Holocaustul rosu

În secolul XX, următoarea generație de Rothschild au devenit obsedați de ideea întoarcerii evreilor în ținutul lor natal, Israel. Fiul cel mai mic al lui James Rothschild, Edmond, a inițiat procesul prin donarea de fonduri pentru construirea de colonii evreiești în ceea ce a devenit cunoscut drept Palestina. În 1897, congresul sionist a fost creat cu intenția de a promova stabilirea unei națiuni evreiești. Au intenționat să se întâlnească la Munich, în Germania, dar când evreii locali au protestat atât de mult, au trebuit să se mute la Basel, în Elveția. Motivul protestului a fost că evreii se simțeau confortabil în propriile țări și nu aveau de gând să se ducă înapoi. Asta l-a făcut pe președintele întrunirii, Theodor Herzl, să declare: ” Este esențial ca suferințele evreilor să se agraveze. Asta va ajuta la realizarea planurilor noastre. Am o idee excelentă…. Le voi induce anti-semiților ideea de a lichida bunăstarea evreiască. Anti-semiții ne vor asista deci prin aceea că vor întări persecuția și opresiunea evreilor. Anti-semiții vor fi cei mai buni prieteni ai noștri (Theodor Herzl). Astfel a fost o decizie conștientă de a pune oamenii împotriva evreilor pentru a-i face să se simtă necomfortabil în țările lor de adopție, ca astfel ei să aibă apoi motivația de a pleca și a se întoarce pe pământurile natale. Herzl a fost ales de atunci președinte al organizației sioniste, care a adoptat o hexagramă roșie drept emblemă. În 1901, coloniștii evrei au început să creadă că Edmund Rothschild era mai degrabă o piedică decât un ajutor. L-au rugat să se retragă din acest proces și să-i lase pe ei să se descurce de unii singuri. Rothschild, demonstrând a avea spiritul de control al Isabelei, a replicat furios: ” Eu am creat Yishuv-ul (colonia), eu singur. De aceea nici un om, fie coloniști sau organizații, nu au dreptul să se interpună în planurile mele”. Doi ani mai târziu, în 1903, congresul sionist, a părut, în mod uluitor, a da de înțeles despre pornirea Primului Război Mondial cu 11 ani înainte de a avea loc. Max Nordau a spus la această întrunire : ” Să vă spun următoarele cuvinte ca și când v-aș arăta treptele unei scări ce duce sus și mai sus: Herzl, congresul sionist, propunerea englezească ugandeză, viitorul război mondial, conferința de pace unde cu ajutorul Angliei se va fi creat o Palestină evreiască și liberă”. Cum de au știut de un viitor război mondial înainte de vreme? Ei bine, în mod interesant, Albert Pike vorbise despre trei războaie mondiale viitoare cu mult înapoi în timp, în 1871. I-a scris o scrisoare lui Giuseppe Mazzini, cu data de 15 august, prin care a pretins că a primit o revelație. În acea revelație i se vorbise despre trei războaie mondiale care urmau să vină. Fiecare din ele urma să se ducă pe principii hegeliene (teză vs anti-teză), unde urmau să se ciocnească două ideologii opuse, pentru a se crea un rezultat anume, care va duce înainte planurile unei noi ordini mondiale. Totuși, lui Nordau i s-a notificat că prezența acestei scrisori este negată și că nu era nici o dovadă grăitoare că ar exista de fapt… Între timp, Jacob Schiff lucra la recăpătarea controlului asupra finanțelor Americii. În 1907, a ținut un discurs în fața Camerei de Comerț a New York-ului în care i-a prevenit pe cei prezenți că: ”Dacă nu avem o bancă centrală cu un control adecvat al resurselor de credit, această țară va avea de suferit cea mai severă și profundă panică monetară