatorul Maxam-Bulgaria se obligă să nu re-exporte proiectilele din Bulgaria în altă ţară).
Aşadar, Oxo Network nu era autorizată de ANCEX pentru a derula astfel de activităţi în Romania şi prin urmare nici licenţă pentru introducerea în ţară a acestei muniţii. Pentru a ocoli legea, Purcărea a folosit ca paravan un SRL intermediar din Braşov, în calitate de importator în rada portului Constanţa, unde a fost ancorat vaporul cu muniţie pe 19 ianuarie 2009. Ulterior, pe 11 februarie Oxo Network a solicitat licenţa de la ANCEX, fără a anexa şi documentele necesare pentru importul de muniţie (şi fără a avea în prealabil şi autorizaţia de a executa acest tip de operaţiuni).
Surpriză! A 2-a zi a şi obţinut-o, în condiţiile în care termenul de acordare legală a autorizaţiilor de import l-am amintit mai sus şi Oxo a solicitat licenţa de import pentru produse militare încadrate în lista ML7, adică produse radioactive. Pe 15 septembrie 2009, directorul REMAT Vâlcea confirma faptul că aproximativ 22 de tone de deşeuri rezultate în urma delaborării proiectilelor taiwaneze, care au fost expediate în Cehia, conţineau uraniu sărăcit.
http://romanian.ruvr.ru/2013_05_18/Torpila-Sorin-RoSca-Stanescu-Partea-a-II-a/

@
http://idiotiutili.blogspot.ro/2013/05/torpila-sorin-rosca-stanescu-partea-1-2.html

Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea a III-a
Exista suspiciunea că motivul pentru care autorităţile statului au închis ochii în mod repetat, dând aprobări pe bandă rulantă, ar fi fost asocierea în operaţiunea lui Oxo Network a firmei Ice Age, care figurează în acte ca aparţinând fiicei lui Mircea Băsescu (Raluca), ea fiind condusă de fapt de fratele preşedintelui.
Nu e de mirare tupeul cu care asociaţii săi afirmau cât se poate de ferm că rostul lui Mircea Băsescu în aceste combinaţii era acela de a deschide uşi. Fiindcă – nu-i aşa? – e fratele Preşedintelui României.

Ice Age a asigurat utilajele pentru descărcare la locul depozitării containerelor de muniţie şi manipularea containerelor de pe vapor pe cheu şi de acolo în propriile spaţii de depozitare, apoi pe camioanele de transport. Contractul a fost încheiat nu pe 19 ianuarie 2009, adică după sosirea în port a vaporului cu marfă, așa cum a susținut Purcărea, ci mult mai devreme, pe 19 decembrie 2008. Contrar legislaţiei în vigoare, Oxo Network a desemnat ca firmă de handling pe Ice Age, despre care ştia că nu deţinea autorizaţia pentru manipularea şi depozitarea bunurilor periculoase, ocolind în mod deliberat toţi operatorii autorizaţi în acest domeniu din portul Constanţa. Contrar prevederilor Codului Vamal, marfa a stat nevămuită în portul Constanţa, ea fiind vămuită abia după ce a ajuns la Băbeni, în judeţul Vâlcea.

Întorcându-ne la vecinii noştri bulgari, comisarii ONU care au controlat după 2000 documentele aeroportului Burgas, au descoperit că un avion Boeing 707 nigerian, înregistrat 5N-OCL, decolat la 25 mai 1994 din Bulgaria şi aterizat la Goma, în estul Zairului (acum R.D. Congo) condus de Mobutu. El era încărcat cu 39 tone de muniţie produsă la fabrica de la Gabrovo (azi componentă a Maxam Europe SA?). La bord a avut un singur pasager, pe colonelul Theonoste Bagasora, cunoscut ca unul dintre organizatorii genocidului declanşat în aprilie 1994 şi condamnat ulterior de Tribunalul International pentru Rwanda la închisoare pe viaţă.

Registrele de evidenţă bulgăreşti au mai scos la iveală că, pe 4 august 1998, alt Boeing 707 al companiei Air Atlantic, înmatriculat în Nigeria de asta dată, 5N-EEO, a aterizat la Goma în R.D.Congo (ţară aflată sub embargou), având la bord 38 de tone de muniţie marca Gabrovo, încărcată la Burgas. Totodată, s-a descoperit că în războiul civil era implicat şi un alt Boeing 707, înmatriculat 5N-TNO, care furniza tot arme şi muniţii bulgăreşti, dar părţii adverse.

Potrivit raportului ONU din 21 decembrie 2000, în perioada iulie 1997-octombrie 1998, de pe aeroportul Burgas din Bulgaria au fost efectuate 40 de zboruri, având la bord arme şi muniţii destinate rebelilor UNITA, care au adus un profit de 14 milioane USD unui anume intermediar poreclit „Brokerul" implicat şi în traficul cu arme româneşti. Investigaţiile ONU au dezvăluit şi existenta unei firme KAS Engineering cu sediul în Gibraltar care avea o sucursala KAS Engineering Teximp în Bulgaria. Firma (similara Oxo Network a lui Cornel Purcarea) cu sediul la Sofia, devenind intermediar al tuturor celor 40 de exporturi de arme din Bulgaria, livrate prin societatea Kintex (Romtehnica bulgărească, aparţinând MApN) din perioada 1997-1998. ONU a stabilit ca firma KAS Engineering era, de fapt, un paravan în spatele căruia operau interpuşii lui Viktor Bout.

Sorin Roşca Stănescu făcea pe blogul său afirmaţia că transportul de la Băbeni, prin modul de operare, este identic cu cel din „Ţigareta 2” şi cu toate cele depistate de ONU că au încălcat embargoul internaţional cu arme. Astfel o cursă cu codul MRV-705 a fost efectuată în 14 iulie 1995 de către aceeaşi companie Miravia, care apare până în zilele noastre frecvent în anchetele ONU şi altor organisme internaţionale. Aeronava despre care vorbim, înmatriculată 9Q-CVG aparţinea companiei Trans Air Cargo şi era un veteran al transporturilor de armament. Acest transport la care mă refer a fost organizat de Romtehnica pe platforma militară a aeroportului Otopeni prin maiorul-inginer Gigel Bratiloveanu, ulterior numit director Radmil în 1998, pe algoritmul PD.

(Vezi: http://www.sroscas.ro/site/wp-content/uploads/1-09.9Q-CVG_Romtehnica._MRV.jpg)

S-a întâmplat pe tura comandantului adjunct Vasile Ţocu de la aeroportul Internaţional Bucureşti-Otopeni. În legătura cu această cursă, pe care am ales-o nu întâmplător, a existat o anchetă făcută de contrainformaţiile militare. Un partener al contrabandistului de arme Shimon Naor (care a intermediat acest transport), locotenent-colonet SRI în rezervă Ene Zaharia – provenit din Brigada Antitero – relata contrainformaţiilor militare, în calitate de informator, despre faptul că, la numărarea banilor cash, s-a constatat dispariţia unei sume de 10.000 mărci germane. Banii fuseseră număraţi într-o încăpere separată de către 2 din cei 3 reprezentanţi Romtehnica, responsabili de acest transport. Ei se numeau maior-inginer Octavian-Silviu Alexiu (azi director general al Romtehnica: http://www.romtehnica.com.ro/page.php?id=15) şi maior Norocel Mihai. Fără niciun fel de ezitări, Shimon Naor a băgat mâna în buzunar şi a completat suma.

E la mintea cocoşului că, dacă transportul ar fi fost legal, nimeni nu ar fi avut vreun motiv să procedeze astfel. În toate situaţiile de pe Otopeni, încărcarea armelor, s-a făcut în zona militară a aeroportului (în fişele de taxare se face menţiunea „parcat sud”). Această fişă de taxare este documentul întocmit în vederea plăţii de taxe către aeroport. În cazul transportului de arme din 28/29 martie 1996, despre care fac vorbire documentele ONU, comandant adjunct al Aeroportului Otopeni în tura în care s-a făcut încărcarea era tot Vasile Ţocu.

