Iraq on the Brink

de Emile Nakhleh

Mult vina ar putea merge în jurul cu privire la haosul actual din Irak și recentele câștigurile teritoriale ale statului islamic în Irak și Siria (ISIS). Patru factori care contribuie ies în evidență:

Decizia de 2003 de administratia Bush pentru a dizolva armata irakiană și "debaathify" țara (interzicerea Partidului Baas și a elimina toate Baathists seniori de la forțele guvernamentale și de securitate).
Refuzul de prim-ministru Nouri al-Maliki pentru a stabili un proces de guvernare inclusiv.
Slaba cunoaștere armata SUA de stat militare irakian de pregătire de la plecarea din SUA.
Lipsa de puterile SUA și occidentale, în ultimii doi ani pentru a elimina președintele Siriei, Bashar al-Assad.

Decizie înalt diplomat american Paul Bremer, în 2003, de a dizolva armata irakiană și a debaathify tara, cu aprobarea secretarului Apararii, Donald Rumsfeld, și Vice President Dick Cheney, a fost dezastruos. Peste noapte, sute de mii de soldați și mii de ofițeri, dintre care mulți erau musulmani sunniți, s-au găsit pe stradă, fără un loc de muncă și cu o pierdere debilitante de influență și statutul. Furia lor alimentat prima insurgența.

Cei mai mulți irakieni au fost de așteptat să dețină calitatea de membru de partid Baas sub Saddam Hussein în cazul în care se dorește o poziție în guvern și în sectorul privat, inclusiv educație, servicii de sănătate, și corporații. Decizia Bremer a concedieze pe acești oameni, din cauza afilierii lor de partid a produs milioane de irakieni șomeri - furios, înstrăinate, disperate, și dornici de a purta arme împotriva noii structuri de putere șiită-dominat și ocupația SUA.

Conform rapoartelor mass-media și memoriile publicate, vicepreședintele Cheney și consilierii săi de top, printre care David Addington și Scooter Libby, au crezut în ajunul invaziei care irakienii ar vedea armata SUA ca eliberatori, nu ocupanți.

Ei nu au reușit să realizeze în momentul în care nu-i plăcea de irakieni "pentru Saddam nu a traduce în mod automat în iubire de ocupație străină. Debaathification și dizolvarea armatei a creat o "furtună perfectă", care explică ceea ce se întâmplă în Irak azi.

Primul-ministru Maliki a urmat o politică partizană ingust la minte, care exclude pe nimeni - sunniți și șiiți - care nu face parte din Partidul Dawa. Vizitatorii de la biroul său s-ar fi foarte greu de a găsi orice angajat senior fără apartenența la un partid.

Spre deosebire de sfaturi american, Maliki a refuzat să țină mii de membri ai tribului sunniți, care au fost implicați în "Trezirea", pe statul de plată de guvern. Aici, din nou, mii de astfel de membri ai tribului care au primit venituri regulate din armata americană a devenit șomer.

Nu este surprinzator, ei au devenit coloana vertebrală a doua insurgență împotriva guvernului Maliki.

Maliki judecat gresit conaționalii săi gândindu-se că vor tolera un regim bazat pe divizarea, sectarism, corupția sistemică, și o dictatură devenire. El a promovat sectarism chiar printre senior corpului ofițer militar și a promovat supunerea partid pe competență și experiență.

El a crezut în mod greșit că, din motive geopolitice, atât în ​​Statele Unite și Iran vor continua să-l sprijine în ciuda politicile sale sărace. Acest sprijin este acum călduț la cel mai bun; chiar lideri politici șiiți de masă sunt de asteptare pentru îndepărtarea lui.

Maliki a ajuns în mod clar un punct mort și ar trebui să fie înlocuit. De la plecarea din SUA, el nu a reușit să conducă Irakul într-o țară mult mai favorabile incluziunii și stabil. Actorilor regionali și internaționali nu mai credeau acuzațiile care criticii săi au fost "teroriști".

Avansuri teritoriale ISIS ", așa cum au fost descrise în mod dramatic pe ecranele de televiziune din întreaga lume, evidențiați dezintegrarea unor divizii din cadrul armatei irakiene. Este o rușine nu numai pentru armata irakiană, dar, de asemenea, mai mult pentru armata SUA, care a antrenat aceste unități.

Reprezentând succes bruscă ISIS ", ca un alt caz de" eșec de informații "este tentant. În realitate, armata SUA a avut cunoștințe insuficiente de loialitatea, angajament, profesionalism, și sectarismul a armatei irakiene. Abandonarea uniformele si armele lor și refuzul de a lupta pentru țara lor a însemnat ofițeri irakieni nu au crezut în ceea ce au fost lupta pentru sau misiunea lor. Miliarde de dolari cheltuite de SUA pe formarea acestor unități dus la nimic.

Eșecul de la Washington pentru a aduce cu privire la căderea lui Assad de timpuriu a încurajat, de asemenea, militanți sunniți să lupte în Siria. "Jihadiștii" din întreaga lume, inclusiv din țările occidentale, a coborât pe Siria pentru aceeași cauză. Arabia Saudită, Qatar, Bahrain, și alte țări din Golf au finanțat aceste grupuri.

Auto-profetie Bashar al-Assad că terorismul este inamicul principal în Siria a ajuns acasă la culcare, nu numai în Siria, dar și în Irak.

Calea de urmat

Statele Unite ale Americii, în colaborare cu Iran, clericul șiit Grand Ayatollah Ali al-Sistani, liderii tribali sunniți, și de masă Shia și politicieni sunniți, ar trebui să lucreze pentru a crea un nou guvern, care este etnic și religios inclusiv. Altcineva decât Maliki ar trebui să fie lider.
Guvernul irakian ar trebui să instituie proceduri transparente și responsabile în politică, economie și sistemul judiciar, și se instituie compromisuri teritoriale și economice și de împărțire a puterii în mixte etnic orașele din nord. Trimiterea de 300 de consilieri militari americani în Irak este cel mai bun o abordare Band-Aid; cel mai rău caz, aceasta ar putea deveni un alt "târî misiune."
Administrația Obama ar trebui să solicite saudiții, Qataris, și alte țări din Golf pentru a opri ISIS finanțare și alte grupuri militante sunnite. Aceste țări au promovat, de asemenea, sectarism în Siria și Irak.
Țările occidentale, sub conducerea americană, ar trebui să revizuiască politicile ineficiente față de regimul Assad. Evoluțiile recente au arătat mai mult stă în putere, militanții mai imbarbatati și teroriști devin.

Un stat eșuat în Siria și Irak dezmembrat ar putea împinge întreg Orientul Mijlociu spre războaie sectare și instabilitate, care ar putea, la rândul lor zdruncina piețele petrolului și zuruitoare economia globală. Înainte de invazia din 2003, fostul secretar de stat Colin Powell, a avertizat președintele George W. Bush a regulii Pottery Barn. Statele Unite împins Irakul în această mizerie; e timpul Washington detine ceea ce sa rupt.

http://www.lobelog.com/iraq-on-the-brink/