I-A SPERIAT BASESCU

Termenul de finalizare a privatizarii CFR Marfa nu a fost prelungit de Guvern in sedinta de miercuri, astfel ca, in lipsa unei alte decizii, Grup Feroviar Roman va fi obligat sa achite cel tarziu luni inca 170 milioane euro pentru 51% din actiuni, conform unor surse oficiale.

"Problema legata de o amanare a termenului de privatizare a CFR Marfa nu a figurat pe agenda sedintei de guvern si nici nu a fost luata in discutie in timpul intregii sedinte", au declarat mai multe surse participante la sedinta.

Sursele citate mai afirma ca, la acest moment, pentru perioada urmatoare nici nu este programata o eventuala sedinta speciala de guvern pe aceasta tema.

Reprezentantii Ministerului Transporturilor nu au dorit sa comenteze informatia.

GFR a virat, joi, 90,4 milioane de lei (aproximativ 20 milioane de euro) intr-un cont escrow deschis la Banca Transilvania, suma reprezentand 10% din pretul de cumparare a 51% din actiunile CFR Marfa detinute de stat, conditie prealabila pentru finalizarea procesului de privatizare. Anterior, GFR a depus o garantie de 10 milioane euro pentru participarea la privatizare.

Ministerul Transporturilor a elaborat un proiect de hotarare de guvern in baza caruia termenul pentru finalizarea privatizarii CFR Marfa ar urma sa fie amanat pana la 20 decembrie.

In nota de fundamentare a proiectului se precizeaza ca prin amanarea termenului se vizeaza asigurea parcurgerii perioadelor necesare pentru completarea de catre cumparator a documentelor depuse prin notificarea Consiliului Concurentei si emiterea deciziei din partea autoritatii de concurenta, dar si pentru formalitatile de inregistrare la Registrul Comertului a reducerii capitalului social al CFR Marfa.

Luni, presedintele Traian Basescu a declarat ca orice om care priveste la modul in care se desfasoara procesul de privatizare a CFR Marfa poate considera ca mai devreme sau mai tarziu acesta va face obiectul unei anchete.

Marti, premierul Victor Ponta nu s-a pronuntat legat de prelungirea acestui termen, precizand ca va discuta cu ministrul Transporturilor si va fi decis atunci daca procedura de privatizare va fi oprita, caz in care statul trebuie sa restituie cumparatorului banii achitati pana in prezent, sau va fi continuata.

El a justificat insa o eventuala prelungire a termenului de finalizare a privatizarii CFR Marfa prin faptul ca Guvernul nu ar putea sa transfere compania in proprietate privata nici daca sunt achitati acum toti banii, fara avizul Consiliului Concurentei.
http://www.ziare.com/cfr-marfa/privatizare/surpriza-guvernului-nu-amana-vanzarea-cfr-marfa-gfr-trebuie-plateasca-pana-luni-1261624

„Ponta și Antonescu sunt ca doi bebeluși din punct de vedere al înțelegerii statului de drept” a constatat președintele Băsescu care a ieșit două seri la rând pentru a expune motivele intenției de „a-și retrage semnătura” de pe „acordul de coabitare instituțională” (pactul de coabitare cu Ponta) rămas „gol”. Să-l acopere cu ceva. Cu umbra unui copac. Comparația celor doi „actori ai loviturii de stat” cu bebelușii e însă prea sentimentală. Dnii Ponta și Antonescu nu sunt nici inocenți și nici drăgălași ca bebelușii. Poate că-și udă și-și schimbă opiniile prea des, poate că sug prea mult, dar asta ține de altceva. Vorba cârcotașilor: bebelușilor, dans! Denunțarea pactului e o veste proastă. Poate că prezența lui nu prea s-a observat în ultimul timp dar absența lui sigur se va observa – iar dl. Ponta are de pierdut. Pactul cu dl Băsescu „l-a făcut frecventabil” pe plan extern – spre deosebire de Crin care a rămas „profund nefrecventabil”. Chiar și pentru Ilie Sârbu. Intervențiile dlui Ponta „cu bocancii” în schimbarea procurorilor DNA pentru a-l apăra pe dl. Dragnea și mai ales „epopeea furtului” de la referendum, ieșirile necontrolate pe teme de politică externă și „limbajul dublu” prin care acesta a „decredibilizat” România l-au determinat pe dl. Băsescu să apeleze la un limbaj dur și clar: „nu pot sta la remorca unui mitoman... care exersează clovneria la nivel de guvern”. Dl. Băsescu a recunoscut astfel că s-a înșelat având încredere într-un pucist – căruia i-a atras atenția „să nu se mai joace cu CFR Marfă” schimbând condițiile și termenele pentru Gruia Stoica și că „nu-i bine să aibă legat de picior un Ghiță”. Grohăie prea tare. Dl. Băsescu a denunțat astfel Codul Insolvenței unde guvernul a introdus prin OUG o discriminare fățișă: televiziunile și radiourile își pierd licența la intrarea în insolvență. Codul Insolenței! Și crimă cu premeditare. Televiziunile și radiourile își pierd astfel orice posibilitate de a ieși din insolvență și intră în moarte clinică permițând „salvatorilor” precum amicul Ghiță, cu bani din contracte cu statul, să le ia pe tavă. Puci mediatic! Manevrele dlui Ponta sunt atât de grosolane încât provoacă daune externe: MCV a fost amânat (adio Schengen), ambasadele Olandei, Angliei și SUA au reacționat iar vizita premierului în SUA a devenit nesigură după schimbările de la DNA și salvarea de justiție a dlui Vosganian care a rostit cațavencian: „am purtat noroc poporului român”. De-aia ne merge aiurea! L-a purtat până l-a rupt.

Tia Șerbănescu

Este suficient că ministrul justiţiei şi procurorul general şi-au retras numirile iniţiale făcute pentru şefia celei mai importante secţii din DNA pentru a stinge scandalul revocărilor lui Papici şi Alexandru? Nu! Cei doi trebuie să îşi dea demisia, iar dacă ei nu o fac, să le fie cerută.

De ce? Pentru că, prin modul în care acţiunile lor vor fi reflectate în raportul MCV, au periclitat grav un obiectiv naţional, intrarea în spaţiul Schengen. Dar şi pentru că au pus din nou sub semnul întrebării încrederea în două instituţii care în ultimii ani reuşiseră să elimine multe dintre dubiile care planau asupra lor. Au mai rămas unele legate de eficienţă şi profesionalism, dar, cu excepţia mandatului Pivniceru, au dispărut cele privind onestitatea şi bunele intenţii ale şefilor lor.

Pentru românii care ştiu cât de importante şi greu obţinute sunt progresele înregistrate în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt dar şi pentru partenerii externi, Niţu şi Cazanciuc au comis un păcat capital deoarece au creat o breşă în zidul de protectie pe care instituţile justiţiare şi cele de siguranţă naţională l-au ridicat, cu mult efort, împotriva influenţei partidelor şi a reţelelor infracţionale pe care acestea le patronează.

Prin înlocuirea brutală a doi procurori incomozi, procurorul general şi ministrul justiţiei au încercat să măture ani buni de reformă şi să întoarcă războiul împotriva mafiei de stat în epoca de mucava, în care şefii de institutii aveau ca principală misiune neînceperea unor anchete şi blocarea puţinelor dosare penale care ajungeau să fie instrumentate. O epocă în care predecesorii lor numiţi de Năstase sau Iliescu erau obsedaţi doar de parazitarea afacerile murdare pe care ar fi trebuit să le descopere şi de securizarea funcţiilor oferind la schimb imunitate politicienilor influenţi şi protejaţilor lor.

Ca să înţelegem pe deplin gravitatea asaltului orchestrat de Niţu şi Cazanciuc împotriva DNA trebuie să ne amintim ce era fundamental diferit în vremurile de care aminteam mai sus, când voinţa politicienilor devea automat NUP sau sentinţă de achitare.

Ce a făcut posibilă arestarea lui Mugur Ciuvică, pe stradă, la scurt timp după ce Adrian Năstase l-a identificat pe acesta ca fiind autorul celebrului Armaghedon – rechizitoriul domniei sale corupte? Faptul ca şefii parchetului, plus cei din serviciile secrete, erau total dependenţi de Năstase şi de camarila sa. Adică exact acelaşi lucru care se poate spune despre relaţia dintre Niţu, Cazanciuc şi Ponta.

