Cine este Roşia Montană ? - sau Trezirea unei noi generaţii

'Cine este Roşia Montană ?', m-a întrebat un trecător pe Kensington High Street duminica trecută. El a văzut inscripţia pe care o aveam atât pe T-shirt cât şi bannere în timp ce ne pregăteam pentru demonstraţia noastră: 'Salvaţi Roşia Montană '. Deşi are propriile farmece captivante, Roşia Montană nu este o persoană, ci un loc. Şi nu este un loc binecunoscut. Este un mic sat pitoresc ascuns în inima pădurii în Transilvania. Acesta este simbolul a ceea ce reprezintă România în mintea Europei de Vest: o lume în care timpul s-a oprit cu mult timp în urmă, în care omul este în continuare în strânsă legătură cu natura, în care semnele civilizaţiei secolului XXI sunt greu detectabile. Această imagine este răspândită de mass-media occidentale care adesea se referă la România ca la 'una dintre cele mai sărace ţări din Uniunea Europeană'. Cu toate acestea, aparenţele pot fi înşelătoare, notează autoarea, Oana Romocea, în The Huffington Post, ediţia britanică.
Acest mic sat stă pe o mină de aur. Literalmente. Depozitul de aur de 300 de tone de sub Roşia Montană este în prezent considerat a fi unul dintre cele mai mari din Europa şi al treilea cel mai mare din lume. Cu toate acestea, bogăţiile din adâncuri nu reprezintă o nouă descoperire. Aurul şi argintul din aceşti munţi din Transilvania au fost exploatate de peste două mii de ani. Romanii au fost printre primii ce au luat parte la goana după aur în timp ce imperiul lor se întindea până la aceşti munţi. La scurt timp după ocuparea acestor teritorii, ei au fondat Alburnus Maior, un sat cunoscut astăzi ca Roşia Montană . Ei au construit un labirint de galerii pentru a extrage aur, atât de necesar pentru a susţine armata lor cuceritoare. Surprinzător, aceste puţuri romane supravieţuiesc şi pot fi vizitate astăzi. Dar poate nu pentru mult timp. Autorităţile române nu au reuşit să susţină campania localnicilor de a-i include în patrimoniul mondial de situri UNESCO. Curios, nu? Motivul este că minele romane sunt în calea unui proiect minier lucrativ, ce s-a aflat în sertarele Guvernului din 1999.
Industriaşii şi investitorii din secolul XXI îşi îndreaptă privirea cu lăcomie spre tot aurul, argintul şi alte numeroase metale preţioase ascunse sub munţii acoperiţi de păduri. Compania înregistrată în Canada Gabriel Resources, fondată de omul de afaceri controversat născut în România şi cu sediul la Londra, Frank Timiş, a negociat cu statul român deschiderea unei cariere de opt kilometri pătraţi la Roşia Montană în ultimii paisprezece ani. Proiectul s-a lovit de opoziţie la nivel local când o mână de locuitori din acest mic sat au refuzat să-şi vândă proprietăţile corporaţiei. Şi, mulţumită perseverenţei şi angajamentului lor, mineritul aurului nu a început încă.
Totul părea să se schimbe. La sfârşitul lunii august, proiectul a ajuns într-un punct cheie când guvernul a elaborat o lege specială ce acordă companiei miniere o serie de drepturi neconstituţionale menite să accelereze începutul explorării aurului. În cazul în care legea este aprobată de Parlament şi proiectul merge mai departe, patru munţi cu aur vor fi înlocuiţi de un lac ce va capta anual 13.000 de tone de deşeuri de cianură. Inutil de spus că în acest proces, minele romane vechi de două mii de ani vor fi de asemenea distruse şi trei sate vor fi relocate.
Contractul dintre Guvern şi Gabriel Resources nu a fost făcut public din 1999 până săptămâna trecută, când sub presiunea societăţii civile, Guvernul român a publicat unele documente, dar nu întregul acord dintre stat şi societatea canadiană. Nu e de mirare. Dacă scurgerile de informaţii online ar fi demne de crezut, proiectul minier Roşia Montană debordează de corupţie. Lipsa de transparenţă este accentuată de indiferenţa mass-media naţionale faţă de orice îngrijorare legată de proiect. Ea continuă să nu acorde timp de antenă adversarilor proiectului minier, dar abundă în schimb de reclamă pentru Gabriel Resources ce dezinformează populaţia României.
Aprobarea proiectului de lege ce include o serie de clauze neconstituţionale a atins punctul critic de toleranţă din partea societăţii civice faţă de o clasă politică coruptă ce nu a luat în serios şi subestimează opinia publică în ultimii 23 de ani. Începând de la 1 septembrie, mii de români au ieşit în stradă în 24 mari oraşe din România şi alte 34 din întreaga lume. În fiecare zi, mulţimile adunate pentru a protesta împotriva proiectului minier au devenit tot mai mari, ajungând la 20.000 duminica trecută, şi cu proteste chiar mai mari anunţate pentru 15 septembrie /inclusiv la Londra în faţa Camerei Comunelor/. Ei au promis că nu se vor opri până când nu ajung la scopul lor final: oprirea practicii de cianuri în mineritul din România şi prevenind astfel dezastre ecologice viitoare ca cel produs la Baia Mare, un oraş din nordul României, în anul 2000. Dar pe termen scurt, ei vor ca Parlamentul României să respingă proiectul de lege propus de Guvern şi Roşia Montană să fie inclusă pe lista patrimoniului UNESCO din România. Campania 'Salvaţi Roşia Montană ' este văzută acum ca cea mai mare mişcare civică din România de la revoluţia din 1989.
Roşia Montană a supravieţuit numeroaselor valuri de cuceritori şi proprietari în ultimele două milenii şi aurul ei a oferit resurse vitale pentru generaţii de armate, cheltuielile unor imperii şi regimuri totalitare. Gabriel Resources are acum planuri să termine în 15 ani ceea ce a durat 2.000 de ani. Moştenirea sa va fi la fel ca durată - un lac de cianură ce va răspândi probabil otravă pentru următoarele două milenii. Gravitatea acestei moşteniri a trezit noua generaţie de români care sunt obosiţi de înşelăciunile politice, corupţia şi frauda economică şi sunt gata să protejeze patrimoniul României, precum şi locul ei în Uniunea Europeană şi în lume, conchide autoarea în The Huffington Post.
AGERPRES