REMEMBER !!! DESPRE TITANUL istoriei nationale ,Gheorghe Buzatu , alias KOBA isi mai aminteste cineva ?

Scris de **Admin** Vin Iul 26, 2013 1:06 pm

Profesorul Buzatu a fost, este si va ramine un mare român .S-a stins dezgustat de nimicnicia oamenilor din aceasta minunata si totusi blestemata tara , de ticalosia asa ziselor elite politice si culturale, de faptul ca alogeni ticalosi si hulpavi ne calca in picioare şi ne mutilează istoria nationala , scuipa pe mormintele Maresalului si pe sutele de mii de morminte fara cruce la capatii din stepele Rusiei , de la Nistru pana la Marea Caspica si Stalingrad , pe mormintele colective sau mormintele colective a prizonierilor români măcelăriţi de bestiile NKVD înainte şi după 23 august 1944 (de astă dată cu contribuţia directă a regelui de carton Mihai I , nemernicul aşa zis cap al oştirii) , morminte răspîndite de la bălţi şi stepele calmuce până în Siberii de ghiaţă , scuipă pe mormintele celor de la Gherla ,Aiud, Piteşti , canalul de tristă amintire . Profesorul Buzatu a murit din dragoste de ţară iar eu , unul suspectez faptul că a fost ucis pentru dragostea de ţară .Acum , profesorul se întreabă împreună cu Nicolaie Iorga ,căruia i-a fost vrednic discipol , "DE CE ATÎTA URĂ ?" sau îl întreabă pe Ion Antonescu :" DE CE ŞI CUI NE-AI LĂSAT, MAREŞALE DE OŢEL ? " .În memoria marelui român dispărut , în memoria celui ce a fost străjer de ţară şi dascăl de neam , ca modest şi pios omagiu , o selecţie ce se vrea , întru aducere aminte, o încercare de schiţare retrospectivă a unor momente din activitatea profesorului Buzatu.

va sugerez cu tot respectul , deoarece platforma nu preia un text atit de amplu, in plus fiind vorba si de multe fotografii, cititi continuarea pe site la
https://sites.google.com/site/titanisipigmei/DESPRE-TITANUL-istoriei-nationale-Gheorghe-Buzatu--alias-KOBA-isi-mai-aminteste-cineva

Scris de **Admin** Vin Iul 26, 2013 1:22 pm

Discutii patimase pe subiectul "FBI despre crimele rituale " de pe blogul prof.I.Coja ( va sugerez cititi toate comentariile ) .la
http://ioncoja.ro/amestecate/fbi-despre-crimele-rituale/
Evident, nu putea să lipsească acestei discuţii sarea şi piperul , în persoana colegei noastre DONA_CAROLINA

doctor in etnopatologie alias DONA_CAROLINA

10.04.2013 la 11:04 pm

Stimate Domnule Profesor Coja, Stimate Koba,Cand Voltaire spune in dictionarul lui filozofic, adresandu-se evreilor :” Je vous dis que vos pères ont immolé leurs enfants et j’appelle en témoignage vos prophètes. Isaïe leur reproche
ce crime de cannibales.” Le philosophe fait allusion à ce passage du Livre de la Sagesse
(ch. 12), où le Prophète, maudissant les forfaits des Hébreux, s’écrie:
” V. 5. — Tuant sans pitié leurs propres enfants, mangeant des entrailles d’hommes et dévorant leur sang, initiés qu’ils
étaient à d’exécrables mystères.”,
Voltaire se ghideaza dupa profetii evrei ca Isaia care stiau exact ce spun, care , deci,in termeni moderni, ii acuzau de etnopatologie , caci ce altceva inseamna sa-ti mananci proprii copii, precum arata spusele lui Isaia acuzand evreii de canibalism, si , adaugam noi, ce altceva inseamna decat patologie pura sa-ti martirizezi proprii copii molestandu-i la varstele cele mai timpurii, MOLESTARE INCA NEINFIRMATA SI NECASTIGATA DE CREDINCIOSII EVREI DE AZI!!!
DECE?
Intrucat, asa cum arata articolul de mai jos pe care VA ROG SA-L CITITI INTEGRAL la adresa indicata aici de mine,caci legea talmudica conditioneaza evreii in asa fel incat,daca evreii doresc sa venereze intelepciunea transcendenta din Talmud prin morala fariseica, ei sunt obligati sa accepte dreptul celor mai mari si mai batrani intelepti ai lor, de a viola copii!!!
Pana la aceasta ora, NICI-UN SINOD IUDAIC NU LE-A REPUDIAT ACEASTA PRACTICA BLESTEMATA!!!
Fariseii isi justificau violarea propriilor copii, prin postulatul ca un baietel de noua ani nu era un “barbat”(citeste “Iudaism si homosexualitate: O casatorie facuta in iad” – “Judaism and Homosexuality: A Marriage Made in Hell”)
Prin trucul de a nu-l numi “barbat” , pedofilii ocoleau legea mozaica care interzice homosexu
Deoarece

