INTREBARI CARE DOR :Reflecţii infidele despre Holocaust

Îmi place să cred că nu sufăr nici de mania persecuţiei, şi că nici nu văd pretutindeni doar complotişti şi comploturi. ,,Orice aluzie la «conspiraţie» trezeşte un cor de proteste dintabăra «javrelor cu ştaif» autohtone încadrându-se cu entuziasm înspectacolul mondial regizat de cinicii dirijori. Exemplul cel mai actualeste acuzaţia de «holocaust» adusă poporului român”. (Nicador Zelea Codreanu, România ca un hotel, în Cuvântul legionar, An III, nr. 39, noiembrie 2006, pag. 2) „Lăsând la oparte monstruozitatea vinei colective, dreptul pe care şi-l arogă diver şi(de a fi şi acuzatori şi judecători; am vrea să ştim dacă acuzaţiile ce ni se aduc vin din partea unor persoane private, aunor asociaţii sau pur şi simplu din partea statului Israel.Dacă vin din partea unor persoane private sau O.N.G., rămânede neînţeles[:] de ce statul român în frunte cu preşedintele trebuie să sărute mâna călăului; să accepte orice acuzaţie la adresa statului român? Dacă ar fi venit din partea statului Israel trebuia să vină pe căi oficiale, diplomatice şi făcute publice prin presă.Deci cine a stabilit vinovăţia poporului român în cazul acuzaţiei de holocaust şi, mai grav, cine a acceptat această vinovăţie? S-a făcut vreun referendum, s-a discutat în legislativ, s-a făcut măcar vreun sondaj de opinie, s-a făcut publică suma exorbitantă cerută de…; şi aici mă opresc: cerută de cine? De oentitate «superioară» care trece peste orice convenţie între naţiuni?De ce statul român nu dă un comunicat în care să spună: cine ne acuză, pe baza căror dovezi acceptate de un tribunal,care tribunal, când s-a judecat.Dacă statul român acceptă sancţiunea şi statul Israel nu declară oficial nimic, trebuie să acceptăm existenţa unei supraputeri oculte şi a unui complot împotriva românilor –evident, cel puţin începând din secolul 19”. (Nicador Zelea Codreanu, România ca un hotel , în Cuvântul legionar, An III, nr. 39, noiembrie 2006, pag. 2)A compara argumentele, şi a o face cu tonul liniştit al buneicredinţe reciproce, constituie esen ţa oricărei discuţii serioase – nota Eminescu încă acum mai bine de o sută de ani. (Mihai Eminescu, «Românul» continuă a se ocupa…, Timpul, VI, nr. 20 din 27 ianuarie 1881, în Mihai Eminescu, Opere, vol. XII, PUBLICISTICĂ, 1 ianuarie 1881 – 31 decembrie 1881, Timpul, cu 28 de reproduceri după manuscrise şi publicaţii, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, pag. 46) .De-aceea, în ştiinţă, „totdeauna, indiferent de subiectuL abordat, se obişnuieşte un examen critic şi senin al tuturor  argumentelor, pro şi contra. În privinţa holocaustului însă – capitol din istoria contemporană a umanităţii, indicaţia din programa şcolară este aceea de a nu se admite nici o discuţie liberă cu privire la aspectele controversate sau poate chiar controversabile. Cui foloseşte ca în această problemă să fie ascunsă complexitatea faptelor şi, mai ales, complexitatea vinovăţiilor?” (Ion Coja, Notă explicativă(2), cuvânt introductiv la lucrarea: Situaţia Evreilor în România, vol. I, 1939-1941, partea I, Coordonatori Locotenent-colonel Alesandru Duţu şi Dr. Constantin Botoran, Editura Ţara Noastră, Uniunea Vatra Românească, Bucureşti,2003, pag. 10 .„Nu le dau dreptate celor ce neagă holocaustul, iar dacă prilejul se iveşte, caut totuşi să înţeleg acest fenomen, real, al «revizionismului», şi asta nu mă împiedică să citesc cu cel mai mare interes dezvăluirile, mai vechi şi mai noi, făcute de autori evrei [ca de exemplu Roger Garaudy în studii precuM Procesul Sionismului Israelian - vezi ediţia românească Editura Samizdat] privind complicitatea unor persoane şi cercuri evreieşti la producerea holocaustului. Li se va preda oare elevilor o lecţie şi despre vinovăţia care revine unor lideri evrei, unor instituţii evreieşti, unor doctrine politice evreieşti, în iniţierea şi întreţinerea holocaustului?” (Ion Coja, Notă explicativă(2), cuvânt