colonelul (r.) Valeriu Pricină se cacă pe el și trage o bășină

„Şacalul“ şi „mărgăritarul“

În disputa sa de pe internet [1] cu un vechi „amic“, colonelul (r.) Valeriu Pricină, încă vicepreşedinte al SCMD, „coordonator Departament Media şi Relaţii Publice“, publică acest material ruşinos pentru orice om normal:
„Nu îţi este ruşine, amice, să te mai priveşti în oglindă? N-ai obosit să ticăloşeşti, să împrăştii ordură şi puroi? Canalul colector al Bucureştiului este o vizuină de hermină pe lângă tine. Păcat! O să ţi-o tragă Dumnezeu, în felul său, când ţi-o fi lumea mai dragă. Ţie, lui Neacşu, lui Naon, lui Dogaru de la Slatina, lui Macovei [2], lui Icleanu şi altora ca voi. Sunteţi disperaţi, şacalilor, pt. că am izbutit «Legea reparatorie», suntem foarte aproape de obţinerea «Legii pensiilor militare de stat», de reobţinerea dreptului la cumul pensie-salariu şi se alege praful de toată argumentaţia voastră contrafăcută. Urlă-n voi, ca o haită de maidanezi flămânzi, frustrarea, neputinţa, pizma. Voi sunteţi românii tipici , „istorici“, din cauza cărora nu se poate închega nimic statornic, benefic, în ţara asta. Cu noi, însă, v-aţi găsit mărgăritarul în care să vi se frângă colţii. Cum să ne descurajeze şi să ne învingă unii ca voi? De câte ori ai avut curajul, stimabile, să discuţi cu noi faţă-n faţă? NICIODATĂ, mare luptător ce eşti!!! Halal şi la cât mai puţini ani!“
Din el am aflat că sunt un şacal al SCMD, iar dânsul „mărgăritarul“ sindicatului. Altfel spus, dacă ţinem cont de definiţiile acestor doi termeni din DEX, eu sunt o persoană rapace, hrăpăreaţă, josnică, iar el este o persoană fără cusur, de mare valoare.
Fără să mă uit în oglindă, mi-am făcut un proces de conştiinţă şi iată ce a ieşit.
Eu, „şacalul“, am reuşit să termin liceul militar. El, „mărgăritarul“, nu!
Eu, „şacalul“, am absolvit Şcoala Militară „Nicolae Bălcescu“ din Sibiu în anul 1974. El, „mărgăritarul“, absolvent al Facultăţii de filologie în anul 1972, angajat ca jurnalist militar la Televiziunea Română, va absolvi această instituţie de învăţământ militar în 1980, probabil la „fără frecvenţă“.
Eu, „şacalul“, am îndeplinit funcţiile de comandant de pluton, companie, batalion, regiment şi şef al pregătirii de luptă la un Corp de Armată, participând la numeroase aplicaţii în poligoanele Cincu, Babadag, Basarabi, Tortomanu, Capul Midia. El, „mărgăritarul“, a devenit celebru în redacţia „Pro Patria“ cu o expresie: „Cine trage cu puşca?“. El stabilea subordonaţii care urmau ca în cadrul emisiunii să prezinte reportaje în care să se vadă militari care se aflau la instrucţie, la exerciţii sau aplicaţii în teren.
Eu, „şacalul“, în decembrie 1989, am comandat un detaşament de 127 de militari care, dacă şi la Constanţa s-ar fi produs manifestaţii, ar fi trebuit să tragă, în conformitate cu ordinele „eroului martir“ Vasile Milea, pe cât posibil la picioarele demonstranţilor şi să manevrez, pe flanc şi spate, coloanele acestora. Mi-a fost ruşine pentru misiunea primită. De asemenea, mi-a fost frică, frică nu pentru mine, ci pentru familia mea, dar am hotărât să nu execut o astfel de misiune. Am prezentat aceste evenimente în două lucrări, în care am descris cu onestitate rolul real al Armatei. El, „mărgăritarul“, a fost la Timişoara. Despre misiunea acestuia prezint mărturia domnului colonel (r.) Nicolae Durac: „Suntem anunţaţi, totodată, că, de la Bucureşti, a sosit o echipă de «teleaşti», în frunte cu maiorul Valeriu Pricină, «pentru a imortaliza victoria armatei timişorene asupra anticomuniştilor din Banat». În fapt, echipa condusă de Pricină avea misiunea de a filma şi, apoi, de a transmite, pe postul naţional de televiziune, «atitudinile indignate ale cadrelor militare şi ale soldaţilor faţă de huligani şi faţă de elementele declasate», astfel încât să se creeze o imagine falsă asupra realităţii evenimentelor petrecute în Timişoara şi, în acelaşi timp, să instige Armata la violenţe împotriva celor răsculaţi, să stimuleze înăbuşirea demonstraţiilor care aveau loc în alte localităţi din ţară“. Despre această acţiune nu l-am auzit pe „distinsul mărgăritar“ vorbind niciodată.
