Dezvăluire incredibilă! Află care este COMOARA NEŞTIUTĂ care zace la ROŞIA MONTANĂ

Este vorba despre elementul chimic numit telur, un metal rar, sau un semimetal, folosit în tehnologia de vârf, de la bombe atomice la celule fotovoltaice care alimentează navele spaţiale. A fost descoperit cu 250 de ani în urmă în… Apuseni. Este preţuit mai mult decât aurul, iar ca zăcământ, România este pe locul doi în lume. Adică, Dumnezeu ne-a dat...

De două săptămâni, România fierbe în jurul afacerii Roşia Montană: ce facem cu cele 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint? Le exploatăm împreună cu firma canadiană sau le exploatăm singuri? Mergem pe 25% cotă de participare a statului român şi 6% redevenţă, cum spune proiectul de lege care urmează să fie dezbătut în Parlament, sau renunţăm deocamdată la orice fel de exploatare?

În fine, s-a pus problema metalelor rare care se găsesc acolo, alături de aur şi argint, şi despre modul în care acestea ar trebui menţionate explicit în contract - adică să nu le dăm degeaba. În fine, minereurile rare evidenţiate la Roşia Montană, despre care s-a vorbit, sunt germanium, arseniu, titan, molibden, vanadiu, nichel, crom, cobalt şi galiu.

Există însă un minereu foarte valoros despre care nu s-a spus nimic: telurul. Acest element a intrat în atenţia oamenilor de ştiinţă de mai mult timp, dar în ultimii 10 ani a luat un avânt deosebit. Astfel, în anul 2005, Statele Unite au dezvoltat o tehnologie pentru fabricarea bateriilor fotovoltaice pe bază de telur.

Ulterior, s-a ajuns la concluzia că dezvoltarea tehnologică viitoare a omenirii, în foarte multe domenii, în special cele spaţiale, va trebui să se ţină cont de zăcămintele de telur din lume.

Este considerat noul «aur» al omenirii

Mai mult, la întrebarea care va fi “aurul” din 2012 încolo, fizicianul Robert Jaffe, de la Massachusetts Institute of Technology, citat de publicaţia New Scientist, a spus: “Telurul ar trebuie să fie privit ca fiind mai preţios decât aurul”.

În România, prof. dr. geolog Gheorghe Popescu a studiat timp de doi ani acest metal rar, de fapt un semimetal, şi a ajuns la concluzia că, măcar din acest punct de vedere, suntem foarte bogaţi.

“Ca rezerve în lume, putem spune că suntem un pol al telurului. Celălalt este în China. Diferenţa este că ei au zăcământul la sute de metri sub pământ şi trebuie scos, pe când noi îl avem la suprafaţă, în toate zonele în care s-a extras aur, inclusiv Roşia Montană. De ce? Zăcămintele de telur le însoţesc pe cele de aur şi de argint. Toate minele care au scos aur, la separare au aruncat telurul în halde, pentru că nu prezenta interes tehnologic la acea vreme, era un rebut. Acum este la îndemână pentru exploatare, e la suprafaţă, nu trebuie să săpăm după el. Am depus studiul meu la Agenţia Naţională pentru Resurse Naturale în ideea de a demara exploatarea. Mi s-a spus că nu se poate deocamdată. Procesul de separare în cazul telurului este hidrometalurgic, prin electroliză”, ne-a spus profesor dr. Gheorghe Popescu .
«Băieţelul» a ucis 200.000 de oameni

La 6 august 1945, americanii aruncau bomba atomică, de 4.400 de kilograme, cunoscută ca “Little boy” (n.r. - “Băieţelul”) deasupra oraşului japonez Hiroshima. Peste 200.000 de oameni au fost ucişi atunci şi în anii ce au urmat. După trei zile, o bombă similară, “Grasul” (“Fat Man”) a explodat la Nagasaki, omorând alte câteva zeci de mii de persoane. Efectul celor două deflagraţii nucleare a fost imediat: Japonia s-a predat aliaţilor din al Doilea Război Mondial.