Este greu de crezut că vreunul dintre ei ar fi ajuns în poziţiile pe care le ocupă acum dacă premierul nu ar fi pus nevoia de a-şi numi oameni obedienţi în două funcţii cheie mai presus de imperativele competenţei şi integrităţii. Întocmai cum a făcut şi Adrian Năstase cu Rodica Stănoiu, Joiţa Tănase şi Alexandru Ţuculeanu. Urmarea: priorităţile, nevoile şi voinţa şefului au devenit singura lege, iar pentru a le servi nici legea, nici interesul naţional nu le-a stat în cale.

Absenţa calităţilor profesionale şi umane la magistraţii înfipţi în poziţiile cruciale din angrenajul justiţiei, menită să asigure relaţia de obedienţă totală faţă de cel ce i-a numit, era o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentru abuz. Episodul Ciuvică nu ar fi fost posibil dacă printre toţi cei ce au decis şi operat arestarea şi anchetarea s-ar fi găsit măcar una dacă nu mai mai multe persoane care să fi refuzat să ia parte la mascarada judiciară executată la ordinul lui Adrian Năstase.

Aici s-a poticnit dorinţa lui Victor Ponta de a preîntâmpina o revoltă a baronilor fideli lui Dragnea prin decapitarea celei mai importante secţii din DNA. Marea diferenţă dintre justiţia din vremea mentorului său şi cea de acum este că, în urmă cu zece ani, mai toţi marii şefi din parchete erau nişte nevertebrate, în timp ce azi există numeroşi oameni verticali, care după ce şi-au pus semnătura pe trimiterea la închisoare a micilor Dumnezei ai micii Românii s-au vindecat în bună măsură de complexe şi temeri faţă de politicieni sau uneltele lor.

Pe lanţul de comandă care ar fi trebuit să îi ducă la îndeplinire ordinul nu au existat doar un Niţu şi un Cazanciuc, ci şi o Kovesi. Dacă ea tăcea şi înghiţea abuzul superiorilor ierarhici de a anula nemotivat delegările a doi şefi de secţie şi a le numi înlocuitori fără să o consulte, jocul la intimdare încercat de procurorul general şi ministrul justiţiei poate ar fi avut o şansă de reuşită. Poate.

Pentru că după ea urma CSM-ul, urma şi preşedintele, iar în paralel cu aceştia ar fi început desantul ambasadorilor occidentali. O cursă cu foarte multe obstacole trebuie să străbată azi o decizie abuzivă pentru a se materializa prin comparaţie cu galopul de sănătate din vremea celui mai corupt premier din istoria României. Dar evoluţia nu înseamnă doar apariţia unor şefi curajoşi şi demni sau rutina unor reacţii instituţionale fireşti.

Dacă, în ianuarie 2002, generalul Zaharia, consăteanul lui Adrian Năstase, ar fi avut, prin absurd, mustrări de conştiinţă şi ar fi refuzat să îl aresteze pe Ciuvică, nimeni din instituţiile statului nu ar fi fost solidar cu el, altfel decât în privat şi nu ar fi încercat să-l sprijine în încercarea de a opri abuzul.

O mulţime de obedienţi şi incompetenţi nu este nimic mai mult decât atât. O adunătură. În nici un caz o echipă. Pentru asta este nevoie de un set minimal de valori şi principii comune, de solidaritate, de o rutină a comunicării şi sincronizării, de o istorie de acţiuni şi succese obţinute împreună, de încredere testată în timp, în situaţii complexe şi dificie.

”Blitzkrieg”-ul executat de Niţu şi Cazanciuc a eşuat rapid pentru că doi amatori au dat cu capul într-un zid format de o echipă. Aceasta este poate cea mai importantă diferenţă faţă de epoca Năstase. Relaţiile dintre mulţi şefi ai instituţiilor vitale ale României au ajuns să cântărească, cel mai adesea, mai greu decât relaţiile fiecăruia dintre ei cu anumiţi politicieni.

Cum s-a ajuns la asta? Începând cu 2005, pentru prima oară după zeci de ani de atomizare programatică, mulţi dintre ei au realizat că pot avea mai multă încredere în colegii din alte instituţii, cu care erau obligaţi să colaboreze pentru a-şi atinge ţintele, decât în politicienii care roiau în jurul lor. Chiar şi faţă de cei ce i-au ajutat consistent în carieră. Raţionamentul a fost simplu. Politicienii vin şi pleacă de la putere, relaţiile instituţionale rămân.

Un rol extrem de important pentru ca acest lucru în echipă să nu se transforme într-un sindicat infracţional, cum s-a întâmplat adesea cu parteneriatele dintre politicieni, l-au avut ţintele pe care trebuiau să le atingă împreună.

Câtă vreme ţinta comună a unui şef de parchet şi a unui şef de serviciu de informaţii este să ţină de şase pentru ca premierul şi preşedintele să jefuiască firmele de stat, lucrul în echipă va avea consecinţe dezastruoase şi pentru instituţiile în care lucrează şi pentru ţară.

Când ţinta a fost să bage la puşcărie cât mai mulţi politicieni corupţi, uneori spre disperarea omului care i-a numit în funcţie, lucrul în echipă a devenit benefic. O cauză dreaptă forjează un parteneritat sănătos. Şi cu cât adversarii contratacă mai puternic, cu atât relaţiile în interiorul echipei devin mai trainice.

Nu în ultimul rând a contat că atingerea ţintelor nu a fost arbitrată aici, ci în străinătate. Realizate departe de partizanatele şi jocurile de putere de la Bucureşti, care pervertesc mai toate procesele de evaluare profesională, rapoartele MCV, de exemplu, mai precise şi mai obiective, au arătat fără echivoc cine îşi făcea treaba şi cine nu. Aşa s-au triat oamenii.

Deşi procesul de sudare a unei echipe inter-instituţionale nu a fost nicidecum unul idilic, având o doză consistentă de ezitări, trădări şi abdicări la activ, şi este încă departe de a se fi terminat, este suficient de avansat ca oricine încearcă să o destrame să primească o replică dură. Asta li s-a întâmplat lui Niţu şi lui Cazanciuc.

Atacul lor la DNA a fost văzut exclusiv ca o încercare de a distruge un nod esenţial al unei comunităţi profesionale care a dat cele mai dure lovituri mafiei de stat din ultimii aproape 70 de ani. Şi nimeni nu le va acorda vreo circumstanţă atenuantă pentru scuza că ”aşa ne-a spus şefu’, noi doar ne-am executat”.

Motivul? Toţi au primit de-a lungul vremii diverse ordine de la vreun şef politic dar au fost suficient de abili să spună pas sau să facă doar acele compromisuri care nu au împiedicat instituţia să-şi ducă misiunea mai departe, iar în balanţa dintre lucrurile de care sunt mândri şi cele de care le e ruşine să rămână permanent pe un plus consistent.

Demiterile lui Papici şi Alexandru şi numirile unor înlocuitori obedienţi au fost nişte execuţii grosolane care riscau să blocheze evoluţia DNA dar şi să dea un semnal în exterior că oamenii care au adus România la un pas de Schengen înaintea puciului de vara trecută au pierdut partida. Că politicienii corupţi şi cei ce văd în ei o ameninţare i-au încălecat sau sunt pe cale să o facă.

Acest ultim risc era inacceptabil. Motivul? Atingerea ţintelor externe ale României – intrarea în Schengen, consolidarea încrederii partenerilor occidentali în noi, creşterea investiţiilor străine, sporirea influenţei în regiune – depinde direct de încrederea pe care americanii şi europenii o au în capacitatea partenerilor lor din România de a bloca orice atac asupra statului de drept, asupra instituţiilor vitale, de a păstra orientarea geostrategică pe direcţia Vest şi de a transforma corupţia la nivel înalt într-o excepţie.

Iar partenerii lor direcţi sunt, cu adevărat, aceşti câteva sute de români care înţeleg că între obiectivul modernizării ţării şi ţintele stabilite prin MCV sau prin parteneriatul extins cu SUA există o suprapunere perfectă. Şi de aceea nu simt că a îndeplini ţintele stabilite de comun acord cu UE sau America reprezintă o corvoadă, ci doar că îşi fac datoria faţă de ţară.