introductiv la lucrarea: Situaţia Evreilor în România, vol. I, 1939-1941, partea I,Coordonatori Locotenent-colonel Alesandru Duţu şi Dr. Constantin Botoran, Editura Ţara Noastră, UniuneaVatra Românească, Bucureşti, 2003, pag. 11) Sau despre „declaraţia dată în 1955 deWILHELM FILDERMAN, fost preşedinte al Federaţiei ComunităţilorEvreieşti în anii ’40:«Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept laFacultatea din Paris, fost Preşedinte al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România şi Preşedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel Alameda, Broadway at 71 St, declar următoarele: (…) În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa,eu am fost în legătură susţinută cu Mareşalul Antonescu. Acestaa făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuşi la persecuţia germanilor-nazişti (s.n.). Trebuie să subliniez căpopulaţia română nu este antisemită(. Am fost martor al unor mişcătoare scene de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momentele de grea încercare din timpul infernului nazistîn Europa. Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aş aminti doar câteva exemple:Graţie intervenţiei energice a Mareşalului Antonescu, a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina; El a dat pa şapoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viaţă era în pericol;Graţie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.Menţionez aceasta pentru a sublinia faptul că PoporuL Român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul Ţării, şi-a demonstrat sentimentele de umanitate şi moderaţiepolitică.»” (Uniunea Vatra Românească, Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR, UniuneaVeteranilor de Război şi a Urmaşilor Veteranilor, Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina, FederaţiaRomână a Foştilor Deţinuţi şi Luptători Anticomunişti, Liga Naţională a Luptătorilor din Decembrie ’89, Fundaţia George Manu, Comunicat, Bucureşti, 16 aprilie 2002 – Textul se regăseşte în volumul: Ion Coja,Holocaust în România? Suită de documente şi mărturii adunate şi consemnate de ION COJA, în folosul parlamentarilor şi al autorităţilor implicate în elaborarea, aprobarea şi aplicarea Ordonanţei de Urgenţă nr.31/2002 a Guvernului României, Editura Kogaion, Bucureşti, 2002, pag. 13, 14) .Şi oare la cunoştinţa câtor elevi va fi adus conţinutul articolului lui Nicolae Iorga, «De ce atâta ură?» (6 iulie 1940):„Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ.Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri cari şi-au riscat viaţa ca săapere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri de ură s-au deslănţuit ca sub o comandă nevăzută.De unde atâta ură? Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şi bunătatea noastră?Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică deisprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate.Fraţii noştri îşi părăseau copiii bolnavi, părinţii bătrâni,averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de uncuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald şi un cuvânt înţelegător, fie şi numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoştinţă. Li s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoarele, destui dintre ei şi-au dat sufletul.Li s-au smuls haineleşi li s-a furat ce aveau cu dânşii, caapoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic. Românimeaaceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori,merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire”. (Nicolae Iorga, De ce atâta ură?, 6 iulie 1940, NeamulRomânesc – Regăsiţi textul în volumul: Ion Coja, Holocaust în România? Suită de documente şi mărturii adunateşi consemnate de ION COJA, în folosul parlamentarilor şi al autorităţilor implicate în elaborarea,aprobarea şi aplicarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 31/2002 a Guvernului României, Editura Kogaion,Bucureşti, 2002, pag. 23)„Adevărul se dovedeşte