The Crisis in Israel’s Holocaust Education

Agenția evreiască Președinte Natan Sharansky, șef rabinul Meir Lau, și miniștrii guvernului israelian participa în luna martie de vii. Credit: Creative Commons / JAFI Israel

În ajunul de Yom Hashoah strazi (Zilei Holocaustului) Israelului experimenta o închidere virtuală. Restaurante, baruri, cafenele și bloca ușile lor și pe străzile cresc straniu de liniștită ca locuitori se aventureze acasă la omagiile lor; Canale de televiziune și de radio israeliene limita programarea lor la documentare Holocaustului și talk-show-conexe, în timp ce telespectatorii, la rândul său, flip la rețele internaționale pentru evadare comedie de fluxul constant de imagini hidos și sloganuri repetitive televizoare lor emit anual; școli deține ceremonii de mari pentru a insufla mai mult în elevi memoria colectivă a unui traumatism acum îndepărtat ei nu au cunoscut cu adevărat, și de la ora 10 pe data de 27 Nisan a țării este încă înghețat timp de două minute în timp ce o sirenă intrerupe monotonia din viața de zi cu zi și navetiști opri în melodiile lor să stea în capul lor într-un gest de tristețe colectivă tăcut.

Memorialization a Holocaustului a fost subiect de dezbatere de la fondarea Israelului, și schimbarea tendințelor în reprezentarea sa modeleze semnificația ei în contextul identității și a politicii naționale. Este ușor să trecem cu vederea puterea politică prezentate în producția de texte educative, dar influența programelor de învățământ este incontestabil în modelarea perspectiva publice pentru câștig politic.

De aceea, ministrul israelian de plan de Educație Shai Piron de a introduce educația Holocaustului în școlile publice israeliene începând încă din clasa întâi a fost atât de controversat. Alături de îngrijorare exprimat de mulți părinți despre copii traumatizante mici cu detalii înspăimântătoare ale purificării etnice sistematică, mulți încep să pună la îndoială modul în care rehashing continuă a răni comunale la dezvoltarea unei identități naționale și ce interese politice perpetuarea traume istorice s-ar putea servi.

O îndoctrinare rapidă în Trauma

Crescând într-o suburbie din afara de Tel Aviv, nu-mi amintesc cât mai curând am aflat despre Holocaust. A fost o prezență constantă în educația mea și educație timpurie. Sunetul tzfira de Yom Hashoah a fost greu de ignorat, iar ceremoniile comemorative de lungă durată în fiecare an, a insuflat în mine o înțelegere extrem de politizată a acestui eveniment istoric. Mesajul copleșitoare a fost că prezența unui stat israelian puternic a fost singurul factor de descurajare a preveni aceasta tragedie de la care apar din nou, și se concentreze pe lunga istorie a antisemitismului european, cu referințe comune la manifestările sale contemporane, a condus colegii mei și mi-a dezvolta viziuni asupra lumii în formă de o teama de victimizare persistente în afara granițelor protector al statului nostru izolat evreiesc.

În încercarea mea de a evoca primele mele amintiri ale educatiei despre Holocaust, am contactat un prieten-de-un prieten, Roni Tal, un student educație născut și a crescut în Israel. Ca și mine, el a luptat, atunci când a cerut să fixeze mai scurt timp el a fost predat în mod oficial despre Holocaust. Ca un student în formare pentru a deveni un profesor, el a spus că este conștient de faptul că discuția a Holocaustului incepe deja încă din grădiniță, chiar și fără o intervenție legislativă formală în maniera.

Tal, de asemenea, a vorbit despre modul în care, la fel ca majoritatea tinerilor israelieni, el a participat la o excursie școlară organizată ca un adolescent pentru a vizita lagărele morții din Polonia. În conformitate cu Tal, în fiecare zi pe călătoria a fost încheiat cu o discuție aprofundată în rândul studenților și profesorilor cu privire la experiențele lor în acea zi. El și prietenii lui ar indica de multe ori gândurile și concluziile care au variat de la narațiunea sionist predominant pune mai departe de către educatori și ghidurile supravegherea călătoria. Tal și prietenii lui au vrut să vorbească în schimb despre rasism și etno-naționalism, sentimente care le-a dat o justificare ideologică pentru genocid. El a spus discuție de aceste subiecte a fost descurajat, și educatori mutat persistent dialog și să se concentreze din nou la discursul naționalist și imperativele sioniste.