Pentru Victor Ponta, cel care mai că nu s-a semnat pe decizia de revocare a mandatului lui Papici, problema este mult mai complicată. Pentru că unii dintre oamenii cei mai ataşaţi de parteneriatele externe ale României şi care ştiu precis că nu ne putem onora obligaţiile fără eficienţa generată de solidaritatea instituţională descrisă mai sus, sunt în acelaşi timp şi principalii săi susţinători din umbră.

Dacă Victor Ponta alege să intre în război cu un şef de instituţie respectat, căruia tot ce i se poate reproşa este că nu a băgat sub preş dosarul unui pesedist influent, el alege de fapt să saboteze două proiecte esenţiale ale celor ce au avut un rol decisiv în alegerea sa ca lider de partid şi nominalizarea ca premier: modernizarea statului şi adâncirea parteneriatelor strategice. Şi alege în final să se saboteze pe sine.

Pentru că dacă Victor Ponta îşi doreşte să facă o vizită la nivel înalt în SUA şi să fie primit în cele mai importante capitale europene înseamnă că ştie cât de mult contează pentru viitorul său politic să fie acceptat de principalii aliaţi ai României. Dar ştie şi că nu va fi niciodată acceptat ca un partener de încredere doar pentru că a dat undă verde exploatării gazelor de şist sau privatizează anumite companii de stat cu firmele sugerate? Asta a fost şi strategia lui Năstase şi s-a văzut unde l-a adus.

Dacă acum o săptămână poate nu intuia lucrul acesta, deşi ar fi trebuit, acum are dovada. Preconizata lui vizită la Washington a fost pusă şi este încă sub un mare semn de întrebare din cauza atacului împotriva DNA. Singurul mod în care mai poate repara ceva este să demonstreze cu fapte concrete că a înţeles acest ultim avertisment. Războaiele personale se duc fără să afecteze interesele strategice ale României, iar cine foloseşte metodele lui Năstase, iese din politică precum Năstase.

Numirea la primele două secţii ale DNA a unor oameni propuşi de Laura Codruţa Kovesi nu este suficientă. Procurorul general Tiberiu Niţu şi ministrul justiţiei, Robert Cazanciuc trebuie să plece. Există suficienţi oameni competenţi şi verticali care le pot lua locul şi care îi pot apăra pe politicieni de ei înşişi.

10 zile a durat tentativa premierului Ponta, ajutat de ministrul Robert Cazanciuc şi procurorul general Tiberiu Niţu de a cuceri secţia I a DNA, secţia unde sunt investigate cele mai grele dosare de corupţie. Primul pas a fost revocarea de la şefia secţiei a procurorului Lucian Papici, la numai o oră după ce publicul a aflat că acesta a terminat dosarul lui Liviu Dragnea. Între timp, ministrul Cazanciuc şi procurorul Tiberiu Niţu, cel garantat de Băsescu în februarie, pregăteau înlocuitorii lui Papici, fără a anunţa însă şi conducerea DNA. După 10 zile Ponta, Cazanciuc şi Niţu au cedat şi au propus pentru şefia secţiei ”dosare grele” de la DNA procurorii agreaţi de Codruţa Kovesi. Intervenţia Ambasadei SUA după o mini ”anchetă” proprie pare să fi fost esenţială în acest sens. La fel de important pare să fi fost şi trocul neenunţat, propus de Băsescu premierului Ponta: procurori contra miniştri.

Disputa Ponta - Băsescu, Kovesi - Cazanciuc&Niţu pe numirea şefilor secţiei I a DNA, secţia ”dosare grele” a început încă din septembrie. Până la eliminarea lui Lucian Papici de la conducerea secţiei, după finalizazarea dosarului ”Referendumul”, această luptă s-a dus în subterane. Niciunul dintre jucători nu a ieşit public să anunţe că urmează să fie blocată secţia care practic reprezintă coloana vertebrală a DNA.

Miza numirii şefului secţiei ”Dosare grele”. Funcţia de şef al secţiei I a DNA este importantă din cel puţin trei motive: 1) La această secţie sunt anchetate cele mai mari dosare de corupţie; 2) Şeful secţiei este cel care verifică rechizitoriile şi are puterea să infime rechizitorii, altfel spus poate bloca anchetele cu miniştri şi parlamentari dacă este de rea-credinţă; 3) Şeful secţiei I este cel care aprobă şi rechizitoriile dosarelor venite din teritoriu, altfel spus dacă un procuror din Constanţa face, de pildă, un dosar, trebuie să primească viza de legalitate de la şeful secţiei I şi abia după aceea poate trimite dosarul în judecată.

Momentul 1: Prima tentativă a lui Cazanciuc

Pe 17 septembrie, gândul a scris că ministrul Robert Cazanciuc a vrut să îl propună pentru funcţia de şef la secţia I a DNA pe procurorul Gheorghe Bocşan. Acesta a anchetat în prima fază dosarul lui Liviu Dragnea. După ce USL a câştigat alegerile, procurorul s-a retras din dosar. Unele surse juridice au explicat pentru gândul că Bocşan a vrut să îl scoată din dosar pe Dragnea, dorind să dea o soluţie de scoatere de sub urmărire penală. Astfel, Cazanciuc ar fi dorit să îl pună la şefia secţiei I pe procurorul care putea să închidă dosarul referendumul.

Totuşi, pe 23 septembrie, Tiberiu Niţu îi semnează delegarea lui Lucian Papici la secţia I până în decembrie 2013.

Momentul 2: Dragnea trimis în judecată, Papici eliminat

Pe 2 octombrie, procurorul Lucian Papici termină dosarul lui Liviu Dragnea şi îl trimite spre avizare către procurorul şef al DNA, Codruţa Kovesi. Asta, în termeni procedurali, înseamnă că procurorul de caz, adică Lucian Papici, a scris rechizitoriul, l-a semnat şi l-a transmis mai departe către procurorul ierarhic, adică şeful DNA, Codruţa Kovesi. Potrivit procedurii, atunci când un procuror face un dosar, după ce îl termină, rechizitoriul trebuie să fie contrasemnat şi verificat de procurorul ierarhic. Acestă informaţie a ajuns la jurnalişti şi a fost publicată în jurul orelor 16.

Tot miercuri la ora 17, adică la mai puţin de o oră, procurorul general, Tiberiu Niţu informează DNA că i-a revocat pe Lucian Papici şi Mariana Alexandru. Niţu a dispus ca pe funcţiile celor doi să fie delegaţi Iuliana Bendeac şi Viorel Cerbu. Niţu a decis înlăturarea lui Papici de la şefia secţiei I fără să o consulte le Codruţa Kovesi. Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie prevede că delegările în cadrul DNA sunt propuse de şeful instituţiei şi aprobate de procurorul general.

În acelaşi timp, ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, transmite către CSM propunerile sale pentru numirea la şefia secţiei I a procurorilor Bendeac şi Cerbu. Ministrul Justiţiei a trimis cele două propuneri fără a se consulta cu procurorul şef al DNA.

De altfel, surse din Ministerul Justiţiei au declarat pentru gândul că, anterior acestui episod, conducerea DNA i-a indicat ministrului Robert Cazanciuc că potrivită să conducă secţia I a DNA este Mariana Alexandru, iar Lucian Papici ar putea fi numit adjunct. Motivaţia: s-ar putea astfel păstra şi o continuitate pe dosarele existente. De altfel, Cazanciuc a şi recunoscut public că şeful DNA i-a propus rocada Papici - Alexandru.

Ministrul Cazanciuc a chemat rând pe rând procurori din secţia I a DNA la minister pentru a-i evalua personal. Ministrul le-a cerut însă procurorilor din secţie să nu informeze conducerea DNA despre discuţiile purtate, susţin aceleaşi surse. De altfel, procurorii Bendeac şi Cerbu nu i-au spus procurorului şef al DNA că au acceptat oferta ministrului Cazanciuc de a-i propune la conducerea secţiei I.

Momentul 3: Ponta îşi asumă atacul la DNA

În aceeaşi miercuri, seara, premierul Victor Ponta şi-a asumat în direct la TV ”demiterea” lui Papici de la secţia I. Ponta a explicat în locul procurorului general, Tiberiu Niţu, că Papici a fost revocat pentru că este băsist şi face dosare politice. Procurorul Papici a recţionat şi a cerut CSM să îi apere reputaţia. După şapte zile CSM decide că afirmaţiile lui Ponta au afectat grav independeţa Justiţiei. Potrivit legislaţiei decizia CSM se rezuma la o mustrare publică a premierului Ponta.

