O simplă problemă de logică. Valoarea proiectului minier RMG e abia la jumătatea exportului României pe o lună

Deja mă enervează insistenţa PR-lui RMGC, care bate incisiv moneda pe locurile de muncă pentru minieri şi pierderea a 2 miliarde de dolari pentru stat dacă se anulează proiectul. Parcă am fi o ţară bananieră din anii 90 şi 2 miliarde de euro sau dolari ar fi esenţiali pentru supravieţuirea economică a ţării. Acest discurs ar fi mers prin Africa s-au când Ion Iliescu îi făcea golani pe protestatarii din Piaţa Universităţii şi acum îi face săraci. Atunci, clasa politică coruptă a reuşit să-i prostească pe români, acum nu. Unde e logica? Numai luna aceasta conform INS România a exportat 4.5 miliarde de euro, adică în 30 de zile dublu cât tot proiectul RMGC pe 15 ani. Deci România are potenţial economic uriaş faţă de proiectul RMGC, deci nu stă ţara în PR-ul companiei canadiene şi nici în jurnaliştii plătiţi de aceştia. Proiectul RMGC îi ia pe români de fraieri, adică ei, străinii, rămân cu 2.5 miliarde de euro, noi, românii, rămânem cu munţii raşi, cu pădurile tăiate, patrimoniul distrus şi cu un imens lac de cianură în inima Apusenilor. Lacul cianurat va polua apele şi munţii sute de ani de acum încolo, iar costurile statului român de ecologizare vor depăşi cele 2.5 miliarde de euro câştigaţi de nişte capitalişti străini. Aşa că, dacă proiectul va fi anulat pe viitor nu ar fi nicio pagubă pentru români, ci dimpotrivă vom rămâne cu un mediu curat. Să lăsăm aurul în munţi şi când copiii noştri vor descoperi o tehnologie ecologică fără cianuri, să exploateze statul român bogăţiile pe care le-am lăsat moştenire. E ruşinos cum televiziunile private şi cea publică au ignorat săptămâna de proteste vorbind despre Împăratul Iulian şi Sorin Oprescu, când zeci de mii de români erau în stradă. Am retrăit zilele de 17-21 decembrie 1989, când sute de mii de oameni ieşeau pe străzile marilor oraşe şi TVR prezenta vizita lui Ceauşescu în Iran şi realizările epocii de aur. Se pare că după 23 de ani, în general media privată sau publică nu e liberă şi este încă controlată de stat şi interese politice pentru banii RMGC, care reprezintă valoarea a numai jumătate din exporturile României într-o singură lună. Ieftin vând unii politicieni şi jurnalişti poporul român pe taraba intereselor străine.

Sambata asta am fost, cu un grup de romani din Montreal, sa ne varsam public indignarea cu privire la vrajile pe care autoritatile romanesti le tot fac de cativa ani in legatura cu exploatarea de la Rosia Montana. Am agitat pancarde tematice, ne-am invartit in cerc ca sa atragem mai bine atentia, am cantat “Desteapta-te romane” si am scandat “Uniti, salvam Rosia montana!” in 3 limbi, “Gabriel, chéri, pas de cyanure ici!” si alte lozinci a caror esenta era ca, oricat de departe de casa ai fi si pentru cat timp, nu poti ramane nepasator cand in buricul tarii tale se vrea sa se puna un lac cu cianura si sa se distruga teritorii cu tot ce au pe ele si cu tot ce e legat de ele: oameni, animale, plante, traditii, istorie.

Niciunul dintre oamenii in toata firea adunati in fata Consulatului roman de la Montreal nu parea sa fi venit cu pluta pe Saint-Laurent sau pe alt rau, cum le place unora sa spuna despre cei care cred ca proiectul de la Rosia Montana nu e bun pentru Romania. Toti pareau ca fac ce fac in totala cunostinta de cauza: am auzit discutii cu detalii despre contractul cu exploatatorul de la Rosia Montana si modificarile acestuia in timp, despre legislatia romaneasca in domeniu si ce li se pregateste romanilor legat de asta, despre aspectele ecologice ale proiectului.

UPDATE. Preconizata blocare in parlament a proiectului de lege privind demararea exploatarii de aur de la Rosia Montana nu i-a multumit pe cei care protesteaza seara de seara in Piata Universitatii. Pasul inapoi facut de cuplul Ponta-Antonescu a fost insuficient pentru a-i anestezia pe protestatari, care au continuat sa manifesteze si in aceasta seara. Manifestantii saluta faptul ca “s-a castigat o batalie, dar nu un razboi” si ca “internetul si presa alternativa reusesc sa sparga o blocada a presei traditionale”, insa sunt hotarati sa continue protestele de strada “pana cand legea este retrasa”, anunta Hotnews. De altfel, reactiile fata de presa obisnuita nu s-au lasat asteptate, in ciuda mediatizarii accentuate a protestelor, din ultima vreme. Dupa ce au scandat “Presa romana/plina de cianura”, protestatarii s-au indepartat de camerele de luat vederi si s-au mutat in zona fantanilor de la Universitate. “Noi trebuie sa demonstram ca suntem desupra televiziunii”, striga in urma cu cateva minute un tanar, de la microfonul adunarii din Piata, mai relateaza Hotnews.

