DOSARE ISTORICE : SUBVERSIUNEA SOVIETICA IN BASARABIA INTERBELICA

Stalin, în centrul propagandei sovietice, cu toate privirile aţintite către el

MARIAN MOISE

În dorinţa de a distruge România reîntregită, în 1918, Lenin şi Troţki au ordonat asasinarea regelui Ferdinand ca pedeapsă pentru actul Marii Uniri.

Stalin ştia foarte bine, că pentru a se extinde, comu nis mul are nevoie de război. Nu în sensul că „patria proletariatului mon dial” declară război state lor „exploatatoare”, le învinge şi fraternizează cu clasa munci­toare autohtonă, care de-abia aşteaptă venirea eliberatorilor ca să le facă o primire trium fală, noii sosiţi punând în operă programul de construc ţie a socialismului, muncind cu dăruire, ca să se ajungă cât mai curând posibil la treapta ultimă de organizare a socie tăţii, comunismul. „Marele Geniu” ştia că toate acestea nu sunt decât baliverne, bune pentru inocenţii legănaţi de cântecul de sirenă al utopiei marxiste. El avea în vedere războiul adevărat, cel care, in diferent de costurile econo mice şi umane, avea să ducă - aşa cum s-a petrecut în reali tate! - la intrarea unor teritorii imense în sfera de influenţă a Statului Comunist. Pe timp de pace, instaurarea comunis mului din senin ar fi fost imposibilă, chiar într-un stat ca Rusia, unde activităţile subversive revoluţionare ajunseseră la paroxism.

Odată instaurată puterea comunistă „pe o şesime din suprafaţa pla netei”, cum spuneau triumfa list rapsozii partidului, apara tul sovietic de subversiune a purces la pregătirea unor tul burări care aveau rolul de a de­clanşa ră zboaie civile, insurec ţii „popu lare”, care să dinami teze ordi nea socială legală, arun când statele într-un haos pe fondul căruia intervenţia sovietică ar fi putut avea succes. În alte cazuri, s-ar fi produs o infil­trare masivă, mascată sub forma ajutorului internaţional dat „luptătorilor revoluţio nari”, aşa cum s-a întâmplat în Spania. Acţiunile subversive au început la scurt timp după organizarea aparatului tehnic al Kominternului. Oa menii lui Lenin au trecut hotărât la ex portul de revoluţie.

România, ţintă predilectă a subversiunii

Ţara noastră a fost, de la înce pu turile Internaţionalei Comu nis te, o ţintă predilectă a subver siunii. „În 1918, Lenin şi Troţki au ordonat asasinarea regelui Fer dinand, ca pedeapsă pentru actul Marii Uniri din 1 decembrie 1918, dar comisarul Simion Roşal, tri mis pentru îndeplinirea acestei misiuni, a fost arestat de Armata Română. În 1919, Komin ternul a ordonat asasinarea mare şalului Averescu, actul terorist fiind dejucat în ultima clipă. Pe data de 8 decembrie 1920, a explodat o bombă în Sena tul României, aceasta fiind pusă de Max Gold stein (nume conspi ra tive: Arge şeanul, Abramovici Teohari, Belinschi Sami, Coca, Stejaru), un ex tremist de stânga, el având com plici pe Saul Osias şi Leon Licht blau. A fost primul atentat tero rist. Dispozitivul exploziv artiza nal plasat în sala Senatului Ro mâ niei i-a ucis pe Dimitrie Gre ceanu, ministrul Lucrărilor Pu blice, decedat a doua zi la spital, şi pe senatorii Demetriu Radu, epis copul greco-catolic de Oradea Mare, ucis pe loc, şi Spira Gh. Gheorghiu, decedat la spital pe 13 decembrie, şi a rănit grav pe Constantin Coandă (52 de răni cauzate de schije), preşedintele Senatului. (…) 1924 a fost anul celei de-a doua agresiuni majore împotriva României Mari, Uniu nea Sovietică (creată la 6 iulie 1923) încercând să se extindă din nou asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru. Încă din 1923, Mos cova, prin Internaţionala Co mu nistă, a avansat şi şi-a impus teza, acceptată de PCR, potrivit căreia România ar fi fost un stat impe rialist, multina ţional, creând astfel baza politică pentru a cere «autodeterminarea» Basarabiei”.

