Marșul politrucilor români postdecembriști între lichelism și jigodism

Se spune, și pe bună dreptate, că politica este acea îndeletnicire eminamente umană, care dobândește incontestabile virtuți artistice atunci când în vremuri de pace contribuie decisiv la prosperitatea poporului și la necontenita sporire a prestigiului țării în slujba căreia se află, iar în vremuri de cumpănă (crize, războaie) ea se face luntre și punte ca să găsească și apoi să urmeze calea cea mai scurtă și mai sigură pentru scoaterea nației la liman.

Când toate îți merg din plin după două războaie mondiale pustiitoare, după lungul război rece și după suita de crize (economice, financiare, politice) care cu vârf și îndesat și-au făcut mendrele doar pe alte meleaguri (îndeosebi în țările sărace), după ce cu bună știință le-ai dat slobozenie, firește că în aceste condiții americanii nu pot fi decât arhimulțumiți de poruncitorul lor americanism planetar, nemții de inflexibilul lor germanism paneuropean, iar japonezii de niponismul lor imperial din Orientul Îndepărtat. Dar ce motive ar avea românii să fie mulțumiți de odiosul rânjet al libertății și democrației, care-și afirmă sclipiciul în campaniile electorale și găunoșenia absolută în răstimpul dintre ele, când – prin respingătoarea cârdășie dintre politruci și ciocoi, altfel spus dintre demagogi și tâlhari – politica românească postdecembristă a avansat de la lichelismul de esență bolșevică înspre jigodismul antinațional și antistatal de-acum, astfel încât din ce în ce mai mulți truditori din România să se simtă tot mai înstrăinați și mai săraci la ei acasă, inclusiv în speranțele de mai bine?!

Suficiente și întemeiate motive ca atâtea milioane dintre ei să-și ia lumea în cap, lăsând netrebnicii ticăloșiți până în măduva oaselor să-și facă făcutele după cum le dictează interesele de clan și partid… Căci dacă prin clan se subînțelege o gașcă primitivă în gândire, însă indestructibil unită prin legăturile de sânge, dar mai ales prin năravurile transmise pe cale genetică (toate găștile de ciorditori, de la cele ale găinarilor amărâți și până la cele ale jigodiilor cu ștaif din politică și administrație), prin partid nu putem să înțelegem altceva decât, ne spune Julien Benda în Trădarea cărturarilor, „un grup concret care urmărește interese imediate”. Vasăzică tot o gașcă, însă una uriașă, temeinic organizată și cu socoteală înflăcărată prin lozinci și aspirații comune, dar imposibil de controlat la centimă din pricina mărimii sale și a jocurilor de culise la care mai devreme sau mai târziu se dedau unii dintre membrii ambițioși, sătui până peste cap de firimituri și invidioși până la ferocitate pe greii din partid care profită din plin de activismul și supușenia celor mulți.

De unde dezertările din acele organizații în care găștile nemulțumiților nu au șanse reale să acapareze puterea, dezertări urmate de stupefiante înscrieri în partide cu ideologii diametral opuse, unde se întrevede șansa săltării trădătorilor traseiști cu mult peste (ne)demnitatea demonstrată… Căci în politica românească postdecembristă, scopul scuză mijloacele mai abitir ca în alte timpuri și pe alte meridiane, încât grație ei, nu doar neomul în cauză, ci neam de neamul lui nu va mai avea grija zilei de mâine. Taman cum îmi spunea cândva o lichea pesedistă cu ifose de parlamentar: „Mă doare în cot de politică și alegători! Mie să-mi fie bine și să mă văd la pensie…” Credeți că în intimitatea lor ceilalți aleși gândesc altminteri? Păi, dacă ar gândi și acționa altfel, atunci România n-ar mai fi la coada țărilor din Uniunea Europeană, adică în urma unor state mult departe de ea în ceea ce privește bogățiile solului (pământ bun de uns pe pâine) și ale subsolului, iar ei, nevrednicii reprezentanți ai acestui popor mințit și trădat, nu s-ar mai lăfăi fără jenă în belșugul lor scârbavnic.

