Leapşă istorică luată de papagalii liberali de la şacalii pesedişti RĂSPOPITUL ILIE SÎRBU ŢINE LUMÎNAREA LA CAPUL U.S.L. ŞI ÎI CÎNTĂ PROHODUL…

Ruperea USL a devenit o chestiune de zile. Conform unor surse din PSD, în ciuda îndemnurilor la calm, Victor Ponta a cerut şefilor de organizaţii din teritoriu să pregătească despărţirea de PNL, prin studierea, cu atenţie, a proiectelor politice şi administrative avute în plan, la nivel local, şi continuarea doar a acelora care servesc interesele PSD, inclusiv negocierea voturilor în Consiliile Judeţene şi în Consiliile Locale, fără a se mai baza pe voturile liberale. Mai mult, aceleaşi surse spun că socrul premierului, Ilie Sîrbu, şi-a programat, pentru sfîrşitul acestei săptămîni, o întîlnire secretă cu Traian Băsescu, în care vor fi discutate noua situaţie politică, rezultată după ruperea USL, şi continuarea colaborării ascunse dintre Victor Ponta şi Traian Băsescu, scopul fiind acela ca actualul guvern să se menţină în funcţie şi după eliminarea miniştrilor PNL. Cel mai probabil, miniştrii penelişti vor fi înlocuiţi cu unii pesedişti, care urmează a fi agreaţi şi de Traian Băsescu, mai ales la acele portofolii- cheie, aflate în sfera de interes a Matrozului Chior, precum Ministerul Transporturilor şi Ministerul de Interne. Pasul următor după desfiinţarea USL este acela al lansării, de către PSD, a unui candidat propriu la Preşedinţia României, cînd Traian Băsescu va avea un cuvînt greu de spus. Lupta se va da între Victor Ponta şi Sorin Oprescu, dar, în luarea unei decizii finale, va conta, în mod decisiv, punctul de vedere al americanilor.
http://www.ziartricolorul.ro/leapsa-istorica-luata-de-papagalii-liberali-de-la-sacalii-pesedisti-raspopitul-ilie-sirbu-tine-luminarea-la-capul-u-s-l-si-ii-cinta-prohodul/

Cu 4 ani în urmă aş fi putut să-l cred pe Crin Antonescu.Pe atunci speram că, nefiind un produs al aparatului Partid-Securitate, ca toţi politicienii de vârf de până la el, are un miez de principii şi convingeri greu de clintit , că nu e şi el o gelatină roş-albastră, capabilă să ia orice formă.

Acum văd doar gelatină,e drept că alburie.Aşa cum ieri-alaltăieri se transforma hodoronc-tronc într-un manifestant antisăpături la Roşia Montană, iată că, la fel de uşor, după ce a copt-o 24 de ore, a luat înfăţişarea unui neînfricat cavaler, apărător al domniţei Justiţia.

"Ce-a făcut Ponta e inadmisibil!" zice dl.Antonescu. Păi, bineînţeles că aşa e, subsemnatul am spus acelaşi lucru, numai că am făcut-o imediat ce premierului i-a ieşit bufniţa pe gură, n-am declarat mai întâi "Să lăsăm lucrurile să se desfăşoare" şi n-am aşteptat o zi că să-mi fac socoteală în ce luntre îmi pun fundul. Dimpotrivă, lucrurile nu trebuiau lăsate să se desfăşoare, tocmai pentru că era vorba de o încălcare atât de grosolană a independenţei Justiţiei.

Şi ce zice dl. Antonescu c-a făcut premierul Ponta? Că a compromis instituţia procurorului general? Dar preşedintele Senatului, al doilea om în stat, Crin Antonescu, ce-a făcut când a afirmat, pe 11 iulie a.c., fără să aducă cea mai mică dovadă, că hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de condamnare a lui Relu Fenechiu a fost determinată de Traian Băsescu?

"Eu nu am vorbit niciodată în urma schimbării unui procuror să spun noi l-am schimbat, că era basist". Păi, da, dl.Antonescu a afirmat numai că Înaltă Curte e scula lui Băsescu deoarece i-a scos ministrul din funcţie.

Era doar o altă formă în care gelatina se dădea la Justiţie.

Tot acum,dl. Antonescu are crunta revelaţie a penibilului "pactului de coabitare". Zice că fluturarea lui de către Băsescu pe la curţile europene ca certificat de bună purtare pentru România a fost îngrozitor de jenantă. Da, stimabile, iarăşi sunt nevoit să spun că şi subsemnatul am calificat zisul pact ca o hârtie de înălţat zmeul, ca un teatru al absurdului într-un act, numai că am făcut-o a doua zi după ce a fost semnat, nu 10 luni mai târziu.