Eu, „şacalul“, atunci când am fost invitat la diferite posturi de televiziune, m-am deplasat cu autoturismul pus la dispoziţie sau prin mijloace proprii.
El, „mărgăritarul“, s-a deplasat pe ruta Bragadiru-Bucureşti şi retur cu autoturismul SCMD, pe banii sindicatului.
Eu, „şacalul“, am publicat trei cărţi – Corupţia şi Armata Română (2004), Generalii de armată (2013) şi Condamnările generalilor (2013) – şi, în şedinţa Consiliului Director (CD), am propus să ne delimităm de toţi generalii din Armată care au comis fapte grave de corupţie. El, „mărgăritarul“, mi-a explicat că nu cad bine aceste dezvăluiri, că avem datoria să fim solidari cu generalii Popescu, Cioflină, Bădălan. Era în joc onoarea Armatei!
Eu, „şacalul“, am avut permanent o poziţie fermă împotriva lui Gabriel Oprea, cel care a avut un rol deosebit în eliminarea pensiilor militare. El, „mărgăritarul“, a avut o poziţie ambiguă. La 13 ianuarie 2011, toate mass media româneşti prezentau anunţul făcut de Valeriu Pricină conform căruia SCMD va depune plângeri penale împotriva premierului Emil Boc, a miniştrilor Gabriel Oprea şi Traian Igaş, a directorului SRI, George Maior, pentru „neaplicarea hotărârilor judecătoreşti privind recalcularea, precum şi pentru neaplicarea normelor statului de drept“. Despre stadiul acestui proces, el, „mărgăritarul“, nu a mai scos o vorbă. În schimb, oarecum surprinzător, începând cu martie 2013, „depune armele“, trece la omagierea făţişă a lui Gabriel Oprea, iar la 9 august 2013 face pasul decisiv înscriindu-se în UNPR.
Eu, „şacalul“, am primit pe diverse căi sfatul să o las mai moale cu sindicatul, dar nu am ţinut cont de el. El, „mărgăritarul“, ne-a povestit în repetate rânduri, la CNR sau CD, cum a fost victima unui atentat, cum este urmărit permanent de Servicii, inclusiv la Bragadiru, unde „un echipaj îl supraveghează ziua şi noaptea“! Sper că nu aceasta este cauza pentru care s-a înscris în UNPR!
Eu, „şacalul“, am colaborat în condiţii bune cu reprezentanţii USL la nivel local. Niciodată nu mi-a trecut prin cap ca, folosindu-mă de funcţia avută în sindicat, să mă înscriu într-unul din partidele acestei alianţe. Chiar dacă domnul Mircea Dogaru, la 20 iunie 2011, arăta într-un „drept la replică“ adresat ziariştilor de la Evenimentul zilei, că „nici unul dintre liderii SCMD nu are veleităţi politice şi nu a fost cumpărat de nimeni“, el, „mărgăritarul“, după aproximativ doi ani de la această declaraţie, se înscrie în UNPR, primind şi funcţia de şef al Departamentului apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Aici apar, însă, câteva aspecte interesante. Nu discut despre faptul că un nou înscris în partid, contrar prevederilor statutare, este numit în una din cele 15 funcţii deosebit de importante, aceasta este problema internă a UNPR. Altul este aspectul important. Acest departament, conform art. 36 (1) din Statutul UNPR, funcţionează în cadrul Consiliului Naţional, „care este organul de conducere al partidului în intervalul dintre două Conferinţe naţionale“. De asemenea, şefii de departamente, conform art. 36 (3), sunt „asimilaţi din punct de vedere politic cu vicepreşedinţii partidului“. Or, Statutul SCMD nu permite membrilor Consiliului Director (CD) să facă parte din conducerea unui partid politic. Este anormal ca „mărgăritarul“ SCMD să fie şi vicepreşedinte la UNPR!