(Vezi:https://2img.net/h/i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/q567b4.jpg)

Ulterior, în 1997, Traian Băsescu l-a numit pe Vasile Ţocu subsecretar de stat pentru Aviaţie şi inspector sef al Aviaţiei Civile. Ei, bine, tot Traian Băsescu, ministrul Transporturilor, a fost cel care l-a numit, prin ordinul nr. 220/25.04.1998, pe Ţocu să conducă ancheta administrativă şi să întocmească raportul în afacerea „Ţigareta 2”, în baza căruia au fost arestaţi oameni nevinovaţi. În 1998, în această calitate, el solicita, cu avizul sau chiar la cererea lui Traian Băsescu, aeroportului Internaţional Otopeni să dea toate documentele legate de contrabanda cu arme. Ele sunt enumerate în documentul de mai jos.

(Vezi: https://2img.net/h/i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/q567b3.jpg)

Precizez din nou, toate transporturile se desfăşuraseră chiar pe tura lui, pe vremea când el era comandant adjunct al aeroportului. Aceste documente i-au fost transmise lui Ţocu. Şi, în mod misterios, ele au dispărut. N-au ajuns niciodată în dosarul anchetei penale.
https://2img.net/h/i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/q567b5.jpg
https://2img.net/h/i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/17.jpg

Aşadar, acest Vasile Ţocu fusese implicat în operaţiunea de contrabandă cu arme. Apoi, tot el a fost înaintat în rang şi pus să facă ancheta asupra unui fapt similar cu ceea ce făcuse el în nenumărate rânduri. Şi, aşa cum era de aşteptat, a şters urmele. Traian Băsescu ar putea spune că a fost şi în acest caz inocent. În sensul că ditamai ministrul Transporturilor nu avea cum să ştie că protejatul său, Vasile Ţocu, fusese implicat şi în adevăratul trafic de ţigări, nu numai în cel cu arme, de dinainte de operaţiunea „Tigareta 2”.
https://2img.net/h/i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/q567d2.jpg
https://2img.net/h/i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/q567d1.jpg

O asemenea scuză nu rezistă. Din simplul motiv că, răspunzând prin funcţia sa de inspector şef al Aviaţiei de elaborarea şi punerea în aplicare a programului de securitate al Aviaţiei Civile, lui Ţocu, prin lege, îi trebuia un aviz special. În vederea obţinerii lui, legea stabileşte că cel care îl numeşte în această funcţie – în cazul nostru Traian Băsescu, ca ministru al Transporturilor – avea obligaţia să solicite în prealabil verificări de la toate serviciile secrete. Ori Ţocu participase deja la contrabanda cu ţigări şi cu arme, pe vremea cât fusese comandant adjunct. Şi fusese monitorizat, în această ipostază, de serviciile secrete. Ori serviciile secrete, inclusiv cel al Armatei, nu şi-au făcut datoria, ceea ce este greu de presupus, ori Traian Băsescu a ignorat raportul. Ceea ce este de presupus.

Aşadar cine este, până la urmă, acest Vasile Ţocu? A terminat Facultatea de Aeronave în 1984 şi a fost repartizat în industria de Apărare. Ca inginer civil la fabrica de rachete Crângu lui Bot de lângă Ploieşti. A fost coleg de facultate şi apoi bun prieten şi colaborator la fabrica de rachete cu Daniel Savu, cel mai aprig contestatar al lui Sorin Roşca Stănescu.

Locotenent-colonel în rezervă SRI Daniel Savu a fost la început ofiţer acoperit al Securităţii în cadrul fabricii de rachete, ulterior ofiţer SRI, mai precis CI-stul fabricii şi din 2008 este senator PSD de Prahova. Este foarte probabil ca şi amicul său Vasile Ţocu să fi fost ofiţer acoperit, aşa cum a fost şi Savu până în 1992. Ei, bine, Ţocu a lucrat până prin 1994 la fabrica de rachete. De acolo a fost mutat la aeroportul Otopeni pe funcţia de comandant adjunct, aparent prin încălcarea fişei postului, care prevedea ca pe lângă absolvirea şcolii de ofiţeri de aviaţie de la Bobocu să fi făcut şi a academia de comandă şi stat major, secţia aviaţie.

Şi un civil nu putea deţine această funcţie, la acea vreme. Decât dacă dorea Direcţia de Informaţii Militare. Iar Direcţia de Informaţii Militare a dorit, pur şi simplu fiindcă Ţocu era ofiţer acoperit. Cam cum s-a întâmplat şi cu Traian Băsescu când, „civil” fiind, a fost numit şef al reprezentanţei Navrom la Anvers, în perimetrul zonei ultrasensibile a aeroportului Ostend. Adică în baza de operare a traficului cu arme pentru flota aeriană a colonelului american Oliver North (operaţiunea Iran-Contras) şi cea a lui Viktor Bout. A dracului coincidenţă, nu?

Nu se putea aştepta nimeni ca principalul responsabil, Traian Băsescu, să fie cel care să facă dreptate, atâta timp cât el însuşi, familia sa şi cei mai apropiaţi colaboratori ai săi erau implicaţi. Aşa cum nu se aştepta nimeni ca premierul Emil Boc să sesizeze Parchetul General sau Laura Codruţa Kovesi, procurorul General al României să se autosesizeze. De aceea societatea nu se poate baza decât pe Parlament. În speţă, pe conştiinţa civică şi politică a deputaţilor şi senatorilor din cele doua comisii de Apărare ale Camerelor.

Numai că tentativa parlamentarilor PNL de a constitui o comisie specială de anchetă parlamentară, dedicată implicării familiei Băsescu în traficul cu armament a eşuat. Datorită opoziţiei preşedintelui Senatului (pesedistul Mircea Geoană), a celui de la Camera Deputaţilor (pdelista Roberta Anastase) şi iudelor din PSD nominalizate într-un articol anterior.

(Vezi: Dreptate până la capăt - azi PSD )

Prin urmare, li s-a permis membrilor comisiilor de Apărare ale Senatului şi Camerei să audieze mai mulţi demnitari, după cum a crezut de cuviinţă deputatul pedelist Costică Canacheu, preşedintele comisiei de Apărare de la Camera Deputaţilor. Audierile au început pe 8 septembrie 2009. Au fost prezenţi la comisie: patronul firmei Oxo Network SRL, Cornel Purcărea; ministrul PSD al Internelor, Dan Nica; ministrul PSD de Externe, Cristian Diaconescu (deoarece Agenţia Naţională pentru Controlul Exporturilor -ANCEX, se afla în subordinea sa); ministrul PDL al Apărării, Mihai Stănişoară; directorul PSD al SRI, George Maior; secretarul de stat pentru Armamente din MApN, Aurel Lascu; şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei, gen. Gheorghe Savu; şeful Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, chestorul Gelu Drajneanu (propus pentru această funcţie de Marian Vanghelie, personal). Au mai fost audiaţi reprezentanţii IGPR şi ai Jandarmeriei.

În noiembrie 2009 deputatul Costică Canacheu a surprins pe toată lumea, redactând de unul singur un raport în cazul Băbeni, punându-l imediat sub nasul membrilor Comisiei de Apărare, ca să-l semneze. Potrivit lui Canacheu, acest raport al Comisiei nu urma să fie înaintat şi Biroului Permanent al Camerei, întrucât nu era vorba despre o comisie de ancheta în acest caz, ci doar despre un banal control parlamentar, activitate pe care a desfăşurat-o comisia în interesul opiniei publice referitor la această speţă şi, în general, cu felul în care era reglementată problematica specială a exporturilor şi importurilor de armament şi muniţie în România.
Raportul alcătuit unilateral de preşedintele comisiei, democrat-liberalul Costică Canacheu nu avea nicio semnificaţie, nefiind discutat sau votat în comisia de Apărare. Prin urmare comisia nu l-a adoptat. Concluziile lui Canacheu au fost că „procedura s-a desfăşurat cu respectarea tuturor procedurilor legale, aşa cum s-a desfăşurat şi în alte asemenea situaţii, şi ca nu există niciun motiv să avem suspiciuni în legătură cu această acţiune comercială".

În raport, Canacheu acuza presa de manipulare, susţinând că afirmaţiile privind traficul ilegal cu armament şi muniţie nu se confirmă, iar rolul comisiei nu e să verifice afacerile lui Cornel Purcărea, întrucât au fost verificate de ANCEX. Proiectul de raport cuprinde o serie de acuze la adresa mass-media, susţinând că „articolele de presă au fost deformate, incomplete şi tendenţios manipulate".

