Film documentar - Rosia Montana, Pretul aurului

Valeriu Zgonea a coborat in abatajul turistic de la Rosia Montana. Si-a pus straie de miner, curate, apretate, ca de iesit la promenada subterana.
“Crin Antonescu ar trebui sa vina aici, ne voteaza si cei din orasele mici, nu doar din cele mari”, zis-a boierul cel mare al Camerei Deputatilor. Oare? Chiar se mai inghesuie lumea la vot, asa, cu mare entuzism ueselist? Pai atunci alde Zgonea si gasca pot sa stapaneasca linistiti peste Romania lor.
Tare mi-e teama ca Zgonea a cam luat-o pe aratura, desi a nimerit direct in galerii. Sa crezi ca “marile orase” se dau de ceasul mortii sa te voteze, chiar ca trebuie sa fii dus putin cu sorcova inainte de Anul Nou. Sau, cine stie, se poate ca multa lume sa sufere de boala masochismului…
Germania isi alege cancelarul. Sau o realege pe Merkel. “Mergem sa scapam de ea”, scrie o cititoare pe Facebook. Dar Merkel nu scapa de simpatia poporului.
Ca ne place sau nu, in vremea lui Merkel, Germania si-a recapatat statutul de mare putere economica. Ba chiar in vremuri de criza. Probabil ca si nemtii stiu asta.
La exit-poll, crestin-democratii au luat 42%, dublu fata de social-democrati. Asadar, Angela merge mai departe…
Medicii continua sa iasa in strada. In ast rastimp, ministrul Nicolaescu mai arunca in stanga si-n dreapta cate-o ciozvarta de majorare. Dar tot minora ramane…
Las’ ca-i bine sa puna presiune pe ei! Sa vada si onor guvernoii ce inseamna sa nu faci reforme la timp si sa te bizui pe lasitatea sindicala.
Normal ar fi ca un medic sa castige si el macar cat un politist cu functie. Nu mai vorbesc de un judecator, procuror sau angajat in Servicii. Nu vad de ce toate aceste categorii trebuie sa fie platite de 2-3 ori mai mult decat in Sanatate sau in Educatie.
A fost posibil asta pentru ca sindicatele si masa de salariati s-au multumim cu banul negru, necontabilizat, in spital, la meditatii sau prin alte metode neortodoxe si chiar umilitoare pentru un angajat la stat in Europa anului 2013.
Iar guvernele au tolerat anomalia, bucuroase ca nu trebuie sa mai umble la punga. Au rasplatit sistemul de ordine publica, pentru ca, deh, nu el ii tine pe manifestanti departe de poarta guvernului?
Dar iata ca le-a ajuns cutitul la os. Medicii care vor sa mai ramana in tara s-or fi desteptat in al 12-lea ceas, altfel nu-mi explic cum si-au dat seama ca presiunea trebuie mutata din spitale in curtea guvernoiului.
In locul lor, as cere dublarea salariilor tuturor cadrelor medicale, sa vada alde Ponta, Zgonea, Antonescu sau mai stiu eu cine ca a face politica e treaba serioasa, nu doar pelerinaj televizat.
In sfarsit, dupa 23 de ani, lumea pare sa-si fi dat seama ca, in Romania, doar strada mai e solutia. E clar ca partidele si-au epuizat soparlele, discursul, promisiunile. Statul e paralizat, politicienii sunt niste bieti actori de televiziune care spun aceleeasi platitudini dintotdeauna, dar care nu pot rezolva nimic.
Oamenii simpli si prost platiti ii tin in spinare, pe banii lor, de atatia ani, fara rost. Pur si simplu, lumea a inteles ca asa nu se mai poate! Viata nu mai poate continua ca pana acum, caci viitorul suna foarte rau.
Cu scenete tip Zgonea vestit miner sau Ponta salvator de blocati in subteran, nu vom ajunge nicaieri. Dragi partide politice, oamenii s-au saturat de voi! Plecati acasa si vom vedea noi ce punem in loc.
http://www.reportervirtual.ro/2013/09/zgonea-a-intrat-in-abataj-medicii-ies-la-lumina-stop-joc-dragi-partide-plecati-acasa.html

Pe strazi e clasa de mijloc a Romaniei. Aia pe care o cauta sociologii, publicitarii si vanzatorii. Asa subtire si epuizata de criza cum era, clasa de mijloc a iesit totusi in strada: ca-s de stanga sau de dreapta, corporatisti sau artisti, acesti oameni cutreiera de trei saptamani cartierele Bucurestiului. Incotro se indreapta? Respingerea proiectului Rosia Montana nu pare a fi statia lor finala. Au planuri mai mari. Si se simt puternici. Pentru ca, intaia oara in istoria Romaniei online, like-ul de pe Facebook a prins glas si striga. Striga tare.