Tigani cu lanturi de aurAcest material este urmarea faptului că am fost jignit impardonabil. Gestul colegului din CD m-a durut, fiind total nejustificat. Am fost un militar obişnuit şi sunt un membru de sindicat a cărui principală calitate este loialitatea faţă de Armata Română şi faţă de SCMD. Singura mea „vină“ în pricina cu Pricină constă în faptul că am solicitat public demisia de onoare a acestuia [3], iar dacă acest lucru nu se produce, sancţionarea sa punitivă de către CD. Am făcut acest demers ca urmare a faptului că acesta s-a înscris în UNPR. A urmat acest atac suburban al celui care face paradă de „valorile profesate şi create într-o viaţă (50 de ani) de activitate în slujba imaginii, a condeiului, a mesajului radiofonic“.
Acest om crede că dacă este membru fondator al SCMD îşi poate permite orice. Să jignească şi să dispreţuiască şefii de filiale, să-l omagieze la nesfârşit pe Gabriel Oprea şi să inducă pasivitatea la nivelul conducerii sindicatului, cu motivaţia că, prin intrarea lui în UNPR, Gabriel Oprea va rezolva toate cerinţele pensionarilor militari, iar acţiunile de protest nu fac decât rău SCMD-ului. SCMD trebuie să aştepte mila sau bunăvoinţa lui Gabriel Oprea! Se încearcă, astfel, transformarea SCMD într-o organizaţie la fel de obedientă ca şi Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere [A.N.C.M.R.R., din Ministerul Apărării Naţionale, condusă de generalul (r.) Mihail Iliescu – n.n.].
Domnul Mircea Dogaru a identificat tot felul de lichele care vor răul SCMD. Cea mai mare lichea este chiar lângă dumneavoastră, domnule Dogaru! Este cel care s-a autoproclamat „mărgăritarul“ sindicatului. Nu credeţi că este momentul ca împotriva acestuia să se aplice prevederile Statutului SCMD?
Colonel (r.) Remus MACOVEI
ADDENDA
Vechiul „amic“ al colonelului (r.) Valeriu Pricină despre care vorbeşte d-l colonel (r.) Remus Macovei este tot colonel în rezervă, membru al S.C.M.D., dar care „nu mai plăteşte cotizaţia în semn protest faţă de stilul nedemocratic al conducerii S.C.M.D.“, conducere cu care a avut mai multe dispute pe această temă, precum şi pe altele privind ineficienţa respectivei conduceri. Acest „amic“ este fost diplomat (ataşat militar într-o ţară din Orientul Apropiat), autor de cărţi juridice, poet şi activist în diverse o.n.g.-uri naţionaliste, „analist politico-militar şi critic sever la adresa clasei noastre politice“ – cum se mai descrie singur; în luările sale de cuvînt, în articolele sau în apariţiile sale la televiziunile locale la care a avut acces, s-a exprimat cu deplină urbanitate, elegant – poate prea elegant pentru un militar, fie el şi rezervist, dar în defensivă! Pentru că, din păcate, suntem într-o firavă defensivă, ba poate nici atît – fiindcă nu ne mai apărăm, deşi trebuie să ne apărăm prin trecerea la ofensivă. Deoarece, aşa cum prevede un principiu al strategiei militare, „Atacul este cea mai bună apărare“ – sau, în exprimarea gîndirii strategice folclorice, „Cine dă primul dă de două ori!“