Momentul 4: Cele 15 minute cu ”Uncle Sam”

Joi 3 octombrie, la 24 de ore după intervenţia lui Ponta, Cazanciuc şi Niţu asupra DNA, premierul are o discuţie de 15 minute cu însărcinatul cu afaceri al misiunii diplomatice SUA la Bucureşti, Duane Butcher, legată inclusiv de situaţia creată de revocarea lui Lucian Papici de la Secţia I DNA. Ponta a susţinut că i-a explicat oficialului american ce s-a întâmplat. Din toate datele publice şi după tonul comunicatului publicat de ambasadă ulterior, oficialii americani au făcut propria lor ”anchetă” în cazul Papici colectând date factuale din toate taberele. Ponta are programată o vizită în SUA, însă după episodul Papici acestă vizită a devenit incertă.

Momentul 5: Băsescu apără procurorii după ce l-a garantat pe Niţu

Preşedintele Traian Băsescu denunţă şi el pe 3 octombrie acţiunea tripletei Ponta-Cazanciuc-Niţu. Traian Băsescu a fost cel care l-a garantat pe Niţu prin semnarea decretului de numire în funcţia de procuror general. După ce cu câteva luni înainte, în urma unei prestaţii discutabile în faţa CSM, refuzase numirea sub pretextul unei proceduri netransparente, preşedintele Băsescu a decis să îl numească procuror general. "Niţu nu este un om care să se schimbe de la o zi la alta. Cineva s-a urcat cu picioruşele pe el şi pe Cazanciuc, care acceptă presiunea politică. În acest moment, ce au făcut Niţu, Cazanciuc şi Ponta a compromis România, a arătat că nu lucrează pe regulile pe care s-a lucrat până acum", a spus Băsescu pe 3 octombrie.

În mai, Băsescu era convins de capacitatea lui Niţu de a conduce procuratura: ”Discutând cu domnul Niţu m-am convins că poate face faţă funcţiei, că Justiţia nu se va prăbuşi şi nici nu va fi subordonată politic"

Citeşte şi Băsescu (15 mai): „Justiţia nu se va prăbuşi cu dl. Niţu şi nu va fi subordonată politic”. Băsescu (3 octombrie): „Niţu acceptă presiunea politică şi a compromis România”
Momentul 6: ”Uncle Sam” îi spune lui Ponta că nu a făcut bine

Prima reacţie a venit însă de la Ambasada Olandei care a transmis că independenţa procurorilor trebuie respectată şi că România s-a angajat să respecte acest principiu atunci când a aderat la UE. Luarea de poziţie a ambasadei SUA de pe 4 octombrie a fost însă mult mai clară: ”Înlocuirea şefilor de secţie din DNA trebuie realizată în urma unor proceduri de consultare între procurorul şef al DNA, ministrul Justiţiei, CSM şi preşedinţie”. În subtext oficialii americani i-au transmis că astfel de acţiuni nu fac parte din principiul statului de drept.

Momentul 7: Protest la DNA, ecologiştii au lipsit

Duminică la în faţa sediului DNA a avut loc un miting de solidaritate faţă de procurorii DNA, Lucian Papici şi Mariana Alexandru. Cei aproape 200 de manifestanţi au cerut demisia procurorului general, Tiberiu Niţu, şi a ministrului Justiţiei, Robert Cazanciuc. Deşi pe pagina de Facebook unde sunt organizate protestele ecologiştilor anti-Roşia Montană a existat un vot majoritar care propunea ca traseul protestului de dumincă 6 octombrie să treacă şi pe DNA, liderii mişcării ecologiste, precum Claudiu Crăciun, au refuzat să devieze protestul şi au preferat să scandeze în faţa Palatului Cotroceni.

Momentul 8: Niţu îşi explică decizia

Luni, 7 octombrie, procurorul general a explicat pentru gândul şi TVR de ce l-a revocat pe Lucian Papici. "Nu am acţionat la niciun ordin politic. Am respectat legea", a declarat Tiberiu Niţu, luni dimineaţă la Parchetul General. În aceeaşi zi Comisia Europeană a transmis că raportul pe Justiţie va fi prezentat în ianuarie, şi nu în decembrie aşa cum era programat.

Momentul 9: Băsescu ameninţă cu dezvăluiri despre procurorul Cerbu

Preşedintele explică într-o conferinţă de presă că, în urmă cu doi ani, Viorel Cerbu a fost propus pentru aceeaşi funcţie de adjunct la secţia I pentru care a fost propus de Cazanciuc. Preşedintele a lăsat să se înţeleagă că are informaţii nu tocmai pozitive despre acest procuror şi că nu îl va numi pe funcţie nici acum. În schimb, demisia ministrului Varujan Vosganian din guvern îi aduce preşedintelui Băsescu un instrument de presiune pe tripleta Ponta-Cazanciuc-Niţu. Acest mecanism se reduce simplu la ”Noul troc: procurori contra miniştri”, foarte bine explicat în acest editorial

De altfel, pe 10 octombrie, Băsescu a şi semnat revocarea lui Vosganian. Toate informaţiile arată că decizia de a se renunţa procurorii Bendeac şi Cerbu a fost luată tot pe 10 octombrie.

Momentul 10: Tripleta Ponta-Cazanciuc-Niţu schimbă schimbarea

După reacţia fără echivoc a ambasadei SUA, ministrul Cazanciuc a iniţiat procesul de consultare cu conducerea DNA. Aşa cum au solicitat şi oficialii americani, Cazanciuc a cerut o listă de nume de la conducerea DNA. În interiorul DNA, procurorii au avut propria lor consultare şi au decis asupra noii echipe de la şefia secţiei I: Gheorghe Popovici şi Dănuţ Volintiru. Mariana Alexandru, procuroarea dosarelor lui Năstase, a fost propusă ca adjunctă la secţia II a DNA. Lucian Papici, emblema disputei pe DNA, a rămas în cadrul secţiei I unde probabil va fi numif şef de serviciu.

De altfel, procurorul Popovici şi Lucian Papici au făcut echipă în cadrul secţiei I. Gheorghe Popovici a ajuns la DNA de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, diind delegat, din 10 iunie, ca şef serviciu la aceeaşi secţie.

Popovici poate fi considerat ca "specializat" pe instrumentarea unor dosare ce au vizat avocaţi, procurori şi judecători. Printre cei vizaţi în dosarele la care a lucrat acesta se numără fostul procuror Mihai Betelie, judecătoarea Anişoara Topor din Focşani, dar şi primarul din Năvodari, Nicolae Matei. De asemenea, a avut în lucru dosarul în care sunt cercetaţi, printre alţii, fostul şef al ANAF Sorin Blejnar, fostul şef al Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Constanţa Dan Secăreanu, şi fostul şef de cabinet al lui Blejnar, Codruţ Marta.

Un alt dosar instrumentat de Popovici este cel în care au fost trimise în judecată fosta directoare de cabinet a ministrului Muncii, Iuliana Coruţ, şi alte patru persoane, printre care Paula Mănuceanu, fost consilier la acelaşi cabinet.

Cel mai sonor dosar al lui este şi cel mai recent, în care acesta, alături de cea în locul căreia a fost delegat, Iuliana Bendeac, i-a deferit justiţiei pe Dan Voiculescu şi pe fiica acestuia Camelia, în dosarul în care directorul general Antena TV Group SA, Sorin Alexandrescu, este acuzat de şantajarea administratorului RCS&RDS Ioan Bendei.

Gruia Stoica, proprietarul GFR, se va intalni dupa ora 15.00 cu membri ai comisiei de privatizare a CFR Marfa, pentru a lamuri daca au fost sau nu indeplinite obligatiile cuprinse in contractul de privatizare. Inainte de aceasta intalnire, Gruia Stoica a declarat într-o intervenție telefonică la Digi24, ca in cadrul procesului de privatizare "nu există nicio condiție de plată, niciun termen de plată". De cateva zile, omul de afaceri incearca sa dea vina pe autoritatile statului care s-au ocupat de privatizare, invocand unele articole din Hotararea de Guvern privind privatizarea CFR Marfa. Intr-adevar, exista un articol in aceasta hotarare de guvern care poate duce la interpretari, insa este mentionat clar faptul ca finalizarea vanzarii-cumpararii are loc intr-o perioada de 60 de zile de la intrarea in vigoare a actului normativ.