Protestul Rosia Montana a trecut de adolescenta pancartelor cu daci, traci si anti-capitalisti. Rar, prin ciudatenia ei, iti mai sare cate una in ochi. In a treia saptamana de proteste si a doua duminica in care pe sub balcoanele bucurestenilor marsaluiesc zeci de mii de oameni, in strada au inceput sa fie pronuntate nume de politicieni si revendicari foarte clare. Oamenii au iesit de sub intaia uimire de a se regasi atat de multi in strada. Au inceput sa se gandeasca la ce ar mai putea face cu aceasta minune, in afara de a salva Rosia Montana.

Desi nu sunt mai numerosi decat saptamana trecuta (sau daca da, diferenta nu e semnificativa), marsul e mai galagios. Experienta incepe sa-si spuna cuvantul: echipamentul de protest e mai complet si scandarile mai solide. Multi dintre cei aflati in strada au iesit sa protesteze deja de peste zece ori. Unii isi aduc si copiii.
Lucian, 37 ani, asistent medical

Frecventa protestului: aproape in fiecare zi

"Voi mai iesi in strada atat cat voi putea. Voi iesi pana ce voi vedea pe unul la puscarie. Nastase? Sa fim seriosi... Pai ce? El e singurul om vinovat in tara asta? Voi iesi pana ce ii voi vedea in dungi pe aia care merita. La Bechtel s-au dat bani dar autostrazile nu le-am vazut. Rosia Montana: cineva a facut contractul cu aia. De ce omul ala care a semnat nu e la parnaie? Statul l-a facut? Pai statul e cineva, cu nume si prenume."

Liderii protestului: Nu ma intereseaza cine sunt. Eu sunt conducatorul meu si simt ca avem acelasi drum.  

"Am iesit cu copiii pentru ca suntem civilizati, inclusiv jandarmii sunt civilizati si, la o adica, daca se urateste treaba duc copiii acasa si ies cu bata, ies cu parul si eu. Vorbesc si cu prietenii si incerc sa-i conving sa iasa cu mine. Nu poti sta asa si sa nu faci nimic."
Cristian Neagoe, 29 ani, editor

Frecventa protestului: a iesit de multe ori

"Romanii au inceput sa inteleaga puterea nesupunerii civice. Ce vedem aici e doar varful unui iceberg. Pentru fiecare protestatar care e pe strada sunt convins ca sunt 100 de alti oameni, prietenii lor, rudele, care multiplica numarul acesta. Ne-am trezit, ne-am mobilizat. Noi suntem societatea mobila.

Eu voi iesi pana ce voi da jos guvernul asta si pana ce va veni unul care sa respecte legea. Islandezii au reusit sa dea jos guvern dupa guvern pana cand politicienii au inceput sa-i asculte. Cred ca putem face si noi asta."

Liderii protestului: Reusim sa ne organizam si fara o structura ierarhica, piramidala. Sigur, exista niste oameni care se implica mai mult, dar nu iese nimeni in fata.

"Daca reusim sa castigam lupta asta, putem apoi cere in continuare lucrurile pe care nu le-am cerut de 20 de ani. Aceste proteste au pornit de la Rosia Montana, dar cauza e mult mai larga: domnia legii, a statului de drept si respectarea unor principii. Ni se spune ca suntem anarhisti, anti-sistem, anti-capitalisti. Nu. Noi dorim doar respectarea legii. Aici nu e nimic de negociat."