Din fragmentul citat reiese, în mod evident, că preopinentul, colonelul (r.) Valeriu Pricină, are un limbaj grobian, întrutotul neadecvat unui coleg şi, mai ales, unui „vechi condeier de presă“ – cum se prezintă el în emisiunile TV în care apare, trebuie să recunoaştem, prea frecvent şi fără substanţă, fără consecinţe. Mai rău, colonelul (r.) Valeriu Pricină apelează la Dumnezeu spre a fi pedepsit colonelul-diplomat-poet şi, total necreştineşte, îi doreşte să moară cît mai repede – căci asta înseamnă „urarea“ din finalul citatului: „Halal şi la cât mai puţini ani!“ Or, acest mod de urare atestă ipocrizia, fariseismul, adică anticreştinismul – în esenţă, satanismul! – colonelului (r.) Valeriu Pricină. O dovadă în plus a acestei ipocrizii – după cum au văzut telespectatorii – este modul cum poartă col. (r.) Valeriu Pricină cruciuliţa de la gît. Spre deosebire de femei, care, din cochetărie, din exigenţe estetice, din motive de cutume ale modei etc., îşi poartă lanţurile, colierele scoase la vedere, pe deasupra rochiei, bluzei, bărbaţii, dimpotrivă, poartă cruciuliţa (medalionul, amuleta) direct pe piele, deci pe sub cămaşă, tricou etc. şi nu se vede decît dacă individul respectiv, în cămaşă fiind, este deschis la doi nasturi (exceptînd faptul că nu este la plajă). Dar, deşi are şi un pulover peste cămaşă (uneori şi o vestă peste pulover şi încă o eşarfă la gît!), col. (r.) Valeriu Pricină îşi scoate, în mod ostentativ, cruciuliţa peste pulover (sau şi peste vestă), ca să fie la vedere. Or, asemenea comportament denotă nu credinţă în Dumnezeu, ci ipocrizie deplină: ca să-l vadă lumea şi să creadă că este credincios, el îşi etalează cruciuliţa! Chiar mă mir că nu s-a găsit nimeni – nevastă-sa, copiii, prietenii, eventual chiar şeful său direct, d-l Mircea Dogaru, sau alţii – să-i atragă atenţia asupra acestui gest necuviincios, care-i strică imaginea de „creştin“, căci îl denunţă ca fariseu – mai ales că, în Consiliul Director al S.C.M.D., cum a precizat, la început, d-l col. (r.) Remus Macovei, este „coordonator Departament Media şi Relaţii Publice“![4] Colonelul (r.) Valeriu Pricină îşi poartă cruciuliţa la fel ca ţiganii ăia care, în chiloţi şi cu braţele tatuate, îşi etalează la gît „cruciuloaie“ de-o palmă atîrnate de lanţuri de aur groase ca deştu’ [5]
În replica la mesajul de mai sus al colonelului (r.) Valeriu Pricină – mesaj care l-a revoltat, cu deplin temei, pe d-l colonel (r.) Remus Macovei, şi el membru al Consiliului Director al S.C.M.D. [6], deci, cum subliniază autorul, coleg de Consiliu cu col. (r.) Valeriu Pricină –, colonelul-diplomat şi poet i-a dat un răspuns din care dau doar acest fragment, fiindcă nu am permisiunea să îl reproduc integral:
«In-ne-stimabile fost camarad, da, mi-e un pic ruşine când mă privesc în oglindă: mă văd aproape îmbătrânit într-o ţară pe ducă, mult mai urată decât cea pe care am slujit-o noi. Nu mi-e ruşine să mă privesc, însă, în ochii celor din jur. Dar ţie – ţie nu ţi-e ruşine? Timp de patru ani tu, Dogaru şi Rânciog aţi împuiat capul membrilor cotizanţi cu ideea că eu şi ceilalţi am fi „infiltraţii lui Oprea“ în Sindicat! Tu, ajunsul – oficial – de curând mare mahăr în partidul lui Oprea; Dogaru, despre care se face vorbire în mesajul de faţă (e vorba de alt „mesaj“, care „circulă pe Internet“, şi anume prima pagină din Nota informativă nr. Y001798/14.11.2004, din imaginea alăturată, cu numele „Nota Dogaru“ – n.n.), care ni-l prezintă ca agent al DGIA „dirijat… în scopul realizării controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale“; Rânciog, acel factotum în Comitetul vostru Distrugător, fără de care nu mişcă nimic în SCMD.