Gelatina Antonescu e pregătită să semene a orice, a Ponta, a Băsescu, a Sergiu Nicolaescu, în speranţa că va ajunge, în fine, la Cotroceni.



Cristian Tudor Popescu

De o bună perioadă de timp, discursul lui Crin Antonescu s-a schimbat radical trecând de la „Huooo, Băsescu” la pumni dați în capul partenerului de coaliție, Victor Ponta, la sancționarea constantă a Guvernului din care face parte și partidul său. Demisia ministrului Vosganian din Guvern se înscrie tot în noua sa politică de pumni în capul lui Ponta, urmată de „pupați toți în Piața Independenței” și eventual poza de familie…

Prin demisie a vrut să transmită electoratului că liberalii sunt corecți și-și retrag ministrul care are probleme cu justiția, pe când celălalt ministru cu rang de vicepremier, Liviu Dragnea, nu numai că e bănuit de fraude, dar e chiar trimis în judecată și nu are de gând să plece. Nimic mai fals, pentru că Vosganian nu e lăsat la mâna justiție deoarece Parlamentul a votat împotriva ridicării imunității, ceea ce-l face intangibil în fața justiției. Ca poză într-adevăr demisia dă bine și reprezintă un act de onoare, spre deosebire de refuzul lui Dragnea de a părăsi Guvernul, deși va trebui să se prezinte în sala de judecata. Chiar și așa probabil pentru Vosganian, fire de artist, căruia i se luaseră aproape toate prerogativele și-i fuseseră transmise unui pesedist de nădejde, Niță, este o mare ușurare, pentru că prin ministerul pe care-l conducea nu prea mai era de făcut nimic în afara de cântatul la pian…

Cu siguranţă, însă, demisia lui Vosganian pune presiune pe Liviu Dragnea. Până la urmă, simplificând lucrurile la nivelul percepţiei publice, Varujan Vosganian nici măcar nu este urmărit penal, iar Dragnea - trimis în judecată - este menţinut în Guvern. Aşa că, pe când o demisie a vicepremierului Dragnea din Executiv? Eu zic că de bună voie, niciodată. Constat cu uimire cum se adună la capul lui Ponta tot felul de deconturi negative, ultimul fiind legat de acuzațiile de băsism proferate la adresa procurorului care l-a trimis pe Dragnea în judecată. Dacă ceea ce s-a aflat pe surse de la Inspecția judiciară se va adeveri și soluția oficială a acestui for va fi aceea că acuzele lui Ponta i-au afectat imaginea profesională a procurorului Papici, atunci vom asista probabil la adevăratul război pe care procurorul îl va duce în justiție pentru repararea onoarei pătate de premier. Degeaba Ponta a regretat faptul că s-a repezit cu capul în perete, că n-a făcut decât să-i dea dreptate încă o dată lui Ion Iliescu, care l-a făcut cîrlan și copil necopt la minte. Eu cred că lucrurile nu stau atât de gingaș, iar premierul Ponta are o mare problemă: nu-și conectează limba la creier, fapt care nu m-ar deranja dacă prostia lui nu ne-ar afecta și pe mine, și pe tine, și pe noi toți…
http://www.pandurul.ro/Opinii/2013-10-09/Demisia+lui+Vosganian%2C+un+fals+act+de+onoare

Care onoare? Onoare era sa fi demisionat din Senat, permitand organelor sa-l ancheteze, sa-i constate nevinovatia, sa decida neurmarirea penala si sa-i spuna cu respect: pardon, domnule, dumneavoastra sunteti curat ca lacrima, noi am gresit, ca niste natarai ce suntem. Ne dam cu pumnii in cap.

Domnul Vosganian n-a avut nici onoarea, nici bunul simt, nici obrazul sa faca asa ceva, ba dimpotriva, s-a milogit de colegii senatori pe blogul sau personal sa nu-l arunce cumva in gura lupului, pentru ca daca-l inhata il si inghite cu fulgi cu tot, ca pe Scufita Rosie.

Cu sacii in caruta

Intrucat corb la corb nu-si scoate ochii, era normal sa cupleze colegii, iar Scufita Rosie, vazandu-se luni seara cu sacii in caruta, s-a si umflat in pene si le-a explicat condescendent telespectatorilor: Senatul a constatat nevinovatia mea.