Minerii vor exploatarea, strada este împotrivă

În timp ce 33 de mineri de la Roşia Montană au părăsit subteranul după cinci zile, în urma vizitei de ieri a premierului Victor Ponta, câteva mii de oameni care se opun proiectului au ieşit în stradă, aseară, în Piaţa Universităţii, a cincisprezecea zi consecutiv. În timp ce ortacii susţin în continuare că sunt hotărâţi să facă totul pentru deschiderea mineritului, ecologiştii au declarat că vor continua protestele până la abandonarea proiectului.

Sursa: www. libertatea.ro- 16.09.2013

Proiectul Roşia Montana întruchipează toate aspectele negative ale „sistemului ticăloşit” şi „capitalismului de cumetrie”. După ce am demonstrat că România va încasa cu 3,7 miliarde de dolari mai puţin decât ar fi încasat Congo pentru un proiect asemănător, a venit timpul să facem o analiză a persoanelor care finanţează şi coordonează proiectul Roşia Montana. În curând vom ajunge la persoanele „din spatele cortinei”, dar vom începe cu personalul executiv al Garbiel Resources.
Unul dintre aspectele curioase ale modului în care funcţionează compania Gabriel Resources constă în faptul că managementul companiei are salarii colosale, chiar şi în condiţiile în care Gabriel Resources încă nu are profit. Însă banii nu sunt plătiţi degeaba. Acţionarii companiei au avut grijă să aducă la Gabriel Resources pe cei mai buni specialişti în domeniul ”proiectelor speciale” şi ”relaţiilor cu guvernele statelor subdezvoltate”. CEO-ul companiei este Jonathan Henry care a intrat în top 10 ai celor mai bine plătiţi directori executivi din Canada cu o remunerare totală de peste 9,5 milioane de dolari după estimările MSN Canada. Ce ştie să facă Jonathan Henry ca să merite aceşti bani? Înainte să ajungă la Gabriel Resources, Henry a fost CEO-ul companiei britanice Avocet Mining unde şi-a demonstrat eficienţa managerială. În ciuda presiunilor din partea societăţii civile, Avocet Mining nu a semnat Codul Internaţional de management al producţiei, transportului şi folosirii cianurii în producţia aurului. În 2011, la una din exploatările deţinute de compania britanică, un camion încărcat cu cianură a căzut într-un râu care alimenta cu apă câteva sate învecinate. „Înainte să ne salveze, aurul o să ne omoare”, scriau jurnaliştii locali, făcând referire la promisiunile Avocet de a aduce locuri de muncă, investiţii şi prosperitate. Sună cunoscut, nu? Practic, nici un proiect al companiei britanice nu s-a desfăşurat fără un scandal de proporţii: cianură în râurile din Brukina Faso, dispute pe licenţe cu guvernul din Tadjikistan, acuzaţii de prejudicii comerciale în valoare de peste un miliard de dolar în Indonezia. Acum devine clar de ce fostul CEO al Avocet a fost ales pentru a conduce operaţiunile Gabriel Resources. Are toate calificările necesare pentru a lucra în România.
Cel mai interesant personaj din echipa de management de la Gabriel Resources este „directorul independent” Alfred Gusenbauer, fost prim-ministru al Austriei în perioada 2007-2008. De ce ar fi nevoie de fostul cancelar austriac în conducerea unei companii miniere? Alfred Gusenbauer are o reputaţie de specialist în relaţii guvernamentale şi are mulţi prieteni în Europa de Est. În România, doctorul Gusenbauer face parte din consiliul ştiinţific al Institutului Social Democrat Ovidiu Șincai al cărui preşedinte este Adrian Năstase. Mai mult, Gusenbauer a participat, începând din 2006, la reuniunile grupului Bilderberg, în cadrul cărora putea să găsească „numitor comun” cu Mugur Isărescu care a devenit convins că rezerva de aur a României nu trebuie să crească. Fostul premier austriac are o vastă experienţă în domeniul susţinerii unor afaceri care depind de bunăvoinţa guvernului României. Toate companiile care l-au angajat pe Gusenbauer ca director sau consultant au avut un succes deosebit în domeniul privatizărilor şi contractelor publice. Alpine Bau, pentru care fostul lider al social-democraţilor austrieci a lucrat în calitate de consultant, a reuşit (împreună cu Ion Țiriac) să achiziţioneze pachete majoritare la Granitul Bucureşti şi SCAEP Giurgiu Port. Compania Strabag, la care Gusenbauer a fost angajat ca ”director independent”, a obţinut numeroase contracte de construcţie de drumuri, însă scandalurile legate de execuţia acestor contracte în valoare de miliarde de dolari se ţin lanţ. Lista succeselor manageriale ale fostului cancelar austriac poate fi continuată.
Partea cea mai interesantă a constă în faptul că principalii acţionari ai companiei canadiene, miliardarii Steinmetz, Kaplan şi Paulson sunt consideraţi rivali ideologici şi concurenţi economici ai miliardarului George Soros. În acelaşi timp, Alfred Gusenbauer, „directorul independent”, însărcinat cu supravegherea managementul companiei în vederea respectării intereselor acţionariatului este unul dintre prietenii lui Soros. Gusenbauer se află în rândul celor „95 de prieteni” ai lui Soros care în 2011 au semnat o scrisoare deschisă prin care Soros şi cei care îl susţin cereau instituirea unei uniuni fiscale în cadrul Uniunii Europene şi crearea unui mecanism legislativ prin care conducerea UE ar putea controla bugetele ţărilor-membre. De fapt, Soros şi prietenii au cerut crearea (la nivel economic şi fiscal) a Statelor Unite ale Europei în care ţările-membre vor rămâne fără suveranitate economică şi fără controlul asupra propriilor bugete. Acum, acest proiect este susţinut atât de politicieni de dreapta (Merkel, Băsescu) cât şi de politicieni de stânga (Gusenbauer, Ponta). În acelaşi timp, afacerile miliardarilor „de dreapta” (Kaplan, Paulson) sunt supravegheate Gusenbauer, prietenul miliardarului „de stânga” Soros. În acest context, fiecare cetăţean capabil de gândire logică ar trebui să-şi pună o întrebare simplă: nu cumva politicienii „de stânga” şi „de dreapta” joacă de fapt în aceeaşi echipă? De Valentin Mândrăşescu - Vocea Rusiei

