O poartă deschisă spre subteran , o poarta deschisă spre INFERN

Când şeful unui consorţiu străin îşi permite să ameninţe un stat, autorităţile acelui stat sunt obligate să-l pună la respect. Directorul general al Gabriel Resources, Jonathan Henry, ridică nu doar plafonul despăgubirilor (de la 1,5 la 4 miliarde de dolari) cerute în cazul în care Legea Roşia Montană este respinsă de Parlament, ci şi nivelul represaliilor, care nu se mai rezumă la un proces. „Cazul nostru este foarte solid şi îl vom face foarte cunoscut, astfel încât efortul României de a atrage investiţii străine va avea mult de suferit”, declară Gabriel CEO, pentru o publicaţie canadiană. Apoi, afişând o compasiune pentru oamenii locului, greu de simţit într-o funcţie ca a domniei sale, prevesteşte: „Fără acest proiect, Roşia Montană va muri. Oamenii vor pleca. Nu sunt slujbe”.Aşadar, un scurt prohod şi o directă ameninţare, o presiune pusă asupra unei majorităţi divizate şi asupra unui guvern favorabil cu un premier aparent indecis. Gabriel Resources încearcă să exploateze fisurile puterii politice din România, oferindu-i, totodată, acesteia argumente cu care să justifice în ochii opiniei publice aprobarea proiectului. Şi cu nimic nu jonglează politicienii mai bine, decât cu spaimele societăţii româneşti, aici cu fuga investitorilor şi despăgubiri uriaşe plătite de contribuabili. Desigur, şi una, şi alta sunt două rele ipotetice, dar asta nu-i va împiedica pe partizanii proiectului să le includă într-un scenariu economic catastrofal. Premierul Victor Ponta a făcut deja o tentativă: „Eu sunt foarte preocupat de modul în care se va transmite în străinatate mesajul legat de acest proiect şi vreau, totuşi, să prezint Romania ca o ţară deschisă investiţiilor străine. Nu vreau să fim o ţară care goneşte pe toată lumea pentru simplul motiv că nu există în România resursele financiare pentru a ne dezvolta singuri”, a spus el, marţi seara. Dincolo de faptul că preocuparea sa este firească, există o stranie sincronizare între declaraţiile premierului şi cele ale reprezentanţilor Gabriel Resources: zice premierul de despăgubiri la prânz, vine la amiază compania şi îl confirmă, zice seara de investiţii şi, de dimineaţă, vine ameninţarea, ca şi cum s-ar fi vorbit. Chiar dacă nu s-au pus de acord, primul ministru şi Gabriel Resources par să vorbească aceeaşi limbă, în care şi dl Traian Băsescu se exprimă fluent.
Iată de ce mă îndoiesc că vreunul dintre cei doi va pune la respect compania căreia, de-a lungul a peste un deceniu, i-au promis, ei personal sau partidele lor, satisfacţie, oricât de arogantă s-ar dovedi aceasta. Dacă dl Ponta ar vrea s-o facă, şi-ar ridica posteriorul din cele două luntri şi l-ar aşeza într-una singură, convocând PSD şi adoptând o poziţie unică şi clară, precum PNL. Dar domnia sa vorbeşte de conştiinţă şi ţine deschisă poarta, spre subteran , spre INFERN.

Lecția de trădare a început la Roșia Montană! Acum un an muncitorii de la OLTCHIM, câteva mii bune protestau cu disperare pentru salarii restante, mulți dintre ei declarând atunci că au restanțe mari la bănci …cu toate acestea nici Ponta, nici cei ce azi sunt înduioșați de viitorul celor 500 de mineri instruiți sa facă azi grevă la Roșia Montană, nu au avut milostenia de care azi dau dovadă!Ponta a declarat că nu poate rămâne insensibil la mișcarea socială a minerilor din Roșia, dar se pare ca poate sta indiferent alături de primarii m-tilor Apuseni, respectiv liderii politici din Alba față de opinia Parlamentului, de cea a Ministerului de Justitie și nu în ultim rând față de opinia publică cu privire la neînceperea exploatărilor de aur.
O țară întreagă e indignată de cedarea aurului din Apuseni pe 2 bani, timp în care Ponta se laudă că a crescut redevența de la 4 la 6 la suta, adica la fiecare 100 de kg Aur facută cadou, vom primi înapoi nu 4 ci 6 kg. Prefectul de Alba solidarizează cu cei 500 de mineri ce nu vor mai avea loc de muncă considerându-i mult mai importanți decât avuția țării.
Timp de 24 de ani au distrus locurile de muncă, cu milioanele, pentru ca acum să pună preț pe 500 de locuri de muncă un MUNTE DE AUR!? Asta-i ȚEAPĂ și dacă va fi va fi REVOLUȚIE! De la Rosia Montana, unde in dec.1989 Gelu VOICAN VOICULESCU era geolog sef, a început lovitura de stat din 1989…la ROȘIA MONTANĂ se va sfârși!
Autor: Roncea Radu
Sursa: ROR

Tensiunile sociale, sărăcia, pierderea tradiţiilor locale, contaminarea apelor potabile şi bolile reprezintă numitori comuni ai comunităţilor din apropierea exploataţiilor pe bază de cianură. Un documentar realizat de un grup de jurnalişti de investigaţie, despre efectele pe care le produce una dintre cele mai mari mine de aur din lume, situată într-o zonă cu istorie bogată din Peru, surprinde prin asemănările cu situaţia de la Roșia Montană.
Yanacocha, cea mai profitabila mina din America Latina si a doua ca marime din lume, este situata la 4000 de metri altitudine, pe culmile Anzilor, la 50 de km de orasul peruan cu bogata istorie incasa, Cajamarca.
Mina este detinuta in prezent de americanii de la Newmont Mining Corp (51%), compania peruana Buenaventura of Peru si de Banca Mondiala, prin International Finance Corporation, care detine 5% si care ar trebui sa reprezinte o garantie a respectarii standardelor etice din domeniu. De precizat este ca Newmont detine si o participatie de 13% la Gabriel Resources, in timp ce Banca Mondiala a refuzat sa finanteze proiectul minier din Romania.
Deschiderea exploatarii in 1993 a reprezentat pentru comunitatea locala, care practica in principal agricultura de subzistenta, o mare speranta pentru dezvoltare economica si cresterea nivelului de trai.