Eroare, nesimtire sau prostie? Poate toate la un loc, mai ales ca a fost incurajat si de liderul sau de partid, care s-a apucat sa declare ca Vosganian "nu are niciun fel de vina si nu se afla sub niciun fel de suspiciune". Pe dinafara ca de obicei, Crin Antonescu se crede instanta si da sentinte. Doamne fereste, sa ajunga presedinte!

Sa fim intelesi: Senatul n-a avut si n-are caderea sa judece daca e cineva vinovat sau nu. Senatul are pur si simplu voie sa nu accepte urmarirea penala daca tine mortis sa-si ascunda senatorii de justitie, dovedind inca o data vechea zicala care zice ca toti suntem egali in fata legii, afara de unii care sunt mult mai egali decat altii.

Daca ai sterpelit trei gaste si esti un nimic, infunzi puscaria. Daca ai sterpelit un card intreg si esti in Senat, ai imunitate, treci pe langa noi fluierand si ne dai cu tifla, zicand ca au fost gaste politice. Niste gaste basiste, carora tocmai le-a expirat mandatul. Nu piere tara fara gaste, gaseste Ponta altele mai bune, are in stoc.

Trai pe vatrai, sub umbrela imunitatii

N-am nicio indoiala ca mai sunt locuri libere sub aceeasi umbrela a sfintei imunitati, unde stau deja Borbely si Dobre, iar Vosganian este asteptat tot acolo cu drag, ca nu cumva sa-i ploua justitia in cap si sa se faca leoarca, in drum spre parnaie.

Umbrela e mare si, daca ar mai pica inca unul, tocmai bine ar putea face o partida de poker, sau chiar un mic grup parlamentar, grupul imunitarilor antibasisti, pontisti sau crinisti. Imi cer scuze pentru limbaj, dar nu-mi apartine. Este strict antenist. Adica felixist.

Efectul colateral al imunitatii lui Vosganian este insa Videanu, al carui dosar nu stiu daca se poate judeca separat, atata timp cat cauza pare sa fie oarecum comuna. Dar, daca se judeca, inseamna ca justitia ii trimite unuia mesajul dura lex, iar celuilalt numai semnalul vax. Pentru un stat de drept, ar fi un mare chix.

Numai ca Vosganian are totdeauna carti secrete in manseta. In timp ce telespectatorii se minuneaza cum de a scapat ca prin urechile acului de parca nici usturoi n-a mancat, domnul in cauza se da rotund falindu-se in fata telespectatorilor ca e propus de trei tari pentru premiul Nobel. Este un a propos fin de tot, numai pentru intelectuali, cum ca locul lui este langa Einstein, nu langa Nutu Camataru.

Piatra de moara a lui Dragnea

Demisia de onoare a lui Vosganian, venita la putin dupa demisia (tot de onoare, bineinteles) a puscariabilului Relu il pune insa intr-o situatie aproape disperata pe invinuitul Dragnea, care nici nu vrea sa auda de demisie - era sa zic de onoare. Mai are multe de facut la Guvern.

Nu poti sa-l contrazici: fara el, ar ramane incurcat planul de regionalizare a tarii, o chestiune delicata cu care a provocat neliniste in randul baronilor din teritoriu, frisoane in randul pofticiosilor de autonomie si iluzii in randul doritorilor de protectorat. Istenem!

Nu mai lipsesc decat amatorii de gubernie ca sa fie tacamul comlet pana sa ajunga gata regionalizarea lui Dragnea, asa cum o tot pritoceste el incet-incet, parca anume sa dea apa la moara tuturor nemultumitilor.

Dar nu regionalizarea e piatra de la gatul lui Dragnea, ci SMS-urile. Le-am vazut cu totii, aproape live. Ele fac din Dragnea oaia neagra a Guvernului, daca nu cumva chiar a Europei, fiind greu de presupus ca mai exista undeva un vicepremier cu dosar penal, chemat sa dea declaratii ca inculpat si cu perspectiva sa treaca urgent de la palatul Victoria direct la palatul Jilava.

Aventura l-a facut atat de deochiat, incat nici domnul Ponta nu cred ca mai are curajul sa intre cu bocancii in justitie de dragul lui Dragnea, in caz ca vrea sa-l salveze. In caz ca nu vrea, cu atat mai putin - ar fi o varianta.

Dar niciodata nu e totul pierdut. Daca da din coate, poate il propune cineva la premiul Oscar, pentru ca la Nobel e cam aglomeratie, de cand a ajuns pana si Vosganian acolo.