Înainte de toate, îmi exprim respectul şi le mulţumesc din suflet sutelor de intelectuali români, prieteni ai revistei şi ai mei, care mi-au acordat votul de încredere într-un sondaj al editorialiştilor patrioţi. Cu toate că am primit pe adresa personală peste o mie de felicitări şi confirmări ale votului, topul reflectă, butonat, desigur, doar o parte din acestea. Adică mai puţin de jumătate. E inutil să mă mai întreb ce se întîmplă cu onestitatea de breaslă, cum şi de ce se înfruptă unii din popularitatea altora, chiar şi atunci cînd e vorba doar de un simplu sondaj. Dacă era un concurs cu premii, precis s-ar fi scos multe săbii din teacă. Războiul gratuit se poartă, nu mai e o noutate. Noutate nu mai e nici faptul că preşedintele ţării a fost din nou huiduit, de data aceasta la Ţebea. Nici nu cred că-i vreo problemă, s-a învăţat cu fluierăturile. O noutate mi se pare curajul omului care a aruncat cu o bucată de pîine în el. Să strici orzul pe gîşte, e chiar o problemă. Întrebarea e: de unde a avut românul acela pîine, cînd populaţia a sărăcit, iar economia a înflorit, potrivit unor aiureli ale guvernanţilor! Poate privită prin lupă măritoare. Cu sau fără preşedinte, aniversarea de la Ţebea îşi are rostul ei istoric, mai ales în aceste vremuri tulburi, pe pămîntul românesc, mereu tînjit de către alţii - însă, sinistraţii din Galaţi aveau mai multă nevoie de atenţia preşedintelui. Cît priveşte baia de mulţime, să zicem: manipulare, ideologie şi emoţii ieftine. Dar să lăsăm subiectul, avem, vorba francezului, „alte mîţe de biciuit”. De pildă, afacerea Roşia Montană, un periculos tun de exportat bani, fără discuţie, un cancer al corupţiei. De fapt, dacă mă gîndesc mai bine, cancerul corupţiei autohtone a cuprins Parlamentul şi Guvernul, R.M.G.C. doar a fost sădită în brazda unui teren fertil. Oricît s-ar bate analiştii noştri în datul cu părerea, ca pe şanţ, oricît ar crede protestatarii că manifestaţiile lor au contat, Sörös ne-a adus exact acolo unde a vrut portofelul lui. Roşia Montană a ajuns cîmp de luptă între doi celebri tîlhari, hămesiţi după bani, culmea, coreligionari: miliardarul american de origine maghiară, George Sörös şi Beny Steinmetz, cel mai bogat israelian şi principal acţionar al Gabriel Resources. Între cei doi se poartă de ani buni o luptă crîncenă în care sînt incluşi Tony Blair şi preşedintele Guineei, iar din complot nu lipsesc tentativele de asasinat şi procesele în instanţă. Deci, ce dovedeşte afacerea Roşia Montană? Că Ţara a fost lăsată să ajungă terenul de luptă al hoţilor, că ne guvernează iresponsabilii interesaţi doar de dîra lăsată de bani spre buzunarele lor nesătule. Şi tot ei strigă în gura mare că nu vînd Ţara, N-o vînd, dar o fac cadou. Afacerea Roşia Montană mai dovedeşte că niciun guvernant nu are apetit pentru fişa postului şi se leagănă în fotoliu cu gîndul la banii fierbinţi obţinuţi din mişmaşuri, pe care îi parchează liniştiţi în off-shore-uri, în insulele Cayman sau în alte paradisuri fiscale.