cu argumente şi contra-argumente,nu prin ordonanţe guvernamentale, armată, poliţie, închisori,călăi şi trântori, cu care trebuie dat de pământ!Ce are de ascuns regimul de la Bucureşti? Guvernele care au ceva de ascuns, care încearcă să ascundă realitatea istorică în dosul uneia sau a mai multor ordonanţe deurgenţă, sunt în afara legii”. (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An IV,nr. 60, iulie 2008, pag. 12) „Articolul 31 din Constituţia României: (1)Dreptul persoanei dea avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. Or, tocmai acest drept este anulat de prevederile O.U.G.31/2002, care obligă cetăţenii la dopaj şi îndoctrinare cu versiunile fabricate de poliţia politică a gândirii şi de foştii (academicieni plini şicorespondenţi de la «Fane Babanu»”. (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)„Unde sunt gropile comune cu zeci sau sute de vagoane deschelete umane, unde sunt restul de dovezi care ne incriminează?După ce se vor găsi dovezile, ele vor trebui evaluate de nişte comisii de experţi şi transformate în probe ale procesului.Am zis proces!Care proces? Acela care judecă şi condamnă!Unde sunt executanţii, criminalii, că nu se vede nici unul, că nu or fi omorât atâta puzderie de oameni Antonescu şi Alexianu?! Să-iaducem în faţa unui tribunal, să mărturisească, nenorociţii!Cine ne acuză? Tovarăşul Ellie Wiessel? Păi ce-o fi el,acuzator, judecător şi pluton de execuţie?” (Nicador Zelea Codreanu, Despre Mişcarea Legionară, în Cuvântul legionar, An IV, nr. 56, martie 2008, pag. 5)„Dacă ne acuză statul Israel, să o facă la nivel diplomatic, cum cere uzanţa internaţională.Vreau să văd în ziare( scris mare: «Statul Israel acuzăRomânia de Holocaust!» Copie după actul oficial, şi, ca tot românul, cuantet,ştampilă şi semnătură!” (Nicador Zelea Codreanu, Despre Mişcarea Legionară, în Cuvântul legionar, An IV, nr. 56, martie 2008, pag. 5) „De ce se ascund Poporului Român anumite adevăruri? Simplu: pentru a-l menţine pe mai departe în sclavie. Sclavia iudeocomunistă de ieri a fost înlocuită de cea iudeo-americană şi occidentală de azi”. (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
Jewish Banker: „S-ar putea spune că Marxismul este cel mai înverşunat duşman al Capitalismului, care pentru noi e sfânt. Pentru simplul motiv că ei sunt poli opuşi, ei ne dau nouă cei doi poli ai Pământului şi ne permit să-i fim noi axa. Aceşti doi oponenţi,Bolşevismul şi noi înşine ne găsim identificaţi în Internaţionala. Aceşti doi oponenţi, care constituie doctrina celor doi poli ai societăţii, se întâlnesc în unitatea de scop, care este reînnoirea societăţii de sus prin controlul avuţiei şi de jos prin revoluţie”. (Citat din Jewish Banker, de Comte de Saint-Aulaire din Geneve contra la Paix, Librarie Plan, Paris, 1936, apud Obiectiv Legionar, An II, nr. 1(7),ianuarie 2004, pag. 10) .Din perspectiva (Ordonanţe guvernamentale 31/2002ştiinţa devine duşmanul poliţiei politice, care o combate pe toate căileipocriziei democrate de tip occidental, prin toatemijloacele teroriste detip KGB”.(Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în  Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)După decembrie 1989 „Românii au devenit cetăţeni liberi, întrunstat ce se pretinde că ar fi de drept, NU de drepţi. Drepturile lorfundamentale, garantate de numeroase tratate şi convenţii internaţionale, ca şi de art.37 din Constituţie, au fost golite de orice conţinut şi anulate prin abuziva Ordonanţă de Urgenţă 31/2002.Art.1 din O.U.G. 31/2002 nu ne spune care autoritate de stat este îndreptăţită şi împuternicită să constate «ura naţională,rasială sau religioasă», discriminarea sau infracţiunile contra păcii şi omenirii. Nu se ştie cine constată acestea, după cum nu se ştie nici cine, cum, în ce fel şi între ce limite trebuie să le combată!Prea uşor se ajunge la încheierea din art. 1 cu privire la promovarea cultului «persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii». Ce înseamnă de fapt «promovarea» unui astfel de cult? Nu cumva legiuitorul alogen vrea să ne interzică până şi pronunţarea numelui mareşalului-erou Ion Antonescu?” (Teodor Usca,Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12) Adică a omului care:
- a fost şeful Statului Major al armatei române ce, în 1919, desfiinţând la Budapesta dictatura bolşevică a lui Bela Kuhn (Cohen), reuşea să întârzie cu mai bine de douăzeci de ani instalarea comunismului în Europa de Est; a denunţat (odată cu instalarea regimului său de autoritate) Masoneria ca un pericol de Stat şi a instituit Comisiunea de cercetarea materialului şi activităţii societăţilor secrete Franc-Masonice din România (vezi pentru amănunte volumul: Toma Petrescu, Conspiraţia lojilor – Francmasonerie şi Creştinism – ,Ediţia a IV-a, Imprimeriile Frăţia Românească, Bucureşti, 1941).„Dacă da, cu ce drept vorbesc de infracţiuni contra păcii şi omenirii tocmai guvernanţii care, aflaţi acum în solda Americii şi a Pactului Nord-Atlantic (precum altădată în soldaUniunii Sovietice şi a Tratatului de la Varşovia) trimit armataromână să ucidă patrioţii afgani şi irakieni ce îşi apără ţara şi interesele lor naţionale?” (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr.60, iulie 2008, pag. 12) .Şi, totodată, de ce „după apariţia O.U.G. 31/2002, nimeni nu a fost cercetat şi condamnat pentru promovarea cultului personalităţii criminalilor Stalin, Lenin sau Ceauşescu, prezentaţi şi lăudaţi în diverse publicaţii, la televiziunea naţională sau la alte televiziuni centrale şi locale [?] Nu cumva se încalcă astfel în mod flagrant prevederile(ordonanţe[i]? (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12).Am ajuns străini in propira noastra tara si George Cosbuc revine in mod tragic in actualitate :

Flamand si goi, far-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Si m-ai scuipat si m-ai batut
    Si cane eu ti-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vant,
De ai cu iadul legamant
Sa-ti fim toti cani, loveste-n noi!
Rabdam poveri, rabdam nevoi
Si ham de cai, si jug de boi;
    Dar vrem pamant!
O coaja de malai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci,
Baietii tu-n razboi ni-i duci,
    Pe fete ni le ceri.
Injuri ca-avem noi drag si sfant;
Nici mila n-ai, nici crezamant!
Flamanzi copiii-n drum ne mor
Si ne sfarsim de mila lor
Dar toate le-am trai usor
    De-ar fi pamant!
De-avem un cimitir in sat,
Ni-l faceti lan, noi boi in jug,
Si-n urma lacomului plug
    Ies oase, si-i pacat!
Sunt oase dintr-al nostru os;
Dar ce va pasa! Voi ne-ati scos
Din case goi, in ger si-n vant,
Ne-ati scos si mortii din mormant;
O, pentru morti si-al lor prinos
    Noi vrem pamant!
Si-am vrea si noi, si noi sa stim
Ca ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Ca nu-si vor, bate-ai vostri joc
    De noi, daca murim.
Orfani si cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea sa planga pe-un mormant,
Ei n-or sti-n care sunt zacem,
Caci nici pentr-un mormant n-avem
Pamant - si noi crestini suntem!
    Si vrem pamant!
N-avem nici vreme de-nchinat,
Caci vremea ni-e in mani la voi;
Avem un suflet inca-n noi
    Si parca l-ati uitat!
Ati pus cu totii juramant
Sa n-avem drepturi si cuvant;
Batai si chinuri, cand tipam,
Obezi si lant, cand ne miscam,
Si plumb, cand istoviti strigam
    Ca vrem pamant!
Voi ce-aveti ingropat aici?
Voi grau? Dar noi stramosi si tati,
Noi mame, si surori si frati!
    In laturi, venetici!
Pamantul nostru-i scump si sfant,
Ca el ni-e leagan si mormant;
Cu sange cald l-am aparat,
Si cate ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am varsat
    Noi vrem pamant!
N-avem puteri si chip de-acum
Sa mai traim cersind mereu,
Ca prea ne schingiuiesc cum vreu
    Stapani luati din drum!
Sa nu dea Dumnezeu cel sfant
Sa vrem noi sange, nu pamant!
Cand nu vom mai putea rabda,
Cand foamea ne va rascula,
Hristosi sa fiti, nu veti scapa
    Nici in mormant!