Sunt in studioul de la Nasul TV. “Televiziunile de stiri au boicotat protestul din Piata Universitatii” troneaza vocea iritata a amfitrionului din platou. Radu Moraru e revoltat. Vorbeste despre boicotul media, despre ziaristi care au luat bani de la mogulii afacerii Rosia Montana, despre cum a reusit USL sa prosteasca un popor intreg promitand inchiderea explotarii aurifere din Apuseni, dupa care a dat unda verde proiectului prin semnatura lui Victor Ponta.
Incerc sa-l mai linistesc: “Radu, nici nu deranjeaza atat de mult ca unele posturi private au tacut sau au relatat anemic subiectul. Pana la urma, asta e sansa ta, a noastra, a publicatiilor mici si independente care nu traiesc din surse politice, de a ne face auzita vocea, de a-i cuceri pe tinerii care fug de presa zilelor noastre”. Asculta atent, apoi izbucneste: “Unde e Antena 3, care acum un an si ceva trasmitea cu nu stiu cate care de reportaj live-uri, cu lumini puternice? Unde-s televiziunile care in ianuarie 2012 faceau ditamai evenimentul dintr-un protest manipulat politic?”.
N-apuc sa mai raspund. Pe telefon, intra Daniel Roxin, aflat chiar in Piata Universitatii. “Sunt peste 2.000 de persoane aici. Pasnici, decenti, nu mai vor sa auda de presa, nu-i intereseaza. Cred ca presa a fost cumparata de cei de la Rosia Montana. Sunt majoritatea tineri, studenti, non-violenti”.
Ies din emisiune cu gandul sa vizitez Piata Universitatii. E ora 10.00 seara. Ma incearca emotia pe care am trait-o in ianurie 1990, atunci cand am hotarat sa nu mai plec din Piata, dupa ce Ion Iliescu a anuntat trasnformarea Frontului Salvarii Nationala (parintele PSD-ului de azi) in partid. Alte cateva zeci de mii de oameni se perindau pe acolo. Asa s-a nascut povestea Pietei Universitatii.
Sunt in acelasi loc, in conditii de revolta spontana, dupa 23 de ani. Tinerii bat cu PET-urile pe brate, striga de bucurie ca pot protesta liber, nu mai exista riscul sa vina minerii lui Iliescu pentru a-i extermina. Parasesc tarcul in care fusesera obligati sa stea izolati in fata Teatrului National pentru a inconjura Universitatea prin spate, dupa care descind in Bulevardul Regina Elisabeta. Ocupa strada. Troleibuzele trag pe dreapta. Un june barbos si tare intepat preia rolul de agent de circulatie exact in fata librariei de pe colt, din spatele Universitatii. “Nu mai puteti circula acum, va rugam intoarceti, am ocupat strada”, ii sfatuieste pe soferii picati intamplator in zona.
Il vad pe Mihai Bumbes. Am lucrat impreuna o perioada la “Evenimentul zilei”. E unul dintre liderii miscarii civice Militia Spirituala, un grup ridicat pe revolta catorva tineri absolventi de Istorie, care nu se impaca deloc cu gandul ca istoria se repeta. “Am parasit tarcul in care ne tineau. Doar asa se vede forta noastra, ocupand strada”, imi spune fericit Mihai. Il invidiez. Pe el si pe toti cei ca el ca respira inca revolta fata de statul-mafie. Ca nu cedeaza. Ma intreb daca mai pot striga alaturi de ei. Incerc si ma surprind pe mine insumi. “Contaminarea” multimii functioneaza! Dar nu mai sunt ca ei, nu mai am parca forta lor. Sa fi obosit oare dupa 23 de ani de revolta continua fata de “sistem”? Prefer sa evit raspunsul si sa caut o explicatie mai comoda: “inca sunt jurnalist (sper ca nu in sensul incriminat de protestatari!), meseria ma obliga la detasare”. E adevarat. Dar ce dor mi-era de Piata Universitatii!
Grupurile curg valuri-valuri catre Regina Elisabeta. Unii tin in brate steaguri, altii pancarte incropite ad-hoc. Li se citeste revolta pe fete si pe scriitura. Sunt suparati pe presa. O frumoasa cu telefon la ureche tine ridicat un afis pe care apare taiat cuvantul “presa” sub care e scris in clar cuvantul “pres”. “Unde sunt televiziunile care anul trecut transmiteau in direct? Au fost cumparate. Nu ne intereseaza presa. Nu avem nevoie de ea. Noi nu putem fi cumparati”. Tanarul din fata mea e suparat serios. Langa el, o fata plapanda, cu ochii calzi si parca in lacrimi il completeaza: “Televiziunile nu sunt pentru noi. Ele transmit pentru pensionarii care stau la gura sobei si asteapta sa fie mintiti. Nu-i intereaza viitorul. Nu-i intereseaza ca Romania se vinde pe doi lei. Nu-i intereseaza ca politicienii isi bat joc de ei si le dau pe card cateva sute de lei sa aiba de paine si alte alea. Noi nu vrem sa atraim ca niste legume sociale.”
Se aduna tot mai multa lume. Apar si jandarmii. Imbracati in armura lor moderna, plina de plastic si alte materiale dure. Fac o bariera de-a latul bulevardului. Misiunea e clara: izolarea manifestantilor pentru a le bloca accesul catre guvern sau catre alte institutii ale statului. In Piata Universitatii incurca doar circulatia, nu si pe Victor Ponta, Traian Basescu sau Crin Antonescu. Apare un cort montat pe directia statuii, chiar pe asfalt. Multimea canta: “Rosia Montana, uniti, luptam!”. Sunt fericiti. Intra in rol un grup de biciclisti care dau roata la capatul adunarii, ca intr-un cordon mobil de protectie ce nu poate fi spart decat prin doborarea unuia dintre ei. Sunt liberi.
Nu-i sperie nici jandarmii, nici televiziunile care prezinta sondaje despre acceptarea proiectului Rosia Montana. Facebook e lumea lor. Cumva, o lume paralela, dar care ii tine legati in idealurile lor, in emotia lor, in spirit. Asa s-au mobilizat, asa comunica, asa transmit, asa surmonteaza handicapul mediatizarii anemice sau deformate. Imi aduc aminte de Piata Universitatii anilor ’90, atunci cand singura televiziune, TVR, refuza sa trasmita imagini din centrul blocat al Capitalei pe motiv de “ceata”. A fost acolo, dar n-am vazut ceata. Subalternii lui Razvan Theodorescu o vedeau insa in clar.
Ii las pe junii micii Revolutii din cazul Rosia Montana sa-si continue protestul lor de suflet. Nu e nici impotriva presei, nici a politicienilor. E de fapt revolta fata de lumea noastra stramba. Cea in care votul si manipularea ingroapa destine. Pe ale celor care voteaza, pe ale celor care protesteaza. Acasa, dau pe stiri. Emisiunile contrazic supararea protestatarilor pe presa. Acum, discutiile din studiouri sunt despre Rosia Montana. Poate ca ieri n-au fost asa, dar ce mai conteaza…Tinerii au facut stirea zilei, ei dau tonul jurnalelor, protestul lor face prim-planul obligatoriu. Presa aceea, buna sau rea, nu poate evita sa vada ce se vede cu ochiul liber. Mai devreme sau mai tarziu oricum va vedea. Daca Piata Universitatii traieste, si stirile traiesc. Ce va fi maine?