Opoziție? Da, dar numai de formă, fiindcă în fond toți politrucii postdecembriști sunt o apă și un pământ – nu doar niște necalificați, ci și niște lichele fără scrupule, fapt pentru care schimbarea macazului politic înseamnă pentru cetățeanul de rând cel mult temperarea jafului generalizat, nicidecum curmarea acestuia prin pedepsirea exemplară a marilor tâlhari, concomitent cu confiscarea tuturor averilor dobândite pe căi nelegiuite! Nu se face acest lucru (pesemne că-i nedemocratic ca poporul să-și recupereze bunurile șterpelite de megarăufăcătorii cu relații sus-puse!), deși este evident pentru oricine că prin aplicarea corectă și nepărtinitoare a legii în cazul atâtor venituri ilicite de la noi (avem ca model curajul și fermitatea cu care domnitorul Al. Ioan Cuza și-a promovat Legea secularizării averilor mănăstirești), nu numai că s-ar instaura ordinea și disciplina în țară, dar statul ar scăpa de datoria externă și grosul românilor de sărăcie. Atâta doar că atunci când în joc sunt interesele făcătorilor de legi și dreptate („Legile sunt făcute de hoți pentru hoți”, susținea cândva cu tărie Băsescu), cum ar fi lefurile și indemnizațiile lor nemeritate, politrucii acționează în procedură de urgență, o solidaritate mai ceva ca monstruoasa coaliție dintre liberali și conservatori, care în miez de noapte l-a izgonit de pe tron și din țară pe preavrednicul domnitor Cuza. Dar iată o altă dovadă de jigodism din partea pestrițului și mătăhălosului nostru Parlament. Deși aleșii știu prea bine că alocația de stat pentru copii este de-a dreptul ridicolă – doar 42 de lei (9,4 euro), de altminteri una din cauzele pentru care de ani buni sporul natural al românilor este negativ (numărul decedaților îl depășește pe al noilor născuți), și deși s-a pledat din răsputeri pentru majorarea alocației cu încă doi euro, doar doi euro pentru ca populația de mâine a României să nu scadă prin îmbătrânire, totuși, ipochimenii din forul legislativ suprem al țării, invocând lipsa resurselor pentru acest act profund umanitar, au refuzat majorarea alocațiilor cu mai puțin de 9 lei, în schimb au votat în procedură de urgență majorarea lefurilor pentru ortacii lor din teritoriu: primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de consilii județene! Nu-i greu de priceput cărui fapt se datorează această preferință: Anul viitor este un an electoral (europarlamentarele și prezidențialele). Ori dacă nu ai oameni de nădejde la orașe și sate, ceea ce înseamnă bine plătiți din banii contribuabilor prin vrerea celor mai de frunte bugetofagi ai țării, mai poți să veghezi la propășirea partidelor și a tuturor căpușelor în dauna grosului cetățenilor?!

Așa că, deși aleșii locali au lefuri bunicele și venituri imposibil de contabilizat (că, de, oamenii se descurcă cum pot prin licitații măsluite și alte cele), deși știe o lume întreagă că dispariția postului de viceprimar ar fi resimțită și regretată doar de cel în cauză și deși la fel de bine se știe că cei 42 de lei nu ajung nici măcar pentru pâinea consumată de un copil într-o lună, darămite atâtea altele pentru trai și școală, totuși, acum când are mai mare nevoie de ajutor, el este lăsat de lichelele cârmuitoare în seama lui Dumnezeu și a sărmanilor părinți, urmând ca la majorat să fie înhățat de partide, care vor ști cum să-i cumpere sau, după caz, să-i fure votul prin minciuni bine ticluite.

Și încă ceva. Este cineva atât de naiv încât să creadă că bunele intenții ale politrucilor care se declară adversarii proiectului de la Roșia Montana sunt generate de grija lor părintească (sic!) față de această țară și locuitorii ei, când faptele ni-i înfățișează așa cum sunt în realitate, iar nu cum încearcă să se prezinte prin vorbe meșteșugite: Niște șpăgari ordinari, dispuși în orice moment să facă sluj în fața autorității garantată de influență și avere?!