"Există o dată a finalizării tranzacției când se îndeplinesc condițiile suspensive pe care noi, vânzătorul și cumpărătorul, le-am stabilit și, independent, vine și avizul Consiliului Concurenței, așa cum stabilesc normele europene”, a declarat Gruia Stoica într-o intervenție telefonică la Digi24. Întrebat ce semnificație are data de 14 octombrie în acest caz, proprietarul GFR a răspuns: „Ca termen de finalizare, nu există data de 14 octombrie, și nici ca termen de plată. Plata se face în momentul în care toate condițiile suspensive sunt îndeplinite”.

Întrebat de ce a așteptat până acum pentru a cere desecretizarea contractului, Gruia Stoica a răspuns: „Pentru că am aşteptat până în ultima zi să se dea o prelungire şi să aibă şi Consiliul Concurenţei timp să facă o analiză”.

Ce prevede HG 536/2013 privind privatizarea CFR Marfa

Punctul 9 din HG 536/2013 privind privatizarea CFR Marfa prevede ca pentru finalizarea privatizarii trebuie realizate cateva conditii suspensive prevazute la punctul 10. Pe de alta parte, acelasi punct arata clar ca in cazul in care finalizarea nu are loc intr-o perioada de 60 de zile, independent de orice culpa a cumparatorului, contractul se desfiinteaza. "Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi în transferul titlului de proprietate asupra pachetului de acţiuni ce face obiectul vânzării-cumpărării, va avea loc sub condiţia semnării contractului de escrow şi depozitării de către cumpărător a sumei prevăzute la pct. 6 în contul escrow şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute la pct. 10. Dacă finalizarea nu a avut loc, independent de orice culpă a cumpărătorului, într-o perioadă de 60 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, contractul se desfiinţează de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere, fără orice altă formalitate prealabilă şi fără intervenţia instanţei", se arata in HG 536/2013.

Care sunt conditiile principale cuprinse la punctul 10? In primul rand, emiterea de către Consiliul Concurenţei a unei adrese sau decizii în conformitate cu dispoziţiile art. 46 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau emiterea unui asemenea document de către alte autorităţi de concurenţă competente. In al doilea rand, finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra societăţii la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii ca urmare a operaţiunii de majorare de capital în baza conversiei. In al treilea rand, obţinerea de către vânzător, după caz, de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii, a acordului acestora cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii prezentului contract, iar acordul astfel obţinut nu include condiţii mai oneroase pentru societate faţă de termenii aplicabili potrivit contractelor de finanţare la data semnării.

Insa chiar daca aceste conditii nu au fost indeplinite, exista acel punct 9 care precizeaza ca va fi desfiintat contractul daca finalizarea vanzarii-cumpararii pachetului de actiuni nu are loc in 60 de zile. Daca acele conditii chiar nu au fost indeplinite, Gruia Stoica va acuza autoritatile statului si probabil va incerca sa obtina despagubiri in instanta. In ceea ce priveste prima conditie, cea referitoare la avizul Consiliului Concurentei, toate partile implicate stiau dinainte de a fi aprobata Hotararea de Guvern si de a fi semnat contractul ca este un proces care poate dura chiar si 5 luni din momentul notificarii. Cu toate acestea, Gruia Stoica nu s-a grabit dupa semnarea contractului sa notifice Consiliul Concurentei, a intarziat cel putin 10 zile. Chiar si notificarea a fost facuta cu documente lipsa.

Hotararea de Guvern privind privatizarea CFR Marfa a aparut in Monitorul Oficial pe 14 august. La inceputul lunii septembrie a fost semnat contractul de privatizare. In tot acest timp, Gruia Stoica nu a dat semne ca se grabeste sa plateasca cele 202 milioane de euro, suma cu care a castigat licitatia pentru privatizarea CFR Marfa.

Vezi Cronica unei privatizari incalcite

Saptamana trecuta, Gruia Stoica a declarat ca plateste suma ramasa si fara avizul Consiliului Concurentei, atata timp cat vanzatorul, respectiv Ministerul Transporturilor, si-a indeplinit toate obligatiile. A doua zi, a revenit cu o alta declaratie si a spus ca "sunt mai multe cauze contractuale care trebuie indeplinite, nu numai cea cu Consiliul Concurentei". Dupa alte doua zile, adica duminica, a trimis un comunicat de presa prin care a cerut Ministerului Transporturilor sa faca public contractul de pentru vanzarea pachetului majoritar de actiuni la CFR Marfa. De asemenea, a solicitat implicarea directa a ministrului de resort, Ramona Manescu, in vederea evitarii unui esec al privatizarii, care pare "iminent, avand in vedere neindeplinirea de catre vanzator a obligatiilor pe care si le-a asumat in acest proces, pana in prezent". In acelasi comunicat, GFR sustine ca nu a cerut nicioodata amanarea termenului de plata. Luni, in schimb, spune ca a "aşteptat până în ultima zi să se dea o prelungire şi să aibă şi Consiliul Concurenţei timp să facă o analiză”.

Autoritatile statului nu se considera responsabile in vreun fel. Mai mult, Victor Ponta arata cu degetul catre "ziaristii basisti", ca si cum acestia ar fi responsabili de un posibil esec al privatizarii. Intrebat de ziaristi, luni, la Iasi, cine isi asuma raspunderea pentru un eventual esec al privatizarii CFR, a preferat sa raspunda indicand ca "foarte multi ziaristi basisti" cereau in trecut sa nu se privatizeze compania, pentru ca acum sa afirme ca un esec ar fi "o mare catastrofa".
http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-15801139-cum-arunca-gruia-stoica-vina-asupra-autoritatilor-statului.htm

Așa cum era de așteptat, a eșuat și privatizarea CFR Marfă, după modelul Oltchim. Procesul de privatizare a CFR Marfă a eșuat deoarece comisia de privatizare și Grup Feroviar Român (GFR) nu au ajuns luni la un rezultat pentru încheierea transferului de acțiuni în proprietate privată, au declarat surse apropiate discuțiilor. Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului expiră luni, nefiind prelungit de către Guvern.
Decizia vine după ce Gruia Stoica, proprietarul GFR, a declarat la Digi24 că, în dosarul CFR Marfă nu există nicio condiție și niciun termen de plată.
Doar trei companii s-au înscris în cursă pentru privatizarea CFR Marfă: Grup Feroviar Român, asocierea dintre Transferoviar Grup și fondul de investiții austriac Donau-Finanz și compania americană OmniTRAX. Președintele Traian Băsescu a criticat modul în care Guvernul a gestionat privatizarea.
„Compania feroviară de marfă trebuie să fie privatizată cu ajutorul unui investitor strategic. În mintea mea, un investitor strategic ar fi fost Deutsche Bahn, French Railways, Austrian Railways, American Railways”, spunea Traian Băsescu în 16 iulie.

Premierul nu-și asumă nicio responsabilitate

Premierul Victor Ponta a declarat, luni, la Iași, că dacă în luna august președintele Traian Băsescu "nu putea dormi bine ca nu cumva să fie dat CFR-ul, iar acum, dacă nu se dă, e o mare catastrofă", el spunând că "e ca în bancurile cu bască, fără bască".
"Eu îmi aduc aminte că foarte mulți jurnaliști băsiști țipau că să nu dăm CFR-ul, că e o catastrofă dacă dăm CFR-ul. Chiar și domnul președinte nu putea să doarmă bine, în august, ca nu cumva să dăm CFR-ul. Acum, dacă nu îl dăm, e o mare catastrofă. E exact ca în bancurile cu bască, fără bască. Deci dumneavoastră ce ziceți, să îl dăm sau să nu îl dăm?", i-a întrebat Victor Ponta pe jurnaliști.
Întrebat de aceștia cine își va asuma un eventual eșec al privatizării CFR Marfă, Ponta a răspuns: "Cine vreți dumneavoastră. La B1 o să și-l asume Guvernul USL".
El a mai spus că nu cunoaște prevederile din contract și că acest lucru nu intră în atribuțiile sale de premier: "Nu cunosc contractul în detaliu, nu e treaba mea de premier, e treaba comisiei de privatizare. Sunt convins că nu e nimic de ascuns. De altfel, dumneavoastră știți foarte bine toate condițiile".
Premierul Victor Ponta a făcut aceste declarații la Iași, după ce a asistat la Sfânta Liturghie oficiată la Catedrala Mitropolitană, cu prilejul Sfintei Parascheva.