http://www.reportervirtual.ro/2013/09/martor-in-piata-universitatii-generatia-facebook-suparata-pe-presa-noi-nu-vrem-sa-fim-legume-sociale.html

Roşia Montana este mai mult decât un sit arheologic sau locul unei exploatări miniere. Roşia Montana este un simbol, fiind concomitent un simbol al trezirii la viaţă a societăţii româneşti cât şi simbolul dispreţului maxim pe care clasa politică îl are faţă de opiniile cetăţenilor.
Discuţiile despre aspectele economice şi ecologice pot fi duse la infinit. Dimensiunea redevenţelor este catastrofal de mică, iar creşterea de la 4% la 6% nu justifică proiectul nici măcar din perspectiva financiară, fără a lua în calcul aspectele ecologice. Câteva sute de locuri de muncă (asta în cel mai bun caz) nu sunt o justificare pentru delapidarea resurselor minerale ale ţării. Consecinţele ecologice vor deveni, mai devreme sau mai târziu, coşmarul guvernului de la Bucureşti, însă cel mai important aspect al problemei Roşia Montana este dispreţul factorului politic faţă de dorinţele cetăţenilor.
Guvernul Ponta are o datorie faţă de mişcarea contra exploatării miniere de la Roşia Montana, deoarece ea a contribuit la aducerea USL la putere, iar Victor Ponta a exploatat la maxim „problema aurului” cât timp a fost în opoziţie. Simbolurile au un rol deosebit de important în politică. Deseori, se întâmplă ca simbolurile să devină criteriile principale după care este evaluat un guvern sau lider politic. Ascensiunea USL şi ascensiunea politică a lui Victor Ponta s-a bazat pe trei piloni: „jos Băsescu!”, gazele de şist şi Roşia Montana. Electoratul USL nu se aştepta ca guvernul Ponta să fie competent, profesionist şi să aducă prosperitate economică. A avut aşteptări mult mai pragmatice şi realiste: lichidarea politică a lui Traian Băsescu, renunţarea la gazele de şist şi blocarea exploatării de la Roşia Montana.
Într-un singur an, USL a demonstrat că nu-i pasă de acest contract social încheiat implicit în campania electorală. Traian Băsescu este „coabitatorul-şef” al premierului-copilor, exploatarea gazelor de şist a devenit realitate, iar proiectul-monstru al lui Frank Timiş a primit undă verde de la guvern. Mesajul guvernului Ponta către electorat este simplu, clar şi direct: „voi nu contaţi!”.
http://romanian.ruvr.ru/2013_08_31/Paroxismul-tradarii-RoSia-Montana-0834/

Autoritățile române se întrec între ele avansând cifre halucinante ale despăgubirilor pe care ar trebui să le plătească statul român companiei RMGC în cazul în care proiectul de lege privind proiectul de la Roșia Montană nu va primi aprobarea Parlamentului. Cel mai generos este de departe premierul Victor Ponta care a avansat din prima suma de 2 miliarde de dolari.”Suma respectivă este invocată în mai multe adrese oficiale trimise de către compania cuprinzând cheltuieli făcute până acum, pentru că au fost cheltuieli acolo și eventualele pierderi comerciale. (...) Sunt evaluări făcute în privința despăgubirilor de până la 2 miliarde de dolari pierderi calculate de companie", a precizat marți Victor Ponta, adăugând, în ceea ce privește un proces intentat României, că "acest lucru probabil că se va întâmpla". Nici nu s-a stins bine ecoul declarației premierului român că directorul general de la Gabriel Resources, Jonathan Henry, a declarat, miercuri, că firma canadiană va da în judecată Guvernul român, cerându-i nu 2 ci 4 miliarde de dolari, în cazul în care, săptămâna viitoare, Parlamentul va adopta o lege care va pune capăt proiectului minier de la Roșia Montană, transmite publicația The Globe and Mail.' ”În cazul în care Camera inferioară respinge proiectul, vom transmite o notificare formală referitoare la intenția de a iniția o acțiune în instanță pentru multiple încălcări ale tratatelor internaționale privind investițiile, în valoare de până la patru miliarde de dolari', a declarat Jonathan Henry. După ce a anunțat fabuloasa sumă pe care o va solicita RMGC statului român, directorul executiv al companiei a anunțat că în cazul unui proces intentat guvernului român ia în calcul demisia sa din companie. De ce ar demisiona dacă RMGC are toți așii în mânecă și șansa unor despăgubiri uriașe?
Răspunsul se află probabil în documentația care însoțește acest proiect și care se pare că nu respectă întru totul legile aflate în vigoare , după cum susține avocatul Iulian Urban. Potrivit acestuia ”Proiectul Roșia Montană trebuia să aibă o licență de exploatare proprie, și nu avea, la data depunerii cererii pentru eliberarea acordului de mediu (14.12.2004), și nu are nici astăzi”.