În conformitate cu articolul Yarden Skop în Haaretz , "Ceea ce am învățat la grădiniță astăzi despre Holocaust," ministerul educației Israelului insistă asupra faptului că noul curriculum educatiei despre Holocaust a atras în acest an pentru copiii mai mici, nu se va concentra asupra decese și atrocități, în loc să discutăm personal povești de tineri supraviețuitori. Cu toate acestea, copiii vor învăța despre steaua galbenă, și alte concepte istorice considerate importante de către minister, autorii de manuale, și Școala Internațională pentru Studierea Holocaustului Yad Vashem lui.

Deși noul curriculum Holocaustului propus, care nu a fost încă lansat pentru revizuire publică, este descrisă în dezarmarea termeni care se prezintă ca o carte de copil-friendly pentru copii despre genocid, este important să se înțeleagă că această legislație mandatează îndoctrinării timpurie a copiilor într-o narațiune de traume istorice, care va fi, cel puțin mai târziu în educația lor, să fie prezentate în contexte extrem de politizate care încurajează identificarea ultra-naționalist.

Transformări istorice din israelian Holocaust Education

Ministerul educației lui Israel publică o nou curriculum național periodic, dictând obiectivele și conținutul învățământului pentru toate școlile publice din Israel. Ca urmare, reprezentări manual ale Holocaustului și rolul pe care la jucat în sistemul de învățământ israelian s-au schimbat dramatic de-a lungul anilor.

Educație savant Dan Porat, un profesor de la Universitatea Ebraica din Ierusalim, a documentat aceste schimbări în detaliu în Jurnalul său de Istorie Contemporană articol, "De la Scandalul a Holocaustului în educație israelian." Israelul anilor 1950, Porat explică, părea să cu grijă să evite aproape nici o mențiune a Holocaustului, în textele sale de învățământ. La un moment israelieni a urmărit să definească identitatea lor națională cu putere și încredere, Holocaustul a fost văzută ca o reprezentare a fost predare. Manualele au concentrat atenția asupra revoltă evreiască, mai degrabă decât uciderea metode și victime. În acest moment poveștile personale ale supraviețuitorilor au fost păstrate privat și trauma comunale a statului tineri măturat sub covor într-o încercare zadarnică de a ignora rănile purulente. Porat arată modul în care aceasta a fost decizia de procurori din procesul lui Eichmann de a se concentra asupra povesti personale, mai degrabă decât dovezi documentate că expuse mulți israelieni la oficial povestiri foarte personale ale traumei acum difuzate pe scară largă în emisiuni de radio ale procedurilor judiciare.

În urma războiului de Yom Kippur, când amenințarea de anihilare crescute cap încă o dată, Ministerul Educației a publicat noi programe. În conformitate cu Porat, noile manuale publicate la acel moment a reprezentat Holocaustul ca un eveniment separat de contextul Doilea Război Mondial și a reflectat un accent empatic pe individualitatea victimelor. Totusi, de-a lungul anilor 1970 Holocaustul a fost un subiect electivă în școlile publice. Nu a fost până în 1982 că o lege a fost adoptată de luare educatiei despre Holocaust obligatoriu. Această nouă legislație care vizează educarea elevilor cu privire la "conștiința de memoria Holocaustului," nu doar detaliile documentate ale evenimentului istoric în sine, și a adăugat subiectul Holocaustului la examenele de înscriere, adică elevi au fost pentru a fi testate pe ea ca o condiție prealabilă pentru a primi diplomele lor.

Zevulun Hammer, ministru al Educației sub Menachem Begin, a comandat și a aprobat un singur manual Holocaustului pentru toate liceele publice israeliene. Acest text a fost numit pe bună dreptate "Holocaust și semnificația lui" și a prezentat exterminarea poporului evreu ca un eveniment de sine stătător, care acoperă evenimentele din al doilea război mondial într-un foarte mic de 2,5 la sută din textul. Potrivit cercetării Porat lui, care manual a inclus un capitol întreg dedicat negaționiști și cei care minimiza enormitatea a genocidului și caracterul său unic istoric. Și, pentru a se asigura că populația din ce în ce eterogen Israel a avut un fel de a stabili rădăcinile în trecutul său dureros definire, o mare de text axat pe victime evreiești din Africa de Nord, care au fost considerabil mai mici decât anumite regiuni din Europa de Est care autorii de manuale, practic, ignorate. În conformitate cu "mărturie tot mai; Amintindu-și de Holocaust "(un articol august 2013 de la The Economist), gradul de acoperire a Holocaustului în manualele de general, istoria lui Israel a crescut de la 20 de pagini în 1960 la 450 de pagini în anii 1990.