În raport se mai menţionează că, prin modul în care a prezentat faptele, mass-media a indus ideea „implicării unor oameni politici într-o operaţiune clandestină, cu aspecte la marginea legalităţii, precum şi transmiterea în rândul opiniei publice a unei stări de slăbiciune şi vulnerabilitate a instituţiilor statului". Raportul făcea referire şi la interesele pe care „o parte a presei" le-ar fi avut în mediatizarea acestui caz, declanşând cu „rea-intenţie scandalul Băbeni prin prezentarea de informaţii false". În privinţa instituţiilor statului implicate în această afacere, raportul constată doar că au existat deficienţe la nivelul comunicării publice, care au dus la exacerbarea şi acumularea ambiguităţilor care au servit interesului presei, prin alimentarea pieţei cu ipoteze nesustenabile. Şi acestea fiind spuse, cazul a fost închis, lăsând sute de întrebări fără răspuns.
http://romanian.ruvr.ru/2013_05_19/Torpila-Sorin-RoSca-Stanescu-Partea-a-III-a/

Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea a IV-a
În ultimele materiale al acestui serial prezint cîteva seturi de întrebări ale lui Sorin Roşca Stănescu, la care, conform legii, instituţiile statului aveau obligaţia să răspundă, în cadrul audierilor din comisia de Apărare din 2009. Numai că la acea vreme n-a existat nici un parlamentar PSD sau PNL din comisie să le pună.
ÎNTREBĂRI ÎN SCANDALUL MUNIŢIEI
I. Pe tema derularii contractului privind muniţia din Taiwan

1. A avut SRI, SIE, DIA, DGIPI cunoştiinţă de acest transport de la începutul acelui an constînd în mai multe containere cu explozibili NATO din Taiwan care urmau să fie delaborate la Uzina Mecanică Băbeni?

- Daca da, poate preciza SRI, DIM, DGIPI de la ce instituţie a statului a primit această informaţie?

- Pot aduce SRI, SIE, DIA sau DGIPI precizări cu privire la cantitatea reală şi la categoriile de explozibili aflate în containere?

2. Poate confirma SRI că contractul privind muniţia din Taiwan s-a derulat între firma Maxam din Bulgaria, firma Oxo Network SRL şi Uzina Mecanică Babeni sau a aduce lămuriri pe această temă?

3. Poate confirma SRI faptul că firma Oxo este partener oficial al companiei Maxam?

4. Poate confirma ANCEX că a eliberat licenţa în baza contractului privind muniţia din Taiwan derulat între firma Maxam din Bulgaria, prin firma Oxo Network SRL şi Uzina Mecanica Babeni?

5. Poate confirma ANCEX faptul că firma Oxo este partener oficial al companiei Maxam, autorizat de autoritaţile taiwaneze să delaboreze muniţia?

6. Cum justifică ANCEX eliberarea licenţei pentru importul de muniţie pentru firma Oxo Network la aproximativ o lună după intrarea ei in ţară prin portul Agigea? Este sau nu o încalcare a legii?

7. Dacă a fost legală eliberarea licenţei firmei Oxo de către ANCEX atâta timp cât autoritaţile taiwaneze au permis firmei Explomo îmbarcarea muniţiei la bordul a 5 nave, pe baza Certificatului de Utilizator Final (End User) şi Certificatului de Import obtinuţe de Maxam Bulgaria de la ANCEX-ul din Bulgaria, în care destinatarul final al muniţiei era fabrica Gabrovo din Bulgaria deţinută de Maxam Bulgaria?

- Dacă da, atunci cum rămane cu obligaţia României, ca membru a mecanismului de monitorizare de la Wassenar de a nu permite firmei Maxam-Bulgaria să transbordeze, deturneze, re-exporte muniţia, prin interpusul Cornel Purcarea?

8. Poate preciza SRI data exactă şi locul în care s-a desfăşurat operaţiunea de vămuire a transportului şi dacă aceasta s-a petrecut cu respectarea legii?

9. A supravegheat SRI transportul de muniţie de la Constanţa la Băbeni?

10. Poate preciza SRI care este cantitatea totală a muniţiei din Taiwan delaborată la Uzina Mecanica Băbeni?

11. Poate preciza SRI care este cantitatea care a ramas nedelaborată?

12. Deţine SRI date potrivit cărora, în loc sa fie delaborată, o parte a muniţiei din Taiwan a fost reambalată şi exportată?

13. Are cunoştiinţă SRI de o sesizare făcuta în acest caz, sau în unul similar, de Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Vâlcea şi de punerea sub urmarire operativă a mai multor persoane ca urmare a acestei sesizări?

14. Are cunoştiinţă SRI de o adresă urgentă trasmisă de INTERPOL Bruxelles-Belgia, în data de 21 ianuarie 2009, mai multor instituţii, între care SIE, SRI şi DGPI şi în care solicita cooperarea autorităţilor române şi obţinerea de informaţii vizând o reţea teroristă?

- Daca da, care este cuprinsul exact al acesteia?

15. S-a interesat INTERPOL Belgia de traseul a 12 milioane de euro, suspectă că a fost dirijată prin intermediul S.C. Romagro Cereal SRL către organizaţiile teroriste Hezbollah şi UNITA?

16. Au intrat vreodată în atenţia SRI activitaţile firmei Romagro Cereal?

- Daca da, acest fapt a fost motivat de suspiciuni legate de implicarea în trafic de arme sau legături directe sau indirecte cu reţele teroriste?

17. Are cunoştinţă SRI despre existenţa vreunui contract semnat între una dintre firmele la care Mircea Băsescu este sau a fost acţionar şi una dintre firmele la care este sau a fost actionar Cornel Purcărea, actualul administrator al firmei Oxo şi fost actionar al firmei SC Romargo Cereal SRL?

- Daca da, SRI este rugat să vină cu precizari pe această tema.

18. A atras atenţia SRI activitatea unui anume Bakri Imad Abdul Reda, sau Imad Kebir, acţionar semnificativ al Romagro Cereal?

- Daca da, poate oferi SRI date suplimentare cu privire la motivele pentru care acesta a atras atenţia Serviciului sau dacă aceste motive au fost legate, între altele, de suspiciuni privind traficul de arme şi/sau explozibili şi/sau legături cu reţelele teroriste?

- Poate preciza SRI dacă a monitorizat sau monitorizează în prezent activitatea lui Imad Kebir?

- Poate preciza SRI dacă Imad Kebir a întreţinut relaţii cu Cornel Purcărea, fost acţionar al firmei Romargo Cereal, şi dacă da, care a fost natura acestora?

19. A monitorizat sau monitorizează SRI activitatea lui Cornel Purcarea?

- Daca da, cu ce a atras Cornel Purcarea atenţia Serviciului?

- L-a suspectat vreodata SRI pe Cornel Purcărea de implicare în trafic de arme sau de legături, directe sau indirecte, cu reţele teroriste?

- Deţine SRI informaţii potrivit cărora Purcărea ar continua să controleze din umbră firma Romagro Cereal şi dupa anul 1999?

- Poate oferi SRI informaţii cu privire la existenţa relaţiilor dintre Purcărea şi Mircea Băsescu, precum şi la durata şi natura respectivelor raporturi?

- A supravegheat SRI inclusiv convorbirile telefonice ale lui Cornel Purcărea şi poate preciza dacă acesta nu a vorbit niciodată la telefon cu Imad Kebir, şi foarte rar sau deloc cu Mircea Băsescu?

20. Deţine MApN informaţii, pe filiera Direcţiei de Protecţie şi Siguranţă Militară a MApN în legătură cu implicarea lui Cornel Purcarea în alte operaţiuni anterioare din sfera traficului de arme, din perioada 1996-1998?

- Daca nu, atunci a găsit MApN numele lui Cornel Purcarea menţionat în rapoartele Direcţiei de Protecţie şi Siguranţă Militară, mai precis ale informatorului Ene Zaharia (fost locotenent colonel al Brigăzii Anti Teroriste / SRI, ulterior partener de afaceri al traficantului de arme Shimon Naor)? În ce împrejurare?

21. A efectuat sau are cunoştiinţă SRI de interceptări ale convorbirilor telefonice ale lui Ion Garbacea, de la Romarm SA, în acest caz?