http://globalfire.tv/nj/12en/jews/3years_old_brides.htm(See,Thus they exempted him from God’s Mosaic Law:
The Talmud teaches that an adult woman’s molestation of a nine year old boy is “not a sexual act” and cannot “throw guilt” upon her because the little boy is not truly a “man.” (9) But they use opposite logic to sanction rape of little girls aged three years and one day: Such infants they count as “women,” sexually mature and fully responsible to comply with the requirements of marriage.
The Talmud footnotes 3 and 4 to Sanhedrin 55a clearly tell us when the rabbis considered a boy and girl sexually mature and thus ready for marriage. “At nine years a male attains sexual matureness… The sexual matureness of woman is reached at the age of three.”
“When a grown-up man has intercourse with a little girl it is nothing, for when the girl is less than this (three years and a day) it is as if one put the finger into the eye.” The footnote says that as “tears come to the eye again and again, so does virginity come back to the little girl under three years.” (11)
Today, the Talmud’s outspoken pedophiles and child-rape advocates would doubtlessly spend hard time in prison for child molestation. Yet here is what the eminent Jewish scholar, Dagobert Runes (who is fully aware of all these passages), says about such “dirty old men” and their perverted teachings:
“There is no truth whatever in Christian and other strictures against the Pharisees, who represented the finest traditions of their people and of human morals.” (14)
Aren’t Christ’s words more appropriate?
“Woe unto you, scribes and Pharisees, hypocrites! for ye are like unto whited sepulchres, which indeed appear beautiful outward, but are within full of dead men’s bones, and of all uncleanness. Even so ye also outwardly appear righteous unto men, but within ye are full of hypocrisy and iniquity.” (Matthew 23:27, 28.)
(Adapted from Ted Pike’s book, Israel: Our Duty, Our Dilemma)
doctor in etnopatologie-DONA_CAROLINA

10.04.2013 la 11:19 pm

scuzele mele, mi-a alunecat degetul,
aici este continuarea a ceea ce incercam mai sus sa elucidez din articolul citat din National Journal:
CONTINUAREA:
“You shall not lie with a male as one lies with a female; it is an abomination” (Lev. 18:22)-aici deci avem interdictia homosexualitatii in Talmud, adica a relatiilor intre doi barbati maturi, fapt pentru care iudeii patologici recurg la pedofilie, cum am zis, pana azi NESANCTIONATI DE VREUN SINOD IUDAIC!!!
Aceeasi lege stranie proclama permis unei femei sa se culce/violeze un baietel de noua ani, intrucat, asa cum spune articolul citat de mine , el nu-i barbat , dar inverseaza lege , spunand ca o fetita de trei ani este o femeie in toata regula la trei ani si o zi, incat ea poate fi perfect si in regula violata si implicata in martiriu zi de zi !Caci e buna de nevasta!
The Talmud teaches that an adult woman’s molestation of a nine year old boy is “not a sexual act” and cannot “throw guilt” upon her because the little boy is not truly a “man.” (9) But they use opposite logic to sanction rape of little girls aged three years and one day: Such infants they count as “women,” sexually mature and fully responsible to comply with the requirements of marriage.
Ce este uluitor , este ca savanti iudaici precum Dagobert Runes considera ca fariseii au reprezentat cea mai fina traditie iudaica iar crestinii mint cd ii acuza de nevolnicii:
“There is no truth whatever in Christian and other strictures against the Pharisees, who represented the finest traditions of their people and of human morals.” (14)
Concluzia articolului este similara cu a lui Voltaire, concluzia citandu-l pe Isus Cristos:
Aren’t Christ’s words more appropriate?
“Woe unto you, scribes and Pharisees, hypocrites! for ye are like unto whited sepulchres, which indeed appear beautiful outward, but are within full of dead men’s bones, and of all uncleanness. Even so ye also outwardly appear righteous unto men, but within ye are full of hypocrisy and iniquity.” (Matthew 23:27, 28.)
(Adapted from Ted Pike’s book, Israel: Our Duty, Our Dilemma)