Comuniştii au luptat pentru dezmembrarea ţării

„În aprilie 1924, la Conferinţa Fede raţiei Comuniste Balcanice de la Viena au fost adoptate câteva hotărâri cu privire la România, printre care «Dezvoltarea propa ga ndei în favoarea revenirii Tran sil vaniei la Ungaria», «Pro pa ganda în rândurile populaţiei din Transilvania şi cercurile anti româneşti ale burgheziei maghia re», «Organizarea de greve cu mo tivaţii politice», «Propaganda în armata română, în special printre soldaţii ori­ginari din Tran sil vania». (Pasajul citat este preluat din masiva lucrare a cunoscutului publicist constănţean Constan tin Cumpănă „Terente”, Telegraf Advertising 2009, Constanţa, vol. II, pp. 123-124).

Menţionăm că, după alte surse, Uniunea Sovietică s-a constituit la 30.12.1922, prima Constituţie fiind adoptată la 31.03.1924. Con stantin Cumpănă, referindu-se la documentul publicat în „Româ nia Liberă” din 13.05.1994, sub semnătura lui Vladimir Alexe, material intitulat „Istoria secretă/Ilegaliştii co mu nişti, au luptat pentru dez mem brarea ţării. Planul de îm păr ţire a României în cinci zone”, face cunoscută, în contextul bio grafiei faimosului bandit lipo vean Terente, amploa rea agitaţiei şi diversiunilor bol şe vice în Ro­mânia, îndeosebi în Dobrogea şi Basarabia. Acţiunile planificate în Rusia comunistă au culminat cu aşa-numita „revo luţie” de la Tatar-Bunar (12-18 septembrie 1924). C. Cumpănă reproduce co municatul guver­nului relativ la evenimentul în chestiune: „(…) În ziua de 12 septembrie, un nu măr de 30 de indivizi, veniţi pe mare în sudul Basarabiei, a atacat localitatea Nicolaevca la ora 12 din zi, izolând comuna prin tăie rea firelor tele grafice şi telefonice şi omorând pe primar, pe soţia sa, doi jandar mi şi un locuitor. Aceiaşi cetăţeni au mai prădat pe negustorii veniţi la târg şi încăr când trei căruţe cu mărfuri, le-au ascuns în bălţile din regiunea lacului Saşic. În zile le următoare, aceiaşi indivizi, susţinuţi de com plici pe care îi aveau în această regiune, au ata cat sa tele Tatar-Bunar, Ciş mele, Neraşoi şi Golileşti, jefuind şi terorizând populaţia pentru a o asocia cu actele lor şi a o ridica contra auto rităţilor. Trimiţân du-se tru pe din Ismail pentru urmă­rirea şi captu rarea indi vizilor, ordinea a fost pretutindeni resta bilită. Popu laţia locală a dat autorităţilor un concurs hotărât la descope rirea complicilor şi restabilirea ordinei (…)”.

Grupări teroriste clandestine

S-a stabilit, într-adevăr, că printre cei capturaţi se aflau militari sovietici şi că ruşii organizaseră „un comando de tip terorist”, firele acţiunii ducând la un centru conspirativ de la Odesa, în cola borare cu agenţi iredentişti din Basarabia. În perioada isto ri că în chestiune, spionajul sovie tic, slujit de Komintern cu organi za ţiile sale din sânul statelor-ţintă - partidele comuniste - în primul rând cele din zona Bal canilor şi România, a constituit un număr extraordinar de mare de grupări teroriste clandestine; numai în Basarabia, între 1919-1924, au existat 118 asemenea grupări, număr precizat de Ser viciul secret al Armatei.

http://basarabialiterara.com.md/?p=5233

PE SITE
AICI