( IDIOTUL ) Ponta, Kosovo şi siguranţa naţională

Victor Ponta a promis lui Joe Biden că România va recunoaşte independenţa Kosovo. Din dorinţa de a fi pe placul curatorilor americani, premierul român a pus o bombă cu ceas sub integritatea teritorială a României.
Una dintre puţinele decizii de politică externă pentru care poate fi aplaudat Traian Băsescu este decizia de a nu recunoaşte statul Kosovo. Este improbabil ca preşedintele României să fi luat această decizie din considerente de moralitate, dar în cazul dat un pragmatism rece a fost suficient pentru a lua o decizie corectă. Raţionamentul este simplu: recunoaşterea Kosovo înseamnă o recunoaştere a faptului că Occidentul are voie, la liber, să redeseneze frontierele în Europa, invocând considerente ce ţin de „democraţie” şi „respectarea drepturilor omului”. Băsescu, fiind mai experimentat în politica externă decât Ponta, ştie că „probleme” în domeniul „democracy” se pot găsi oricând şi la oricine în funcţie de conjunctura politică şi eficienţa structurilor de lobby în capitala americană. Poate bagă Victor Ponta mâna în foc şi garanta ca România întotdeauna va avea la Washington un lobby mai puternic decât George Soros care este cunoscut pentru interesele în domeniul „remodelării” Europei de Est?
Decizia lui Victor Ponta de a recunoaşte statul Kosovo va avea câteva consecinţe. O consecinţă imediată va fi înrăutăţirea relaţiilor cu Serbia şi înrăutăţirea situaţiei etnicilor români din această ţară care va fi forţată să reacţioneze la acest gest de maximă ostilitate din partea autorităţilor române. O consecinţă pe termen lung va fi crearea unei „ferestre de oportunitate” pentru toate forţele care-şi doresc spargerea teritorială a României. Crearea unui mic scandal etnic, însoţit de o campanie în mass-media globală şi cuplat cu ceva pretenţii de ordin juridico-istoric, nu este o operaţiune prea dificilă pentru o structură care dispune de resurse şi voinţă politică. Marile puteri îşi pot permite luxul de a interpreta într-un mod foarte liberal dreptul internaţional şi de a ignora sau aplica anumite principii în funcţie de interesele conjuncturale. România nu face parte din acest grup select şi dacă va recunoaşte Kosovo, va fi forţată să recunoască şi alte „state” sau „modificări teritoriale” pe care Occidentul le va considera necesare, inclusiv în cazurile în care aceste modificări teritoriale vor afecta negativ România.
Totuşi, premierul Ponta nu trebuie criticat prea aspru pentru promisiunea făcută la Washington. În condiţiile în care viitoarea regionalizare şi schimbarea Constituţiei vor consemna o federalizare de facto a României şi cedarea suveranităţii către structurile Uniunii Europene, chiar nu mai contează dacă România recunoaşte sau nu independenţa Kosovo. O ţară care-şi va pierde definitiv suveranitatea nu are de ce să mai ţină la integritatea teritorială.
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2013_10_25/Ponta-Kosovo-Si-siguranta-nationala-3918/

„E o poveste de presă“ a zis dl Ponta despre scenariile privind cota unică și TVA de 22% pentru bugetul viitor, scenarii confirmate parțial de dl Antonescu: „Varianta a fost prezentată ca o avanpremieră, la sfârșitul ședinței USL, dar cât va fi PNL la guvernare, nu va fi de acord cu majorarea cotei unice“. Dl Ponta a prezentat altă poveste de serie neagră: „rectificarea bugetară va fi negativă, veniturile prognozate nu s-au realizat, avem un minus de 3,8 miliarde lei la buget; matematica nu ascultă de discursurile de la televizor“. Iar economia e de-a dreptul surdă. N-a ascultat deloc discursul dlui Ponta din iulie când anunța „țintele“ anului: „investiții de 10 miliarde euro și 50.000 de locuri de muncă“ – și a reacționat taman pe dos: insolvențe de miliarde de euro și mii de locuri de muncă dispărute. E doar începutul. Guvernarea fantomatică a dlui Ponta începe să se izbească de realitate. Dacă dl Antonescu a sărit să apere cota unică (atât i-a mai rămas), dl Dragnea a sărit să îl apere pe dl Ponta arătându-i pisica lui Chițoiu: „Ministrul Finanțelor să spună de ce nu s-au făcut încasările“. Păi, de un’ să știe? Vai de guvernarea lor! Deputatul Manolache acuzat de DNA de fals în înscrisuri, s-a lăudat cu premierul: „sunt finul lui Ponta“. Ce mică-i lumea! Finul lui Ponta a fost interceptat de nașul lui Ponta. Noul purtător de cuvânt Palada al teatrului de păpuși Ponta a debutat și el cu stângul: nu știa că premierul discută cu FMI și-l plasa în cu totul altă parte. Palada popii din Rudeni: a-nvățat și dobitocul patima fantoșei sale. Până și „Poarta Sărutului“ a lui Brâncuși s-a îngălbenit după o restaurare cu furtunul. Venit să admire rezultatul restaurației sale, dl Ponta s-a uitat ca premierul la poarta nouă, a cugetat adânc și a decis: „facem o comisie, plătită de guvern, cu specialiști din Franța, din România, să vedem ce s-a întâmplat“. Specialitatea casei: comisii și comisioane. În timpul acesta, dl Băsescu aborda la conferința universităților maritime subiectul său preferat – marea, navele – unde devine excesiv de liric: „criza economică mondială e mai mică decât dacă flota maritimă a lumii s-ar opri o singură zi“. Ei, aș! Ajunge a doua zi. Dar așa-i pe uscat. Cânta un marinar la proră și Ponta nu-l înțelegea: „nici nu știu de ce s-a dus dl Băsescu la Bruxelles sau pe unde se mai duce; e un șomer de lux“. Ca șomer de duzină, premierul vrea să se ducă el peste tot – ca să aibă de unde veni. Să aibă și țara asta un venit sigur (premierul) pe cap de locuitor.

Tia Șerbănescu