22. Poate confirma sau infirma SRI dacă preşedintele Traian Băsescu a fost informat pe tema acestui caz?

23. Deţine SRI informaţii care sugerează ca şeful statului ar fi dispus încetarea oricăror acţiuni şi activităţi desfăşurate de Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă în această anchetă?

24. Suspectează SRI o legatură între suspendarea din funcţie a tuturor şefilor DGIPI şi această anchetă?

- Daca da, suspectează SRI că întregul caz al furtului de arme de la Ciorogarla a fost instrumentat pentru a oferi un pretext pentru aceste suspendari realizate în masă?

25. Deţine SRI informaţiii potrivit cărora din datele obţinute de DGIPI rezulta că Mircea Basescu a fost asociat în afacere, inclusiv la beneficii, cu Imad Kebir, prin intermediul lui Cornel Purcărea?

26. Suspectează SRI o legatura între vasta operaţiune de preluare a arhivei curente de la Diviziunea Tehnică – interceptări – de la Diviziunea de Informaţii şi de la Diviziunea de Filaj şi această ancheta?

27. Suspectează SRI că operaţiunea mai sus menţionată de preluare a arhivei ar fi avut drept scop, principal sau secundar, recuperarea unor documente, interceptări şi stenograme unde ar fi apărut numele fratelui Preşedintelui României?

28. Din proiectare, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a prevăzut în portul Agigea o zonă izolată, special amenajată şi destinată operării (încărcării, depozitării şi descărcării) navelor care transportă mărfuri incluse în clasa BUNURI PERICULOASE? Zonă care să includă un spatiu de siguranţă adecvat faţă de celelalte nave şi instalaţii portuare?

- Daca da, atunci cine răspunde de respectarea procedurilor de siguranţă a acestor zone potrivit Programului Naţional de Securitate al Transporturilor?

- Cine trebuie să sesizeze instituţiile responsabile dacă în zonă nu există asigurate condiţii în acest sens?

29. Potrivit normelor internaţionale în domeniu, pe care Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii are obligaţia să verifice punerea lor în aplicare, bunurile periculoase necesită inscripţionări internaţionale standard, vizibile pe containere prin care se atrage atenţia asupra naturii periculoase a mărfii conţinute. Asigurarea lăzilor cu muniţie din interiorul containerului se face într-un anumit fel utilizând cavaleţi de blocare, căptuşeală ignifugă, etc.

Descărcarea bunurilor periculoase de pe mijlocul de transport iniţial (nava maritimă) pe platforma portuară, utilizată şi ca spaţiu de depozitare temporar şi apoi îmbarcarea containerelor pe mijlocul auto de transport este permisă doar persoanelor care au urmat un curs de manipulare a bunurilor periculoase, de pe urma căruia au primit un atestat.

- Ce poate spune Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii despre identitatea firmei sau operatorului portuar care s-a ocupat de descărcare? A fost vorba de o firmă deţinută de Mircea Băsescu, de APM Terminal sau de un operator diferit?

- La rîndul său, firma de deservire portuară a dlui. Mircea Băsescu ar fi trebuit să aibă înscris în manualul operaţional faptul că deţine autorizaţia de manipulare a bunurilor periculoase, eliberată de autoritatea navală? Poate preciza Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii dacă Mircea Băsescu deţine sau nu, prin firmele sale, utilaje şi personal autorizat să opereze manipularea unor asemenea containere conţinînd bunuri periculoase? Dar depozitarea lor în curtea firmei fetei lui Mircea Băsescu, e legală?

În cazul în care firma care a participat la descărcarea containerelor îi aparţine lui Mircea Băsescu, este posibil ca fratele preşedintelui să nu fi avut cunoştinţă de conţinutul acestora?

30. Similar, firma sau firmele de transport care au furnizat camioanele angajate de dl. Cornel Purcărea în mutarea containerelor de la Constanţa la Băbeni, aveau licenţa pentru bunuri periculoase şi erau echipate standard?

31. În atribuţiunile cărei structuri a Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii intra verificarea respectării procedurilor „dangerous goods” în cazul containerelor cu proiectilele aduse în ţară în vederea delaborării lor de către firma dlui. Cornel Purcarea?

32. A intocmit dl. Cornel Purcarea un Plan de dislocare a containerelor pe căile rutiere avizat de instituţiile în drept? Dacă da, conţine tabele nominale cu echipe de intervenţie puse în temaă şi pregătite să intervină în cazul unui dezastru, numere de telefon de contact, responsabilităţi, de pe raza fiecarei unităţi administrativ-teritoriale de pe traseu?

33. Infirmă sau confirmă MApN primirea pe fax a solicitării în termen de 10 zile înainte de operarare, adresată de Cornel Purcarea sau de compania daneză deţinătoare a navei "Stella Maris", solicitare adresată în vederea obţinerii Acordului de acces în apele teritoriale ale României şi în portul Agigea cu marfa din categoria „Bunuri periculoase”?

- Dacă confirmă, a verificat MApN existenţa unei licenţe eliberate de ANCEX sau de Oficiul Importurilor şi Exporturilor de Produse Speciale pentru această operaţiune?
34. Infirmă sau confirmă MApN eliberarea Acordului de acces în apele teritoriale ale României şi în portul Agigea cu marfă din categoria „Bunuri periculoase”?

- Dacă infirmă, cum explică MApN faptul că a fost posibil ca operatorii radar ai Marinei Militare să confunde banala navă comercială Stella Maris (presupunînd că despre natura marfii ei nu s-a cunoscut nimic) identificînd-o ca executind un „transport special – marfă” cu bunuri periculoase la bord, acordîndu-i în acest fel prioritate absolută în trafic?

- Dacă nu a cerut şi nu a primit Acordul de la MApN şi totuşi Cornel Purcărea a informat autorităţile (prezente la cheu, potrivit propriei declaraţii) cu cîteva ore anterior sosirii navei în port, de ce serviciul de luptă al Marinei militare şi al Pazei de Coastă nu a fost alarmat şi de ce navele de luptă n-au interceptat nava neautorizată Stella Maris pentru a o conduce în afara apelor teritoriale?

- Potrivit MApN nava Stella Maris fost o nava comercială sau de navă de stat, alocindui-se în acest sens indicatori de statut STATE şi PROTECTED?

- Daca MApN confirmă totuşi eliberarea Acordului, atunci a fost informat preşedintele Traian Basescu despre iminenţa efectuării acestui transport? Menţionez ca în noaptea de 25 spre 26 iunie 1999 permisiunea pentru tranzitarea spaţiului aerian al României de catre 6 avioane de transport de tip Il–76 transportînd muniţie aparţinînd contingentului rusesc pentru misiunea de pace din Kosovo a fost dată, în conformitate cu Codul Aerian, art. 12 lit. c, cu referire la muniţii şi materiale periculoase care prin natura lor pot afecta siguranţa natională, de către Ministerul Transporturilor cu aprobarea Ministerului Apărarii Naţionale şi cu informarea preşedintelui României, care, personal a dispus reformularea cererii de survol.

35. A supravegheat SRI şi un transport de explozibili în direcţie inversă pe ruta Băbeni-Constanţa?

36. A cercetat SRI ieşirile de materiale explozive de la UM Băbeni din perioada decembrie 2008 – aprilie 2009?

37. Regulamentele în vigoare spun că seful Punctului Control de Trecere a Frontierei (PCTF) este responsabil de efectuarea formalităţilor legale ocazionate de intrarea persoanelor şi marfurilor în ţară. Potrivit reglementarilor legale, în termen de 3 ore de la acostare, şeful PCTF trebuia să constituie echipa mixtă formata din politişti de frontieră şi vamesi, care împreună cu Cornel Purcărea (beneficiarul transportului) trebuia să ajungă la bordul navei Stella Maris. De la prima verificare a actelor de provenienţă a mărfii (muniţie), politiştii de Frontieră ar fi fost obligaţi să solicite lui Cornel Purcărea licenţa de import ANCEX, pe care n-o avea. Situaţie în care aveau obligaţia de a sista descărcarea mărfii de pe vapor.

- Are şeful Inspectoratului Poliţiei de Frontieră o explicaţie pentru încălcarea atribuţiunilor funcţionale şi a legii de către subordonaţii săi?

