EVREII DIN ROMANIA IN TIMPUL MARESALULUI ANTONESCU

Studiul care urmeaza – “Evolutia numerica regionala a populatiei evreiesti din Romania” – si care acopera perioada dintre anul 1930 si sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a fost prezentat pentru prima oara la Congresul Mondial al Institutului International de Statistica, de la Stockholm, din 1957.
A fost apoi publicat la Roma si New York. Remarcabil este faptul ca acest studiu este foarte rar amintit de catre istoricii care se ocupa de problema populatiei evreiesti din in Romania in anii 1940-1944.
Este cu atat mai remarcabil cu cat cei doi autori erau cei mai calificati pentru a se pronunta asupra subiectului demografiei populatiei evreiesti din Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Dr. Wilhelm Filderman era liderul Uniunii Comunitatilor Evreiesti din Romania in timpul razboiului, cat si presedinte al Comitetului Reunit de Distributie si a fost chiar si el trimis in centrele de concentrare din Transnistria, pentru scurt timp.
Dr. Sabin Manuila, Sabin Manuilă (n.19 februarie 1894 Sâmbăteni, Arad – d. 20 noiembrie 1964, New York,SUA) ,a fost Director General al Institutului Central de Statistica din Bucuresti si apoi consilier special al Biroului de Recensamant al Statelor Unite (…).
A fost ales membru corespondent (1938) al Academiei de Stiinte Romane din 1937 și membru titular începând cu 1941.
(Romanian Civilization Studies – Populatia Evreiasca din Romania in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial – Fundatia Culturala Romana, Iasi)
Larry L.Watts, istoric american
Cifre exacte in toate detaliile cu privire la populatia evreiasca din Romania, nu se pot produce, pentru ca ele nu exista.
Cauza acestei situatii trebuie cautata in evenimentele istorice din ultimele decenii, care, pe de o parte, au produs radicale si repetabile schimbari de granite politice, iar pe de alta parte au produs deplasari masive de populatie, atat in interior cat si peste granite.
Lucrarea de fata s-a facut in conditii deosebit de grele pentru ca multe dintre consecintele evenimentelor istorice nu s-au inregistrat deloc sau au fost masurate prin metode indirecte. Astfel de date care s-ar putea sa mai existe inca sunt tinute de autoritatile de stat care nu obisnuiesc sa ofere publicului informatii statistice.
Totusi, autorii au sentimentul ca pot sa contribuie prin cunostintele personale in legatura cu situatia locala, cunostinte castigate de-a lungul perioadei in care au detinut pozitii oficiale in Romania, ceea ce i-a tinut in contact permanent cu subiectul acestui studiu. Ei considera ca sunt bine calificati pentru a interpreta datele disponibile, care sunt prea adesea deformate de amatori in aceasta problema.
Date generale
Schimbarile care au intervenit in granitele Romaniei sunt in general cunoscute. Ca urmare a primului razboi mondial, populatia si teritoriul Romaniei s-au dublat. Evenimentele care au precedat si urmat cel de-al doilea razboi mondial au schimbat granitele Romaniei spre Est, Nord si Sud.
Aceste modificari au dus la o schimbare radicala si in numarul evreilor care, la recensamantul din 1930, au fost in numar de 756.930 (dupa religie).
Cifra lor a fost calculata la sfarsitul razboiului – in 1945 – la 355.972 pentru teritoriul de azi al Romaniei, iar la urmatorul recensamant (28 noiembrie 1956) cifra lor a fost gasita la 144.198. Cele trei cifre denota clar tendinta spre declin numeric a evreilor din Romania, ca urmare a conditiilor politice din ultimele doua decenii.
Scaderea de la cifra recensamantului din 1930 la cifra postbelica se datoreste in principal schimbarilor de granita. Din populatia calculata din 1945, un insemnat numar a emigrat in Israel.
Numai in perioada 1948 pana in august 1952, “Statistical Bulletin of Israel” (vol. 3, Octombrie-Aprilie 1952-53) raporteaza 128.609 de noi sositi din Romania.
Numarul evreilor emigrati clandestin de pe teritoriul de azi al Romaniei nu poate fi stabilit, dar se urca la o cifra considerabila, dat fiind ca iesirea din tara s-a facut in toate directiile si intr-un timp destul de indelungat.