AH/ФЮРЕР - IVS/ЌОБА (666)

10.04.2013 la 6:10 pm

Domnule Profesor I. Coja, discuţii au fost şi vor fi … Nu se vor opri aici şi acum. Ele se poartă şi pe Internet, dar, întrucât evreii din România controlează Google, unde cenzurează tot ce nu le convine (vezi holocaustul brun şi roşu, Eminescu, Goga, Antonescu), interdicţiile lor NU POT FI APLICATE ŞI MATERIALELOR AFIŞATE ÎN LIMBILE DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ (franceză, engleză, germană, rusă, italiană, chineză). De aceea, recomandăm cititorilor să apeleze la acest text în franceză relativ la “CRIMA RITUALĂ”:
- Le Crime rituel chez les Juifs
“Celui qui fait couler le sang des non- juifs offre un sacrifice agréable à Dieu.”
(Le Talmud.)
Dans son Dictionnaire philosophique,
VOLTAIRE, qui ne peut être soupçonné d’ hitlérisme s’adressant aux juifs, déclare:
” Je vous dis que vos pères ont immolé leurs enfants et j’appelle en témoignage vos prophètes. Isaïe leur reproche ce crime de cannibales.” Le philosophe fait allusion à ce passage du Livre de la Sagesse (ch. 12), où le Prophète, maudissant les forfaits des Hébreux, s’écrie:
” V. 5. — Tuant sans pitié leurs propres enfants, mangeant des entrailles d’hommes et dévorant leur sang, initiés qu’ils
étaient à d’exécrables mystères.”
Après la diaspora , les juifs, dispersés parmi les autres peuples,
reportèrent sur leurs hôtes la haine qui les animaient. A la veille de Pâques, ils égorgeaient quelques jeunes chrétiens
selon un rite particulier, et recueillaient le sang des martyrs,pour l’utiliser lors de la confection des fameux azymes.
Voici en quels termes l’auteur de la
DISSERTAZIONE APOLOGETICA rapporte le sacrifice impie de la Pâque juive: “Le sang chrétien était mêlé au vin et servait à pétrir le pain pascal, qui, par l’addition de cet ingrédient, devenait le vrai pain de bénédiction. Le père de famille
en mettait plus ou moins dans la pâte: la quantité d’un grain de lentille suffisait. Si ceux qui pétrissaient étaient juifs, la
mixtion se faisait en leur présence; sinon, elle avait lieu à leur insu. Le sang chrétien servait aussi à une cérémonie
qui précédait la cène pascale”.
Les azymes sont des petits pains sans levain fabriqués par les juifs à l’occasion des fêtes. Il n’entre pas dans nos vues, aujourd’hui, de traiter à fond la
question du meurtre rituel juif. Ceux que la question pour rait intéresser n’auront qu’à se reporter à l’ouvrage de M. Albert MONNIOT: LE CRIME RITUEL CHEZ LES JUIFS. Nous voulons simplement faire ressortir, avec documents à l’appui,que le crime rituel
, répudié avec horreur de nos jours par la
majorité des Juifs dits «assimilés», constitue une très vieille
pratique, dont les origines se perdent dans la nuit des temps et qui fit, parmi les non
juifs, de trop nombreuses victimes.
Pour se défendre contre l’accusation de meurtre rituel, les Juifs invoquent à leur décharge le témoignage de certains
papes, tels Innocent IV, Grégoire X et Paul III qui, pour éviter un massacre général des Juifs, crurent prudent d’affirmer que
ce crime était une légende. Mais Israël se garde bien, par contre, de parler de Benoît XIV qui, dans sa bulle célèbre «Beatus Andreas», mettait en garde la Chrétienté tout entière contre les instincts sanguinaires des Israélites.
Cette pièce, que les Juifs n’ont pu contester, met les choses au
point. Elle ne fait que confirmer ce que les poètes font dire à la «douce Esther», l’héroïne juive, fêtée lors du
Pourim: Prêtresse de vengeance, impitoyable et forte, J’ai soudain soif de sang et de meurtre… Il faut une vengeance ouvrant ses ailes grandes,Planant sur chaque toit, frappant à chaque seuil,Digne de ta grandeur, digne de ton orgueil, Et de tout le passé dont je suis héritière”. Voici d’ailleurs, d’après le Livre d’Esther, ce qu’est cette fête du Pourim, cette fête du sang:«Et puis les Juifs furent maîtres de ceux qui les haïssaient. Et nul ne put tenir devant eux parce que la frayeur qu’on
avait d’eux avait saisi tous les peuples.
«Les Juifs donc tuèrent tous leurs ennemis à coups d’épée et en firent un
grand carnage, de sorte qu’ils disposèrent à
leur gré de ceux qui les haïssaient«. Et ils ordonnèrent que la mémoire de ces jours serait célébrée et solennisée dans chaque âge, famille, province,
ville et que la mémoire de ces jours ne s’effacerait point de leur postérité».
L’instinct sanguinaire des Juifs est probant. Le sang des goym, répandu dans les guerres et les révolutions fomentées par les
Sages de Sion, fleure bon au nez d’Israël…
«Israël, fils de Samuel, ayant été interrogé aux fins de connaître la vérité, répond: que dans la semaine de la
Pâque juive se trouvant avec Moïse, Samuel, Ange, Tobby et Mohar”.
şi pentru că oamenii inteligenţi au în mod obligatoriu umor, citiţi mai jos :