Legea e de partea României


Avocatul Iulian Urban arată pas cu pas faptul că RMGC nu are în acest moment o licență de exploatare valabilă la Roșia Montană , motiv pentru care nu prea poate avea câștig de cauză indiferent câte despăgubiri va solicita oriunde în lume. Iată argumentele juridice invocate de avocatul Urban:
”a).Licența de exploatare nr. 47/1999, care stă la baza Memoriului de prezentare a Proiectului Roșia Montană (Memoriu în continuare) depus la APM Alba în data de 14.12.2004 în vederea obținerii acordului de mediu - era pentru mina veche, de mici dimensiuni (500.000 tone minereu anual) , de la Roșia Montană, nu pentru proiect, care a fost definitivat abia în 2001. În urma transferului din 2000, licența 47/1999 este deținută de RMGC ca titular și de Minvest ca afiliat (deși Legile Minelor 61/1998 și 85/2003 nu fac referiri decât la „titularul" unei licențe, nu și la existența posibilă a unui „afiliat"). Cu această licență de exploatare, Minvest a făcut exploatarea, iar RMGC a făcut explorarea pentru proiectul său, deși Legea Minelor 61/1998, spune: la Art. 9. (1) „ Explorarea se realizează pe baza unei licențe exclusive care se acordă ..." și la Art. 10 (1) „Exploatarea minieră se realizează pe baza unei licențe exclusive care se acordă ..." - deci nu se poate face explorare cu licență de exploatare. De ce a făcut RMGC explorare cu o licență de exploatare ? Probabil pentru că "licența de explorare se acordă pentru o durată de maximum 5 ani, cu drept de prelungire pentru cel mult 3 ani" (Legea minelor 61/1998 , Art. 9 (3)), pe când „licența de exploatare se acordă pentru maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani" (Legea minelor 61/1998, Art. 10 (4)), iar RMGC (Gabriel) își dorește o viață lungă în România pe seama aurului de la Roșia Montană.

b) La 15 mai 2006, mina veche a fost închisă, dar oficial nu s-a spus dacă definitiv sau temporar, probabil pentru a păstra încă în funcție vechea licență de exploatare 47/1999, pentru interesul RMGC. Logic, închiderea exploatării vechi, pe perimetrul inițial, trebuia să fie definitivă, ea fiind nerentabilă economic și trebuia să atragă anularea licenței sale de exploatare 47/1999. Pentru proiectul nou, trebuie licență nouă de exploatare, aprobată de Guvern.

c) Perimetrul inițial al Licenței de exploatare nr. 47/1999 a fost modificat în timp, de către ANRM, în interesul RMGC, deși Legea Minelor 61/1998, spune la Art. 11 (2) „ Prevederile licenței rămân valabile pe toată durata acesteia, în condițiile existente la data încheierii", iar Legea Minelor 85/2003 spune la Art. 60 (1): „Prevederile licențelor de explorare și/sau exploatare aprobate de Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate". Normele la Legea nr. 85/2003 spun, la Art. 31: „Prin licența de exploatare se stabilesc: durata acesteia, perimetrul de exploatare, cantitatea de rezerve propusă a fi exploatată, ...", iar faptul că perimetrul la care se referă o licență înseamnă denumire perimetru și coordonate topogeodezice rezultă din Art. 44 (2) a) sau din Art. 74 (1) a) din Normele la Legea 85/2003.
Astfel,
- perimetrul inițial al Licenței 47/1999 a fost de circa 1200 ha.
- prima modificare a perimetrului, mărire: Din Raportul Anual al lui Gabriel pe 1999 (semnat la 17 aprilie 2000) aflăm de mărirea perimetrului celor 4 licențe (Roșia Montană (Licența nr. 47), Bucium, Certej-Săcărâmb, Zlatna-Hanes ): „ Gabriel a fost capabil să extindă mărimea celor 4 licențe minerale existente pentru a acoperi arii cunoscute de mineralizare, adiționale". (pag. 2) „Gabriel are acum proiecte pe o suprafață cu raza de 50 km în Cadrilaterul de Aur al României". Există o hartă a tuturor celor 6 perimetre deținute de Gabriel în Raportul Anual pe 1999, pag.4, unde se vede că suprafața perimetrului Roșia Montană este de aproximativ 2000 ha .
- a doua modificare a perimetrului, mărire: Perimetrul licenței 47 a mai fost mărit în mai 2001: „ Marginile Licenței de exploatare minieră Roșia Montană au fost extinse la aproximativ 4200 ha, reprezentând o creștere de aproximativ 100%, în mai 2001, ca să cuprindă noua uzină, facilitățile și infrastructura necesare dezvoltării la scară mare a unei noi cariere".[Gabriel's News Releases din 4 mai, 2001]. În documentul Descrierea Proiectului (sept. 2002), pag. 2, este dată suprafața exactă a perimetrului: 4282 ha=42,82 km2. Există o hartă a perimetrului Roșia Montană și Bucium în Raportul Anual al Gabriel pe anul 2002, la pag. 24 și în Descrierea Proiectului, la pag. 9. Există o hartă a tuturor celor 6 perimetre deținute de Gabriel în Raportul Anual al lui Gabriel pe anul 2001, pag. 8.
- a treia modificare a perimetrului, micșorare: Perimetrul licenței 47 a fost micșorat în iunie 2004: „Licența de Exploatare Roșia Montană a fost amendată prin Actul adițional nr. 6 din 21 Iunie 2004, în sensul reducerii perimetrului de exploatare, pentru a reflecta mai bine locul proiectului și a unor amendamente tehnice minore". (Gabriel's News Releases din 13 Aug. 2004), (Memoriu, pag. . „Noua suprafață a Licenței este de 2388 ha" (Memoriu, pag. 8, 9).
"Perimetrul de aplicabilitate al Licenței de exploatare pentru acest Proiect a fost definit prin Actul adițional nr. 6, din data de 21.06.2004"(Memoriu)
Deci, perimetrul actual al licenței 47, de 2388 ha, este prezentat în Memoriu ca fiind perimetrul proiectului. Din cauza modificării perimetrului Licenței 47, s-a ajuns la situația paradoxală că uzina de preparare a minereului din Gura Roșiei, care a funcționat în timpul exploatării vechi, nu mai face parte din perimetrul Licenței 47.