Cel mai greu de urmarit este evolutia numerica a evreilor din teritoriul ocupat de Rusia Sovietica in iunie 1940, ca urmare a ultimatumului dat de Moscova in colaborare cu Germania nazista si reacordat URSS prin Tratatul de Pace din 10 Februarie 1947 de la Paris.
Acest teritoriu cuprinde intreaga Basarabie, Bucovina de Nord si tinutul Hertei din judetul Dorohoi, cedat Rusiei la 28 iunie 1948. Teritoriul acesta a avut in 1930 o populatie de 275.419 evrei (calculati dupa apartenenta etnica). (Analele Institutului Central de Statistica, Bucuresti, 1942, pp.348-349).
Aceasta regiune a avut densitatea evreiasca cea mai mare din Romania – 8,1%, fata de media tarii de 4,0%.
Cand armatele germano-romane au reocupat aceste teritorii in vara anului 1941, o parte a populatiei evreiesti a fost evacuata de autoritatile sovietice si o parte s-a refugiat din proprie initiativa in Rusia Sovietica.
Acesti evacuati si refugiati s-au raspandit in toate directiile.
Sunt numeroase dovezi ale peregrinarilor lor. Astfel, intr-o nota din arhiva Dr. Wilhelm Filderman citim: “In 1947, un delegat RPR care a fost la Moscova, reintors la Bucuresti, a cerut ajutor pentru cei 100.000 de evrei romani care se gaseau in Rusia.
Dr Filderman a intervenit imediat in favoarea lor la Joint Distribution Committee, dar, din motive tehnice, nu s-a putut rezolva nimic”.
O parte a evreilor din Basarabia si Bucovina au fost deportati in Siberia. Dr Bickel citeaza relatiile date de United Press din Berlin la 10.000.
Pentru a putea urmari evolutia numerica a evreilor din Romania este necesar sa retinem schimbarile produse prin cedarile de teritorii din preajma celui de-al doilea razboi mondial:
In rezumat, majoritatea, adica 57,1% a evreilor din Romania (calcul facut dupa nationalitate etnica la recensamantul din 1930) au fost detasati de Romania prin evenimentele din preajma celui de-al doilea razboi mondial. Multi dintre acestia au mai avut contact cu statul roman.
Acest fapt important trebuie avut in vedere ori de cate ori se discuta si evolutia numerica a evreilor din Romania.
Iata acum evolutia numerica a evreilor pe regiuni. La recensamantul general din 1930 s-au gasit pe teritoriul Vechiului Regat:
Dupa cum se stie, cel mai apropiat criteriu pentru stabilirea numarului exact al evreilor din Romania este cel al religiei. La prima etapa de asimilare, se pierde limba materna. In Vechiul Regat, 50,1% din evrei si-au insusit limba materna romana.
Din cei asimilati lingvistic, o parte mica (4,6%) s-au asimilat si etniceste.
Nu este probabil ca cei de religie mozaica si de limba materna idis sa fi declarat alta apartenenta etnica decat cea de evreu, desi teoretic lucrul este posibil, intrucat nationalitatea etnica s-a inregistrat pe baza de declaratie libera a individului.
La recensamantul din 25 ianuarie 1948 nu s-a inregistrat nici neamul etnic, nici religia populatiei, ci numai limba. In total s-au inregistrat 97.566 persoane cu limba materna idis (fara tinutul Hertei si Dobrogea de Sud) fata de 132.213 din 1930 (inclusiv tinutul Hertei si Dobrogea de Sud).
La recensamantul din 23 noiembrie 1956, numarul evreilor de neam din Vechiul Regat a fost de 94.562, iar al celor cu limba materna idis de 19.804 (fara tinutul Hertei si Dobrogea de Sud).
Oscilatiile de la un recensamant la altul sunt semnificative. Iata cifrele celor de limba materna idis in cele doua provincii principale, Muntenia si Moldova, la cele trei recensaminte:
In interpretarea acestor cifre intra numerosi factori ca: dislocari de populatie, emigratie, influente psihologice (atmosfera politica), evolutia demografica naturala si chiar factorul de tehnica statistica. Modificarile in cifre sunt esentiale.
