Roxana ii da suturi in coaie premierului Tonta

Protestul contra crimei organizate cu privire la Roşia Montană e uriaş pentru posibilităţile civismului de azi al societăţii româneşti. Păcat numai că nu s-a ieşit aşa şi pentru apărarea voturilor de la referendumul care l-a demis pe Băsescu, fiindcă azi era la puşcărie şi în mod sigur, altfel se scria istoria. Nici n-ar mai fi fost nevoie de protestele actuale. Cu Antonescu la Cotroceni, Ponta nu-şi mai permitea să se joace de-a mafia. De-aia şi face acum totul ca să rupă USL şi să se bage el la preşedinţie, cu intenţia de a păstra şi guvernarea, pentru vreun păpuşar al marilor proiecte ale sistemului.

Deci, în timp ce la Bucureşti se desfăşura cel mai tare marş de la cel al PNL de solidarizare cu dr. Raed Arafat, Ponta era la Roşia Montană, să scoată minerii blocaţi în adâncuri, care l-au aclamat cum făceau cei din iunie 1990 cu Iliescu, după ce „au curăţat Piaţa Universităţii”. Acum, Ponta i-a instigat pe mineri contra lui Crin Antonescu, aşa cum a făcut Ion Iliescu în 1990 contra lui Coposu, Raţiu, Câmpeanu, Cunescu, deci, contra partidelor numite istorice fiindcă au făcut istoria ţării. Ponta a mai zis, populist-iresponsabil, că nimeni care nu cunoaşte condiţia minerilor „n-are dreptul să zică NU”. Şi a mai promis, mai mult decât abuziv, în numele altora, că toţi parlamentarii din comisie vor merge la Roşia Montană să discute cu minerii. Eventual, să se şi jure în faţa lor. Ceva mai abject nu putea comite. Amorsează o mineriadă contra PNL, personal, contra lui Crin Antonescu, fiindcă sunt obstacole în calea aservirii ireversibile a ţării.

Ponta uită un mic detaliu: Roşia Montană e pentru el ceea ce a fost Raed Arafat pentru Băsescu. Care Băsescu oricum e zombi politic şi culmea penibilului, care n-are alţi proşti de păcălit decât cele 10-15 procente de fanatici pe care vrea să i-i transfere Divorţaţei. Nu se putea ceva mai jalnic decât să conteste proiectul Roşia Montană pe care toată lumea ştie cu cât patos l-a susţinut. A găsit chichiţa de a contesta proiectul de lege, pe motiv – real – de neconstituţionalitate. Asta doar fiindcă e disperat pe motiv de Crin Antonescu. Care a demarat o ofensivă dură, frontală. Contra sistemului. Şi a fost abia începutul.

Carevasăzică, dacă Ponta îi obligă pe parlamentarii din comisia specială să meargă în vagoanele scrise de Zgonea către Roşia Montană, eu propun ca PNL să-l oblige să meargă la protestatarii din Piaţa Universităţii. Să vedem, lor ce le promite. :mrgreen:

Poate le promite desecretizarea clauzelor confidenţiale, pe care a zis că n-o poate face pe motiv de consecinţe judiciare. Ei, aş! Păi nu sunt avocaţi? Vorba ceea: trădare-trădare, dar să ştim şi noi! :mrgreen:

Junii şi junicile de pe la televiziunile de azi habar n-au de istoria recentă şi probabil că nici n-au avut profesori care să-i înveţe. Li se pare că marşul de aseară a fost „cel mai mare din ultimii 20 de ani”. Fiindcă n-au învăţat despre adevăratele demonstraţii civice, formidabil de puternice, având în vedere faptul că veneau după lunga noapte comunistă.

Deşi regimul Iliescu şi-o fi închipuit că a pus Capitala cu botul pe labe, nu mult după mineriada abominabilă din 13-15 iunie 1990, a fost Marşul Cămăşilor Albe, probabil, cea mai frumoasă demonstraţie de forţă morală, mai mult decât civică. Zeci de mii de manifestanţi îmbrăcaţi în alb, cu flori în mână, din Piaţa Operei, până în Piaţa Universităţii, scandând: „Nu cu bâte şi topoare, noi venim cu-o floare!”. Absolut superb, a fost dintre momentele de graţie când simţeam că demnitatea românească e restaurată. Că de multe ori a fost făcută ţăndări şi pe urmă au fost oameni care au ridicat-o din ruină.

Au mai fost mitingul şi marşul organizate de Alianţa Civică împreună cu Alianţa “15 noiembrie” Braşov, în 15 noiembrie 1990, 500 de mii e puţin zis. Gemea Piaţa Palatului, erau pline străzile până la Universitate şi pe Calea Victoriei până spre Piaţa Victoriei, şi când lumea staţiona la miting, era coadă până la Romană. În acelaşi timp aveau loc mari mitinguri şi marşuri în toate oraşele din ţară, începând cu Braşovul.

Şi după mai mulţi ani, a mai fost un marş puternic, unul dintre cele mai tari, era frig de crăpau pietrele, dar au ieşit cel puţin 100 de mii, în decembrie 1999, când cu mineriada de la Stoeneşti şi Costeşti, de fapt, o tentativă de lovitură de stat – pe bune – a forţelor retrograde (ne amintim dezertarea gen.Lupu când a văzut că-i groasă). Atunci, Ion Iliescu a fost responsabil, a învăţat din greşelile trecutului şi a colaborat cu preşedintele Constantinescu pentru restabilirea ordinii de drept. Alternativa era decretarea stării de necesitate. Am fost la marş, detest frigul, dar nu mi-a păsat. A fost important să ieşim, ca să arătăm că nu ne e frică şi că niciodată nu va mai fi posibilă o mineriadă în Capitală. Rănile sunt adânci şi încă necicatrizate. De aceea, ceea ce face Ponta la Roşia Montană e iresponsabil. Chiar criminal.

În loc de asta, înainte de a-şi da demisia, ar trebui să-i dea lui Şova temă pentru un mare proiect, perpetuu ignorat : reconversia profesională. În 1997, Petre Mihai Băcanu iniţiase în « România liberă » proiectul construcţiei de autostrăzi, cu minerii disponibilizaţi. Vă amintiţi cine s-a opus că n-avem nevoie ? Iar acum, « n-avem voie ». De la FMI şi UE. În realitate, evident că e un pretext pentru impotenţi şi samsari de ţară.

Ponta, demisia !

P.S. Ponta e el parşivel, dar manevra pe care i-au livrat-o laboratoarele sistemului e extrem de parşivă : ea vizează refacerea clivajului dintre români, care a fost până la prăpastie în anii 1990. Ei vor divizarea electoratului USL până la ostilizare. Mai precis, ostilizarea alegătorilor PSD contra PNL. Deci, contra lui Crin. Doar că deşi sunt atât de mulţi, nu toţi adepţii PSD sunt atât de proşti. Şi nici toţi liderii, atât de hoţi şi ticăloşi.