- A transmis şeful Inspectoratului Poliţiei de Frontieră vreun ordin subordonaţilor săi din portul Agigea, ca să “închidă ochii” la acest transport?

- Care a fost baza legală şi de la cine a primit şeful Inspectoratului Poliţiei de Frontieră acest ordin?

38. Vameşii care făceau parte din echipa mixtă erau încadraţi în regionala vamală Constanţa, cu responsabilităţi în acest judet şi în judeţele învecinate. Judetul Vâlcea, unde este aplasată fabrica mecanică de la Băbeni, nu face parte încă din regionala vamală Constanţa şi vameşii trebuie să explice cum au lăsat să iasă din regionala lor muniţia nevamuită.

39. Angajaţii Direcţiei Generale a Vămilor n-aveau cum să nu ştie că cele 1.800 de tone de proiectile din containerele navei Stella Maris se încadrau în categoria mărfuri prohibite conform Art. 269 al Codului Vamal. Introducerea în ţară a acestor mărfuri fiind supusă unor condiţii sau îndeplinirii unor formalităţi speciale. Formalitatea în cauza reducindu-se la prezentarea licenţei eliberate de ANCEX în acest scop, pe care Cornel Purcarea n-o deţinea. Cum justifică şeful Direcţiei Generale a Vămilor încălcarea atribuţiunilor funcţionale şi a legii de către subordonaţii săi, în acest caz?

- A transmis vreun ordin şeful Direcţiei Generale a Vămilor subordonaţilor săi din portul Agigea, ca să nu vamuiască acest transport la locul de descărcare?

- Care a fost baza legală şi de la cine a primit şeful Direcţiei Generale a Vămilor acest ordin?

40. Poate preciza Direcţia Generală a Vămilor data exactă şi locul în care s-a desfasurat operaţiunea de vămuire a transportului, care a fost valoarea în vamă a mărfii, care a fost contravaloarea taxelor şi accizelor şi daca aceasta s-a petrecut cu respectarea legii?
http://romanian.ruvr.ru/2013_05_20/Torpila-Sorin-RoSca-Stanescu-Partea-a-IV-a/

Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea a V-a
Continui seria de întrebări ale lui Sorin Roşca Stănescu, la care, conform legii, instituţiile statului aveau obligaţia să răspundă, în cadrul audierilor din comisia de Apărare din 2009.
II. Pe tema implicării lui Mircea Băsescu în operaţiunile de manipulare a unor explozibili proveniţi din Taiwan

1. Presupune monitorizarea serviciilor secrete (SRI, SIE, DIA, DGIPI) a unei operaţiuni precum introducerea într-un port, descărcarea de containere cu muniţie şi material explozibil şi transportarea lor pe teritoriul României?

2. A avut SRI cunoştinţă de un transport de la începutul acestui an constând în mai multe containere cu explozibili NATO provenind din Taiwan care urmau sa fie distruşi la Uzina Mecanica Băbeni?

- Dacă da, poate preciza SRI data exactă la care a ajuns acest transport în portul Constanţa, numărul exact de containere cu explozibili, data sau datele la care containerele au fost descărcate, depozitate şi încărcate în trailere, data la care întregul transport a plecat din portul Constanţa cu destinaţia UM Băbeni?

- Poate aduce SRI precizări cu privire la cantitatea şi categoriile de explozibili aflate în containere?

3. Au supravegheat serviciile secrete, aşa cum afirmă Mircea Băsescu şi Cornel Purcărea, operaţiunea de descărcare a muniţiei din Taiwan ajunsă în portul Constanţa?

- Daca da, ce ştie SRI despre identitatea firmei sau operatorului portuar care s-a ocupat de descărcare? A fost vorba de o firmă deţinută de Mircea Băsescu, de APM Terminal sau de un operator diferit?

- În cazul în care firma care a participat la descărcarea containerelor îi aparţine lui Mircea Băsescu, este posibil în opinia SRI, ca fratele preşedintelui să nu fi avut cunoştinţă de conţinutul acestora?

- În cazul în care firma care a participat la descărcarea containerelor îi aparţine lui Mircea Băsescu, are cunoştinţă SRI de un contract semnat în acest sens?

- Poate preciza SRI dacă Mircea Băsescu deţine sau nu, prin firmele sale, utilaje capabile să opereze manipularea unor asemenea containere din categoria bunuri periculoase ?

III. Pe tema implicării lui Mircea Băsescu în firma Defense, Security and Intelligence CO – Desintco SRL cu începere din data de 26 iunie 2009:

1. A avut cunoştinţă SRI de faptul că, în data de 26 iunie 2009, a luat naştere, prin transformarea agenţiei de turism Envy Tour Travel din Voluntari, Ilfov, firma Defense, Security and Intelligence CO – Desintco SRL, avându-i ca acţionari pe Mircea Băsescu, cu 30%, Romeo Oiţă, cu alte 30%, Cristian Geamănu, tot cu 30%, Ion Eftimie Sandu, cu 5% şi Maria Cazacu, fiica lui Aurel Cazacu, cu 5%? Poate confirma SRI dacă Mircea Băsescu a semnat sau nu un act de asociere la compania cu acest nume?

- Daca da, l-a informat SRI pe şeful statului Traian Băsescu de acest fapt? (Daca da, când anume?)

- Daca da, a aflat SRI ce rol urma să joace Mircea Băsescu în această firmă şi dacă nu cumva, aşa cum a declarat Aurel Cazacu ulterior, el trebuia să fie „o garanţie” pentru buna derulare a afacerilor acesteia?

2. Odată înfiinţată, a intrat activitatea acestei firme, în care figura ca acţionar fratele preşedintelui României, în atenţia Serviciului Român de Informaţii?

- Dacă da, a reuşit SRI să stabilească în ce urma să constea activitatea firmei şi dacă ea a fost sau nu constituită şi pentru a oferi consultanţă în domeniul armatei şi al unor contracte de tip offset?

3. Are SRI cunoştinţă despre semnarea unor contracte între firmele în care e acţionar Mircea Băsescu şi MApN sau companii din subordinea Ministerului Industriilor?

- Daca da, directorul SRI este rugat să ofere detalii.

4. Au fost monitorizaţi de către SRI unii dintre acţionarii firmelor în care figurează şi Mircea Băsescu înainte şi/sau după înfiinţarea acestora?

- Daca da, care anume, în ce interval, din ce motiv şi care au fost concluziile trase de SRI în urma monitorizării respectivului acţionar?

5. A avut SRI cunoştinţă de organizarea la Constanţa, între 14 si 16 august 2009, a expoziţiei „Naval Defence Exhibition” şi de faptul ca organizatorii acesteia erau acţionari ai firmei în care figura şi Mircea Băsescu?

- Daca da, l-a informat SRI în acest sens pe preşedintele Traian Băsescu?

6. În cazul în care SRI nu a ştiut nimic, la acel moment, despre intrarea lui Mircea Băsescu în firmă şi despre acţionarii şi natura activităţilor acesteia, s-a documentat el retroactiv – respectiv după dezvăluirile apărute în presa – cu privire la aceste aspecte?

- Dacă da, directorul SRI este solicitat să împărtăşească comisiei Parlamentului concluziile trase în urma investigaţiilor.

7. Poate aduce SRI anumite lămuriri cu privire la îndelungat dezbătuta confuzie legată de numele care s-a dorit a fi dat iniţial firmei lui Mircea Băsescu, respectiv SC Exihibition Aircraft Defence & Security SRL (EADS)?

ÎNTREBĂRI ÎN SCANDALUL TRAFICULUI CU ARMAMENT

1. Dacă la SRI a existat în perioada 1995-1998 vreo preocupare de inventariere şi actualizare a persoanelor, aeronavelor şi companiilor aeriene pe care OACI (Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale) şi Consiliul de Securitate ONU le documentaseră deja ca fiind implicate în traficul cu arme în zone supuse embargoului internaţional? Dacă SRI a urmărit modul în care sunt aplicate de către Inspectoratul Aviaţiei Civile recomandările obligatorii ale OACI, în sensul interdicţiei de operare în Romania a companiilor, avioanelor sau persoanelor indicate în rapoartele ONU?

