Răzbunarea boschetarului by Angela Tocila

După felul în care se comportă prim ministrul României, mi se pare evident că frustrările trecutului și-au pus o amprentă de neșters asupra acțiunilor sale. Când ai boschetat cu lunile prin gară pe la Paris, la limita subzistenței, mâncând resturi sau din mila trecătorilor, când ai dormit pe peroane sau prin parcuri fără un chior în buzunar, e oarecum normal ca într-o bună zi să-ți dorești să revii în  Europa ce nu avea de unde să știe ce mare personalitate ai să devii într-o zi, să-i dai peste bot călătorind cu suită, cu presă, cu țuțări, cu slugi, pe banii altora, respectiv ai poporului al cărui prim ministru te-ai pricopsit să fii.

Nicio ”aroganță” nu pare să fie prea mare pentru Victor Ponta, nicio dorință nu poate fi reprimată. Dorește suflețelul său să se ducă la un meci de fotbal? O ia pe Daciana, niște presă aservită și umilă, gărzi de corp, copii și bonă filipineză și se duce. Dorește pipota prim ministerială să meargă la Soci unde să-și dea nițel scaunul nițel în spate ca să iasă și el în poza cu Ianukovici? Se duce, în ciuda avertismentelor, a sfaturilor, a ”îngrijorărilor” europene. Îi arde prim ministrului de-o poză cu papa de la Roma? Îmbracă nevasta și suita ca pe bocitoare  și se-nființează la Vatican. E departe Israelul? Poate pentru tine, alegătorule, pentru Ponta nici un loc din lumea asta unde e rost de-o fotografie nu e prea îndepărtat.

Victor Ponta s-a dus la înmormântarea lui Nelson Mandela chiar dacă nu l-a invitat nici dracu`. El e ca musafirul nepoftit de care te ferești când ai o sindrofie în casă, pentru că știi sigur că dacă cineva sună la ușă, nu poate fi nimeni altcineva decât  el, cel care, nu se știe cum, a aflat că faci chef fără să-l inviți.Ponta

Victor Ponta s-a dus și la Eurovision, ca să marcheze poate, o premieră, aceea de  a fi primul politician care a participat vreodată la simulacrul acela de conscurs.  Niciun alt politician, oricât de plin de sine ar fi fost, oricât de dornic de imagine  făcută pe seama altora ar fi, nu s-a dus la Eurovision până acum, ceea ce se  cheamă că Victor Ponta a pus, în sfârșit, coada la prună și-a sfredelit gaura în  macaroană.

Plictisit probabil de huiduielile din țara, de neobrăzarea unora de a-l aștepta cu  bărcuțe gonflabile, colace cu cap de rățușcă și pancarte cu ”Fă, Ponta” pe traseul  său electoral, Victor Ponta a decis să se pozeze cu Paula Seling și Ovi la  ”Copengaha”, în lipsă de alte personalități din politică ce par a se feri de el ca de  râie.

Culmea e că turma sa de admiratori, nu găsește de cuviință să se-ntrebe pe banii  cui se plimbă onor premierul, pe banii cui cară după el armata de slugi. Se  zvonește că de pildă, ”aroganța” cu Eurovisionul a costat statul român (inclusiv  pe tine, prostule care-l lauzi pentru ispravă), 60.000 de euro. Acum, după ce ți-a trecut șocul imaginându-ți cum arată 60.000 de euro, întreabă-te cam ce s-ar fi putut face de banii ăia pentru copiii, bătrânii, orfanii, bolnavii tăi din țară. Câți români morți care zac de ani de zile prin morgile din Europa s-ar fi putut repatria cu 60.000 de euro. ponta-eurovision-460x230

Victor Ponta e un frustrat care nu suportă decât  laude și adulație. Umilința de a fi boschetat prin gara Parisului i-a marcat toată evoluția iar ceea ce face acum luând lumea la vizitat, e o răzbunare. Un fel de ”uite-mă, fă, Europo, ce-am fost și ce-am ajuns, fir-ai tu a dracului”… E o răzbunare și față de România pe care-o slăbește financiar și ca imagine cu fiecare fotografie ridicolă în care se proțăpaște. Este răzbunarea omului mărunt care dă vina eșecului sau ratării pe țara care l-a silit într-un fel sau altul să se umilească printre străini. Este răzbunarea plodului în care n-a crezut nimeni, nici măcar părinții săi și l-au considerat un ratat în devenire. Este răzbunarea copilului persecutat de alți copii care nu se jucau cu el.

Premierul României este o sumă de frustrări și complexe de inferioritate pe care nu le poate reprima pentru că nu are simțul ridicolului.  El se comportă de parcă toată lumea i-ar datora ceva și ar fi obligată să-i dea acum acel ceva în schimbul lunilor în care a fost nevoit să mănânce  resturile altora și să doarmă pe bănci în parc. El nu s-a desprins încă de condiția de boschetar, altfel s-ar comporta azi ca un prim ministru.


*