d) Deci proiectul Roșia Montană nu are licență de exploatare, cum se pretinde în Memoriu, pag. 8, de exemplu. Mai departe, la pag. 15, se recunoaște că: „În vederea operării noii exploatări miniere, în conformitate cu termenii licenței de exploatare, va fi necesară actualizarea acestei licențe. Licența va fi emisă de ANRM, iar RMGC dorește să finalizeze cererea de actualizare a Licenței de exploatare după aprobarea studiului de impact asupra mediului". Dar Legile Minelor 61/1998 și 85/2003 nu prevăd operațiunea de "actualizare" a unei licențe, iar licențele de exploatare se acordă prin Hotărâre de Guvern: „Licența se încheie în formă scrisă. Pentru explorare licența intră în vigoare la data publicării ordinului președintelui autorității competente (ANRM n.a.) de aprobare a acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I; pentru exploatare licența intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului de aprobare a acesteia."( Legea Minelor 85/2003, Art. 21. - (1).
Fostul președinte al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), Bogdan Găbudeanu, a recunoscut în 2008 că trebuie o nouă licență: "Dacă proiectul va fi aprobat (de Ministerul Mediului), investitorul trebuie să prezinte ANRM noi documente referitoare la cantități, termene, studiu de fezabilitate reactualizat. Având în vedere că trebuie analizate mii de documente, cred că va dura cel puțin cinci-șase luni să putem acorda noua licență".
În concluzie, susține Urban ”RMGC trebuie să obțină mai întâi licența de exploatare și după aceea acordul de mediu”, lucru care nu s-a întâmplat deocamdată.

Proiectul de la Roșia Montana - amplasat nelegal


De asemenea, avocatul Urban Iulian susține că ”Amplasamentul proiectului nu este legal, în sensul că nu face parte din dispozițiile unei Licențe de exploatare legale a proiectului (adică aprobată prin H.G. pentru acest proiect), iar ”Proiectul nu mai este realizabil după anularea definitivă, de către Curtea Supremă, în dec. 2008, a Certificatului de descărcare de sarcină arheologică 4/2004”. În urma acestei decizii, ”Masivul Cârnic, obiectivul central al exploatării la suprafață preconizate de RMGC, redevine, prin hotărârea judecătorească a Curții Supreme din dec. 2008, sit arheologic sub protecția legii (Ordonanța nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, republicată ca legea 258/2006). Deci, proiectul (inclusiv documentul Memoriu) trebuie să fie modificat esențial de către RMGC ( "Acest Memoriu de Prezentare a Proiectului este înaintat de către Societatea Comercială Roșia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC) ca o componentă a solicitării de eliberare a acordului de mediu ...", (Memoriu, pag. 7)). Din acest motiv, cererea inițială de acord de mediu , din data de 14.12.2004, a rămas fără obiect”.
Așa cum se poate observa, căile proiectului Roșia Montană sunt extrem de întortocheate, iar premierul Ponta pare să mizeze pe acest lucru pentru a umfla gogoașa despăgubirilor pe care statul român trebuie să le plătească RMGC în cazul în care parlamentarii nu se mobilizează ca să dea undă verde exploatării.

Ponta poate fi acuzat de subminarea economiei naționale
Potrivit avocatului Iulian Urban, ante-pronunțarea premierului Victor Ponta care a spus public " dacă nu votam legea vom plăti daune către Gabriel Resources", este ”o declarație publică iresponsabilă, care va fi folosită în instanța de la Washington împotriva României de către GR-RMGC pentru a își demonstra pretențiile, se încadrează fix la : subminarea economiei naționale!”
Iată textul din Codul Penal :Art. 165 Subminarea economiei naționale :”Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referă art. 145, ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia națională, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naționale, pedeapsa este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”.