Ce prevedea hotărârea guvernului

Anexa actului normativ prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acțiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiții: emiterea unei decizii din partea autorităților de concurență; finalizarea de către vânzător a conversiei creanțelor deținute de stat asupra companiei la data semnării contractului și definitivarea structurii capitalului social al societății în urma operațiunii; obținerea de către vânzător de la finanțatorii interni și externi ai societății a unui acord cu privire la modificarea structurii acționariatului societății, ca efect al încheierii contractului; creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător și semnarea declarației privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni în registrul acționarilor și de acțiuni al societății.
Consiliul Concurenței nu poate da avizul până luni, termen limită pentru finalizarea privatizării CFR Marfă, și va începe analiza doar după ce va primi de la GFR informații care lipsesc din notificarea depusă în urmă cu două săptămâni.

Concurența a cerut luni informații atât de la competitorii, cât și clienții CFR Marfă și GFR
Consiliul Concurenței a trimis luni solicitări de informații atât companiilor concurente, cât și principalilor clienți ai CFR Marfă și GFR, în contextul analizării pieței de transport feroviar de marfă, pentru a evalua posibilele implicații ale preluării celui mai mare operator feroviar.
"Sunt necesare clarificări și informații din piață pentru a putea analiza posibilele implicații ale preluării CFR Marfă de către Grup Feroviar Român. Trebuie să cunoaștem inclusiv punctul de vedere al clienților existenți și potențiali ai celor două companii. Obținerea unor răspunsuri detaliate la întrebările noastre este foarte importantă, având în vedere cotele de piață deținute de cei doi operatori" a declarat într-un comunicat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.
CFR Marfă este cea mai mare companie de profil din România, iar GFR principalul competitor.
http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013101592169/Actualitate/Privatizarea-CFR-Marfa-a-esuat-Ponta-a-gasit-vinovatii-jurnalistii-basisti.html

Ca de obicei, duminică mii de protestatari antiRoșia au mărșăluit pe la guvern, pe la DNA („vrem dosarul Roșia!”) și s-au stabilit în Piața Universității. Premierul era însă la Bacău susținându-și fiul la concursul de karting: „toți copiii trebuie să facă sport”. Cei mai fițoși și când fac sport, fac tot în mașină. Iar la DNA nu e niciun dosar Roșia căci a fost închis în 2000 deși e plin de ilegalități. Dl. Ponta s-a referit totuși la DNA (din Iași, de lângă ”sărmăluța uriașă” cum i s-a zis la tv, pregătită pelerinilor la sf. Parascheva) dar tot cu gândul la dl. Băsescu și la eșecul privatizării CFR Marfă pe care tot încearcă să-l arunce departe de sine: „A dat ordin Băsescu la DNA să-i ia pe toți și funcționarii se tem”. Dl. Pontaa nu se teme nici de Dumnezeu – căci el este cel care amenința public: „Vedeți că vă trimit DNA pe cap la CFR Marfă dacă se mai taie vagoane”. E uluitor cum premierul întoarce lucrurile pe dos fără să clipească. Până și presa germană i-a observat năravul: „Ponta își prezintă marile înfrângeri ca niște victorii” constatând însă că acum „l-a părăsit norocul”. Aș! Nu l-a părăsit: premier să fii, noroc să ai. Așa că la Ponta e înghesuială ca la moaștele sf. parascovenii. PSD și-a făcut propria majoritate cu „pelerinii” de la PPDD. Deputatul Vochițoiu a povestit cum colegul său Cristache a plecat pentru bani promiși din contracte: „m-am șocat de această audiție”. Despre deputatul Dănuț circulă o variantă mai îndulcită: i s-ar fi oferit exclusivitate la vânzarea de prăjituri la bufetul Parlamentului. Dănuț a negat că ar fi cofetar prezentându-se ca profesor de engleză: „believe me!”. Baliverne. De altfel nici nu se cere pregătire: „în România nu ai nevoie de studii k să candidezi” a scris dl. Zgonea pe Internet.
Acum să vedem cine candidează pentru Minisetrul Economiei după ce dl. Vosganian a ales libertatea (părăsind guvernul și păstrând imunitatea căpătată de la colegi contra DIICOT) recunoscând că „privatizarea Oltchim s-a făcut de ochii FMI”. S-a făcut de râs, mai degrabă. Acum urmează circul cu CFR Marfă unde câștigătorul-fantomă Gruia Stoica cere desecretizarea contractului. Depinde cât dă! La noi desecretizarea costă mai mult decât privatizarea.
Conducerea PNL s-a întâlnit și ea duminică pentru a stabili candidații pentru Ministerul Economiei. Dacă se păstrează obiceiul, PNL va propune cel puțin două nume, poate chiar trei – pentru ca Ponta să-l aleagă pe cel mai nepotrivit dintre ei. Vreun prostuț uriaș, vorba sărmăluței.
http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013101592140/Bref/Sarmaluta-uriasa.html

Epopeea CFR Marfa s-a incheiat previzibil cu un esec de proportii, din care nimeni in afara de statul roman, adica de fiecare dintre noi, nu are nimic de pierdut.

Bag mana in foc ca Victor Ponta nu va demisiona, ca Gruia Stoica isi va primi avansul inapoi si cel mult secretarul de stat Ghibu sa fie tras de urechi, pe post de acar Paun.

Si cum contractul nu va fi desecretizat, nici macar nu vom afla daca Gruia Stoica nu a avut banii, daca statul nu si-a indeplinit cu adevarat toate obligatiile si, cu atat mai mult, daca aceasta nerespectare a conditiilor a fost cu adevarat o culpa sau o intentie bine definita pentru ca nu patronul GFR sa fie vinovat pentru esec.

Afacerea pute insuportabil. Duhneste a coruptie, a incompetenta si ticalosie la un loc. A inceput prost si s-a sfarsit lamentabil. Dintr-un bun inceput Relu Fenechiu nu a contactat marile companii din domeniu sau nu a avut credibilitatea necesara in fata lor. Adevarul e ca domnia sa este un inculpat intre timp si condamnat, ce credibilitate sa aiba?

Investitorii care totusi au venit au fost alungati pana cand n-a ramas decat Gruia Stoica si abia dupa ce ministerul a scapat de ei statul a sters, fara a avea avizul Comisiei Europene, datoriile CFR Marfa. Cine este Gruia Stoica? Potrivit relatarilor din presa, necontrazise cu vreun proces de calomnie, este exact omul care capusat CFR Marfa, a muls-o printr-un parteneriat extrem de pagubos de vagoane, clienti, angajati si a adus-o in insolventa de azi. Si iata-l acum primind pe tava si ce mai ramasese.

Dar Gruia Stoica nu avea bani. Si atunci a inceput un intreg circ de amanari, inclusiv prin implicarea CSAT in scandal, pentru ca termenele sa fie cat mai mult impinse astfel incat dl. Gruia Stoica sa faca rost de bani. Se pare ca n-a facut si e de suspectat ca ministerul l-a salvat de la pierderea avansului prin neindeplinirea salvatoare a unor conditii.

Fapt este ca Guvernul Ponta mai inregistreaza un esec de proportii epice dupa Oltchim. Inca o privatizare haotica, esuata in conditii dubioase, cu personaje dubioase. Sigur ca decat sa ajunga in mana lui Gruia Stoica, e bine ca privatizarea aceasta aberanta a esuat. Dar cu ce pret?

Ce semnal credeti ca emite Guvernul Ponta catre marile cancelarii occidentale? Catre mediul de afaceri? Cine sa vina cu bani intr-o tara in care se intampla astfel de aberatii perfecte? Cine altcineva decat buticari pusi pe smecherii care sa puna rapid totul pe butuci si sa vanda la fier vechi activele prin definitie subevaluate.

Orice premier decent din orice tara normala, care a mai si gestionat o vreme direct privatizarea, ca interimar la Transporturi, si-ar da demisia. Macar pentru ca a permis ca de ea sa se ocupe un om necredibil.

