Ion Iliescu a pus la cale cu Putin, în 2004, amanetarea României către Rusia

Ieri, mumia bolşevică a ieşit din sarcofag, încă odată pentru a veni cu precizări pe tema sa preferată - Rusia Rusia Rusia. Anterior, tot pe tema Rusia Ilici se turase maxim explicând cum s-a întâlnit el cu Putin şi au pus ţara la cale.
Ion Iliescu, a ţinut să nuanţeze afirmaţiile făcute sâmbătă în ediţia online a ziarului „Adevărul” şi publicate sub titlul „Ion Iliescu: «Am avut o înţelegere cu Putin. Rusia nu-şi poate permite să depăşească anumite limite”. Ilici revine şi zice, pe blogul său, pe care nu a mai scris nimic din 13 iunie 2013, în care împroşca cu rahat în toate direcţiile pe tema rolului său la Mineriada din 1990.
Acum, Ilici este deranjat la maximum de “folosirea în campanie a retoricii rusofobe în scop electoral” şi se întoarce la marota sa „rivoluţia” din ’89 şi se jură că n-a fost nicio lovitură de stat moscovită. “Cât priveşte invitarea trupelor sovietice în România, în decembrie 1989, aceasta este o minciună ordinară. Acest lucru nu s-a întâmplat: nu am vorbit cu Gorbaciov şi nu i-am cerut să intervină militar în România. Acest lucru îl confirmă şi Mihail Gorbaciov, care spune foarte clar că nimeni de la Bucureşti nu i-a cerut să intervină în decembrie 1989, imediat după fuga lui Ceauşescu şi nici în zilele care au urmat. Gorbaciov adaugă că Moscova decisese înainte de schimbările din Europa de Est, din 1989, ca URSS să nu mai intervină în exterior, în evenimentele din alte ţări. Lipsa acestei cereri este recunoscută, implicit, de fostul ministru de externe al URSS, Eduard Şevardnadze, în Memoriile sale.”
Ilici ca de obicei minte ordinar, eu însumi am pus filmele din Piaţa Universităţii, filmările de la „rivoluţie” unde generalul Nicolae Militaru cadru GRU, spune răspicat că FSN-ul era organizat cu cel puţin şase luni înainte ca organ ce trebuia să pună mâna pe putere iar ulterior uciderii lui Ceauşescu, acesta este pus de Ilici personal la comanda Armatei unde Militaru a reactivat imediat aproape 30 de generali din agentura sovietică. Pe lângă aceste imagini s-au mai adăugat mii de informaţii despre conspiraţia mosovită a retelei kominterniste care i-a propulsat pe Ilici, Măgureanu, Voican, Petre Roman, Brucan, Andrei Pleşu, date publicate în ultimele decenii de colegi de-ai mei din presa care a fost până la urmă lichidată şi ea de gaşca lui Ilici, dar informaţiile rămân şi sunt cunoscute acum de milioane de români.
Pe lângă aceste date se adaugă alte mii de pagini tipărite recent de un istoric american ce reproduce date extrase din arhivele militare americane, de la NSA şi CIA, ce demonstrează uriaşa combinaţiune a URSS laolaltă cu alte state „prietene”, împotriva României, pe un front ce s-a întins pe un interval de peste trei decenii, înainte de 1989. Ce s-a întâmplat după 1989 ştim deja.
Rolul lui Ion Iliescu în ecuaţia jefuirii României de către ruşi
După 1989 Moscova a revenit în forţă în România. Domenii industriale cheie sunt achiziţionate, controlul energetic se înăspreşte, România plăteşte cel mai mare preţ pe gaze etc. Toate acestea exprimă un interes geopolitic realizat exclusiv prin intermediul agenturii adânc infiltrate în structurile de Partid şi în aparatul Securităţii. Toate marile privatizări din România au fost un scandal. Toate au fost executate după acelasi şablon. În toate se vădeşte influenţa membrilor reţelei. Cam toată lumea care a dorit să obţină o halcă din România a fost servită de sistemul politic, alcătuit pe baza rezervei de cadre trădătoare ale fostei Securităţi.