Ţarul Roşu/ЌОБА (777)

11.04.2013 la 2:32 pm

Kremlin, 11.04.2013, ora l:3l pm – ЌОБА zice: profitând de clipele de răgaz, în care Fuhrerul-Cancelar nu-i aici, căci el, ca evreu ce îi, s-ar putea simţi jenat, cum sunt şi eu, de prea numeroasele referinţe şi trimiteri, de fel măgulitoare, la neamul “ales”, vă propun, Prieteni, să reveniţi la Ion Creangă al vostru care a scris despre … “OLTENI LA IAŞI”:Ce răsună? Ce s-aude?
Ce glas dulce românesc?
Ce flăcăi ca bradul verde,
Ochii noştri îi uimesc?
Sunt olteni, scăparea noastră,
Bucuraţi-vă, ieşeni!
Voi cu inima creştină,
Cumpăraţi de la olteni!
Oltul falnic prin copii-şi
Zice Prutului scârbit:
- Dulce frate, fii în pace,
Steaua ta a răsărit! …
La cel glas de mângâiere
Geme sufletu-n duşmani;
Voi cu inima creştină –
Nici un ac de la jidani!
Fraţii certe-se-ntre dânşii,
Fiii cu părinţii lor!
Da blăstăm cu foc s-ajungă
Pe acel cutezător,
Care fără de iubire
S-ar uita la cei munteni!
Ascultaţi, Români, cuvântu-mi:
Cumpăraţi de la olteni!
Şi atunci viaţa noastră
Precum râul cristalin
Se va scurge limpezită
De otravă şi venin.
Morţii noştri n-or mai plânge
Sub călcâie de duşmani.
Sus dar inimile voastre:
Nici un ac de la jidani!