Cifra evreilor scade in Muntenia de la 1930 la 1956 aproape la jumatate, iar in Moldova la sub o treime. Emigrarea evreilor a fost deci mult mai intensiva in regiunile de Est ale Romaniei, unde evreii erau mai putin asimilati decat in vestul tarii.
Este si mai semnificativa scaderea proportiei celor de limba materna idis. In Muntenia, in 1930, 23% dintre evrei aveau limba materna declarata idis. In 1956 acest procent a scazut la 10,5%. In Moldova, cifrele sunt de 69,2% in 1930 si 31,2% in 1956.
Pierderile suferite din cauzele directe ale razboiului au fost evaluate de organizatiile evreiesti din Romania conduse de Dr. W. Filderman la 15.000.
Aceasta cifra cuprinde pierderile in jurul a 3000 de vieti in timpul guvernarii scurte a Garzii de Fier si 3000-4000 de victime ale represaliilor militare din Iasi. De asemenea, cuprinde pierderile suferite de populatia deportata in Transnistria. Numarul celor deportati a fost de aproximativ 40.000, din care 30.000 s-au reintors.
Din cei 10.000 care nu s-au reintors, o parte au pierit in Transnistria sau in cursul transportului. Cifra totala a evreilor morti “fie din cauza ca au fost ucisi pe teritoriul romanesc, fie ca au pierit din cauza deportarilor” este data de Filderman ca fiind de 15.000.
Basarabia si Bucovina
Cifra evreilor in Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei calculata pentru anul 1930 a fost de 275.419. Din aceasta populatie, 100.000 s-au retras din fata armatelor germano-romane in interiorul Rusiei Sovietice in 1941(6). (In raportul prin care Dr W. Filderman cere ajutor la Joint Committee pentru evreii romani din Rusia, cifra lor este data de asemenea de 100.000)
La recensamantul din 1941, facut dupa reocuparea acestor regiuni, s-au gasit 126.000 Evrei. Diferenta este de 49.419. (Totalurile sunt obtinute prin totalizarea cifrei calculate pe baza recensamantului din 1930, – deci nu cuprinde sporul natural 1930-1941) si cea gasita la recensamantul din 1941.
Aceasta este cifra probabila a evreilor disparuti parte prin refugiu, parte prin suprimare.
Din cei 126.000 evrei recenzati, au fost la randul lor deportati in Transnistria 109.000, din care 54.000 (aproximativ 50%) au pierit. Din aceste evaluari ale organelor de conducere evreiesti din Romania rezulta ca pierderile de vieti evreiesti din regiunile Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei sunt de 103.919 suflete (49.419 plus 54.000). Aceasta este cifra evreilor de a caror existenta nu se poate gasi urma, majoritatea lor fiind suprimata, iar o parte, care nu poate fi, desigur, evaluata, s-a retras in interiorul Rusiei, majorand cifra de 100.000 data de Dr. E. Kulischer si Dr. W. Filderman.
Cifra actuala a populatiei evreiesti din Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei, dupa calculele de mai sus, ar trebui sa fie de 71.500, la care, probabil, se adauga cei 100.000 de refugiati din timpul razboiului, dand un total de 171.500, in loc de 275.419, cat a fost in 1930. Rapoarte recente de presa arata insa ca numarul evreilor in orasele din Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei este egal cu numarul lor din preajma razboiului.
Cifrele din Basarabia demonstreaza caracterul conservativ al evreilor din acea provincie. Din numarul evreilor identificati prin religie s-au declarat ca apartinand nationalitatii etnice evreiesti 99,3%, iar limbii materne idis in proportie de 97,5%.
In Bucovina, unde constiinta nationala a evreilor este tot asa de ferma ca in Basarabia, 99,3% din ei, identificati dupa criteriul religiei, s-au declarat de neam etnic evreiesc, iar limba materna idis este declarata de 79,8% a populatiei evreiesti, stabilita dupa acelasi criteriu. O insemnata parte a evreilor din Bucovina au limba materna germana.
Transilvania (inclusiv Banat, Crisana si Maramures) la 1930.
In Transilvania, constiinta nationala a evreilor este foarte ferma. Numai in Banat, 20% din Evrei se declara de alt neam (maghiar), pe cand in Transilvania numai 3,4% din evrei se declara de alt neam decat Evrei. In ce priveste limba idis, ea e vorbita de 60% din evreii din Nordul si Estul Transilvaniei si numai de o mica minoritate in Vest (in Banat: 5,4%)
Evenimentele din cursul razboiului au influentat considerabil numarul evreilor din Transilvania. Prin Dictatul de la Viena, 1940, Transilvania de Nord a fost cedata Ungariei.