2. Dacă da, atunci ce măsuri concrete a luat SRI în acest sens, în conformitate cu responsabilităţile ce-i reveneau aşa cum reies ele din PROGRAMUL DE SECURITATE AL AVIAŢIEI CIVILE coordonat de Inspectoratul Aviaţiei Civile şi la care SRI este parte? Şi mă refer nu numai la aplicarea Dispoziţiei AF 81/14.02.1997 privind Reglementarea accesului în unităţile de aviaţie civilă (strict la Aeroportul Internaţional Bucureşti Otopeni de care Bg.AT/SRI răspunde).

3. Cum îşi explică SRI faptul că tocmai aeronavele interzise de ONU şi comunicate de către OACI, au fost alese să transporte armele exportate de Romtehnica (MApN) şi de RATMIL (Ministerul Industriilor), majoritatea având ca destinaţie zone supuse embargoului internaţional?

4. Art.8 din Decretul nr. 688 din 28.12.1973 – privind reglementarea activităţii de zbor în spaţiul aerian al României (document care pune de acord regulamentele de zbor ale Forţelor Aeriene Militare cu Codul Aerian şi cu reglementările Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, adoptate prin tratate de către state), în vigoare şi azi, ca şi art. 12 lit. c din Codul Aerian/1997 specifică: „pentru zborurile aeronavelor străine în spaţiul aerian al României în scopul executării unor transporturi de trupe, tehnica militară, armament şi alte materiale militare, trebuie obţinută autorizarea pentru survol şi aterizare de la ministrul Transporturilor şi de la cel al Apărării”. Art.25 din Decretul 688/1973 menţiona că solicitarea adresată celor doi conducători de ministere trebuia făcută cu cel puţin 10 zile înainte de executarea transportului. Din momentul emiterii autorizării MApN, aceste aeronave nu mai sunt tratate ca aeronave civile ci devin aeronave „de stat” în conformitate cu prevederile documentului L 4/50 -94/1 emis de secretariatul OACI şi primesc număr de programare militară din categoria 8001-8999 corespunzătoare transporturilor speciale-cargo. A.I.P. – ROMANIA, document prin care Autoritatea Aeriana Civilă Română informează asupra regulilor ce trebuiesc respectate de orice aeronavă pentru a putea fi admisă la operarea în spaţiul aerian romanesc, la capitolul ENR 1.10-1 articolul 2, paragraful 6 codifică asta prin indicatori STS/STATE şi STS/PROTECTED. Modul în care se procedează în acest caz e reglementat de “Procedurile de tratare a zborurilor speciale în sistem C.F.M.U.” elaborată şi aplicată în comun de Statul Major General al M.Ap.N. şi conducerea ministerului Transporturilor. Detaliile acestor zboruri declarate în document drept ”senzitive” nu sunt cunoscute decât celor care „este necesar” să le cunoască. Potrivit protocolului, autorităţile abilitate ale statului sunt obligate să asigure condiţii speciale de securitate (inclusiv informative) acestor zboruri, identice cu cele ale şefului Statului. Dat fiind faptul ca în cele 10 zile premergătoare executării acestui zbor, se pot face suficiente verificări, ce acţiuni concrete a desfăşurat SRI în cazul tuturor acestor transporturi? A ţinut pur şi simplu de şase?

5. A existat vreo sesizare din partea SRI adresată Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel începând din anul 1995, cu excepţia cazului Naor, în legătură cu traficul de arme desfăşurat pe platforma militară a aeroportului Otopeni? Daca da, care a fost finalitatea ei?

6. În ce anume a constat contribuţia SRI la operaţiunea eşuată de atragere a lui Viktor Bout în România în vederea capturării sale din 2008? Operaţiune derulată de agenţii SUA în colaborare cu procurorul DIICOT Ciprian Nastasiu. După părerea SRI, ce anume a condus la nefinalizarea ei?

7. După ce dosarul DIICOT a fost înaintat la Parchetul General, SRI a fost solicitat în mod oficial să ofere informaţii sau să culeagă informaţii legate de „scandalul muniţiei”?

8. S-a aflat cetăţeanul israelian Shimon Naor – căruia statul roman îi eliberase la data de 28.02.1994 un paşaport românesc pe numele de Herşcovici Sorin/Simen – în atenţia SRI înainte de aprilie 1997 sau după această dată?

- Dacă da, deţine SRI informaţii cu privire la legătura acestuia cu traficantul internaţional de arme Viktor Bout?

- A monitorizat SRI legăturile acestuia cu oficialii români cu care a intrat în contact şi natura şi scopul respectivelor relaţii?

- A constatat SRI existenţa unor legături suspecte, directe sau indirecte între Shimon Naor şi Ioan Talpeş, care era la acea ora director al SIE?

9. Poate confirma sau infirma SRI dacă conducerile companiilor româneşti exportatoare de arme aveau cunoştinţă de destinaţia reală a acestora sau dacă ar fi putut să o deducă?

10. Suspectează SRI ce oficiali români ar fi avut de beneficiat de pe urma intensului trafic de armament desfăşurat în aprilie 1997?

11. Suspectează SRI ce oficiali români au coordonat sau au făcut posibil, fie şi prin simpla neglijenţă, respectivul episod din aprilie 1997 al traficului de arme?

12. Suspectează SRI o implicare, directă sau indirectă, în acest caz, a ministrului de atunci al Transporturilor, Traian Băsescu?

13. Deţine SRI informaţii cu privire la filiera transportului de arme creată de belgianul Ronald Rossignol şi care apare legată de Aeroportul Otopeni?

14. Ce informaţii deţine SRI cu privire la rolul jucat de aeroportul militar Otopeni în traficul de arme operat de filiera belgiană?

15. Au fost Ronald Rossignol şi eventualele sale legături cu oficiali români monitorizate de SRI?

16. Deţine SRI informaţii potrivit cărora Shimon Naor a avut complici la Romtehnica şi Romarm?

17. Deţine SRI informaţii care sugerează că traficul ilegal de arme, care s-a desfăşurat timp de mai mulţi ani pe aeroportul militar Otopeni, are strânse legături de determinare sau, în alte situaţii, conjuncturale, cu înalţi oficiali români precum Victor Athanasie Stănculescu, Virgil Măgureanu sau alţii?

18. Deţine SRI informaţii care pot confirma că CSAT avea cunoştinţă, încă de la acea vreme, despre derularea operaţiunilor de export de arme şi muniţii către ţări supuse embargoului internaţional şi care s-au desfăşurat în cea mai mare parte pe aeroportul militar Otopeni?

19. Deţine SRI informaţii care sugerează ca Omar Hayssam a fost implicat, la un moment dat, direct sau indirect, în traficul cu arme?

20. Deţine SRI informaţii care sugerează că răpirea jurnaliştilor din Irak a fost o înscenare menită să mascheze traficul de arme în care ar fi fost implicat Omar Hayssam, împreună cu o serie de români cu funcţii în instituţii strategice ale ţării?

21. Deţine SRI informaţii care sugerează că preşedintele Traian Băsescu a clasificat ilegal informaţiile pe aceasta temă?

22. Poate SRI preciza identitatea „Profesorului” care a avut legătură cu fuga din ţară a lui Omar Hayssam? Sau măcar poate SRI preciza dacă o cunoaşte sau nu?

23. Deţine SRI informaţii care sugerează că banii murdari rezultaţi din această afacere au fost spălaţi în conturi codificate sub numele de “Orhideea” şi/sau “Alegretto”?

24. Ce ştie SRI despre implicarea în traficul cu arme al ofiţerului MApN Cristian Slobozeanu şi despre situaţia sa actuală?

25. Deţine SRI informaţii care sugerează o implicare în traficul românesc de arme al lui Octavian Alexiu, Aurel Cazacu sau Gigel Bratiloveanu, cel puţin în perioada 1997-1998?
26. Deţine SRI informaţii care sugerează implicarea în traficul cu arme a lui Norocel Mihai, Vasile Tocu, Constantin Silinescu, Gavrilă Valean, Teodor Ilies, Cristian Constantinescu, Alfredo Florea şi/sau Ion Mihalache?
27. Deţine SRI informaţii cu privire la implicarea în traficul de arme a lui Cornel Purcarea, Romeo Oiţă şi/sau Cristian Geamănu?