In timp ce vorbeam cu Cristian Neagoe, care a fost implicat in scandalul "ICR-poneiul roz" devenind o tinta a televiziunii Antena 3, marsul ajunge in fata sediului PRO TV. Se huiduie si se striga in valuri “Presa romana, plina de cianura”. A trecut mai bine de un deceniu de la “Te uiti si castigi”. Acum e dai click si participi. Oare apune o epoca si rasare alta?
Ana, 36 ani, cercetator

Frecventa protestului: a iesit de peste 8 ori

"Ce am vazut la televizor despre proteste era foarte manipulat. Si am scris pe pancarta asta “De la balcon se vede frumos, dar de aici se vede schimbarea” ca sa convingem oamenii sa ni se alature. Pe zi ce trece, oamenii sunt tot mai constienti si afla tot mai mult despre ceea ce se intampla."

Liderii protestului: Nu avem si nu ma deranjeaza asta.

"Voi iesi in strada cat trebuie. Sper ca iesitul nostru in strada va influenta actiunile politicienilor. Din electorat facem si noi parte si cum noi depindem de ce stabilesc ei, si ei depind de noi. Protestul asta nu e doar despre Rosia Montana, ci si despre coruptie, despre clasa politica actuala."
Ioana Pricop, 33 ani, traducator

Frecventa protestului: in fiecare week-end

"Voi iesi pana se rezolva toate cele cinci revendicari. A mai fost adaugata, pe langa cele legate de Rosia, demisia politicienilor responsabili. Nu stiu cine ar trebui sa vina in locul lor. Am dezbatut mult asta cu prietenii mei, dar nu am gasit nicio solutie."

Liderii protestului: Nu cunosc numele niciunuia dintre liderii protestului. Stiu ca Alburnus Maior l-a organizat, dar atat. Cele cinci revendicari nu sunt negociabile.

"Daca este nevoie si pentru alte probleme, voi iesi si dupa ce se rezolva problema cu Rosia Montana. Dar ce e important acum e ca ne-am trezit dintr-o lunga indiferenta."

O fata zambitoare, cu un tricolor atarnat peste geanta, ma intreaba brusc: “Vrei chec? E cu ciocolata.” La inceput nu inteleg: n-am mai auzit de un protest la care sa fi servit cu prajituri. Poate cu gaze lacrimogene. Multumesc frumos si iau o bucata. E bun. Are si stafide. Fata cu checul isi continua drumul printre protestatari. “Vrei chec?” si toata lumea ii zambeste si, chiar daca nu de foame, apuca o bucatica.
Diana Oprea, 30 ani
Frecventa protestului: in fiecare duminica

"Voi continua sa ies pentru ca am dormit destul. Ne-am dat seama ca am ajuns intr-un punct in care nu mai putem dormi pentru ca visele pe care le avem nu mai sunt frumoase, ci devin cosmaruri. Si acum, cand am vazut ca suntem atatia, ne-am convins ca puterea e la noi. Trebuie sa se schimbe ceva pentru ca noi luptam pentru asta. Si voi iesi pana cand se schimba ceea ce am cerut. Cele cinci revendicari si, in final, sa demisioneze toti cei care au fost implicati in semnarea contractelor."
Silviu Dancu, 40 ani, PR (caruia ii puteti pune direct intrebari in cadrul intalnirii online de aici)
Frecventa protestului: de multe ori  

"Cel mai important motiv pentru care a iesit lumea in strada e legea. Eu nu sunt anti-capitalist, nici anti-corporatist. Capitalismul e ok. Sunt impotriva situatiei cand o singura corporatie poate determina un guvern sa modifice legea in mod grosolan, doar ca acelei corporatii sa-i mearga treaba.

Eu sunt impotriva acestui abuz care se intampla sa vina din partea unei corporatii, dar vinovatul principal e Guvernul. Dar noi acum lucram cu Parlamentul, nu cu guvernul. Guvernul si-a aratat deja adevarata masura. Cine va veni ulterior in Guvern? Pai asta nu putem noi controla..."

Liderii protestului: Vorbesc la plural pentru ca m-am intalnit in aceste idei cu prietenii mei, care sunt aici. Oamenii aici invata unul de la celalalt vorbind intre ei si ascultand. E un avantaj ca protestul nu are lideri.

