Mitomanul fără memorie

De la minciunile aparent inocente până la cele grandioase, de o gravitate care oriunde în lume i-ar aduce plecarea din viața politică, Ponta nu ratează nimic.
„Îți trebuie memorie bună după ce ai min­țit“, spunea Corneille. Asta doar dacă îți pa­să că vei fi prins cu minciuna, dacă mai ai vreun rest de onorabilitate și te interesează ce cred alții despre tine. Dacă nu ai con­vin­gerea că poți să-i minți pe toți tot timpul și nimic nu ți se va întâmpla. E cazul lui Vic­tor Ponta. Te ciupești auzindu-l. E mi­to­man, iar asta e o boală, nu o etichetă pusă de Bă­sescu sau de adversari. Dacă era tratată din copilarie, poate mai era vreo șansă. Dar n-a fost. Funcția de premier i-a facilitat ma­tu­ri­zarea, a cronicizat-o. La trei cuvinte, Ponta toarnă câte-o minciună, „minte cum res­pi­ră“, așa cum i se tot spune. Când e prins, cum i s-a întâmplat în conferința de presă de vineri de la guvern, încearcă să scape cu câte o obrăznicie.
Trebuie să admitem că România s-a pro­cop­sit în 25 de ani cu tot soiul de politicieni: co­rupți, șmecheri de cartier, oportuniști gre­țoși (majoritatea), grobieni, indivizi cu un caracter cât măzărichea sau de un ego­ism feroce, lași etc. Evident, mincinoșii n-au lipsit, dar lor li s-a găsit mereu scuza că așa-i în politică, mai și minți când „in­te­resul național“ o cere. Totuși, e prima oară când într-o funcție atât de importantă ajun­ge un mitoman sadea. E un lucru extrem de periculos, pentru că doar cei bine in­for­mați, cei care urmăresc lucrurile în evoluția lor își pot da seama de gravitatea și am­ploarea fenomenului. Majoritatea populației se simte și ea mințită, dar doar în raport cu promisiunile făcute de USL în cursa pentru câștigarea puterii. Nu face diferența între acest tip de minciună, intrată deja în tra­diție și care trezește revolte mai degrabă de ordin abstract - până la urmă care partid a respectat promisiunile electorale și nu a înșelat așteptările?-, și minciuna zilnică, spon­tană sau premeditată. Una e să minți electoral și alta în legătură cu actele și mă­su­rile guvernului. Una e să te aperi prin min­­ciună, cazul plagiatului, și cu totul alta să minți fără să clipești despre alții, despre acte ale instituțiilor statului sau să prezinți falsuri drept adevăruri și să răstălmăcești decizii ale justiției și Curții Constituționale. De la minciunile aparent inocente până la cele grandioase, de o gravitate care oriunde în lume i-ar aduce plecarea din viața po­li­tică, Ponta nu ratează nimic.
Doar în cursul lunii noiembrie am numărat 14 minciuni mari (săptămâna viitoare pe site-ul revistei 22 vom da drumul la o nouă rubrică, intitulată Numărăm minciunile lui Ponta, la care invit cititorii să con­tribuie), unele vizându-l pe Traian Bă­sescu și având drept scop evident manipularea opiniei publice, alte însă pe chestiuni care țin de guvernare, de banul public. Vineri, de exemplu, în conferința de presă de la guvern, a fost întrebat de un reporter in­sistent dacă are de gând să retragă ac­ciza la benzină, președintele ame­nințând că respinge bugetul pe acest motiv. Ce credeți că a răspuns? „Păi, și din ce plătim hotărârile ju­de­că­torești? Două miliarde...“. Începând din 4 noiembrie, de când a fost anun­țată mărirea cu 7 eurocenți a accizei la benzină, Victor Ponta repetă în­con­tinuu că „acești bani vor merge în fondul special pentru dezvoltarea in­frastructurii rutiere, mai concret, pentru marile proiecte de in­fra­struc­tură rutieră“. Asta i-a spus și FMI-u­lui. Prins cu șoalda de reporter, Vic­tor Ponta, ca orice mincinos fără me­morie, continuă imperturbabil și dă din lac în puț: „Îi luăm de la in­fra­structură și îi punem la hotărâri“. Așadar, bănuiala multora că Ponta și guvernul pe care îl patronează nu aveau de gând să folosească mărirea de acciză pentru autostrăzi, ci să pa­pe banii așa cum fac și cu cei din ro­vinietă, din asigurările de sănătate sau din taxe, s-a transformat în cer­titudine. Ponta a mințit de la bun în­ceput cu bună știință, iar acuza adu­să de președinte că banii vor fi fo­lo­siți pentru a alimenta pușculița de par­tid în campanie este greu de con­trazis. Altfel spus, Traian Băsescu are perfectă dreptate să respingă bugetul sub acest motiv. Desigur, această ul­timă minciună a lui Ponta pătrunde greu în spațiul public, mai ușor fiind de reținut cea că „dacă președintele respinge bugetul nu se vor mai plăti majorările de pensii și salarii“, me­saj transmis de toate gurile de foc me­diatic ale USL.
Înțelege oare electoratul că aroganța, politizarea sau corupția de care era acuzat zi de zi Guvernul Boc par jo­curi de copii neduși la școală în com­parație cu ceea ce se întâmplă în epo­ca mitomanului fără memorie? Pe când era în opoziție, Ponta răcnea îm­potriva „salariilor nesimțite“, ajuns la putere, promitea (iunie 2013) că „nu mă las și aceste venituri(ale di­rectorilor din companiile naționale, n.a.) trebuie să ajungă la o limită re­zonabilă“, propunând chiar im­po­zi­tarea cu 10% a tuturor veniturilor bu­getare care depășesc 4.000 de lei. O minciună, pentru că în realitate lu­crurile arată exact pe dos. Ponta a eli­minat toate plafonările făcute de Boc și a mărit indemnizația de ședință pen­tru Consililie de administrație de la 1 la 25% din slariul directorului. Cli­entela proțăpită în „AGA și șpa­ga“, adică propriii consilieri, dom­ni­șoarele talentate de la cabinetele mi­niștrilor sau baronilor, finii, nepoții și cumetrii useliștilor se vor îmbogăți însutit nesimțit. Veniturile de acest fel pot depăși binișor 10.000 de euro pe lună.
Dar cine să spună toate astea, cine să prezinte hărți ale contractelor cu sta­tul și ale politizării, grafice ale tu­nurilor sau monitorizări ale min­ciu­nilor prim-ministeriale? Opoziția ca­re se unifică dezbinându-se pe cine să fie candidatul la prezidențiale? PDL, cu un șef al cărui ginerică se îngrașă din contracte de la CNADR în valoare de 5 milioane de lei, luate doar în 2013, în plină epocă USL? Partidul Mișcarea Populară, care se luptă meschin să ia cât mai mult electorat de la foștii ca­marazi democrat-liberali? Cine? Nu cumva tot ziariștii „băsiști“ care, nu-i așa?, și-au „pierdut dis­cer­nă­mântul“ și mai și „relativizează“ pe deasupra?
http://www.revista22.ro/mitomanul-fara-memorie-34242.html