28. Deţine SRI informaţii care sugerează implicarea în traficul cu arme a lui Mahmoud Ahmad Hammoud?

29. Deţine SRI informaţii care sugerează existenţa unor legături între Mahmoud Hammoud şi Bakri Imad Abdul Reda

(Imad Kebir), acţionar la Romagro Cereal?

30. Deţine SRI informaţii care să ateste o legătură directă sau indirectă între oricare dintre cei menţionaţi mai sus şi Viktor sau Serghei Bout?

http://romanian.ruvr.ru/2013_05_21/Torpila-Sorin-RoSca-Stanescu-Partea-a-V-a/

Ponta joacă la cacealma
Şansele ca echipa Sârbu & Băsescu să rupă USL, utilizând drept pretext declaraţiile şi acţiunile senatorului liberal Sorin Roşca Stănescu, au fost şi rămân în continuare fix nule. Deşi liderii de facto ai PSD nu dau dovadă de inteligenţă debordantă, este improbabil ca sinuciderea politică să facă parte din planurilor lor imediate.
Victor Ponta şi întreaga-i echipă de tonomate încearcă din răsputeri să convingă electoratul că „guvernarea şi România sunt mai importante decât Băsescu”. În această paradigmă, o rupere a USL din cauza lui SRS ar fi arătat penibil şi ar fi prejudiciat simţitor imaginea publică a PSD. Dacă Ponta îl tolerează pe Băsescu „pentru România”, atunci nu are de ales şi va trebui să-l tolereze şi pe SRS, deoarece în caz contrar PSD se va confrunta imediat cu o problemă colosală. Oricât ar încerca maşina de propagandă roş-portocalie să-l exonereze pe Ponta de orice responsabilitate, anume el va intra în memoria electoratului drept „gropar al USL”. Mai mult, electoratul va deveni convins că SRS a atins subiecte atât de sensibile pentru „cei care-l au pe Gitenstein în suflet”, încât s-a ajuns la spargerea USL, ceea ce va valida automat toate acuzaţiile aduse de SRS atât lui Ponta, cât şi lui Traian Băsescu.

S-a văzut rapid, că scopul declaraţiilor agresive ale „pilotului” Sârbu şi ale „co-pilotului” Ponta a fost renegocierea protocolului USL. Există trei mize importante în acest joc. Prima: reducerea potenţialului electoral al lui Crin Antonescu şi prezentarea lui într-o lumină nefavorabilă în contextul cedărilor pe bandă rulantă ale liderului PNL. Ideea este simplă. Băsescu & Co mizează pe incapacitatea sponsorului lui Antonescu de a „trage linia” şi de a sacrifica anumite interese financiare în numele unor aspecte politice cu caracter strategic. Până acum, strategia discreditării lente, dar consecvente, a liderului PNL nu a dat greş. Dacă sponsorul nu înţelege că, în anumite condiţii, imaginea de lider principial a discipolului său este mai importantă decât banii din „agricultură”, atunci în curând Antonescu va înceta să mai fie un personaj viabil al scenei politice. A doua miză: gazele de şist. Pentru PSD este imperativ ca şi PNL să devină „mânjit” de această trădare, dar asta nu înseamnă că PSD va împărţi cu liberalii şi beneficiile rezultante din ea. Ultima miză: afacerea Roşia Montana, unde logica este asemănătoare cu cea referitoare la problema gazelor de şist: PNL trebuie „inclus” în actul trădării promisiunilor făcute în campanie.

În funcţie de evoluţia situaţiei în următoarele zile, va fi uşor de dedus dacă liderii PNL sunt capabili să opună rezistenţă organizată şi consecventă. Unul dintre semnalele seriozităţii conducerii PNL ar fi şi înfiinţarea unui serviciu normal de securitate internă, capabil să impună şi nişte norme de securizare operativă. O forţă politică serioasă nu poate funcţiona normal în condiţiile în care toate comunicările interne sunt transparente pentru serviciile secrete, iar echipele operative ale oponenţilor politici publică zilnic înregistrările şedinţelor de partid.
http://romanian.ruvr.ru/2013_05_21/Ponta-joaca-la-cacealma/

Sorin Roşca Stănescu vs. Victor Ponta = 9-0 (scorul la pauză)
Vă supunem atenţiei o opinie a lui Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, despre cine a avut până acum de câştigat şi de pierdut în scandalul SRS.
Per ansamblu, folosind un termen militar, scandalul Sorin Roşca Stănescu pare o operaţiune de cercetare prin luptă, la fel ca raidul, incursiunea, ambuscada, etc., menită să-l ridice pe Crin Antonescu în sondaje, reducând astfel ecartul de 9% existent între cei doi copreşedinţi ai USL. Amintesc faptul că în ultimul sondaj realizat de INSCOP Research, în perioada 20-28 aprilie 2013, în topul încrederii, primul loc îl ocupa Mugur Isărescu, cu 42,4%, pe poziția a 2-a era Victor Ponta, cu 42,1%, pe a 3-a primarul Capitalei, Sorin Oprescu cu 38%. Crin Antonescu se afla pe locul 4 cu 33%.

Procedeul folosit de PNL pentru atingerea acestui obiectiv a fost provocarea unui test de devoalare a nivelului de pregătire, al culturii şi experienţei politice; a capacităţii combative şi a fermităţii; a nivelului imaginaţiei creatoare a conducerii PSD. Rezultatul urmărit şi atins de PNL a fost acela că opinia publică a descoperit astfel „bezna minţii" de la vârful PSD, ilustrată prin intermediul lui Victor Ponta, Ilie Sârbu, Liviu Dragnea şi mulţi alţii.

Practic, Antonescu a fost singurul copreşedinte al USL stăpân pe el, stând neclintit cu arma la picior, în timp ce Victor Ponta, ajutat de armata de trepăduşi media ai deputatului PSD Sebastian Ghiţă, s-au dat de ceasul morţii să-l sperie, urlând, ameninţând, făcând spume la gură şi umflând muşchii inutil pe ei.

Pentru cei care n-au înţeles încă, Crin Antonescu l-a făcut senator PNL pe Sorin Roşca Stănescu pentru că acesta nu este un breloc de chei cu notorietate în panoplia USL, gen Gabriela Firea, ci o veritabilă armă de luptă, a cărui valoare de întrebuinţare echivalează cu jumătate din grupul PSD din Senat. Antonescu nu-şi poate permite să rişte pierderea alegerilor prezidenţiale din 2014, încuind arma SRS în rastel de dragul promisiunilor mai mult sau mai puţin mincinoase ale PSD sau ale serviciilor fidele lui Traian Băsescu.

Cu atât mai mult cu cât SRS n-a acceptat să candideze în Parlament decât pentru a-şi duce la îndeplinire un plan mai vechi, acela de a reface comisia de anchetă parlamentară în cazul implicării lui Mircea Băsescu în traficul de armament. Cazul Bârsan constituind repetiţia generală înaintea declanşării anchetei Mircea Băsescu. Iar rezultatul anchetei acestei comisii va fi devastator.

Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea I
Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea a II-a
Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea a III-a
Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea a IV-a
Torpila Sorin Roşca Stănescu. Partea a V-a

Amintiţi-vă variantele iniţiale propuse de Ponta pentru stingerea scandalului Sorin Roşca Stănescu: 1. ori SRS este exclus din PNL, implicit din USL (şi iniţiativa constituirii comisiei de anchetă se făcea ţăndări); 2. ori se rupea USL. Cine avea de câştigat din ambele variante? PSD? USL? Sau Traian Băsescu şi serviciile fidele?

Ce anume ştia Sorin Roşca Stănescu pe 8 aprilie 2013, când a fost sprijinit de însuşi Crin Antonescu să strângă semnături de la 79 de senatori, pentru constituirea unei comisii speciale de anchetă în cazul interceptării ilegale de către SRI a judecătorului CEDO Corneliu Bârsan? Şi de ce a decis PNL pe mâna lui Sorin Roşca Stănescu să ocolească cu bună ştiinţă comisia de control a activităţii SRI?