"Sunt multe alte cauze pentru care ar fi trebuit iesit. Care ar fi putut inflama populatia. Dar eu cred ca oamenii ies in strada atunci cand exista un cumul de situatii. Rosia a fost picatura care a umplut paharul. Ar fi fost o problema de politizare daca se striga “Jos USL”, dar se vorbeste doar despre demisia punctuala a unor oameni implicati direct in aceasta poveste. Revendicarea noastra cea mai importanta nu este aceasta demisie, ea vine ca o consecinta logica. In clipa in care esti vinovat de scoaterea in strada a zeci de mii de revoltati inseamna ca ai facut-o lata. Ai o problema."


Slogan: "Lacomia voastra trezeste Romania noastra"

Curg oamenii pe sub ferestrele din Pantelimon. La unele au iesit mosi si babe, copii si parinti. Dar cele mai multe sunt luminate de albastrul-fantomatic al televizoarelor aprinse. Mircea Badea, baiatul ala molcom si bland, ii povesteste lui Gadea cum a fost el amenintat cu moartea intr-o benzinarie. Asta dupa ce, cu cateva zile in urma, scrisese pe contul lui: “Ce cautati ba ecologistilor pe facebook?! Mars in piata, suflete curate!”. In piata s-au strans din nou peste 20.000 de oameni. La Mircea Badea se uita, in fiecare seara, de zece ori mai multi.

De undeva, din fruntea coloanei de protestatari, se aude o scandare plina de promisiuni: “Uniti salvam toata Romania!”. Deocamdata e timida.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15632588-dupa-trei-saptamani-strada-care-este-viitorul-protestului-rosia-montana-uniti-salvam-toata-romania.htm

Câteva zeci de manifestanţi au participat la un marş la Budapesta, duminică după-amiază, pentru a protesta faţă de proiectul unei mine de aur la Roşia Montană, în vestul României, relatează MTI. Partidul de opoziţie LMP s-a alăturat manifestanţilor, care au plecat în marş către ambasada României. Aceasta este una dintre numeroasele demonstraţii care au avut loc în diverse oraşe din lume în semn de solidaritate cu protestatarii care manifestează în România timp de mai multe săptămâni, a declarat Robert Fidrich de la Prietenii Pământului Ungaria, care a organizat protestul.

Demonstranţii au cerut Guvernului român să revoce o autorizaţie de mediu care ar permite exploatarea cu cianuri a zăcămintelor de la Roşia Montană şi să acţioneze în vederea înscrierii acestei zone pe lista patrimonului mondial al UNESCO, a declarat el. Ei au cerut, de asemenea, Uniunii Europene, să interzică exploatarea cu cianuri, a adăugat Fidrich.

Andras Schiffer, copreşedinte al LMP, i-a cerut premierului Viktor Orban să spună Parlamentului ce s-a făcut în ultimele luni pentru rezolvarea problemei.
http://ancheteonline.ro/2013/09/ce-se-ascunde-in-spatele-manifestatilor-prietenii-pamantului-ungariei-protesteaza-fata-de-exploatarea-de-la-rosia-montana/