Ultima comicărie tragică, lansată de gurile de canal mediote, ne anunță că bandiții străini ar putea cere 4 miliarde despăgubiri dacă nu li se dă Roșia Montană pe mînă. Cum ar veni, statului român i se promit cîștiguri de 2 miliarde, iar dumnealor ar vrea 4 miliarde, asta așa, ca amuzament numeric . Știți ceva, vreau să-i văd pe guvernanții care se vor înhăma să plătească fie și 1 leu bandiților ăștia. Vreau să-i văd, ca să cunosc cum arată sinucigașii.Oricum, fierbe mustulL. Lăsați deoparte povestea cu cianurile, uitați de strămutări, scoateți-i pe cei cîțiva mineri păcăliți din subteran, domnilor sforari.Vreți să dați averea românilor din subsolul țării, ați trădat masiv pînă acum, de data asta lumea s-a prins .Guvernarea USL a fost instalată, a devenit foarte clar acum, pentru a accelera jaful străin asupra României. Cu retrocedările criminale le-a mers, în sensul că lumea nu a înțeles ce ticăloșie s-a petrecut. Cu regiunile nu prea le-a mers și au pasat-o, deocamdată. Cu aurul nu le merge.Nu trebuie slăbită presiunea nicio clipă. Chiar și medioții ezită, se încurcă, nu știu cum să mai prezinte lucrurile ca să nu pară odioși, deși doar reclama difuzată în favoarea bandiților le aduce sume mari de bani.Ne aflăm într-un moment hotărîtor. Cu toate riscurile, dacă nu punem acum piciorul în prag, să ne pregătim bocceluța, că țară nu vom mai avea.

Directorul general de la Gabriel Resources, Jonathan Henry, a declarat, miercuri, că firma canadiană va da în judecată Guvernul român, cerându-i miliarde de dolari, în cazul în care, săptămâna viitoare, Parlamentul va adopta o lege care va pune capăt proiectului minier de la Roşia Montană, transmite publicaţia The Globe and Mail.


'În cazul în care Camera inferioară respinge proiectul, vom transmite o notificare formală referitoare la intenţia de a iniţia o acţiune în instanţă pentru multiple încălcări ale tratatelor internaţionale privind investiţiile, în valoare de până la patru miliarde de dolari', a declarat Jonathan Henry.

'Avem un caz solid şi vom face în aşa fel încât eforturile României de a atrage investiţii străine să aibă de suferit', a adăugat directorul Gabriel Resources.

Premierul Victor Ponta a anunţat, luni, că proiectul referitor la Roşia Montană va fi pus pe ordinea de zi a Senatului şi respins, acelaşi parcurs urmând să fie şi la Camera Deputaţilor. Declaraţiile premierului au provocat o cădere cu 53% a acţiunilor Gabriel Resources, care au închis şedinţa de tranzacţionare de marţi la valoarea de 65 de cenţi canadieni, în condiţiile în care, în 2011, se tranzacţionau la opt dolari.

Jonathan Henry, care s-a alăturat Gabriel Resources în urmă cu trei ani, a mai spus că, în cazul în care va fi lansată o acţiune juridică împotriva Guvernului român, ia în calcul să demisioneze.

'Eu sunt un director general care se ocupă de minerit, nu de procese', a spus Jonathan Henry.

Guvernul a adoptat, pe 27 august 2013, proiectul de lege referitor la Roşia Montană. Proiectul de act normativ prevede aprobarea unui acord în baza căruia acţionarul majoritar al proiectul minier aurifer, Roşia Montană Gold Corporation /RMGC/, va transfera în etape cu titlu gratuit către acţionarul minoritar controlat de statul român o cotă de 5,69% din capitalul social al companiei. Participaţia indirectă a statului român urmează să ajungă, astfel, la 25%. Redevenţa minieră aplicabilă proiectului minier va fi de 6% (faţă de 4% în cazul celorlalte proiecte miniere) cu opţiunea statului român de a solicita plata acesteia în natură.

Compania Roşia Montană Gold Corporation /RMGC/ intenţionează să dezvolte la Roşia Montană cea mai modernă mină din România, propunându-şi să extragă aproximativ 300 de tone de aur şi 1.400 tone de argint, echivalentul a 20.000 de lingouri.

Compania fost înfiinţată în anul 1997, în judeţul Alba, acţionari fiind compania minieră de stat Minvest Deva - cu 19,31%, şi Gabriel Resources - cu 80,69%. AGERPRES/(AS - autor: Constantin Balaban, editor: Oana Tilică)

Crin Antonescu este în campanie electorală pentru alegerile prezidențiale din 2014. O recunoaște și colegul său de coaliție, Victor Ponta. Nici președintele PNL nu se ferește s-o spună, puțin mai voalat, când acuză PSD că nu-și asumă o poziție referitoare la Roșia Montană, ceea ce face ca oalele electorale să se spargă în capul liberalilor. Ultimele sondaje de opinie, care-l situau pe șeful PNL undeva pe locul 5, l-au alarmat pe Antonescu. Asta pentru că, în afară de prietenia cu Victor Ponta și o cutumă din cadrul USL, Crin Antonescu nu are asigurări că va fi prezidențiabilul Uniunii. Protocolul alianței stipulează că numele candidatului USL la prezidențiale va fi ales în funcție de sondajele de opinie.

Articolul care l-a făcut pe Antonescu să-l atace pe Ponta în problema Roșia MontanăÎnainte ca Antonescu să facă declarațiile politice care, în efect de domino, au condus la blocarea proiectului Roșia Montană, un sondaj CSOP, comandat de PDL, îl dădea pe Antonescu la o cotă de încredere egală cu cea a lui Traian Băsescu: 17%. Sondajul, de relevanță îndoielnică, care îl reduce pe Antonescu la cota de încredere a lui Băsescu a fost un semnal de alarmă pentru președintele PNL.