Pe plan internaţional, Rusia mută şi cîştigă. Şah-mat în dosarul sirian! Putin sfidează Washingtonul şi-i pune frînă lui Obama, chiar dacă acesta, de formaţie avocat, avea reflexul de a sufla şi-n iaurt. Din nefericire, tot suflînd, s-a aşezat singur la zid cu toate operaţiunile de agresiune. Deşi, lovitura la adresa regimului Assad va veni mai devreme sau mai tîrziu, jocul marilor puteri e pe sfîrşite. Obama şi-a aşternut paturi luxoase în toată lumea şi trăieşte înarmat pînă în dinţi, într-un vis nerealist! Îi va lua ceva timp să se dezmeticească şi să descoperă că a prizat halucinogene!

Să mai spună cineva că ruşii nu au diplomaţi de carieră! După ce a transferat în Siria mai multe sisteme de apărare antirachetă S-300, Putin oferă Iranului sisteme de rachete ultra-performante şi un al doilea reactor nuclear pentru centrala de la Boushehr. În plin conflict sirian, tranzacţia capătă un caracter simbolic. Acest acord militar cu Teheranul, alt aliat al regimului de la Damasc, este o reluare a contractelor de armament ruso-iraniene, întrerupte acum doi ani la decizia lui Dmitri Medvedev, pe atunci preşedinte. Iată că, Occidentul, care a cîştigat cursa înarmărilor şi pe cea economică în faţa blocului socialist, a pierdut lupta ideologică şi, în curînd supremaţia. Care e ironia? Păi, Occidentul s-a dovedit a fi mai socialist decît blocul comunist, aceasta însemnînd că au pierdut confruntarea. E ca şi cum ai lupta cu maidanezii care te încolţesc, la un moment dat îi răpui, dar lupta te costă atît de mult, încît la sfîrşit ajungi să umbli în patru labe şi să urli la lună. China are la putere un regim comunist, fără acea demotivare indusă de un astfel de regim, dar are o economie de piaţă extrem de vie, prin care va ajunge să domine următoarele decenii. La fel ca şi femeile ieftine din şourile păcătoase, care cred că doar nurii contează, dictatorii moderni şi-au făcut transplant de putere şi bogăţie înlocuind sufletul şi raţiunea. Lumea trebuie reparată, iar obsesivii înscăunaţi care cred că au fost aduşi de Moş Crăciun să facă ordine în lume precum le taie capul şi să ia caimacul, trebuie trimişi la pensie în sanatorii. Noroc că, încetul cu încetul, vor pierde supremaţia militară şi economică, fiindcă altfel, cine ştie cum am mai fi sacrificate popoarele care nu le-ar accepta pretenţiile aberante. Dumnezeu a creat lumea liberă în armonie. De ce trebuie monopolizată, gestionată, supusă?