Victor Ponta a dat o fuga pana-n Finlanda. “Tara unde se exploateaza aurul cu cianuri”, a venit imediat explicatia propagandei guvernamentale.
Miscarea asta de PR (apropo, plateste Gold C. deplasarea spre taramul Laponiei?) nu-i chiar proasta. Sigur, nici nu merita banii pe care-i incaseaza piaristii guvernului, dar daca are balta peste…
Ideea e cam asa: punem de-o vizita in Finlanda, aparent fara legatura cu Rosia Montana, si lansam asa, in treacat, informatia care ne intereseaza: ca pana si Finlanda exploateaza aur cu cianuri! Pilda? Romania de ce n-ar face-o.
Pai nu stim. Poate ca Romania prefera sanatatea saraciei ei, in locul bogatiei cianurate. Pana la urma, la cate promisiuni despre bogatie au curs in tara asta, cine mai crede intr-un viitor de aur!?
Dar concluzia e alta: Victor Ponta nu se lasa si merge mai departe pe mana cianurilor. Sa vedem reactia strazii!
Ponta mizeaza pe oboseala mitingistilor. Dar sa nu uitam ca si parintele sau politic, Ion Iliescu, recomanda Pietei Universitatii din anii ’90 “sa fiarba in suc propriu”. N-a fiert decat dupa ce-au dat-o minerii lui Cozma in clocot si-n sange nevinovat, varsat la kilometrul zero…
Asta-i si tactica actuala a lui Victor Ponta. El isi vede linistit de banii de la Rosia Montana, plebea n-are decat sa urle-n pustiu pana i s-o acri. Timpul trece, leafa merge, prostime manipulabila – cat cuprinde!, asa ca strategia tine bine-mersi.
Pare ca balamucul mocnit din sanul USL incepe sa ne fie servit drept normalitate. Cel putin asa se comporta mai-marii aliantei care calareste azi peste Romania.
A fost Ponta-Antonescu, Antonescu-Ponta, Orban-Antonescu, Orban-Ponta, mai ieri am vazut disputa Zgonea-Antonescu, ieri Zgonea-Stroe, ce mai urmeaza maine? Parca e o intrecere pe echipe, cine pe cine injura mai tare.
Nu mai conteaza ca au 70%. Nici ca si-au croit ministere cu nemiluita, in ciuda crizei, pentru burtile lor nenumarate. Nici ca una spuneau ieri, alta zic astazi. Pe langa toate astea, mai era nevoie de ceva: galceava interna. Iaca, avem si cearta! Multumit, popor roman?
Nicolaescu-Sanatate a gasit solutia pentru marirea salariilor din sistem: o parte din banii incasati de stat pe politele RCA sa ajunga in pusculita sa. Cool! Hai sa platim atunci o singura asigurare mixta, auto-sanatate! Macar sa stim o treaba clara…Zau, nu ne mai trageti pe dreapta!
Potrivit Gandul, guvernul nu organizeaza alegeri in colegiul lui Dan Voiculescu, desi Autoritatea Electorala Permanenta a propus de doua ori o data oficiala. Iata o explicatie pentru prietenia Ponta-Antena 3.
PDL si-a facut guvern din umbra. Foarte frumos! Pana la urma, asa ar trebui sa procedeze orice partid serios. Gestul e desprins de la case mai mari. Doar ca popoarele sunt altele…
Oricum, de salutat miscarea “premierului” Catalin Predoiu. Macar stim dinainte cu cine avem de-a face. Dar nici macar asta nu conteaza atat de mult. Conteaza ce faci dupa ce-ai inhatat puterea. Ca daca faci ca USL, atunci mai bine fara guvern din umbra. Sau cu el in umbra pe veci.
http://www.reportervirtual.ro/2013/09/veniti-de-luati-cianura-din-finlanda-piata-universitatii-vorba-iliescului-sa-fiarba-in-suc-propriu.html

Europarlamentara finlandeza ecologista Satu Hassi a scris pe blogul sau despre recentele declaratii ale premierului Victor Ponta facute pe marginea exploatarii miniere aurifere cu cianuri din Finlanda. Satu Hassi crede ca premierul roman si-a facut prea repede o imagine "foarte roza" despre exploatarea cu cianuri din tara sa si afirma ca aceste aprecieri sunt nefondate si se bazeaza pe "o dezinformare totala".

"In primul rand, exista zeci de mine in Finlanda, dar cianura nu este folosita in 52 de mine, ci doar in cateva. In al doilea rand, utilizarea cianurii in minele de aur finlandeze nu s-a facut in conditii de siguranta. Agnico-Eagle, proprietarul canadian al minei de aur din Laponia, Kittila, a fost sustinatorul cel mai vocal al utilizarii cianurii, si a sustinut ca cianura este utilizata intr-un proces complet inchis. Acest lucru s-a dovedit a fi fals, in apa reziduala din mina Kittila Suurikuusikko, continutul de cianuri a depasit limita permisa. Pentru poporul roman ar putea fi, de asemenea, relevant sa stie ca minele finlandeze nu sunt situate in zonele dens populate. De exemplu, in Kittila densitatea populatiei este de 0,78 persoane pe km patrat. ", spune eurparlamentara Satu Hassi pe blogul sau.