din istoria ei”. Probabil a fost mai mult o amenințare decât un avertisment… În 1913, Rotschild-ii au reușit în sfârșit să găsească modalitatea de a înființa a treia Bancă Centrală a Americii, care a fost numită Rezerva Federală. Asta-i Banca Centrală Americană care există încă astăzi. La scurt timp după ce actul de lege a fost aprobat, congresmanul Charles Lindbergh a declarat că: ” Acest act stabilește cel mai gigantic trust de pe planetă. Când președintele va semna acest decret, guvernul invizibil al puterii monetare va fi legalizat… Cea mai mare crimă a secolelor este făptuită prin acest decret al băncii și valutei”. Președintele din acea vreme, Woodrow Wilson, a admis mai târziu greșelile lui teribile, spunând: ”Sunt cel mai nefericit om. Mi-am ruinat fără voie țara. O mare națiune industrială este controlată de sistemul ei de credit. Sistemul nostru de credit este concentrat. Creșterea națiunii, și astfel toate activitățile noastre sunt la mâna câtorva oameni. Am ajuns să fim un guvern dintre cele mai prost conduse, unul dintre cele mai complet controlate și dominate din lumea civilizată, care nu mai este un guvern al opiniilor libere, nu mai este un guvern al convingerilor și votului majorității, ci un guvern al opiniei și constrângerii unui grup restrâns de oameni dominanți”. Rezerva Federală este estimată actualmente a câștiga cel puțin 150 miliarde dolari pe an, dar nu a trebuit niciodată să publice datele contabile ale vreunui cont, conform voinței lui Mira Rothschild. În 1914, cu situația bancară sub control, Primul Război Mondial s-a produs la 11 ani după ce Max Nordau a vorbit despre el, și la 43 de ani după ce Albert Pike l-a văzut în viziunile sale. În 2 noiembrie 1917, secretarul de externe și ocultistul britanic Arthur Balfour a publicat o declarație cunoscută ca declarația lui Balfour. Declarația îi era adresată ”Marele Rothschild”, adică cel mai mare fiu al lui Nathan Rothschild, Walter. Declara că Marea Britanie era în favoarea stabilirii unui așezământ evreiesc în Palestina. Și așa a fost. După Primul Război Mondial a venit la conferința de pace ținută pentru a se semna actul și găzduită de Edmund Rothschild. Problema Palestinei a fost prezentată la conferință, iar Marea Britanie a înmânat pământul către Rothschild-i. Pe lângă obținerea unui stat evreiesc din război, Liga Națiunilor a fost o încercare de a lega națiunile împreună către o cale spre un sistem mondial unic. A fost cumva ineficace, căci nu l-au acceptat suficient de multe state la momentul acela. Și astfel, pe calea spre Cel De-Al Doilea Război Mondial, viziunile lui Pike declarau că rezultatul acestui război urma să fie crearea de tensiuni între comunismul ateist și capitalismul creștin. Pike credea că comunismul urma să fie suficient de puternic pentru a: ”Contrabalansa creștinismul care va fi astfel restrâns și ținut sub control până la timpul când va fi nevoie de el pentru cataclismul social final”… Asta, capitalism versus comunism, teză versus anti-teză, ne-a fixat într-adevăr pentru următorii 46 de ani. Gk Chesterton a văzut ce se întâmpla: ”Din când în când, capitalismul și comunismul ar putea părea să fie în conflict, dar acest scriitor crede că interesele lor sunt comune și în cele din urmă se vor uni pentru un control mondial unic. Politica marcată … la punctul șase al lui Woodrow Wilson nu a fost abandonată niciodată. Capitalismul și comunsimul sunt doar mecanismele lor (ale sioniștilor) gemene