Nota DogaruVoi, „fondatori“ de sindicat cu regim de S.r.l. – al vostru, dar pe banii cotizanţilor, între care m-am numărat şi eu, până în momentul când am înţeles că se va ajunge în această fundătură. Voi, „fondatori“ maximi, pe lângă care n-au mai încăput şi alţi fondatori, intraţi în sindicat animaţi de cele mai bune intenţii, buni profesionişti şi rectilinii la coloana cervical-vertebrală – Elena Cobuz, Ana Winzer, ca să nu mai vorbesc de restul până la 22, cât numără comitetul cu care voi, cei 3 „maximi“ –, aţi luat startul în marea cursa ce aveaţi planificat să o întindeţi militarilor activi şi rezervişti, ’că trebuia anihilată din faşă orice capacitate a ţării ăsteia de a se apăra militar.
Voi, deci, aţi condus mişcarea noastră sindicală pe calea acestui dezastru, după cum tot voi sunteţi cei care, în ciuda apariţiilor dese la televiziuni, n-aţi făcut nimic să preveniţi ruptura care se crea, treptat, între noi şi civili; aţi clamat doar presupusa voastră durere, care, pentru cei mai mulţi dintre noi, s-a vădit a fi una reală (pentru unii, letală), n-aţi pomenit nimic de durerile mari ale românilor, de salariile şi pensiile lor de mizerie, pozând în elitişti de salon, buni de făcut valuri care să tulbure şi mai mult apele bunei stări a ţării».
În urma acestei polemici necordiale cu col. (r.) Valeriu Pricină, colonelul-diplomat a promis grupului care formează reţeaua noastră de comilitoni că va elabora o „scrisoare deschisă“ mai aplicată, pe care o va publica. Iată că d-l colonel (r.) Remus Macovei, preşedintele Filialei Constanţa a S.C.M.D. [7] i-a luat-o înainte. Aştept această „scrisoare deschisă“, pentru a o republica, cu speranţa că nu va fi prea poetică, ci cît mai la obiect – recte la „mărgăritar“ –, deci cît mai argheziană, adică plină de „flori de mucegai“, sau chiar baudelaire-iană, căci şi el scrisese despre „ordură şi puroi“, cum se exprimă col. (r.) Valeriu Pricină, deşi am serioase rezerve ştiinţifice că el a citit poezia respectivă a lui Charles Baudelaire!
Menţionez că pentru publicarea textului d-lui colonel (r.) Remus Macovei am avut acceptul domniei sale. Am adăugat această ADDENDA şi notele de mai jos pentru înţelegerea situaţiei de către cititorii care nu sunt membri ai S.C.M.D.
19 septembrie 2013
NOTE
[1] Purtată prin e-mail-uri, în reţeaua noastră de socializare
[2] Cf. http://sindicatulcmd.blogspot.ro/
[3] Remus Macovei, „Scrisoare deschisă către Valeriu Pricină“, vezi: http://scmdfiliala1constanta.blogspot.ro/2013/08/domnule-valeriu-pricina-va-scriu-aceste.html. Scrisoarea a mai apărut şi aici: http://monitorsri.blogspot.ro/2013/08/scrisoare-deschisa-catre-valeriu-pricina.html; http://ro.altermedia.info/opinii/scrisoare-deschisa-catre-valeriu-pricina_25164.html; http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/08/21/din-ce-pricina-nu-spune-ti-adevarul/.
[4] Cf. http://decizii-cd.blogspot.ro/
[5] Cf. http://stirile.rol.ro/VIDEO—Burtosii-cu-lanturi-mari-de-aur-imaginea-Romaniei-la-EURO-2008-128644.html ; vezi şi http://www.umornegru.ro/moda-gipsy/.
[6] Vezi supra, nota 4
[7] Cf. http://scmdfiliala1constanta.blogspot.ro/
Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu
- See more at: http://ro.altermedia.info/opinii/sacalul-si-margaritarul_25251.html#more-25251

source
http://ro.altermedia.info/opinii/sacalul-si-margaritarul_25251.html#more-25251