Despre incredibilul CURAJ al premierului Ponta

În vreme ce domnul prim-ministru se afla în vacanţă, la Miami, după cum ni se spune, în ţară s-au întâmplat trei lucruri de o importanţă relativ redusă: Domnul Şova a pierdut contractul guvernului Năstase cu Bechtel, privatizarea CFR Marfă a fost aruncată în sarcina CSAT şi, dacă nu aţi aflat, cresc taxele şi impozitele.

Domnul ministru Liviu Voinea, acest Paul Krugman al României – şi nu spunem asta ca un elogiu, ci dimpotrivă – are o idee fixă: Cheltuieli bugetare mari şi impozite pe măsură de mari întru gloria crezului keynesian, care a funcţionat atât de bine în America în ultimii ani încât Barack Obama riscă să bată recordul de impopularitate al lui George W. Bush cu mult înainte de încheierea celui de-al doilea mandat. Ca să vorbim de „hope and change”... Deci, domnul Voinea inventează taxe şi impozite. Mai întâi, a fost taxa pe piscine, care nu a prea mers, acum este taxa pe nevastă şi taxa pe chirii. Domnul Voinea este însă de acord să scadă TVA-ul la pâine, pentru „reducerea evaziunii fiscale”. Acum, ştiţi jocul acela despre cum să ajungi de la un cuvânt la altul din cinci conexiuni? Să vedem: Pâine-Grâu-Agricultură-Daniel Constantin-Dan Voiculescu.

Dar să nu ne pierdem în sugestii conspiraţioniste. Ideea este că nici măcar domnul Voinea nu a înghiţit povestea cu reducerea evaziunii devreme ce a estimat pierderile la buget la 100 de milioane de lei. Dacă în urma reducerii TVA la pâine de la 24% la 9% s-ar reduce evaziunea, atunci logic ar fi ca veniturile la buget să crească, nu să scadă, aşa cum au crescut atunci când a fost introdusă cota unică de 16%. Dar nimeni din guvernul României nu crede că evaziunea va scădea şi, ca atare, şi că preţurile la pâine vor scădea, pentru că dacă tot faci evaziune şi nu plăteşti impozite, n-ai de unde să scazi. Deci, dacă plăteşti taxe, ieşi pe pierdere. Şi oricum, şefa misiunii FMI, Andrea Schaechter a apucat să declare că este vorba de o măsură temporară, ceea ce înseamnă, de fapt, că nimeni n-o să-şi bată capul cu reducerea TVA şi evaziunea va continua ca înainte.

Domnul Voinea vrea, pentru compensaţie, să impună accize suplimentare pentru alcool şi produse de lux cum ar fi bijuterii, supermaşini de peste trei litri şi yacht-uri. Nu şi pentru aurul tranzacţionat în lingouri, însă! Acum, când a funcţionat vreodată vreo lege care restricţionează sau supraimpozitează comerţul cu alcool? A auzit domnul Voinea de Prohibiţie şi de Al Capone? Creşterea accizelor nu va face decât să crească nivelul contrabandei, aşa cum se întâmplă deja cu ţigările, şi al corupţiei din vămi şi din ANAF.