Nu, salvarea României n-are cum să vină de la aceste jalnice caricaturi ce se cred bărbați de stat. Ea este vie și activă doar în inimile și voințele înfrățite ale zecilor de mii de protestatari din țară și străinătate, căci numai ei apără, fără a urmări vreun câștig material, dreptul la existență al Roșiei Montane și la viață sănătoasă a locuitorilor din zonă, ferm convinși că numai astfel pot fi retezate ghearele tuturor jecmănitorilor din țară și din afara ei și că tot pe această cale România va fi ferită de catastrofele care cu necesitate urmează după creerea unui atare nefericit precedent.



George Petrovai, Sursa: Ziarul Naţiunea



N.B.: Nu numai aurul și argintul sunt obiectul aprigei dispute de la Roșia Montana, ci și minereurile rare precum germaniu, arseniu, titan, molibden, vanadiu, nichel, crom, cobalt și galiu. Între aceste rare minereuri, locul de frunte pe lista jecmănitorilor revine telurului, un metaloid (semimetal) intrat în atenția oamenilor de știință în urmă cu circa 10 ani, despre care fizicianul Robert Jaffe de la Institutul Tehnologic din Massachusetts spune că din anul 2012 „trebuie să fie privit ca fiind mai prețios ca aurul”, întrucât viitoarea dezvoltare tehnologică a omenirii, îndeosebi cea spațială, va trebui să țină cont de zăcămintele de telur din lume. Or, la ora asta în lume sunt cunoscute doar două zăcăminte importante de telur: unul în China, situat la sute de metri adâncime, și celălalt…la Roșia Montana, unde exploatările se pot face la suprafață, altfel spus lesne și fără mari cheltuieli, căci neprezetând la vreme respectivă vreun interes tehnologic, după extragerea aurului, telurul a fost aruncat ca rebut și acuma zace în halde.

Nu credeam că Ponta va avea aceeasi soarta cu a lui MRU, si mai ales nici nu banuiam de la ce i se va trage. Ma asteptam mai degraba la probleme cu plata pensiilor si a salariilor bugetare, cu caderea sistemului bancar sau cu cresterea periculoasa a somajului ca urmare a incapacitatii statului sa mai finanteze marile intreprinderi falimetare bugetofage de stat, gen Posta Romana, Oltchim si altele.

Indiferent insa ce ordine si incurajari va primi Ponta de la Washington, cariera lui politica este ca si arsa. Ponta e cumva prins la mijloc in toata treaba asta, el avand mainile legate de stapani si nefiind in stare sa intuiasca riscul pe care si-l asuma PSD-ul opunandu-se populatiei in chestiunea Rosia Montana si Chevron. Antonescu, consiliat de niscavai evrei priceputi a banuit oarecum gradul de rezistenta si evolutia valurilor de protest pentru ca cine mai citeste presa internationala si mai vede ce se intampla si prin strainatate poate sa inteleaga ca lumea de azi este cu totul alta fata de lumea de acum 2-3 ani. Ce zic eu 2-3 ani, ca acum 2-3 ani pana si in Algeria totul a pornit de la Facebook. Rolul Facebook-ului, al Youtube-ului si al altor cateva portaluri de comunicare si distribuire de informatii in ecuatia de propaganda/informare creste exponential si Gold Corporation in ciuda banilor bagati in promovare nu va reusi sa contrabalanseze “trezirea” maselor, ba chiar prin invartosarea cu care continua sa pompeze bani in clipuri tv si pe internet nu face decat sa confirme si sa alimenteze furia populara. Iar in tinta acestei furii nu este altul decat … Ponta: RMGC, Chevron, americani, fiind actori impresonali.