Romania are nevoie de China si asta pentru ca orice economie libera are nevoie de un partener cu o astfel de piata de desfacere, are nevoie de forta celor peste un miliard de chinezi care vor sa se emancipeze.

Deja in China sunt miliardari, exista o clasa a oamenilor bogati, exista manageri, corporatii. Desi nu o recunosc, sefii Partidului Comunist remarca pe zi ce trece cum piata libera ingenuncheaza ideologia si accepta asta cu tact.

Nu avem prea multe lucruri de exportat in China, dar sunt multe companii romanesti care au relatii economice cu gigantul din Asia. Sunt deja mii de imigranti din acea tara care s-au stabilit aici, sunt familii de chinezi care s-au format in Romania si, cum suntem primitori, i-am adoptat si, in plus, suntem mari amatori de mancare chinezeasca.

Nu stim ce va obtine Romania dupa vizita premierului Li la Bucuresti, dar Victor Ponta incearca sa castige un capital politic important in urma acestei intrevederi. A reusit sa transforme acest eveniment intr-un fel de fronda a statelor din centrul si estul Europei vizavi de Bruxelles, din capitala Uniunii venind si un mesaj de avertizare in legatura cu eventuala deraiere a discutiilor de la Bucuresti.

Victor Ponta isi doreste relatii speciale cu Beijingul din doua motive esentiale. Primul pentru ca e tratat cu raceala de liderii lumii occidentale. Atat la Washington, cat si la Berlin e privit cu neincredere pentru faptul ca a atacat valorile democratice ale Romaniei in vara anului 2012.