Indiferent de argumente, guvernul României şi domnul Voinea vor să crească cheltuilelile bugetare şi, ca atare, vor să crească taxele şi impozitele. Dar, exact pentru ce vor să crească cheltuielile bugetare? Pe scurt, pentru programele sociale şi pentru alocările către teritoriu, adică bani publici pentru baronimea de partid în dauna investiţiilor, eventual şi cu o creştere a deficitului bugetar. Într-un articol publicat săptămâna aceasta, economistul Lucian Croitoru afirmă că „O creştere a cheltuielilor publice va accelera inflaţia, astfel că banca centrală va trebui să crească rata dobânzii pentru a păstra inflaţia în banda ţintită. Cu rate ale dobânzii mai mari, consumul şi investiţiile private se vor reduce, iar rata de schimb se va aprecia, producând şi pe această rută contracţia cheltuielilor private. În final, modificarea pe care o va produce relaxarea fiscală asupra cererii agregată va fi cvasi nulă. Soluţia poate fi o continuare a politicii deficitelor bugetare reduse combinată cu o rafinare a politicii de cheltuieli. În principiu, ponderea relativ mare a transferurilor în total cheltuieli trebuie redusă, iar cheltuielile cu investiţiile trebuie crescute”. Prin „transferuri”, Croitoru se referă la sumele alocate către Bugetul Asigurărilor Sociale, adică pensii, către Sănătate etc dar, mai ales, către bugetele judeţene şi locale, iar ideea generală este că guvernul este preocupat mai mult să găsească, prin măriri de taxe şi impozite, bani pentru a satisfice baza socială a USL decât pentru dezvoltare, o interpretare care ne aparţine în întregime şi nu îi poate fi atribuită economistului BNR. Vizita lui Traian Băsescu la autostrada Arad-Nădlac, unde lucrările au fost oprite, exact acest lucru vrea să îl sublinieze. Că guvernul aruncă banii aiurea şi pune biruri pe români pentru a-şi satisface clientela politică. De aici şi remarca sa legată de absorbţia banilor europeni şi de aici şi reacţia inflamată a lui Dan Voiculescu, un om care nu vrea bani europeni, dar vrea bani de la buget. Domnul Voinea a declarat că „Nu poţi avea impozite din Est şi cheltuieli din Vest”. Aşa e! Dar ideea nu e să creşti impozitele, ci să reduci cheltuielile cu un stat supradimensionat, sufocat de birocraţie şi corupţie şi să le creşti acolo unde contează, în proiecte de infrastructură. Asta, apropos de Keynes.Aceasta este o dezbatere naţională extrem de importantă, de care depinde viitorul României. Potrivit sugestiilor primvicepreşedintelui PNL, Klaus Iohannis, multiplu incompatibil declarat de ANI, PNL şi-a luat răgaz până la sfârşitul lunii pentru a se pronunţa asupra creşterilor de taxe şi impozite conţinute în scrisoarea către FMI. Ceea ce înseamnă că PNL şi-a pierdut busola politică sub Crin Antonescu, un om pe care chestiunile triviale precum taxele şi impozitele clasei de mijloc nu par să-l afecteze, dar, mai important, că amintita scrisoare conţine propuneri de creşteri de taxe şi impozite, nu reduceri de cheltuieli ale statului. Dar observaţi cine lipseşte din această dezbatere? Exact, prim-ministrul Victor Viorel Ponta, care a lăsat pe umerii bietului Liviu Voinea, ai ministerului de Finanţe şi a PNL, una din cele mai importante decizii pentru ţară în timp ce domnia sa se afla în concediu, la Miami. A lăsat, de asemenea, pe umerii CSAT, privatizarea CFR Marfă, deşi era responsabilitatea sa să ia o decizie, după cum reiese din documentele oficiale, şi a lăsat povestea contractului cu Bechtel în seama bâlbelor lui Dan Şova, cu toate că clarificarea acestei probleme ar deschide drumul către finalizarea unuia dintre cele mai importante proiecte economice şi strategice româneşti, autostrada Transilvania. Nicio asumare de responsabilitate, nici măcar una, în condiţiile în care principala ta funcţie, atunci când eşti prim ministru, este să îţi asumi responsabilitatea pentru deciziile luate în numele ţării.

În februarie 2010, Victor Ponta, care măsoară în jur de 1,90 metri, declara, ca un macho ce se află, că a vrut să-l bată pe premierul de atunci, Emil Boc ( în jur de 1,60 metri). Boc e o nucă tare şi, pe desupra, ardelean, dar nu asta e ideea. Ideea este ce premier incredibil de curajos are RomâNIA.