“Privatizarea din România a fost de fapt un eşec financiar de proporţii” – afirma cândva analistul Ilie Şerbănescu, el însuşi complice al Sistemului “deoarece, într-o proporţie jenantă, a însemnat doar un transfer din proprietatea statului român nu în proprietatea unor firme private, ci în proprietatea altor state (statul grec - în cazul Romtelecom, statul francez - în cazul Distrigaz Sud, statul italian - în cazurile Electrica Muntenia, Electrica Banat şi Electrica Dobrogea, statul ceh - în cazul Electrica Oltenia)!” ,
Procesul de privatizare la care Securitatea a participat activ era o copie la indigo a modului în care a decurs, pe numeroase segmente, aşa-zisa tranziţie în fosta Uniune Sovietică. Imediat ce a ajuns la putere în decembrie 1989 Gaşca FSN-istă, protejată de Moscova, şi al cărei şef a fost Ion Iliescu, s-a trecut la operaţiunea distrugerii pe bucăţi a României.
Prin Legea privatizării scoasă de Parlamentul lui Ilici şi Brucan s-a înfiinţat Fondul Proprietăţii de Stat, ca singura instituţie împuternicita să privatizeze activele statului - fabrici, uzine, nave, repere majore industriale. Imediat după alegeri, celebrul şef al Fondului Proprietăţii de Stat, pus de Ion Iliescu personal, Emil Dima, senator FSN de Dâmboviţa, s-a apucat în baza unei legi impuse de Silviu Brucan, în 1991, să distrugă rapid întregul patrimoniu naţional. Ulterior, Emil Dima, după ce a intrat în Top 300 al bogătanilor de stat şi de Partid, a ajuns preşedinte al filialei PDSR Ilfov.
Fondul Proprietatea, condus de Emil Dima, a făcut şi el bucăţi peste 6.000 de întreprinderi ce au fost date pe mâinile unor grupuri ce aparţineau Reţelei. La vârful acestor grupuri s-au aflat Vântu, Patriciu, Voiculescu şi încă o listă de vreo 300. Absolut toţi, în legătură directă cu Securitatea: turnători, agenţi, colaborator. Aceşti oameni au distrus economia României în beneficiul personal. Averile PSD-iste de astăzi sunt constituite pe baza "privatizărilor" din aceea perioadă.
Au fost scoase din subordinea ministerelor toate activele şi trecute în patrimoniul FPS pentru a fi mătrăşite, căci aceasta era principala misiune a FPS-ului.
În legislatura parlamentară, 1992-1996, Consiliul de Administraţie al FPS-ului condus de Emil Dima a numit în Adunările Generale ale Acţionarilor, în consiliile de administraţie ale societăţilor comerciale, ori în funcţiile de cenzori ale acestor societăţi, persoane provenite exclusiv din rândurile PDSR-ului, încălcând grosolan chiar prevederile Legii 58/1991, aşa strâmbă cum era.
Nici un ministru nu putea să privatizeze fabrici, uzine, nave, obiective industriale, pentru motivul simplu că patrimoniul activelor se afla doar în pumnul lui Emil Dima iar împărţeala o aproba exclusiv Ion Iliescu, căruia Dima i se prezentă la Cotroceni cu lista întreprinderilor ce urmau a fi distruse.
Ilici nu semna nimic, nu scria nimic, nu vorbea mai nimic, ci doar dădea din cap aprobator la anumite nume alese după criterii doar de el ştiute, sau mormăia în barbă ceva neinteligibil când nu-i convenea ceva. Metode specifice manualului NKVD după care a fost instruit. El personal n-a lăsat nicio urmă scrisă, în acte, din care să rezulte contribuţia sa directă la nimicirea patrimoniului naţional.
Ion Iliescu "cel sărac şi cinstit" a fost artizanul din umbră al întregului Jaf Naţional - el dirijându-i personal atât pe Emil Dima cât şi pe Ovidiu Musetescu, un alt pion al "privatizării" mai târziu, în al treilea mandat. Lui Ilici nu i-a fost de ajuns de înfăptuise deja până atunci.
Ion Iliescu, bătrâna şandrama comunistă, mai cunoscut sub numele de cârpa kaghebistă intenţiona în 2004 să predea în întregime România ruşilor. Ne amintim că la vremea aceea era dată ca sigură victoria PSD respectiv a lui Adrian Năstase în alegeri. Victoria la limită a lui Traian Băsescu a schimbat cursul României.
Ce ar fi fost dacă ieşea Năstase preşedinte în 2004, după vizita lui Ilici la Putin?
Pentru cei care nu-şi mai amintesc perioada respectivă trebuie amintit rolul special pe care l-a avut SRI-ul în ecuaţia vânzării României către ruşi, până să înceapă Băsescu curăţenia generală, în 2006, când pentru prima oară în istoria serviciilor secrete de pe mapamond a fost arestat şi pus în cătuşe, în direct un general SRI cheie, Ovidiu Soare, şef peste două diviziuni, mâna dreaptă a lui Adrian Năstase.
Puţină lume ştie ce cutremur a produs începând cu anul 2006 Traian Băsescu în miezul acestei cazemate a PSD-ului – SRI-ul lui Ilici.
În octombrie 2006 a fost arestat şi anchetat de Parchet generalul SRI Ovidiu Soare (fostul şef al diviziei de apărare a Constituţiei). Dosarul său de mare mahăr cuprindea elemente extrem de grave care se refereau la imixtiuni în actul de justiţie, abuzuri grave ale unor persoane cu funcţii de decizie în stat, precum şi fapte de trădare comise de ofiţeri SRI.