Actul de constatare nr. 00363932/28.04.1998 emis de UM 0198 SRI, sub semnătura căpitanului Gargancea Ion a fost dovedit de CEDO pe 22 iunie 2001 că este un fals intelectual, conform art. 291 din codul penal. Inventat de SRI și introdus în dosarul Țigareta 2, cu scopul de a crea fictiv un grup infracţional și de a produce cu intenţie arestarea unor oameni nevinovaţi. Plecând de la această hotărâre, devenită publică, am trimis pe 14 mai 2002 o solicitare adresată deputatului PSD Ion Stan, pe atunci preşedintele comisiei pentru controlul parlamentar asupra activităţii SRI, prin care ceream să-mi răspundă în scris la câteva întrebări.

(Vezi: https://2img.net/h/i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/ticalosia%20procurorilor/comis_SRI.jpg)

Dacă PSD, aflat în 2002 la putere, ar fi dorit să renunţe la înscenările utilizate de SRI sub guvernarea Emil Constantinescu, cu scopul de a nu le mai folosi împotriva oponenţilor politici, PSD i-ar fi dat acceptul lui Ion Stan să dea curs solicitării mele. Numai că întrebările mele n-au primit nici până azi un răspuns. Mai mult decât atât, senatorul PSD Radu Timofte, numit director SRI în 2001, l-a avansat la excepţional de 2 ori, până la gradul de colonel, pe Gargancea Ion, numindu-l șef al SRI Giurgiu.

În 2013 situaţia este la fel ca şi cea din 14 mai 2002, director al SRI fiind naşul lui Victor Ponta, adică fostul pesedist George Maior iar preşedinte al comisiei parlamentare de control a activităţii SRI este deputatul PSD Georgian Pop.
http://romanian.ruvr.ru/2013_05_22/Sorin-RoSca-Stanescu-vs-Victor-Ponta-9-0-scorul-la-pauza/

PNL față cu reacțiunea
PNL, care în materie de structuri s-a întărit considerabil după iureșul electoral din decembrie 2012, beneficiind de fapt din plin de formidabila mașinărie electorală a PSD, are mari probleme de identitate și duce o lipsă acută de proiecte politice de substanță.
Suntem singuri, împotriva PSD, a lui Tra¬ian Băsescu și a unor instituții inter¬na¬țio¬nale, le spunea recent Crin Antonescu co¬legilor săi din conducerea PNL cu prilejul unei întâlniri în spatele uși¬lor închise. Apropo, e foar¬te interesant cum „scapă“, aproape în flux continuu, în spațiul public înregistrări ale unor reuniuni liberale, presupus private. E lim¬pe¬de că e vorba de scurgeri con¬trolate, menite să trans¬mită în exterior, către PSD, dar și către militanții pro¬prii, mesaje care fie nu pot fi spuse față în față, fie nu pot fi asumate oficial la nivel for¬mal. Dacă nu ar fi așa, am fi avut parte de înfierări indignate ale acestui tip de practici (dând eventual vina pe serviciile aservite prin definiție lui Băsescu și, mai nou, lui Victor Ponta), iar liderii liberali ar fi luat măsuri de protecție.
Dar să ne întoarcem la vorbele lui Crin An¬tonescu. Ele sună dramatic, emoționant, re¬voluționar chiar. Liberalii, singuri îm¬potriva tuturor! Singura chestiune ne¬lă¬murită este pentru ce anume se bat ei? Oa¬re ce vor să obțină, ce proiecte vor să pro¬moveze spre binele țării, în pofida pie¬di¬cilor puse la cale de această, iată, mons¬truoasă cabală, înțelegem transnațională? Trebuie să fie un secret mult mai bine pă¬zit decât înregistrările de la întâlnirile lor private, care circulă bine-mersi prin me¬dia de câteva săptămâni (cam de la criza le¬gată de numirea Laurei Codruța Kövesi în fruntea DNA), pentru că până acum nu ne-am lămurit. Pentru că liderii liberali nu par foarte tare preocupați de marile te¬me ale momentului, modificarea Cons¬ti¬tuției și regionalizarea, ambele lansate ini¬țial de Traian Băsescu, dar asumate în mod serios de PSD. Într-adevăr, și Victor Ponta și, mai ales, Liviu Dragnea le menționează insistent ca proiecte de prioritate zero pentru social-democrați. Li¬beralii nu s-au arătat a fi vizibil preocupați nici de grija sectorului privat din economie, dincolo de unele declarații de circumstanță, cu totul inconsistente, nici de educație, de energie sau de promovarea expor¬tu¬ri¬lor.
Subiectele cu adevărat im¬portante pentru PNL în perioada care s-a scurs de când USL a ajuns la putere au fost altele: demiterea președintelui, emas¬cularea DNA și, dacă se poate, desființarea ANI, tocmai când prin alte părți din Eu¬ropa, de pildă în Franța, se ia în calcul în¬ființarea unor instituții de acest tip. Alte probleme de mare interes pentru partid au fost plasarea lui Dan Radu Rușanu în frun¬tea unui organism mamut care să con¬troleze tot spectrul de servicii financiare și de asigurări sau numirea d-nei Lulache în frunteaNuclearelectrica. Ultima per¬soană trebuie să fie o doamnă extrem de norocoasă, din moment ce imediat ce li¬be¬ralii ajung la guvernare i se propun funcții re¬munerate generos din bani publici (în¬tre 10 și 30 de mii de euro pe lună). A, și să nu uităm de demersurile întreprinse în par¬lament de Sorin Roșca Stănescu, omul care a provocat marele deranj în USL, pen¬tru obstrucționarea instrumentelor util¬i¬zate în lupta anticorupție.
Cam asta ar fi agenda de priorități a PNL, dacă e să ne luăm după ceea ce am văzut până acum. Sigur, poate sunt alte teme ge¬neroase și de mare interes public pe care par¬tidul le păstrează, discret, în rezervă. Nu putem decât să așteptăm cu nerăbdare ca ele să fie scoase cât mai repede la lu¬mină. Realitatea e însă că PNL, care în ma¬terie de structuri s-a întărit considerabil după iureșul electoral din decembrie 2012, beneficiind de fapt din plin de formidabila mașinărie electorală a PSD, are mari pro¬bleme de identitate și duce o lipsă acută de proiecte politice de substanță. Într-un fel, era inevitabil ca partidul să fie obturat de partenerii săi de guvernare, care dețin în proporție covârșitoare pârghiile de pu¬tere și controlul resurselor. Dar can¬to¬na¬rea mesajului său public obsesiv în zona retoricii anti-Băsescu reduce acțiunea po¬litică până la un nivel caricatural. Mai ales acum, când, beneficiind de pactul de coa¬bitare și de uzura inerentă a actualei pu¬teri, președintele a recuperat în mod sem¬nificativ din punctul de vedere al în¬cre¬derii publice, tendință care are toate șan¬sele să continue în perioada următoare.
PNL pare să fi fost surprins și oarecum con¬fuzionat de rapiditatea cu care PSD l-a marginalizat la guvernare, probabil mult mai repede decât s-ar fi așteptat. Agenda sa ascunsă în materie de consolidare a in¬fluenței la nivelul unor structuri de putere cheie, cum ar fi serviciile de informații, de¬voalată între altele de demersurile în¬treprinse de Sorin Roșca Stănescu (acesta fiind, cu siguranță, unul dintre motivele prin¬cipale ale iritării provocate de acesta în PSD), s-a dovedit a fi nerealistă, chiar naivă. Un partid cu forța și experiența PSD nu avea cum să cedeze liberalilor teritorii esențiale pe harta de putere din România. Iar maniera cocoșesc ridicolă pe care li¬be¬ralii au adoptat-o la vârf atât față de ins¬tituții internaționale importante, cât și fa¬ță de cancelarii occidentale de prim rang, precum cele din Washington, Berlin sau Lon¬dra, au făcut ca partidul să devină în bu¬nă măsură nefrecventabil în exterior. Mai ales că și din acest punct de vedere PSD a făcut un pas în față după eve¬ni¬mentele din vara trecută, lăsându-i pe li¬berali în offsaid. Deocamdată, șansa sa e faptul că nu s-a coagulat încă nicio al¬ter¬nativă consistentă în opoziție, pe același segment electoral. Pentru că, dacă acest lu¬cru se va întâmpla, PNL ar putea avea pro¬bleme majore la alegerile europ¬ar¬la¬men¬tare de anul viitor. //
http://www.revista22.ro/pnl-fa539a-cu-reac539iunea-26282.html

PE SITE

AICI