https://sites.google.com/site/titanisipigmei/dona_carolina-doctor-in-etnopatologie-in-dialog-cu-raposatul-si-regretatul-profesor-gheorghe-buzatu-alias-koba

Scris de **Admin** Vin Aug 02, 2013 7:41 pm

Însemnări din celulă[1],
semnat de ex-mareşalul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944, la câteva ore după lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucureşti
Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinsă pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând ca de obicei o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu. I-am arătat Regelui că de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la Anglo-Americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere, şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să
ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare.
În continuare, i-am arătat conversaţia avută, imediat la întoarcerea mea de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius şi Mihalache şi în dimineaţa zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Brătianu.
D-lui Clodius i-am vorbit în faţa D-lui M. Ant[onescu] pe un ton răspicat şi i-am amintit că atât prin Dl M. Ant[onescu] de acum câteva luni, cât şi în februarie, la ultima întrevedere, am arătat Germaniei ca, dacă frontul nu se va menţine pe linia Tg. Neamţ-Nord Iaşi-Nord Chişinău-Nistru, România va căuta soluţia politică pentru terminarea războiului.
I-am arătat D-lui Clodius că nici o ţară, şi nici chiar Germania, nu ar putea continua războiul în caz când jumătate din teritoriul ei ar fi ocupat şi ţara total la discreţia Ruşilor.
I-am cerut ca şi Dl M. Ant[onescu] să arate acest lucru la Berlin, să roage să înţeleagă poziţia Ţării noastre în faţa cataclismului ce o ameninţă şi a mea în faţa Istoriei şi a Ţării şi să-mi dea dezlegarea a trata un armistiţiu, dorind să ieşim din această situaţie ca oameni de onoare şi nu prin acte care ar dezonora pentru vecie Ţara şi pe conducătorii ei.
Dl Clodius a promis că va arăta exact dorinţa noastră; i-am arătat că noi trebuie să ne luăm libertatea de a ne apăra viaţa viitoare a neamului. Relativ la conversaţia cu Dl Mihalache, deşi ea a durat câteva ceasuri, totuşi i-ai arătat numai esenţialul.
Dl Mihalache mi-a cerut să mă sacrific şi să fac eu pacea, oricât de grele ar fi condiţiile puse. I-am arătat că eu, fiind exponentul unei revoluţii care m-a adus, fără a [o] fi pus eu la cale sau să fi avut vreo legătură cu ea, la conducerea Statului, dându-mi mandatul să reconstituiesc graniţele Ţării, să restabilesc ordinea morală şi să pedepsesc aducându-i în faţa tribunalului poporului pe acei care …[2] catastrofa graniţelor şi prăbuşirea Dinastiei. Cum Ţara îmi impusese şi pe legionari şi mai târziu şi războiul, pentru a legifera actele mele, am cerut aprobarea Ţării pentru faptul că schimbasem din luptă regimul legionar pentru trădările sale şi pentru că intrasem în război în aclamaţiile şi, cu asentimentul întregii naţiuni, trecusem, forţat de operaţiuni, şi Nistrul.
Ţara, prin câte 3 milioane de voturi, mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem. În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:
a. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov. I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde
beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele “să nu recunoască nici o modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.
b. - să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, Ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului?
c. – a treia clauză, şi cea mai gravă, e aceea de a întoarce armele în contra Germaniei. Cine, am arătat Dlui Mihalache …[3], poate să-şi ia răspunderea consecinţelor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios, când putem să ieşim din război oricând dorim. Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate şi i-am afirmat că dacă …[4] de Dl Maniu, pe care l-am lăsat şi i-am înlesnit tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl Mihai Antonescu, care a tratat cu ştiinţa mea, eu nu m-aş da la o parte şi aş da, dacă mi s-ar cere concurs, pentru a scoate România din război, luându-mi curajul şi răspunderea să spun Führerului în faţă că România se retrage din război.
