Distrugerea elitei militare romanesti

[justify]În 1944 Armata Română avea efective de 454.972 militari , din care 19.462 erau ofiţeri activi. Elita militară era  formată din generalii aflaţi în funcţii de conducere în Ministerul de Război, în Ministerul de Interne, în Jandarmerie, în Statul Major General, sau la comanda Armatelor, Corpurilor de Armată, Diviziilor şi Brigăzilor Formaţi în cultul onoarei şi demnităţii, aceşti generali participaseră, în majoritatea lor, la Primul Război Mondial, avînd o contribuţie remarcabilă la realizarea României Mari. De asemenea, participaseră la luptele pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei şi pe teritoriul U.R.S.S. Ca urmare a vitejiei şi spiritului de sacrificiu de care au dat dovadă pe cîmpurile de luptă, o mare parte dintre ei au fost decoraţi cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul“, dar şi cu ordine germane, franceze, sârbeşti, ruseşti, ceheşti.

Imediat după 23 august 1944, elita militară românească s-a găsit într-o situaţie extrem de dificilă, fiind divizată în mai multe grupuri cu interese total diferite.

Un prim grup era format din generalii apropiaţi mareşalului Ion Antonescu, care organizaseră şi conduseseră războiul împotriva URSS, în alianţă cu Germania hitleristă şi care, imediat după acest eveniment, au fost arestaţi.

Al doilea grup era format din generalii care participaseră la acţiunile militare împotriva URSS, dar care acum participau la acţiunile împotriva Germaniei hitleriste, cot la cot cu forţele ruseşti, făcându-şi datoria faţă de ţară.

Un alt grup era format din dizidenţii împotriva mareşalului Ion Antonescu şi din generalii care complotaseră pentru înlăturarea acestuia şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Aceştia, împreună cu reprezentanţi ai partidelor istorice şi ai comuniştilor, au ocupat funcţiile importante în stat, participând la guvernarea României, sub o strictă supraveghere a reprezentanţilor militari ai Forţelor Aliate, în cadrul cărora cuvântul cel mai important îl aveau sovieticii .

Putem aprecia că unitatea de grup a elitei militare a fost spartă, acest lucru avînd consecinţe dramatice în etapa imediat următoare, cînd noul aliat va declanşa procesul de epurare a Armatei Române, care se va finaliza cu transformarea armatei regale în armată populară. La terminarea acestui proces, vor mai rămîne activi doar 700 ofiţeri din cei 19.462 care luptaseră în cel de-Al Doilea Război Mondial.[1]

Mai exista un grup de militari, fără grade prea mari, care s-au înrolat în cele două divizii de voluntari, formate pe teritoriul URSS din foştii prizonieri de război. Acest grup, căruia nu i se dădea prea mare atenţie, va juca un rol deosebit de important în perioada imediat următoare.

Imediat după 23 august 1944 a fost elaborat un set de legi care a permis arestarea celor „vinovaţi de crime de război sau împotriva păcii şi umanităţii, precum şi de dezastrul ţării şi al armatei“.[2] Ulterior, în funcţie de evoluţia situaţiei politice interne, legislaţia a fost completată  cu alte reglementări, care permiteau arestarea şi condamnarea „celor care se opuneau clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare“, „care primejduiau sau îngreunau construirea socialismului, ori defăimau puterea de stat sau organele sale“, sau „care puteau deveni eventuali duşmani ai noii orânduiri“.[3]

Această etapă poate fi caracterizată ca aceea în care au loc cele mai mari abuzuri din istoria României. Tribunalul poporului, iniţial, Tribunalul Capitalei – Secţia I Penală, începând cu 22 iunie 1946, şi Curţile de Apel, după 7 august 1947, pronunţă sentinţe de condamnare a mii de români. Printre ei numeroşi generali şi ofiţeri care nu au putut afla mult timp măcar „motivul privării de libertate“.[4] Uneori, listele militarilor care urmau să fie arestaţi şi condamnaţi erau întocmite de Înaltul Comandamentul Sovietic. [5]

În baza acestei legislaţii, 160 de generali vor fi condamnaţi, 4 dintre ei în contumacie.

a)    Generali  care au murit în închisori sau pe timpul anchetei:

Aiud

1. Aurel Aldea – mort la 17 octombrie 1949.

2. Constantin Anton – mort 1950.

3. Constantin Antohie – 1952.

4. Emanoel Barzotescu – 1951.

5. Ion Carlont – 1950.

6. Vasile Creţoiu.

7. Constantin Eftimiu – 1950.

8. Iosif Iacobici – 11 martie 1952.

9. Gheorghe Koslinski – 30 aprilie 1950.

10. Gheorghe Macici – 1952.

11. Nicolae Macici – 15 iunie 1950.

12. Gabriel Negrei – 1951.

13. Socrat Mardari – 9 februarie 1954.

14. Constantin Petrovicescu – 8 septembrie 1949.

15. Nicolae Samsonovici – 15.10.1950.

16. Ioan Sichitiu – 29 aprilie 1952.

17. Gheorghe Stavrescu – 10 ianuarie 1951.

18. Ion Topor – 22 iunie 1950.

19. Alexandru Vatamanu –  1951.

Botoşani

20. Ion Petrovan – 1963.

Canal

21. Gheorghe Giosan – 1953.

22. Alexandru Nicolici –  20.01.1953, Poarta Albă.

23. Emil Palangeanu – 23.01.1953, Capul Midia – Năvodari.

24. Nicolae Stoenescu – 02.03.1959, Culmea.

25. Constantin Voiculescu – 1953.

Dej

26.  Traian Teodorescu – 1951.

Făgăraş

27.  Emanoil Leoveanu – 26.05.1959.

28. Gheorghe Stefan Liteanu – 17.02.1959.

29. Gheorghe Linteş – 1955.

30. Ion Popescu – 1954.

31. Vasile Zorzor – 1952.

Galaţi

32. Petre Vasilescu – 1959.

Gherla

33. Vasile Pascu – 06.08. 1960.

34. Mihail Voicu – 17 .08.1961.

35. Constantin Voiculescu – 17 septembrie 1955.

Jilava

36. Ion Antonescu – 01.06.1946.

37. Radu Băldescu – 02.12.195.

38. Sergiu Enulescu – 1949.

39. Constantin Iordănescu – 18.11.1950.

40. Gheorghe Iliescu – 1957.

41. Ion Mihăilescu – 1949.

42. Ion Negulescu – 01.04.1949.

43. Romanescu Mihai – 1952.

44. Radu Rosetti – 02.06.1949.

45. Constantin Teodorescu – 1950.

46. Dumitru Teodorescu – 1957.

47. Constantin Piky Vasiliu – 01.06. 1946.

Ocnele Mari

48.  Arthur Popescu – 1952.

Piteşti

49. Mihail Kiriacescu – 1960.

Râmnicul Sărat

50. Gheorghe Dobre – 26.03. 1959.

51. Constantin Pantazi – 23.01.1958.

Sighet

52. Henri Cihoski – 18.05.1950.

53. Grigore Georgescu – 1952.

54. Alexandru Glatz – 1953.

55. Gheorghe Marinescu – 1952.

56. Nicolae Marinescu – 1953.

57. Nicolae Paiş – 1952.

58. Alexandru Popovici – 1953.

59. Epure Popovici –  1953.

60. Mihai Cehan Racoviţă – 14.08.1954.

61. Mihail Racoviţă – 28.06.1954.

62. Ion Răşcanu – 25.02.1952.

63. Radu Roşculeţ – 1952.

64. Nicolae Tataranu – 1952.

65. Alexandru Tătărăscu – 1951.

66.Gheorghe Vasiliu – 20.09.1954.

67. Aurel Vlad – 1953.

68. Anton Zwiedinek – 1953.

Târgu Ocna

69.  Constantin Tobescu – 1951.

Văcăreşti

70. Ioan Arbore – 25.12.1954.

71. Nicolae Ciuperca – 25.05.1950.

72. Constantin Constantin – 29.02.1948.

73. Grigore Cornicioiu – 16.09.1952.

74. Constantin Ilasievici – 06.10.1955.

75. Radu Korne – 28.04.1949.

76. Vasile Mainescu – 13.05.1953.

77 .Ioan Mihaiescu – 22.10.1957.