Un alt sondaj, dat publicității pe 8 septembrie și realizat de INSCOP la comanda Adevărul, indica locul 5 pentru Antonescu, depășit chiar și de colegul său liberal, Klaus Iohannis. La un procent în spatele său se afla Mihai Răzvan Ungureanu, care are cele mai mari șanse să fie candidatul Dreptei (în prezent ciobită) la alegerile prezidențiale.

Capitolul IV din Protocolul USL, art. 1, alineatul 2, spune: ”Candidatul Alianţei pentru funcţia de Preşedinte al României va fi persoana cea mai bine plasată într-un sondaj de opinie la nivel naţional, realizat prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor 4.2.6”. Nimic despre un candidat prestabilit, nimic despre un candidat ales în baza unei prietenii sau înțelegeri politice. Crin Antonescu are nevoie de o cotă de încredere ridicată pre-scrutin, pentru a da asigurări USL-ului că prezidențiabilul alianței are cele mai mari șanse să ajungă la Cotroceni.

Costuri electorale pentru Antonescu

Voturile ”generației Facebook” nu trebuie neglijate de Crin Antonescu, după cum probabil l-au sfătuit și strategii săi de campanie, înainte de afirmațiile referitoare la Roșia Montană. Președintele PNL riscă însă pierderea nucleului dur al electorilor români, compus în mare parte din votanții PSD. Adică cei care ies în stradă din motive preponderent economice, sociale, cei care au protestat în iarna lui 2012 și care au buletine încărcate cu etichete de vot.

Crin Antonescu incearca o rebranduire rapida, prin cea mai simpla meteoda cu putinta - opozitie de la putere fata de un Victor Ponta aflat la inceputul decontului politic.Daca guvernul Ponta avanseaza proiectul Rosia Montana si provoaca proteste de strada, Crin Antonescu se da peste cap si devine adversarul proiectului, chiar daca ministrii liberali l-au girat.
Sa ne intelegem, principiul de functionare a guvernului este solidaritatea. Orice proiect adoptat de Executiv este implicit asumat de toti membrii lui, de la premier la ultimul ministru delegat. Asa e regula jocului pe care dl. Antonescu, desi fost ministru, se face ca nu o stie.Daca Guvernul discuta modificarea Codului Rutier, Crin Antonescu se opune chiar daca proiectul apartine, culmea!, ministrului liberal de Interne. Dar, stie bine, presedintele PNL, cea mai larga categorie sociala din Romania este a soferilor, profesionisti si amatori. Daca ei te iubesc, e mare lucru.Crin Antonescu se duce acolo unde in poarta vantul electoral, indiferent de cate trebuie sa se dezica. Si, probabil ca din antipatie pentru un Victor Ponta tot mai greu de suportat, multi il pot simpatiza.Dar dincolo de fata democratica si populista a lui Crin Antonescu e acelasi om care a fortat tentativa de lovitura de stat de acum un an, acelasi om cu un profund dispret pentru justitie, acelasi om care era la un pas sa ne scoata din Europa civilizata doar pentru a-si atinge scopul.Ca dovada, raportarea sa la ministrii cu acuzatii penale din Guvern, de la Relu Fenechiu, la Varujan Vosganian. Ca dovada, trimiterea in PE a doi liberali cu imense probleme penale. Si, poate cel mai grav, intentia de a lansa un asalt violent impotriva ANI."In subiectul ANI (n.red.- daca este utila sau nu) nu avem aceeasi pozitie - noi liberalii si PSD. Nu e vreun motiv de scandal, dar nu avem o majoritate de 70%. Vom discuta, in Senat cel putin, activitatea, bugetul ANI, cum se justifica.Pesemne ca va fi un scandal, deoarece in tara asta nimeni nu are dreptul sa discute despre activitatea ANI sau altor institutii, in tara asta domnul Horia Georgescu poate sa mearga si cu 120 de km prin Bucuresti si daca se gaseste vreun amarat de politist sa-i ia carnetul i se da NUP intr-o ora, dar noi nu avem voie sa vedem ce bani se cheltuiesc, cum se cheltuiesc, cu ce rezultat, de ce unii nu sunt niciodata sesizati de ANI. Sunt mari semne de intrebare", spune Crin Antonescu.Crin Antonescu impacheteaza populist un nou atac la justitia din Romania. Nu vad ce legatura are activitatea inspectorilor ANI cu ispravile din trafic ale lui Horia Georgescu. Cu cat a condus si pe unde, e treaba politiei.NUP a primit pentru ca, la fel ca oricare sofer din Romania, dupa ce a contestat in instanta suspendarea permisului, are dreptul sa circule pana la ramanerea definitiva a sentintei care da raspuns contestatiei sale. Deci NUP-ul a fost legal. Dar, repet, ce legatura are activitatea ANI cu disciplina in trafic a lui Horia Georgescu? Una singura si v-am spus-o deja: simpatia soferilor.Despre utilitatea ANI vorbesc toate incompatibilitatile si conflictele de interese constatate si procentul foarte mare, de peste 90%, de confirmare in instanta a constatarilor Agentiei.Despre utilitatea ANI vorbesc rapoartele de monitorizare MCV care lauda constantat Agentia de Integritate. Despre utilitatea ANI vorbeste chiar disperarea cu care politicienii se straduiesc sa o anihileze, ba prin statutul parlamentarilor, ba prin ordonante, ba prin proiecte de lege.Ca sa salveze toti demnitarii corupti, toti primarii incomaptibili, care sa-i ramana datori pe viata, Crin Antonescu e gata sa porneasca o noua cruciada impotriva statului de drept. S-a mai schimbat discursul, omul e mai odihnit dupa concediu, mai disperat cand se uita in sondaje. Dar apucaturile sunt aceleasi si potentialul lor distructiv acelasi.Crin Antonescu isi schimba doar parul, sa nu fim naivi.
http://www.ziare.com/crin-antonescu/presedinte-pnl/crin-antonescu-nou-atac-la-statul-de-drept-1256819

Tam-tamul “desecretizării” şi publicării celor 20 de documente privind marele tun, cu repetiţie, pe care “Gold Corporation” l-a tras romanilor nu este decât o minciună neobrăzată a derbedeilor politici şi bandiţilor interrnaţionali care ne guvernează.