Între persoanele cheie implicate: Adrian Năstase, Ovidiu Tiberiu Musetescu, Dorina Mihăilescu - deputat de Prahova, Ioan Stan - preşedintele Comisiei parlamentare de control a SRI, alţi parlamentari şi factori din administraţia locală Prahova.
La data arestării, Soare era unul dintre cei mai importanţi pioni din SRI, practic, mâna dreaptă a lui Radu Timofte, dar totodată şi “adeptul total al PSD”, mâna dreaptă a lui Adrian Năstase. Era un ambixetru total.
Gruparea Nastase-Soare cuprindea personaje cu strânse legături cu ruşii, de la Victor Opaschi, la generalul Carp - fost secretar de stat la MI şi consilier al lui Iliescu, cel cu care avea întâlniri de taină Kondiakov când venea la Bucureşti, plus toate slugile lui Ilici - Doru Ioan Tărăcila, Bebe Ivanovici şi ginerele sau, infractorul Virgil Gheorghiu.
Printre cei pe care i-a plasat Ovidiu Soare în funcţii cheie se numără şi entuziastul suporter al lui Năstase, rogojina de şters pe jos a lui Vinţu, dolofanul Aurică Rogojan, fost şef de cabinet al lui Iulian Vlad, şi ajuns, că tot ştia să lustruiască bine clanţa la cabinete cu gura, şi şef de cabinet personal al directorului SRI, Radu Timofte (la rândul său tot o cârpă/rogojină a lui SOV).
Astfel de personaje şi încă alţi vreo 30 de generali şi colonei din servicii jagardele şi impostori ai hainei militare şi nişte javramente de lingăi impuţiţi ai lui Ilici au fost ejectaţi din instituţiile informative de către Traian Băsescu, începând cu 2006.
Conform legii legea 14/1992, art3. 2: “Serviciul Român de Informaţii organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României.”
Evident vreme de aproape două decenii SRI şi-a trădat fişa postului, şi-a încălcat chiar legea sa de organizare şi nu a fost altceva decât un bastion al haitei feseniste-pesediste-moscovite. Una din diviziunile SRI aflate sub ghiara lui Ovidiu Soare se ocupa de protecţia mediului economic. Respectiv, teoretic, de dispariţia flotei comerciale de 5.6 mil. tdw în valoare de 2 miliarde euro la preţurile din 1990, căpusarea firmelor de stat în valoare de 20 miliarde. euro – conform rapoartelor Curţii de Conturi, contractele frauduloase în cazurile Bechtel, Rompetrol, Petrom, Aro Câmpulung, Bancorex, etc în valoare de minim 5 miliarde euro, retrocedările sau despăgubirile frauduloase cu terenuri, clădiri, acţiuni, bani cash către intermediarii de drepturi litigioase şi nu către adevăraţii proprietari/moştenitori legali, înstrăinarea a milioane de hectare din teritoriul României, jefuirea avuţiei de patrimoniu a României, tablouri, podoabe, obiecte numismatice şi de cult cu valoare inestimabilă, tăierea ilegală sau scoaterea din circuitul silvic a 1 milioane ha pădure în valoare de 20 miliardeeuro – lider pe ramură Verestroy Atila, cu strânse legături cu Sistemul.
Evident SRI-ul lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase s-a ocupat de fapt cu protecţia infractorilor şi a haitei de jefuitori. Mai ales a jefuitorilor de la Moscova. Secvenţele sunt multe, merită citată doar una, deoarece ilustrează nesimţirea şi neobrăzarea ruşilor şi gradul de subordonare servilă a lui Năstase faţă de cererilor lor.
În aprilie 2001, preşedintele LUKoil din Federaţia Rusă, Vagit I. Alekperov, s-a întâlnit cu Adrian Năstase. Cu această ocazie, Năstase a apreciat "rolul important" pe care LUkoil îl joacă pe piaţa petrolului românesc, iar Alekperov s-a plâns că firma are probleme economice. La cererea companiei ruse Guvernul Năstase, în vara lui 2002, a şters penalităţile pe care LUKoil le datora către buget(facilitate de care nu au beneficiat companii străine cu renume occidentale, precum OMV sau Shell). Românii plăteau deci datoriile miliardarilor ruşi ai lui Putin de la LukOil.

Reţeta pe care o aplica Năstase era cea care a dus, cu concursul direct al lui Ion Iliescu, la demantelarea, distrugerea şi înstrăinarea întreg patrimoniului românesc în mai puţin de o generaţie. De aceea l-au şi adus ruşii la putere în decembrie 1989 pe Ilici, deoarece mancurtul avea trasată o misiune. Misiunea nu s-a încheiat încă, mai există câte ceva de distrus-furat-nimicit în România iar Ilici este încă al naibii de viu şi de vocal.

O celebra idee de sociologia elitelor ce aparţine lui M Eminescu se referea la un efect al statelor demagogice care, „animalizează popoarele”. Acesta a fost încă unul dintre rolurile lui Ion Iliescu. Animalizarea şi cretinizarea românilor, operaţiune de succes în mare parte.

Sursa: http://www.curentul.ro/2014new/dezvaluiri/437-ion-iliescu-a-pus-la-cale-cu-putin,-%C3%AEn-2004,-amanetarea-rom%C3%A2niei-c%C4%83tre-rusia

Pagina Facebook 'George Roncea': https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/1819