In al doilea rand, pentru ca usa inspre Kremlinul lui Putin i s-a trantit in nas si asta pentru ca Republica Moldova va semna la Vilnius acordul de asociere cu Uniunea Europeana. Ponta nu poate sa faca nimic in aceasta poveste atata timp cat liderii politici de centru-dreapta si majoritatea cetatenilor din Moldova au ales sa se desprinda de influenta sufocanta a Rusiei. Va incerca doar sa confiste evenimentul si sa-l treaca la realizarile politice personale.

Acesta fiind contextul, actualul premier si liderul marelui partid de stanga din Romania incearca sa stabileasca o relatie speciala cu Republica Populara Chineza. Are nevoie de acest fapt pentru a-si creste puterea de negociere atat in ce priveste Bruxelles-ul, cat si in ce priveste relatia cu Rusia. Dar ce vor face liderii politici chinezi?

Ca idee de baza sunt atrasi de un parteneriat special cu Uniunea Europeana, un parteneriat in care pot sa realizeze un cap de pod aici, in Est, pentru a avea si ei un ascedent in negocierile comerciale cu Vestul. Desi la nivel declarativ sustin unitatea de actiune a UE, sunt interesati sa speculeze divergentele si frustrarile membrilor mai noi ai Uniunii. Dar o vor face cu diplomatie, cu rabdare si cu atentie.

Actualul premier al Romaniei isi face iluzii daca spera sa castige un rol strategic in ce priveste relatia Chinei cu Occidentul, dar ar fi bine macar sa atraga de partea sa cativa investitori importanti din aceasta imensa tara care sa creeze "un milion de locuri de munca". Parca asa se lauda in campania electorala. Pana acum a realizat -56.000.
http://www.ziare.com/victor-ponta/premier/made-in-china-la-bucuresti-1269677

Încercând să se dezvinovăţească pentru modul cum a înţeles să-l combată pe preşedintele României, Traian Băsescu, purtătorul de cuvânt al Guvernului României, Mirel Palada, a demonstrat cât de obraznic poate fi. De la înălţimea funcţiei sale, românii se văd mici şi proşti, şi de aceea domnul Palada şi-a permis să declare: „Trebuie să-mi recunosc o oarecare greşeală, şi anume faptul că eu, ca un sociolog naiv care credea că poate să se ia după modele profesionale deja existente în această piaţă de comunicare, am zis că, dacă alte persoane de aceeaşi funcţie cu mine, cum ar fi de exemplu consilierii prezidenţiali, pot să facă această diferenţiere între stilul solemn, arid, reţinut - din postura publică şi stilul informal - practicat pe reţelele de socializare, cum au făcut-o şi Lăzăroiu, şi Oprea... Nu e vorba de precedent, eu pur şi simplu am crezut că asta este procedura în România”.

După ce a recunoscut cu jumătate de gură că a greşit, „sociologul naiv” care deţine funcţia de purtător de cuvânt al Guvernului României şi-a cerut scuze pentru ieşirea pe care a avut-o la adresa preşedintelui României. Şi nu două-trei scuze, ci „mii de scuze”. Scuze, foarte multe scuze, şi-a cerut şi Traian Băsescu după ce în urmă cu câţiva ani spunea despre unul dintre adversarii săi că „face dragoste cu fundul”. Însă, se ştie ce-a fost după aceea la gura domnului Băsescu şi câţi oameni a jignit acesta, pe drept, dar mai ales pe nedrept.

Pe vremea când ţara era la cheremul regimului Băsescu-PDL, Mirel Palada s-a remarcat ca fiind unul dintre cei mai aprigi critici ai acestuia. După ce USL-ul l-a recompensat pentru atitudinea sa, oferindu-i funcţiile de consilier al premierului pe probleme de strategii guvernamentale şi de purtător de cuvânt al Guvernului, acesta a devenit una dintre cele mai obraznice persoane publice. Domnul Palada este cel mai deştept şi cel mai competent, iar ceilalţi sunt nişte nimeni care consumă degeaba aerul din studiourile de televiziune. Mirel Palada demonstrează că are potenţial şi că poate urca până în vârful topului neciopliţilor din această ţară. Ascensiunea acestuia ar fi fost mult mai rapidă dacă bădăranul Traian Băsescu l-ar fi descoperit primul şi l-ar fi făcut consilierul său, în locul lui Sebastian Lăzăroiu, care pare din ce în ce mai moale.

http://www.cotidianul.ro/mirel-palada-consilierul-lui-traian-basescu-227185/