Dar dl. Ponta nu e decent si tara nu e normala. Si singurul care va deconta mizeria va fi tot statul roman, tot contribuabilul. Dar, pana la urma nimeni n-a trait mai bine decat a votat sau decat n-a votat.
http://www.ziare.com/cfr-marfa/privatizare/cfr-marfa-cine-plateste-esecul-urias-1262555

Privatizarea CFR Marfa a mers "incredibil de prosteste si de neorganizat" incat e posibil ca, de fapt, sa nu fi fost decat un joc politic pentru a "impaca FMI", dar fara riscul unor posibile disponibilizari, care ar fi contat in alegerile de anul viitor, afirma analistul Mircea Cosea.

Intr-un scurt interviu acordat Ziare.com, prof. dr. Mircea Cosea subliniaza faptul ca cea mai afectata de aceasta noua privatizare esuata este credibilitatea Romaniei pe piata financiara, investitorii straini putand observa ca la Bucuresti sunt "doua forte care se bat politic peste interesele tarii" - presedintele si premierul.

Vazand cum au evoluat lucrurile, credeti ca privatizarea CFR Marfa a fost un joc politic menit sa insele vigilenta FMI? Relu Fenechiu a subliniat, marti seara, ca este meritul sau ca a anuntat pe 20 iunie castigatorul licitatiei, pentru ca astfel s-a putut incheia cu bine acordul cu FMI si semna unul nou, fara de care am fi avut mari probleme.

Eu am avansat teoria aceasta inca din urma cu doua saptamani, dar era putin diferita. Eu spuneam ca asa cum au mers lucrurile, aproape incredibil de prosteste si de neorganizat, pare sa fi fost un scenariu. Dar eu nu pun numai in legatura cu FMI, poate sa fi fost si aceasta, eu pun in legatura cu alegerile care vin - alegerile din 2014, care sunt foarte importante - in contextul in care USL, si in primul rand guvernul, nu are niciun rezultat notoriu in respectarea programului electoral si nici in rezolvarea unor probleme importante.

Ganditi-va ca nu au rezolvat nici revizuirea Constitutiei, regionalizarea merge foarte greu, nu se stie exact ce este cu TVA-ul la paine... In sfarsit, lucrurile nu sunt aranjate. Si atunci, probabil ca s-ar putea (e doar o presupunere) ca, in pregatirea acestor alegeri, Guvernul sa se teama de un lucru foarte, foarte grav, si anume ca in urma privatizarilor sa apara un numar important de someri.

Privatizarile ar putea sa fie un declansator al unor situatii sociale foarte grave. Si atunci, Guvernul ar fi putut sa incerce o amanare pana dupa alegeri, astfel incat sa impace si FMI si sa pastreze pe loc situatia, in speranta ca nu vor avea loc restructurari si nu va creste somajul.

E o teorie posibila si ma bazez, repet, pe faptul ca modul cum a fost organizata si desfasurata aceasta incercare de privatizare ridica extrem de multe semne de intrebare in legatura cu logica procesului si cu profesionalismul oamenilor care au lucrat.

Or, eu nu pot sa imi inchipui ca exista atata lipsa de profesionalism si atata lipsa de viziune incat unele lucruri sa fie total anapoda! Ganditi-va ca s-a trecut la o privatizare intr-un termen foarte scurt fara sa se aiba in vedere avizul Consiliului Concurentei. S-a facut o reglementare a acestui proces aproape cu tinta, pentru un singur candidat.

Deci, sunt lucruri care nu ar fi trebuit sa apara nici in conditiile in care procesul de privatizare ar fi fost o totala noutate pentru acest guvern. Or, nu era cazul! Au mai trecut prin privatizari si prin greseli, daca ne gandim la Oltchim sau la Posta Romana.

Este un scenariu care e posibil sa fi avut loc, dar, repet, il prezint ca pe o ipoteza pur teoretica, neavand nici o data care sa imi confirme acest lucru.

Gasiti vreo explicatie logica pentru introducerea acelui controversat termen de 60 de zile in Hotararea de Guvern?

Mi se pare extrem de scurt si imposibil de realizat in conditiile in care, evident, cumparatorul nu dispunea de acesti bani si trebuia sa faca o sindicalizare bancara, lucru foarte complicat pentru suma pe care o cerea si in conditiile actuale ale pietei. Si asta da de gandit.

Parca special s-a pus un termen foarte scurt, pentru a fi imposibil de indeplinit.

Citeste si Esec la CFR Marfa - Biris: Un doctor in drept si unul in economie nu au stiut ce semneaza?

Cu siguranta si cei de la FMI cunosc deja toate aceste detalii. Credeti ca se vor lasa "impacati", dupa cum v-ati exprimat mai devreme?

Cred ca FMI va trece peste acest lucru. Va accepta ideea ca s-a incercat, dar nu s-a reusit. Deci buna credinta a guvernului va fi luata in considerare.

FMI nu este in pozitia de a transforma un caz de succes pentru ei, care pare sa fie Romania, intr-un esec. Prin urmare, eu nu cred ca vor penaliza acest lucru. Nu cred ca nu inteleg ca este in joc o chestiune politica si nu cred ca se vor amesteca in asa ceva.

Parerea mea este ca FMI va inchide ochii si va merge mai departe.

Cine a castigat si cine a pierdut din acest nou esec inregistrat in domeniul privatizarilor?

Din punctul meu de vedere, castigatori sunt foarte putini si daca sunt, sunt la o valoare mediocra. As zice ca unul dintre castigatori este Crin Antonescu, care nu a fost implicat prea mult. Perdant este, evident premierul Ponta, desi a incercat sa arunce cat mai departe acest proces. Amintiti-va ultimele zile, cand pentru dansul a fost mai important sa mearga la moaste, la Iasi, decat sa rezolve situatia.

Apoi, cred ca este un castig si pentru anumite forte care sunt in dificultate astazi, pentru ca atentia s-a abatut de la problemele lor, si ma gandesc aici la Partidul Conservator si la problemele lui Dan Voiculescu.

Am mai putea spune ca unul dintre castigatori este Gruia Stoica. El apare ca fiind un investitor de bunacredinta, care a venit, vezi Doamne, cu banii in buzunar, a incercat sa faca un bine tarii, dar nu i s-a dat voie. Deci, pe piata, s-ar putea ca imaginea domnului Stoica sa creasca, el fiind un investitor cu bune intentii si, mai ales, cu capacitatea de a negocia cu un guvern. Ii ameninta ca ii va da in judecata etc.

Perdantii cei mai importanti sunt cetatenii tarii pentru ca pe toata perioada aceasta, a asa-zisei privatizari, nu s-au luat masuri nici de restructurare, nici de eficientizare, toate lucrurile au ramas in stand-by si pierderile pentru buget au continuat sa fie foarte clare.

Credibilitatea Romaniei in ochii investitorilor straini care au urmarit cum s-a derulat aceasta privatizare a fost afectata?

Cel mai mare perdant, daca e sa facem o evaluare, este imaginea Romaniei pe piata financiara. Este clar ca Romania a mai adaugat o bila neagra, pentru ca s-a dovedit foarte clar ca avem un guvern care ori pentru ca e incompetent, ori din rea-vointa nu reuseste sa faca ceea ce si-a propus.

Se va mai aminti si de cazul ministrilor penali, pentru ca unul dintre ei era chiar la Ministerul Transporturilor, iar acest lucru probabil se va specula, intr-o forma sau alta.

Nu cred insa ca va fi un lucru care sa impiedice investitorii straini sa vina in Romania mai mult decat altele. Investitorii straini nu vin in Romania acum pentru ca ei nu sunt clarificati in legatura cu raportul dintre presedinte si Guvern, avand in vedere ca guvernul nu ia masuri si explica toate neindeplinirile acuzand presedintia.

Deci apare evident pentru straini ca in Romania exista doua forte care se bat politic peste interesele tarii si daca se uita si cum au evoluat discursurile celor doi protagonisti, Victor Ponta si Traian Basescu, vor vedea ca privatizarea CFR Marfa nu s-a discutat deloc in termeni economici, ci doar in termenii raporturilor dintre doi oameni. S-au jignit, s-au contrazis, s-au certat...

Este o imagine care da un sentiment de nesiguranta si investitorii vor sta in continuare departe, cel putin pana la clarificarea situatiei postelectorale, adica dupa 2014.