Efectele Educația Trauma-Oriented

Cei mai multi tineri israelieni de azi au legături puternice emotionale la Holocaust și nu e de mirare - sistemul de învățământ a subliniat studiu și semnificația sa înclinat spre o identificare personală profundă, care împiedică potențialul său în procesul de predare valori universale. Această tendință nu pare să se schimbe, fie. Un studiu de la Universitatea Bar-Ilan prezentat anul trecut în Haaretz a constatat ca 78 la suta de directori si 67 la suta din profesori consideră că educația Holocaustului ar trebui să sublinieze valorile sioniste, comparativ cu 57 la suta de directori și 60 la suta din profesori care se cred ar trebui să sublinieze valori universale.

Vizite la Yad Vashem, Muzeul Holocaustului din Israel, au fost un standard de învățământ de ani de zile și, mai recent, a organizat excursii școlare pentru a vizita lagărele morții au devenit rutină pe scară largă. Un studiu recent de către Ministerul Educației a stabilit că aceste călătorii, care au loc în anii finali de liceu, a rezultat într-un aviz mai pozitiv al IDF . Și astfel elevii de liceu din Israel s-ar putea întoarce de la vizita lor în lagărele morții, cu un sentiment sporit de victimizarea lor istorice pentru a găsi primul lor proiect de aviz a sosit în e-mail. Recruți recente IDF sunt, de asemenea, de multe ori luate la Yad Vashem, înainte de a începe formarea lor militară. Actualitatea acestor vizite este, fără îndoială, propice pentru guvernare de dreapta lui Israel, și politicienii, în special prim-ministrul Benjamin Netanyahu, exploata ușor trauma colectivă a cetățenilor israelieni pentru câștig politic.

Utilizare Benjamin Netanyahu a terminologiei Holocaustului pentru a descrie conflictul cu Iranul a ajuns în foc, atât în ​​Israel și pe plan internațional. Referințele strategice la dispariție evreiesc făcute de către prim-ministrul israelian sunt exploatatii transparente și eficacitatea lor poate fi confirmată atât de către o examinare istorică a opiniei publice israeliene în comparație cu tendințele din memorialization Holocaustului și printr-o serie de experimente efectuate de către Michael Wohl și Nyla Branscombe în 2008 Branscombe și studiu Wohl lui. "Amintindu Victimizarea istoric: vinei colective pentru ingroup curentă fărădelegile", a constatat ca canadieni evrei care s-au amintit de Holocaustului acceptată vină mai puțin colectiv pentru oprimarea de palestinieni, în comparație cu cei care nu s-au amintit de victimizare trecut . Mai mult, canadieni evrei care s-au amintit de Holocaustului experimentat mai puțin vina colectivă pentru păcatele actuale decât cei care au fost amintit de genocidul comis împotriva altor grupuri etnice.

Acum, imaginați-vă o viață de trimiteri la victimizare istoric, o copilărie care este pătrunsă cu memorialization mandatat de traume, și o educație timpurie care perpetueaza aceasta trauma ca o componentă esențială a identității naționale. Efectele sistem ce în ce mai naționalist de învățământ Israelului, cu Holocaustul prezentat ca un element fundamental de identitate israeliene, sunt deja simtit azi: sondaje publice, indica o generație mai tânără din ce în ce separatist și militarist.

Un studiu recent a constatat ca 46 la suta din israelieni evrei cu vârste cuprinse între 15-18 simt arabii nu ar trebui să fie reprezentați în Knesset si 50 la suta s-ar fi opus la arabi care trăiesc în vecinătatea lor. Legislația Shai Piron, a mandatelor educatiei despre Holocaust, începând cu clasa întâi, cere profesorilor la copiii de școală israeliene din trauma lor istoric, înainte de acești copii pot invata matematica de bază. Un curriculum set de acest minister de dreapta va constrânge discurs și a stabilit identificare istoric și politic de timpuriu pentru o intreaga generatie de copii. Sistemul de învățământ Israel ar putea fi cel mai mare obstacol în calea păcii din Orientul Mijlociu de astăzi, și cu opinia publică ce în ce mai extreme, alături de un sistem de învățământ care este politizat progresiv, ceea ce speranta este acolo de rezoluție viitor?

Ayana Nir este un scriitor independent și editorial web intern la Tikkun.