78. Gheorghe Rozin – 16.01.1961.



Următorii generali au murit în detenţie, pe timpul anchetei:

1. Generalul Alexandru Orăşanu a murit în detenție, la două zile după arestare, în1950. Familia presupune că s-a sinucis cu cianură.

2. Generalul Balosin Gheorghe mort în timpul anchetei la Securitate.

3. Viceamiral Eugeniu Roşca a murit în 1950, în închisoare, moarte care nu a putut fi identificată pe timpul documentării.

Au fost executaţi la Jilava:

Mareşalul Ion Antonescu – 1 iunie 1946.

Generalul Constantin Piky Vasiliu – 1 iunie 1946.

Generalul Mihai Romanescu – 8 februarie 1952.

Printre cei morţi în închisoare s-au aflat şi următorii  foşti miniştri în etapa interbelică sau în guvernarea Ion Antonescu:

- Constantin Pantazi – ministru de Război, 1942-1944, arestat la 23 august 1944. Iniţial a fost condamnat la moarte, dar i s-a comutat pedeapsa la închisoare pe viaţă. A murit la 70 ani, după 14 ani detenţie, la Râmnicul Sărat. Încarcerat iniţial la „abatorul“ uman Aiud, a fost transferat la Râmnicul Sărat unde a murit orb, celula din subteran neavînd fereastră. Diabetul şi scleroza vaselor renale, precum şi bătaia cumplită i-au pus punct vieţii la 23 ianuarie 1958.[6]

- Iosif Iacobici – ministru Apărării, 1941-1942, arestat în 1946, mort la vârsta de 68 ani, după 6 ani detenţie la Aiud, suferind de TBC pulmonar şi osos.[7]

- Ion Negulescu – ministru de Război, 1944-1945, arestat în 1948, mort la vârsta de 62 ani, după 1 an detenţie, la Jilava.[8]

- Nicolae Stoenescu – ministru de Finanţe, 1941-1942, arestat în 1945, mort la vârsta de 69 ani, după 14 ani detenţie, la 2 martie 1959, la Culmea, cu diagnosticul de dublă pneumonie şi insuficienţă cardiacă.[9]

- Radu Rosetti – ministrul Educaţiei Naţionale în 1941, arestat în 1945, mort la vârsta de 72 ani, după 4 ani detenţie la Jilava.[10]

- Nicolae Samsonovici  – ministru al Apărării, 1933, arestat în luna mai 1950, mort la vârsta de 82 ani, după 6 luni de detenţie, la Sighet.[11]

- Aldea Aurel – ministru de Interne, 1944-1945, arestat în1946, mort la vârsta de 62 ani, după 3 ani de detenţie, la Aiud, bătut crunt, măcinat de boli şi foamete. Avea artrită, diabet şi scleroză cardio-renală.[12]

- Mihail Racoviţă – ministru de Război, 1944, arestat în 1950, mort la vârsta de 65 ani, după 4 ani de detenţie, la 28 iunie 1954, în închisoarea Sighet, cu diagnosticul de miocardită cronică.[13]

- Ion Sichitiu – ministru al Agriculturii, 1941-1942,  arestat în 1946, mort la vârsta de 74 ani, după 6 ani de detenţie, la Aiud.[14]

- Henri Cihoschi – ministru al Apărării,  1928-1930, mort în1950 în închisoarea Sighet.

- Constantin Ilasievici – ministru al Apărării , 4 aprilie -27 decembrie 1937, arestat în 1950, mort pe timpul anchetei în închisoarea Malmaison, la vîrsta de 74 ani , după 5 ani detenţie.[15]

- Nicolae Ciupercă – fost ministru al Apărării, 1938-1939, a fost arestat în 1948, a murit în 1950, în vârstă de 68 ani, fiind bolnav de scleroză cerebrală, sindrom Parkinson, miocardită şi azotemie.[16]

- Grigore Georgescu – fost ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor , pentru o perioadă de doar 5 luni în anul 1941, a fost arestat în 1946, eliberat din cauza stării precare de sănătate în 1948, reîncarcerat în anul 1949, moare în anul 1952 la vârsta de 66 de ani.[17]

b) Generali care au supravieţuit detenţiei în închisorile comuniste:

1. Almăjan Ion.

2. Anton Marin.

3. Barbu Vasile.

4. Barozzi Gheorghe.

5. Batcu Alexandru.

6. Bădescu Constantin.

7. Bădulescu Florea.

8. Bîrzotescu Emanoil.

9. Carlaonţ Dumitru.

10. Calotescu Cornel.

11. Carp Corneliu.

12. Cămăraşu Gheorghe.

13. Ceauşu Gheorghe.

14. Cialâk Gheorghe.

15. Constantinescu Claps.

16. Constantinescu Vladimir.

17. Coroamă Dumitru.

18. Dăscălescu Nicolae.

19. Diculescu Achile.

20. Dragomir Nicolae.

21. Dumitrache Ion.

22. Eremia Ion.

23. Filip Agricola.

24. Fîlfănescu Radu.

25. Fundăţeanu Preda.

26. Ghenevan Nicolae.

27. Georgescu Grigore.

28. Georgescu E. Ioan.

29. Gheorghe Mihail

30. Gheorghiu Ermil

31. Ghorghiu R.Gheorghe.

32. Ghineraru Nicolae.

33. Iliescu Mihail.

34. Iliescu Victor.

35. Iosipescu Modest.

36. Jienescu Gheorghe.

37. Laţea Constantin.

38. Macellariu Horia.

39. Manoliu Gheorghiu.

40. Marinescu D. Gheorghe.

41. Marinescu Ghe. Gheorghe.

42. Marinescu Nicolae.

43. Marinescu Ştefan.

44. Mociulschi Leonard.

45. Mosiu Gheorghe.

46. Nasta Alexandru.

47. Negrei Gabriel.

48. Nicolau Grigore.

49. Nicolescu Constantin.

50. Panaitiu Constantin.

51.  Poenaru Alexandru.

52. Popovici Ion.

53.  Popescu David.

54. Popescu Dumitru.

55. Potopeanu Gheorghe.

56. Pretorian Septimiu.

57. Saidâc Alexandru.

58. Săvoiu Gheorghe.

59. Seracia Ghedeon.

60. Siminel Victor.

61. Stavrat Olimpiu.

62. Stănescu Traian.

63. Stoika Grigore.

64. Şova Nicolae.

65. Şteflea Ilie.

67. Teodorescu Gheorghe.

68. Teodorescu Iosif.

69. Teodorescu Paul.

70. Tobescu Constantin.

71.  Trestioreanu Constantin.

72. Trincu Atanase.

73. Tudose Dumitru.

74. Tudosie Dumitru.

75.  Zwiedinek Eugen.

c) Generali condamnaţi în contumacie:

1. Platon Chirnoagă.

2. Ion Gheorghe.

3. Ioan D. Mihăescu.

4. Nicolae Rădescu.

Lista acestor generali poate fi completată  şi cu generalul de armată Gheorghe Avramescu, care a fost asasinat, la 3 martie 1945, de către agenţii NKVD, în condiţii neelucidate nici pînă astăzi.

Colonel (r.) Remus Macovei

[1] Mirela Corlăţan – „Elita militară: o epurare perfectă“, cotidianul.ro, 12 Octombrie 2006.

[2] Dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre, „Drama generalilor români (1944-1964)“, Editura Enciclopedică, Bucureşti,1997, p. 11.

[3] Col. Petre Otu, „Armata în vizorul biroului politic (1945-1960)“, Document, nr. 3(11), 2000, p. 54-59.

[4] Dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre, op.cit., p. 15.

[5] Mircea Bălan, Istoria trădării la români, vol II,Ed. Eurostampa,Timişoara, 2012, p. 427.

[6] Ibidem, pag. 204.

[7] Ibidem, pag. 140.

[8] xxx –Wikipedia, Generalul Ion Negulescu.

[9] Dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre – op. cit., p.252.

[10] xxx –Wikipedia, Generalul Radu Rosseti.

[11] xxx –Wikipedia, Generalul Nicolae Samsonovici.

[12] Dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre – op.cit., p. 19.

[13] Ibidem, p. 224.

[14] xxx –Wikipedia, Generalul Mihail Racoviţă

[15] xxx –Wikipedia, Generalul Henri Cihoschi.

[16] Dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre, op.cit., p.75.

[17] Liana Mihai, Cantemir Moşoiu, Eroiii nu mor niciodată. General Grigore Georgescu, http://eroiro1918.blogspot.ro/2008/