“Ministrul Marilor Ţepe”, Dan Şova, a fost demascat în plin flagrant al operaţiunii de dezinformare. Astfel, din evaluarea competentă realizată de un grup de specialişti din Academia de Studii Economice aflăm că toate documentele pe care V.V. Ponta le anunţa ca “desecretizate” sunt acte publice de la Registrul Comerţului privind constituirea companiei şi repetatele modificări ale statutului acesteia, care au fost postate pe pagina web a Ministerului Economiei încă din anul 2011.

Setul acestor documente este, însă, incomplet, lipsind mai multe anexe, cele care ascund punctele-cheie ale afacerii de mare corupţie în secretele conspiraţiei de complot şi subminare economică şi politică a României.
Grupul “Salvaţi Roşia Montană” din cadrul Academiei de Studii Economice mai sesizează, ceea ce negreşit nu putea să scape vigilentelor noastre servicii de informaţii pentru securitate naţională, şi anume modalitatea perversă de creare şi întreţinere a confuziei, cu scop vădit de inducere în eroare şi derobare de răspunderea unor ilegalităţi, pe care combinatorii de la “Gabriel Resources” au pus-o în operă prin schimbările succesive ale denumirii companiei.
Astfel, există cel puţin trei companii cu numele Gabriel Resources (care au contribuit la crearea unor confuzii), toate create de Vasile Frank Timiş:
Gabriel Resources N.L., o companie australiană înfiinţată la 4 ianuarie 1995. Este, probabil, compania cu care statul român, reprezentat de Regia Autonomă a Cuprului (Mininvest Deva), a semnat „Contractul încheiat între Gabriel şi Regie la data de 4.09.1995 ca urmare a adjudecării LICITAŢIEI (…)”.
Gabriel Resources Ltd. (Gabriel Canada), companie canadiană, înregistrată în registrul companiilor la 28 mai 1996, cu un capital social de 22.000 USD. Este compania cotată (nu se ştie cum!) pe seama Roşiei Montane la bursă în Canada, începând cu 1996.
Gabriel Resources Limited (Gabriel Jersey), companie britanică, cu adresa în Jersey, înregistrată în registrul companiilor tot la 28 mai 1996, cu un capital social de 10.000 lire sterline. Este compania prin intermediul căreia s-a realizat asocierea cu Mininvest Deva.
Precizăm că în documentele încheiate şi semnate cu partea română se utilizează numai prescurtarea ”Gabriel”, astfel că, în cazul unui litigiu, pretenţiile statului român nu au adresantul pârât identificat, ceea ce înseamnă lovirea de nulitate a eventualei acţiuni în justiţie. Asta se învaţă în anul I la Drept, la disciplina Teoria actelor juridice de drept civil.
Pe “arhitectura” de criminalitate organizată a celor trei companii “Gabriel” s-a ţesut o pânză de anexe şi acte adiţionale în care, în succesiunea de guverne, unul mai corupt şi mai incompetent decât altul, se continuă cu o perseverenţă când rafinatăşi persuasivă, când brutal criminală prinderea în captivitate absolută a statului român.
V.V. Ponta se află la momentul în care urmează să se închidă cuşca captivului şi să se arunce cheia în cea mai adâncă şi periculoasă galerie, interzisă accesului, de la Roşia Montană.
Ce angajament prevede Programul de guvernare al Uniunii Social Liberale, în referire la chestiunea în discuţie?
În documentul “Cele 15 propuneri ale Uniunii Social Liberale pentru guvernare”, la punctul 8 se spune, fără echivoc: “Respingerea proiectului Roşia Montană cu evaluarea corectă pe trei zone: respectul pentru mediu, protejarea interesului naţional şi combaterea corupţiei politice”.
Aşadar, V.V. Ponta conştientiza că proiectul în discuţie ridică serioase probleme şi le-a identificat corect. În antiteză cu ce intenţiona la momentul în care ne cerea votul, astăzi, “ajunsul” vede lucrurile cu totul altfel şi s-a pus şi pe declaraţii trădătoare, care servesc drect “capete de probă” împotriva propriului guvern.
Dacă tot ne-am aruncat privirea peste cele 15 linii directoare ale programului de guvernare, nu mică ne-a fost stupoarea citind punctul 7, unde scrie “negru pe bleu”: “Anchetarea şi controlul băieţilor deştepţi din energie, care NU (s.n.) servesc interesele PDL şi pe cele personale în detrimentul interesului naţional“.
Ce să mai credem? Că am votat şi pus în fruntea guvernului un superficial, căruia trebuie musai să-i observăm serioasele limite de responsabilitate politică?
Încălcarea premeditată a angajamentelor electorale delegitimează atât persoana, cât şi partidul. Nu putem, deci, decât să constatăm că avem un prim-ministru mincinos şi imoral, precum şi o coaliţie parlamentară de putere manipulată de câteva clanuri ale binecunoscutelor familii politice de profesie, la rândul lor, marionetele celor de la care şi-au primit, pe datorie, fotoliile parlamenare şi ministerele.
Autor: Aurel I.Rogojan
Sursa: Cotidianul