Foarte greu va fi in urmatoarea etapa pentru politicieni cand nu doar emisiunile la 2-3 televiziuni si articolele din 2-3 ziare pot sa aiba relevanta, ci orice cuvant si orice miscare o faci, daca nu esti sincer, minciuna se propaga instant si te loveste unde si cand nu te-astepti. Si asta, chiar si fara sa inceapa curentul “leaking” pe la noi, este de ajuns sa spui o data ceva si apoi sa spui altceva ca deja milioanele de oameni de pe facebook lucreaza precum neuronii in creier si se formeaza milioane de conexiuni in care informatia este fitrata, analizata, comentata si invartita pe toate partile incat orice manipulare este iluzorie. Nu sunt specialist si nu am idee cum folosesc NSA-ul si altii retelele sociale, dar eu am mari indoieli ca ei au ajuns in stadiul in care sa manipuleze directia unor evenimente. Pot sa manipuleze prin INPUT-uri false sau agenti “de accelerare” ai fenomenului, dar realitatea corecteaza si directioneaza mereu informatia inspre alte directii decat cele intentionate de ei. Nu stiu cum sa ma explic, dar de exemplu daca in presa poti sa cumperi 100 de articole cum ca Dacia e o masina fiabila si poti sa cumperi relcame, emisiuni auto, bannere stradale etc, daca pe Facebook ai scris “Dacia e masina fiabila instant se va porni o dezbatere in care va reiesi clar ca 1) Dacia e o masina ieftina si proasta 2) masinile japoneze sunt cele mai fiabile 3) unii vor argumenta ca e mai economic sa cumperi in second nemtesc decat o Dacie noua, daca fiabilitatea te intereseaza. Poate exemplul este prea simplist, ideea este ca daca poti controla ce mesaj transmiti printr-o sursa media importanta catre milioane de oameni (sa zicem) este imposibil sa controlezi cum vor comenta acele milioane articolul respectiv pe Facebook si ce reactii va produce acea informatie. Daca inainte de Facebook, un articol mincinos putea cel mult sa provoace dezinteres si o scarba de moment in urma vizionarii sau lecturarii, cand la un articol mincinos este dat “share” pe Facebook si fiecare comentator descopera o perspectiva noua a minciunii incapsulate, aduce comentarii interesante si complementare si astfel adevarata fata a marsaviei celor care au lansat articolul initial este deconspirata, impactul este cu totul altul decat cel al epocii ante-Facebook.

Nu am urmarit indeaproape dezbaterile politice si aspectele tehnice ale implementarii legilor si dispozitiilor de … incepere a forajelor, fie cele de la Rosia Montana sau ale gazelor de sist. Nu m-a interesat pentru ca imi vine sa vomit cand vad fetele politicienilor cumparati de yankei care se screm pe la Antena 3 care acum a dat-o intoarsa, nu mai este televiziunea poporului si a revolutiilor televizate ci a ajuns sa faca lobby pentru RMGC. Nu stiu deci toate evenimentele, pas cu pas, cum sau desfasurat. Revenind insa la Ponta, de la distanta pe care mi-am pastrat-o fata de chestiunile politice si evenimentele de zi cu zi, pot sa trag clar concluzia ca mie mi se pare ca este deja expirat pentru a mai putea macar mentine ritmul normal de degradare a procentelor unei puteri castigatoare zdrobitor. Viitorul este clar si mari deviatii de la scenarii pe care le voi detalia, nu prea pot sa aiba loc, decat poate mult mai accelerat si mai drastic in directia negativa pentru Ponta.

Varianta 1: Chevron si Rosia Montana merg mai departe dupa ce oamenii sunt “calmati” cu bastoanele de jandarmi si dupa ce cativa tineri care vor rezista bastoanelor vor fi plimbati pe la sectie si vor primi cateva amenzi care nu vor face altceva decat sa ii invartoseze si mai mult si pe ei si pe prietenii lor de pe Facebook. In aceasta situatie, Ponta va putea duce pana la capat mandatul, in ciuda viitorului esec al PSD-istilor la europarlamentare. Antonescu va mai continua nitel sa il acuze pe Ponta si sa capitalizeze pe aceasta directie, tinand in aparenta partea oamenilor in urma sfaturilor cosilierilor. Antonescu este insa mai prostanac ca Geoana si va continua sa dea cu dreptul in stangu in stilul sau clasic, riscand sa mearga pana acolo in a pierde sustinerea PSD-istilor, mai ales incurajat de potentialul de “a marca” afinitate in urma dezamagirii produse de Ponta. Pe de alta parte, sa nu uitam cati PSD-isti abia asteapta ca Antonescu sa fie usuit, in speranta de a-i lua locul. Exista deci in privinta relatiei Antonescu-Ponta atat atractie dinspre potentialul unei imagini de rebel cat si respigere din partea unor centre de interes din PSD. De fapt, singurul liant actual al acestei malformatii politice este frica (si oboseala) de angajare intr-o noua batalie dupa slalomul facut anti-Basescu/PDL. Vor urma deci un an-doi de frecusuri si contre intre Ponta si Antonescu si sunt putine sanse ca sa nu ajungem la anticipate in 2014, o data cu prezidentialele.