Topurile care se fac la sfârşitul anului au de multă vreme ceva profund ridicol, de comerţ hollywoodian, şi sunt o marfă din ce în ce mai expirată moral. Lucrurile nu stau însă la fel cu locul întâi obţinut de preşedintele Vladimir Putin în mai toate clasamentele anului trecut. Trebuie să recunoaştem că Vladimir Putin a fost de departe omul anului 2013. Înainte de lovitura cu Siria, prin care a blocat magistral o intervenţie militară occidentală şi i-a făcut pe americani şi pe ceilalţi occidentali « coabitanţi » în tragedia poporului sirian (sau a triburilor care compun poporul sirian), Vladimir Putin, Serghei Lavrov şi echipele lor ultraperformante încheiaseră contracte comerciale şi militare colosale cu China şi cu Iranul. Unele au fost făcute publice, altele au rămas necunoscute presei şi marelui public.

A urmat ofensiva spre vest, spre Europa, cu ridiculizarea enormă, homerică a UE şi SUA în Ucraina. La ce-a mai servit revoluţia portocalie dacă tot s-a ajuns aici? Un eşec răsunător, mai ales pentru americani, pentru că e evident că UE nu prea mai avea vreun interes de-a se extinde, în plină criză euro, spre est. Dimpotrivă, recentrarea pe nucleul dur verificat al Europei Occidentale, cel mult pe zona euro, e în curs. Axa Berlin-Moscova a funcţionat impecabil încă o dată. Sub nasul americanilor. În continuare, Kremlinul a împărţit generos miliarde Belarusului şi Cehiei. Contractele imense semnate cu China, având lichidităţi la cheie, îi dau Rusiei o marjă de manevră practic nelimitată. Pentru că gazele naturale, petrolul şi armamentul sunt pentru ruşi devize în stare pură.

În prima zi a anului, după calendarul rusesc, Ungaria a semnat un tratat de supunere pe bază de centrale nucleare faţă de Ursul rus pentru vreo 30 de ani. Apartenenţa Ungariei la NATO începe să semene a sarcasm. Şi, în acelaşi timp, Ungaria şi-a deschis un credit larg tocmai bun ca să cumpere, bucată cu bucată, ca în Ierusalim şi în teritoriile ocupate, Transilvania românească. Care sunt următoarele ţinte ale lui Vladimir Putin? Polonia şi România, evident. Dacă Polonia are toate şansele să reziste ofensivei ruseşti, ţara fiind susţinută şi de comunitatea poloneză din America, de Vatican, de Franţa catolică, România, după 10 ani de regim Băsescu – impus, culmea, de americani –, pare tocmai coaptă să revină în matca ortodoxă de la care a dezertat temporar. Calul troian e deja introdus în cetate şi el se numeşte, rebarbativ, USL. Declaraţiile pro-Rusia şi pro-China ale inenarabilului june prim-ministru de la Bucureşti ne trasează viitorul.

Deocamdată nu s-a făcut mai nimic, dar, în absenţa flagrantă a unor investiţii majore americane sau britanice în România, viitorul estic pare inevitabil. Iar pentru SUA şi Marea Britanie, două puteri dintotdeauna preocupate de geopolitică (disciplină inventată de britanicul Halford John Mackinder), căderea României, cu Marea Neagră cu tot, în braţele Rusiei poate însemna un adevărat dezastru. O vastă putere de uscat, care se întinde din Germania, trecând prin Ucraina, Federaţia Rusă, plus supuşii înconjurători, şi merge până în extrema estică a Chinei, plus invincibilul Iran, face un imperiu, un conglomerat foarte periculos, incontrolabil pentru marile puteri maritime care sunt SUA, Marea Britanie şi Japonia.

Vizita doamnei Nuland e un semn prea slab pentru a ne convinge că Washingtonul e capabil să contracareze mutările fulgerătoare pe care le execută în ultimul timp ţarul Vladimir Putin. Numai cu Monica Macovei, cu revista 22 şi GDS, cu Traian Băsescu, cu DNA şi Kövesi, cu ANI şi Horia Georgescu primit la Washington, cu Vladimir Tismăneanu, Hotnews, EvZ şi B1, cu Deveselu (marea investiţie americană ipotetică) şi cu câteva baze militare, SUA nu par capabile să facă faţă noii politici expansioniste ruseşti, care se bazează pe materii prime nelimitate (a şasea parte a globului) şi pe servicii secrete bine implementate în partea asta de lume de mai bine de un secol.

Oare cine l-a propulsat pe necoptul Victor Ponta prim-ministru? A fost cumva împins în faţă de democraţia românescă susţinută de democraţia americană? Ce e mai ciudat e că apărătorii statului de drept şi ai prieteniei româno-americane la Bucureşti au aproape toţi, din vechiul regim, puternice antecedente moscovite. Vladimir Tismăneanu e cel mai « orbitor » exemplu. Dar nu e singurul. Mai tot ansamblul aparent proamerican descris mai înainte (Macovei, Băsescu, DNA, ANI, Tismăneanu etc.) pare să cânte noaptea, sub plapumă, cu mare pasiune: « Volga, Volga... ». Să-i fi pregătit Traian Băsescu terenul lui Victor Ponta timp de 10 ani? În orice caz, aliaţii noştri europeni şi atlantici nu par să înţeleagă mai nimic din ce se joacă de-o bună bucată de vreme la Bucureşti. Iar ruşii se pot ocupa de România chiar în perioada imediat următoare, folosind Republica Moldova ca plan înclinat. Gargara agresivă a preşedintelui Băsescu pe tema Moldovei pare să indice un pericol major.
http://www.cotidianul.ro/cand-va-cadea-romania-in-bratele-rusiei-230327/

Într-un material despre condamnarea lui Năstase, publicaţia „Vocea Rusiei“ scrie că ceea ce i s-a întâmplat fostului premier se încadrează în modul în care SUA își administrează coloniile.