Autorul incearca sa acrediteze ideea ca proiectul companiei RMGC de la Rosia Montana ar fi benefic Romaniei (fiind de interes national!), si ca este blocat de interesele obscure ale unor organizatii ecologiste.
RMGC (Rosia Montana Gold Corporation) este o companie formata prin asocierea intre firma canadiana Gabriel Resources, cu 80,46% parte, statul roman, cu o cota in jur de 19,3%, si alti actionari.
Articolul surprinde printr-o pozitie care este vadit in favoarea companiei RMGC.
In continuare, voi demonstra cu argumente ca articolul in cauza contine elemente specifice utilizate in “spalarea imaginii” companiilor miniere detinute de investitorii RMGC (e.g., Newmont Mining Corporation).
Haideti sa facem impreuna un exercitiu rational de analiza critica bazata pe informatii, considerand bucata cu bucata articolul respectiv.
Interes national?
Titlul articolului vorbeste de “interesul national”. Sa ne oprim putin asupra acestui concept. Foarte putina lume stie ca, in general, corporatiile miniere pornesc un proiect de exploatare in parteneriat cu statul tarii in cauza deoarece aceasta faciliteaza obtinerea avizelor. Corporatia poate atunci argumenta ca proiectul este de interes national, aducand profit si tarii respective. Dar in aproape toate cazurile, dupa obtinerea avizelor, statul isi vinde participatiunea in proiect, mai ales atunci cand nu mai exista nicio miza pentru politicienii corupti (spagile s-au incasat deja pentru avizarea minei).
O tehnica aplicata cu succes de corporatii e ca pe parcursul procedurilor de avizare companiile miniere sa imprumute statul care nu are suficiente resurse sa participe la majorarile de capital. Dupa ce mina porneste, statul, in loc sa isi achite datoriile, isi cedeaza participatiunea companiei private.
Ca statul roman va fi eliminat (cu sau fara voie) dupa demararea minei este certificat si de un precedent. In 1999, cand compania de stat Minvest Deva detinea 33,8% din compania Eurogold (actuala RMGC), o majorare de capital initiata de Gabriel Resources a lasat statului doar 19,3% din participatiuni. O a doua majorare de capital a avut loc in 2009 solicitand statului roman partener o suma de 115 milioane de lei pe care, insa, acesta nu a putut sa o plateasca. Ca urmare, Gabriel Resources a imprumutat statul roman pana la demararea minei. Traim acum situatia paradoxala in care statul roman este dator investitorului strain.
E asadar foarte probabil ca scenariul aplicat cu succes de corporatii miniere in toata lumea sa functioneze si la noi: dupa obtinerea avizelor, statul isi va ceda participatiunile catre Gabriel Resources, acoperindu-si astfel datoriile.
De fapt, chiar pe site-ul Gabriel Resources scrie ca acesta are dreptul prioritar si exclusiv de a cumpara actiunile statului roman si o va si face, probabil, dupa obtinerea avizelor.
In aceste conditii, Romania nu va mai avea mare lucru de castigat din exploatarea resursei de aur, decat cel mult din taxe, redevente si ceva profituri indirecte. Daca un asemenea scenariu se adevereste, si este foarte probabil sa fie asa, ma intreb ce vor spune cei care astazi trambiteaza ca exploatarea de la Rosia Montana este de interes national?
Rosia Montana: Colectie de pietre sau vestigii arheologice de o valoare inestimabila?
Continuand cu articolul, citez: “Rosia Montana a fost, este si poate va mai fi un subiect controversat din cauza ignorantei celor care vorbesc fara sa fi ajuns vreodata la fata locului sa vada adevarata fata a Rosiei Montana. O Rosia Montana care se zbate intre o zona moarta, cu case parasite din cauza saraciei, cu fel de fel de “speculanti” care mai vad vreo piatra si spun ca este o mare descoperire arheologica si un proiect minier clar de pe urma caruia statul roman ar castiga miliarde de dolari”.
Cine sunt acesti “speculanti care mai vad vreo piatra si spun ca este o mare descoperire arheologica”? Poate autorul se refera aici la Academia Romana, Asociatia Ad Astra a cercetatorilor romani de pretutindeni, ICOMOS - organismul consultativ pentru patrimoniu al UNESCO, organizatia Europa Nostra, sau multe alte organizatii care s-au manifestat pentru protejarea mostenirii arheologice si culturale extraordinare de la Rosia Montana.