Eşecul privatizării CFR Marfă se va lăsa cu anchetarea, de către DNA, a mai multor demnitari din Ministerul Transporturilor. Principalul vizat este secretarul de Stat Cristian Ghibu, personaj considerat omul de casă al fostului ministru, Relu Fenechiu. Deşi, în ultimele zile, Ghibu s-a străduit să arunce pisica în curtea Ramonei Mănescu, acesta din urmă nu a fost de găsit în minister. Prevăzînd cele ce vor urma, respectiv anularea privatizării, ea a plecat, încă de miercuri seara, la Bruxelles, pentru a discuta, chipurile, la Comisia Europeană despre fondurile comunitare, iar luni a făcut o vizită de „lucru“ în Portul Constanţa. În aceste condiţii, surse din cadrul guvernului dau ca sigură ştirea că Ghibu va fi demis, iar privatizarea CFR Marfă va fi reluată, numai că Laura Codruţa Kövesi a dispus deja începerea instrumentării unui Dosar Penal consistent.
Au mai fost informaţii că reluarea privatizării CFR Marfă este o operaţiune care se va face rapid, Victor Ponta dorind astfel să îi închidă gura lui Gruia Stoica, întrucît ţiganul intenţionează să participe la noul proces de adjudecare a pachetului majoritar de acţiuni, fiind foarte posibil ca preţul să scadă. În acest fel, Stoica va fi împiedicat să vorbească despre anumite aspecte ascunse ale procesului de privatizare anulat, inclusiv de faptul că i-a plătit 3.000.000 de euro mafiotului cu aere de general Wesley Clark. Totuşi, scandalul nu poate fi înăbuşit.
http://www.ziartricolorul.ro/de-ce-a-sters-o-la-bruxelles-ramona-manescu/

Aceasta este intrebarea pe care, relateaza amuzat Victor Ponta, premierul ar fi primit-o de la Joe Biden la Casa Alba. Presa a speculat imediat ca ar fi fost vorba de un test prudent, in perspectiva unei eventale candidaturi prezidentiale a lui Victor Ponta.

Posibil, mai ales ca USL scartaie atat de tare din toate incheieturile incat e mai mult decat probabil ca PSD si PNL sa isi gaseasca drumuri separate cat de curand. De aici, desigur, si candidaturi separate.

Victor Ponta a relatat vesel intrebarea, precum scolarul pe care profesorul l-a bagat in seama si i-ar da, nu-i asa?, o sansa sa devina seful clasei. Dar intrebarea in sine este foarte grava pentru Victor Ponta. Daca dupa un an si jumatate de mandat de premier in fruntea unei majoritati mamut nu ai aratat exact ce vrei sa faci, de la ce principii pornesti, incotro te indrepti, care iti este proiectul de tara, ai o imensa problema.

Dar faptul ca americanii inca nu au inteles ce vrea Victor Ponta pentru tara aceasta e cel mai bun lucru care i se poate intampla presedintelui PSD, este semnul de maxima indulgenta posibila pentru ca toate actiunile premierului din ultimul an si jumatate indica pentru Romania o directie nu numai ingrijoratoare, ci de-a dreptul letala.

Victor Ponta a facut parte din asaltul furibund asupra statului de drept comis in vara lui 2012. A semnat atunci ordonantele de urgenta care limitau puterile CCR si contraziceau deciziile Curtii, fapte care au oripilat Europa civilizata. Victor Ponta a impartit procurorii in basisti si non basisti si a salutat inlocuirea din functie a unui basist, adica Lucian Papici.

Victor Ponta imparte dosarele penale in politice si restul, da indicatii procurorilor si judecatorilor in privinta solutiilor pe care trebuie sa le ia. Ce spun toate acestea despre ceea ce vrea sa faca Victor Ponta cu statul de drept si cu justitia?

Victor Ponta este un plagiator declarat ca atare de expertii internationali, inclusiv de la Sorbona si Strasbourg, de comisia de etica a Universitatii Bucuresti, de Comisia de acreditare a titlurilor universitare, din care face parte si presedintele Academiei Romane, si de orice elev de clasa primara care stie ce inseamna ghilimelele si cand trebuie ele puse.

Si totusi, Victor Ponta a fost scapat de o comisie politica numita om cu om de ministrul Educatiei, subordonatul sau. Ce spune asta despre integritatea premierului si in ce directie poate duce un politician de acest fel Romania?

In mandatul lui Victor Ponta investitiile straine au scazut, inflatia a crescut, fiscalitatea a crescut si este posibil ca ea sa creasca din nou, marile privatizari au fost ratate lamentabil, niciun proiect economic major nu numai ca nu a fost dus la bun sfarsit, dar nici macar nu a inceput. Ce directie economica promite Victor Ponta Romaniei?
Victor Pontra a reusit sa fractureze Romania in chestiunea Rosiei Montane si a gazelor de sist, mai ales prin felul in care a gestionat subiectele si prin dualitatea premier -deputat, vecina cu schizofrenia, in spatele careia s-a ascuns. In ce directie duce Victor Ponta Romania?

Victor Ponta face exces de ordonante, desi are in spate o majoritate uriasa, si-a pus rubedeniile in pozitii esentiale, inclusiv la ministerul Justitiei, si lista "performantelor" ar putea continua.

Ele definesc ce stie si ce vrea sa faca Victor Ponta pentru Romaniahttp://www.ziare.com/victor-ponta/premier/victore-ce-vrei-tu-sa-faci-pentru-romania-1264295

Şefii Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private – belferi in plina criză. Sistemul a pierdut peste un milion de euro, in 2012, dar cei 80 de angajaţi şi şefii lor şi-au împărţit ilegal premii, prime de vacanţă şi de căsătorie. Trai, neneaca!
Dincolo, la guvern, e deranj mare in continuare. E rectificare, pe minus, desigur. Scad incasarile, normal, la ce haos domneste peste tara.
Dar, unii sunt mai egali decat altii. Ca de obicei, serviciile si parlamentul-588 sunt privilegiate. Ponta le da bani in plus, ca pe vremea lui Ceausescu. Dictatorul platea bine Securitatea si alesii sai, asa credea el ca va fi intangibil pe veci.
Dan Luca, pesedist parasutat la Bruxelles, are o idee fixa: Romania sa ceara postul de comisar UE pentru energie din 2014. Corect. Asa exportam si in alte tari specia baietilor destepti din energie.
Pesedistii o duc bine, nici ca-i doare de criza. Se intorc incet-incet vremurile lui Adrian Nastase. Vezi cazul senatorului Badalau, acuzat de trafic de influenta in “reteaua carnii”, prin care s-au scurs de la buget peste 50 de milioane de euro.
Nea Badalau si-a pus obrazul pentru o firma care a primit in jur de 500.000 de euro de la APIA. In schimb, senatorul de Giurgiu a primit carne de pui moca pentru restaurantul sau. Statul – ca o friptura in sange pusa pe tava mafiei de partid.
La fel s-a comportat si procuroarea Angela Nicolae. O durea-n sunci ca e platita de prosti sa-i arda pe corupti. Femeia isi vedea de afaceri, alaturi de beizadeau sa, vorbea codificat si le promitea sprijin evazionistilor.
Va dati seama in ce hal a ajuns tara asta daca si dupa 24 de ani de la Revolutie coruptia isi face de cap chiar si la varful Justitiei, in Parchetul General!?
La ce sa ne mai asteptam atunci de la instante din Husi, Caransebes sau Simleul Silvaniei? E clar ca in teritoriu retelele mafiei controleaza statul prin intermediul magistratilor corupti. Ce face noul sef la Parchetului General, Tiberiu Nitu? Dar CSM?
De cati ani mai avem nevoie sa ne facem bine? Sau ce-ar trebui sa se intample sa se termine odata cu hotia asta generalizata?
Alegerile nu mai sunt o solutie. Din pacate, strada constiintelor pure are dreptate. Nu exista solutie in interiorul actualei clase politice.
Si nici nu poate aparea o noua forta care sa sparga frontierele mafiei de partid, sistemul e asa construit incat nimic sanatos nu se poate naste natural.
E nevoie de o noua Revolutie, de concedierea partidelor actuale, de un nou sistem. Dar cine va putea face toate astea cand poporul inghite mamaliga pe nemestecate, stand in fata televizorului cu gura cascata? Nu stiu.
Ce stiu e ca e dreapta zicala cu mamaliga romaneasca. Ea nu explodeaza decat foarte rar. O data la 50 de ani. N-a trecut nici jumatate de la Revolutie…
http://www.reportervirtual.ro/2013/10/mamaliga-romaneasca-explodeaza-rar-o-data-la-50-de-ani-n-a-trecut-nici-jumatate-de-la-revolutie.html