Iar preşedintele Băsescu, scrie sursa citata, ar putea să-i calce acestuia pe urme foarte curând.

Condamnarea lui Năstase nu este nici o victorie împotriva corupției, nici cazul unui deținut politic. Vinovatul pentru arestarea lui Năstase ar fi de fapt SUA, se arată în articol.

„America, forţa care l-a uns pe Năstase la domnie şi cea care l-a băgat în puşcărie, are tot interesul ca românii să creadă că problemele ţării în care trăiesc nu sunt generate de statutul de colonie occidentală, ci de corupţia liderilor politici. Partea ironică constă în faptul că SUA gestionează şi „filtrează” clasa politică în aşa fel încât la putere ajung numai executanţi servili şi corupţi, dar poporului i se spune că el este de vină pentru că a ales (din nou!) nişte politicieni corupţi şi incapabili, scrie sursa citată.

Năstase putea fi acuzat de lucruri mult mai grave, cum ar fi subminarea economiei sau privatizările la preţuri subevaluate a companiilor strategice, începând cu Petrom, scrie jurnalistul Valentin Mândrăşescu.

„La proces, Năstase a declarat că, dacă ar fi încheiat un contract cu Gazprom, Vestul l-ar fi apărat cu aceeaşi insistenţă cu care o apără pe Iulia Timoşenko, ceea ce arată că Năstase nu înţelege de fapt ce i s-a întâmplat.

Pentru Năstase ar fi totuşi două motive de consolare.

Astfel, scrie sursa citată, cand va fi judecat pentru privatizarea Petrom, în care statul român a pierdut cel puţin 20 de miliarde de dolari, poate fi sigur că Occidentul îi va sări în ajutor, iar in al doilea rand, el nu este nu este nici primul, dar nici ultimul „guvernator expirat”.

Pentru că există o mare probabilitate ca Traian Băsescu să ajungă în curând în aceeaşi situaţie“, conchide jurnalistul.

Adrian Năstase a fost condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare pentru şantaj şi luare de mită, în dosarul Zambaccian.

Fostul premier mai are o condamnare definitivă de doi ani, dispusă pe 20 iunie 2012, în dosarul „Trofeul calităţii”.

Din această condamnare, fostul premier a executat aproape nouă luni de închisoare.

In „Jewish Telegraphic Agency – Daily News Bulletin” din 24 august 1959 la pagina 3 apare o stire cam asa: „GERMANIA CADE DE ACORD SĂ PLATEASCÂ COMPENSAŢII EVREILOR UCIŞI ÎN POGROMUL DE LA IAŞI Ierusalim, 23 august (JTA) – Guvernul vest-german a căzut de acord să plătească compensaţii familiilor persoanelor ucise de către nazişti în timpul unui pogrom în Iaşi, România, în iunie 1941, au dezvăluit astăzi surse ale Ministerului de Finanţe. Un acord acoperă de asemenea plata compensaţiilor moştenitorilor evreilor ucişi în trenurile morţii din Iaşi către lagăre. Autorităţile de la Bonn însă, se menţionează, în continuare au refuzat să accepte responsibilitatea pentru toate cazurile de persecuţii ale evreilor în timpul ocupării naziste a României.” De ce ar fi acceptat Germania de Vest (ţara subrogată în drepturi şi obligaţii Germaniei naziste până la unificarea celor două Germanii) să plătească compensaţii pentru ceva ce nu fusese înfăptuit de germani ? Dar articolul spune clar: persoane ucise de nazişti (în timpul Pogromului de la Iaşi din 1941). Şi de asemenea acordul prevede compensaţii şi pentru cei decedaţi ca urmare a trenurilor morţii – aşadar, germanii şi-au admis vina pentru întregul episod care, de altfel, poartă amprenta organizării germane: mitraliere în poziţie la Chestură, trenuri pregătite din timp – pe scurt, o operaţiune de exterminare ca atâtea alte operaţiuni de exterminare – domeniu în care erau specialişti germanii.