d. - a patra condiţie cerută de Molotov şi de Anglo-Americani este să dau ordin soldaţilor să se predea Ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu Ruşii, să alungăm pe Nemţi din Ţară. Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a Ruşilor şi Germanilor? Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică. Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist. Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.
e. – În sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiunea Rusească cu toate consecinţele ei. Reamintind toate acestea Dlui Mihalache, D[umnealui] mi-a spus, ceea ce a constituit o surpriză pentru mine, că trebuie să mărturisească că D[umnea]lor, adică naţional-ţărăniştii, s-au înşelat; au crezut în
sprijinul Anglo-Americanilor, însă şi-au făcut convingerea definitivă că aceştia sunt total nepregătiţi pentru a indispune pe Ruşi şi că suntem lăsaţi la totala lor discreţie, ca şi Polonia şi, poate, alte ţări. În consecinţă, trebuie să ne considerăm o generaţie sacrificată, să ne resemnăm şi să aşteptăm. I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte. Dl Mihalache a insistat încă o dată să fac eu armistiţiul şi să semnez pacea, fiindcă condiţiile puse sunt condiţii de pace, nu de armistiţiu (este sublinierea D-sale). Bineînţeles, am declinat (refuzat) aceasta. În dimineaţa zilei de astăzi, pe când eram în Consiliul de Miniştri, a cerut să mă vadă Dl. Brătianu, care, spre deosebire de Dl Mihalache, mi-a declarat că vine de la o întrevedere dintre Dnii Maniu şi Dinu Brătianu şi că vine cu mandatul formal de la ambii că sunt de acord şi că îşi iau alături răspunderea, dacă accept, să fac eu tratative de pace. I-am răspuns că accept cu condiţia să mi se dea în scris acest angajament, să accepte ca el să fie publicat, pentru ca poporul să vadă că s-a înfăptuit unirea internă şi pentru ca străinătatea, aliaţii şi inamicii, să nu mai poată …[5], prin dezbinarea noastră. Dl Brătianu urma să-mi aducă adeziunea scrisă înainte de audienţa mea la Rege, fiindcă voiam să merg la această audienţă cu hotărârea luată, adică să-I pot afirma că, dat fiind faptul că s-a realizat unirea politică internă, îmi pot lua angajamentul să încep tratativele de pace. Generalul Sănătescu a intervenit în discuţii de două ori şi şi-a luat angajamentul, fără să i-l fi cerut, că-mi va aduce dânsul acest angajament, pentru care i-am mulţumit. Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu Ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că “această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu Ruşii. Acest “mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele. Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe. În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu. Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldaţi cu pistoale în mână. Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a
prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: “D-le Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu”. M-am uitat la soldatul care mă ţinea de braţe şi I-am spus ca să ia mâna de pe mine şi, adresându-mă generalului Sănătescu, în obrazul Regelui, care trecea în altă cameră cu mâinile la spate: “Să-ţi fie ruşine; acestea sunt acte care dezonorează un General”. M-am uitat fix în ochii lui şi I-am repetat de mai multe ori apostrofa. După aceea, bruscat, am fost scos din cameră pe culoar unde o bestie de subofiţer mi-a spus să scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat. După aceea, împreună cu Dl Mihai Antonescu, am fost băgat la ora 17 într-o cameră “Safe” Fichet şi încuiaţi cu cheile. Camera nu are decât 3 m pe 2, este fără fereastră şi fără ventilaţie. După 2 ore s-a deschis uşa şi ni s-au oferit scaune aduse din afară. Nu s-a avut nici o dorinţă de a se da acestei camere-celulă cel puţin aspectul curat. Este plină de praf şi într-o dezordine organizată. Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de 4 ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.
Istoria să judece.
Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui în[tre] patru ochi şi în prezenţa Dlui M. Antonescu că, dacă crede că este un alt om în Ţară capabil să o servească mai bine ca mine, eu îi cedez locul cu o singură condiţie: să prezinte garanţii şi să nu fie un ambiţios sau un aventurier.
M[areşa]l Antonescu
23.VIII.1944
Scris în celulă.

Scris de Continut sponsorizat

REMEMBER !!! DESPRE TITANUL istoriei nationale ,Gheorghe Buzatu , alias KOBA isi mai aminteste cineva ?