Varianta 2: Chevron si Rosia Montana se opresc. Aici un mare semn de intrebare este daca se opresc de nevoie (protestele nu mai pot fi controlate), daca se opresc americanii de buna voie (din varii motive) sau daca Ponta le opreste si da inapoi, dand dreptate oamenilor. De fapt asta e singura varianta in care Ponta ar castiga pe moment o batalie, dar e prea slab si fara cohonesc sa aleaga varianta asta. Problema ar fi insa ca in varianta 2, indiferent de motive, Ponta va pierde total – oprirea va veni ca o confirmare a tradarii lui Ponta dar mai ales o confirmare a incapacitatii lui de a intelege oamenii si de a reprezenta un lider al romanilor. In plus, Ponta va pierde sprijinul extern si foarte probabil va fi mazilit de urgenta dupa acest “esec”.

As face aici o mica paranteza. Nationalismul modern este un nou curent pe cat de subtil pe atat de neoprit in vremurile actuale de criza cand Europa este in disolutie si peste tot au rasarit si au castigat deja pozitii partide nationaliste. Momentan la noi serviciile au blocat lansarea si cresterea unor partide nationaliste cu risc de “lebada neagra”, ceea ce face ca toata tensiunea nationalista intrinseca sa fie acumulata si deviata pe alte canale si la momente cu totul incontrolabile si incerte, dar care nu pot fi in totalitate deviate de pe teritoriul politic, oricat de apatica si indiferenta ar fi populatia romana actuala fara identitate, fara religie si fara radacini. Cu toate acestea scanteia s-a aprins si pana si cei mai flegmatici hipsteri sunt capabili sa redevina utili pentru societate si sa se transforme in nationalisti ultra-radicali, pusi in fata atacului accelerat si cu multe lacune organizatorice al corporatiilor americane.

Revenind la varianta 2, Ponta nu va pierde doar capitalul politic si sprijinul oamenilor, dar va pierde mai ales sprijinul in partid din cauza incapacitatii de … a livra solutii la problema si mai ales din cauza stigmatei de “tradator” pe care o va mosteni multi ani de aici incolo. In cel mai fericit caz, Ponta va ramane prim-ministru si va incerca din rasputeri prin noi mariri de pensii si donatii de biscuiti europeni sa pregateasca bine partidul pentru europarlamentare.

Am exclus in cele doua scenarii sa iau in considerare evolutia economica a Romaniei care este inca foarte incerta, stiut fiind ca MRU a picat mai ales pentru ca nu a avut cu ce sa “reintregeasca” salariile taiate de Boc cu 25%. Nu estimez probleme la imprumutare pe termen scurt pentru Romania, FMI fiind gata sa ne ajute chiar si fara Chevron / RMGC implantate in pamant romanesc, pentru simplul fapt ca nu prea mai au alti fraieri prin zona, Ungaria si Turcia flituindu-i pe fata, iar Bulgaria ignorandu-i total. Sansele pentru noi ca lucrurile sa mearga spre bine in cazul unei evolutii negative sunt la fel de mari ca sansele ca lucrurile sa mearga spre rau, evident asta in cazul in care Ponta nu va face greseli prea mari pe taram fiscal, similare maririi TVA-ului facute de PDL-isti. Nu putem insa stii ce ne va cere FMI la urmatorul acord, dar ma indoiesc ca Ponta va fi la fel de prost ca Boc sa mareasca taxele si sa opreasca din nou tendinta naturala a economiei romanesti de a creste in ciuda incompetentei guvernantilor si a lipsei orcarui sprijin din partea statului prin dezvoltarea infrastructurii si eliminarea coruptiei si a birocratiei din administratie.
http://www.chiazna.ro/5817/caderea-lui-ponta