A califica organisme si institutii ce includ oameni de stiinta de prestigiu international drept “speculanti” este pentru mine o jignire si o insulta ce nu poate avea nicio scuza.

Am fost si eu acolo, de mai multe ori, cred, decat autorul si am avut ocazia sa observ mult mai mult decat simple pietre.
Rosia Montana se poate lauda cu cea mai durabila exploatare aurifera de aceasta amploare din Europa, acoperind peste 2.000 de ani de istorie, cu galerii pre-romane, romane, medievale si moderne, cu o zona industriala istorica deosebita avand un sistem extensiv de tauri artificiale utilizate pentru angrenarea steampurilor, cu un centru vechi avand peste 40 de case declarate patrimoniu national, cu vestigii arheologice de o valoare incontestabila, s.a.m.d. Sa continui? (Detalii puteti gasi la: “Dezbatere Ziare.com - Rosia Montana (III): Minciuni economice si patrimoniu distrus”).
Beneficii pentru stat umflate de zece ori?
Mai departe, articolul in cauza sugereaza ca saracia poate fi combatuta doar prin proiectul de exploatare a aurului, din care, nu-i asa, Romania ar castiga miliarde de dolari.
Despre aceasta minciuna acreditata de catre RMGC in nenumarate randuri, chiar in campanii publicitare interzise ulterior de Consiliul National al Audiovizualului, am mai scris in articolul “Dezbatere Ziare.com: Rosia Montana - Bomboana otravita” . Pur si simplu argumentele economice aduse de RMGC impreuna cu experti platiti sa spuna “ce trebuie” si care au lucrat cu materialul clientului, adica cu datele furnizate de companie, nu se sustin.
Beneficiile statului roman erau estimate in rapoartele Gabriel Resources in felul urmator. In 2004 se estimau 583 milioane USD beneficii directe si 1.024 milioane USD beneficii indirecte. Beneficiile indirecte sunt in general pure speculatii, incluzand de exemplu impactul achizitiilor de utilaje de la firme romanesti. Ori industria producatoare de masini si utilaje este demult defuncta in Romania…
Rapoartele anuale ale Gabriel Resources indica estimari ulterioare ale banilor intrati direct si indirect in economie de doua miliarde de dolari in 2005, apoi 4 miliarde de dolari in 2008 (gabrielresources.com) pentru ca in 2010 RMGC sa sustina 19 miliarde de dolari.
Orice om sanatos la cap isi poate pune atunci intrebarea cum se poate ca beneficiile estimate pentru Romania ale aceluiasi proiect, care exploateaza exact aceeasi resursa de aur ce exista si in 2004, sa fie umflate in 6 ani de peste 10 ori? Oare chiar cred ca romanii nu se prind ca avem de-a face cu o impostura grosolana? Read the rest…