Pe acest teritoriu au trait, la 1930, 138.917 evrei. (Cifra de 148.295 pare a fi cifra persoanelor de religie mozaica). Recensamantul maghiar din 31 Ianuarie 1941 a gasit 151.125 evrei in Transilvania de Nord. In Transilvania de Sud au ramas 54.538. Evreii din Transilvania de Nord au fost deportati in Gemania sau in tabere de munca de catre Guvernul maghiar, cu exceptia unui numar de 14.000. S-au reintors in Romania si s-au aflat in lagare la sfarsitul razboiului in total 44.000. Deci au supravietuit 58.000 si au pierit 90.295 sau 60,9% din total.
La recensamantul din 23 noiembrie 1956, numarul Evreilor a fost:
Desi datele recensamantului in 1956 nu permit o comparatie reala cu cele ale recensamantului din 1930, date fiind conditiile cu totul diferite ale celor doua recensaminte si ale tehnicii de recensamant intrebuintate, totusi trebuie sa acceptam ca un fapt real scaderea generala a numarului evreilor de la 192.833 (dupa religie) din 1930 la 42.735 (dupa neam etnic) in 1956.
Sunt insa pretioase cifrele privind Banatul, unde nu au existat pierderi prin deportari sau atrocitati si totusi numarul evreilor a scazut considerabil intre 1930 si 1956, si anume de la maximum (dupa religii) din 1930 de 14.043 la 7.776 (dupa neam etnic) din 1956.
Aceasta scadere este indicativa pentru intensitatea procesului de imigratie de evrei din Romania de la 1944 pana la 1956.
Dispunem de date incomplete asupra miscarii naturale a populatiei evreiesti de la 1940 incoace.
In perioada 1931 – 1939, cresterea naturala a evreilor din Romania a fost de 6917 suflete (0,9%) la o populatie totala evreiasca de 728.115 evrei dupa nationalitate etnica in 1930.
ConcluziiL
1) Cifra totala a evreilor din Romania s-a redus considerabil in ultimele doua decenii. Pierderile se datoreaza: reducerii teritoriale a tarii; atrocitatilor antievreiesti din cursul razboiului atat pe teritoriul tarii, cat si peste granite; atrocitatii comise de armate si autoritati straine, care au controlat temporar teritoriul Romaniei; migratiunilor intense si indelungate din toata durata celor doua decenii.
2) Evenimentele politice internationale au influentat considerabil raportul dintre nationalitatea etnica declarata, limba materna idis si religia mozaica a evreilor din fiecare regiune a Romaniei. Raportul dintre cele trei elemente este esential pentru judecarea situatiei.
3) Limba materna idis a fost declarata la recensamantul din 1930 de 68,5% dintre evreii din intreaga tara (raportat la cei de religie mozaica). Acest procent variaza si in timp si in spatiu. El este mult mai scazut in 1956 decat era in 1930. (71,2% in 1930 fata de 23,7% in 1956, calculat la proportia dintre neamul etnic declarat si limba materna idis.Am ales acest criteriu cu scop de comparabilitate pentru ca recensamantul din 1956 n-a inregistrat religia).
4) Pierderile de vieti ale evreilor au fost evaluate pe regiuni astfel: 15.000 in provinciile Vechiului Regat, Transilvania de Sud si Bucovina de Sud; 103.919 in Basarabia, Bucovina si tinutul Hertei din judetul Dorohoi; si 90.295 in Transilvania de Nord, incorporata de Hitler Ungariei.
In total se evalueaza la 209.214 pierderile evreiesti de pe teritoriul Romaniei din 1939, ceea ce reprezinta 27% din cifra totala a Evreilor (in loc de 53%, evaluat de Dr. Kulischer), din care se atribuie: 2% administratiei romane, 13% actiunii militare germano-romane desfasurate aproape exclusiv pe frontul rasaritean si 12% actiunii Guvernului unguresc secondat de autoritatile germane.
Concluzia generala: “In nici o tara dominata de nazisti, n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti” – conchide raportul Dr. W. Filderman.