Premierul Victor Ponta a declarat telefonic, luni seara, la Antena 3, ca a putut vedea in Finlanda cum functioneaza minieritul aurifer si sustine ca sistemul de exploatare este cu cianuri, iar redeventele sunt chiar mai mici decat cele obtinute de statul roman de la Gold Corporation.

Autoritatile romane vor schimba informatii cu cele finlandeze si le vor solicita asistenta tehnica pentru lucrari de exploatare miniera cu tehnologii avansate, a declarat premierul Ponta, dupa ce l-a informat pe prim-ministrul finlandez ca in Romania exista o dezbatere privind viitorul mineritului.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15645963-eurodeputatul-satu-hassi-premierul-victor-ponta-are-imagine-foarte-roza-tema-mineritului-cianuri-finlanda.htm

Înainte de a pleca în ultima sa vizită oficială, Premierul Victor Ponta ne-a promis că ne va împărtăși câte ceva din vasta experiență pe care o au finlandezii în privința exploatării aurului cu cianuri. Apoi, abia revenit acasă prim-ministrul nostru s-a preschimbat brusc într-un soi de belfer care, cocoțat pe o catedră imaginară, s-a apucat să predea „lecția finlandeză“ tuturor celor care contestă proiectul Roșia Montană: „Cred că avem multe de învățat din Finlanda, care are importante resurse de exploatat, ei nu au închis minele. Ei au 52 de mine funcționale și fac această operațiune la cele mai înalte standarde de mediu, folosind cianură, dar respectând cele mai înalte standarde. Le-am cerut sprijin tehnic.“ Dar, tot ceea ce a reușit el să ne demonstreze a fost doar faptul că, în numai câteva zile, a reușit să facă un ciudat salt evoluționist, pe care chiar și lui Darwin însuși i-ar fi fost foarte greu să-l explice.
Iar asta pentru că este foarte clar: fostul Cârlan „a plecat bou și s-a întors vacă“. Sau, spus în vorbe mai puțin ireverențioase, din două una: ori Ponta minte, exact așa cum face de obicei, ori n-a priceput absolut nimic din tot ceea ce i-au spus oamenii ăia pe acolo.
Iar asta în ciuda faptului că, la un moment dat, Jyrki Katainen, premierul Finlandei, a încercat să vorbească în așa fel încât să se facă înțeles chiar și de mioriticul său musafir. Motiv pentru care, fără să pomenească vreun cuvânt despre cianuri, i-a spus povestea cu Moș Crăciun: „Depozitele de minerale și metale prețioase sunt mai ales în nordul Finlandei și, după cum probabil știți, natura din Laponia este foarte fragilă. Și Moș Crăciun locuiește în Laponia, așa că nu putem să îl deranjăm pe Moș Crăciun cu minele noastre și de asta avem nevoie de tehnologii miniere foarte eficiente și curate“. Și ce dacă: Premierul nostru o ține gaia-mațu cu cianurile lui: „Nu sunt un specialist în acest domeniu, primul lucru este că exploatează aurul cu cianură, nu există altă tehnologie care să scoată acest cuvânt odios, că până la urmă cuvântul e problema“. Meștere, tu te auzi ce vorbești? Problema nu este cuvântul „cianură“ cum crezi, ci otrava care se ascunde în spatele acestui cuvânt. Otravă care ar fi la fel de toxică chiar și dacă i-am spune „parfum de tei“, sau oricum dorești matale. Iar după asta, premierul nostru revine la aurul Finlandez: „Cianura e folosită în multe alte tehnologii, dar în Finlanda tot cu cianură exploatează. Nu cunosc foarte bine tehnic, dar putem învăța de la ei, să știm ce putem cere, ce standarde de mediu, de la orice companie, nu de la una anume de la oricine poate și vrea să investească în România.“

„O imagine foarte roz“

Lucrurile au fost puse la punct de către doamna Satu Hassi, europarlamentar finlandez care, de pe blogul personal, doar că nu i-a spus lui Ponta că minte de îngheață apele. Cu politețea specifică limbajului diplomatic ea a spus, totuși clar: „Am fost informată că premierul român Victor Ponta a prezentat o imagine foarte roz a folosirii cianurilor în minele din Finlanda. Declarațiile sale par să se bazeze pe o dezinformare totală“. De la început doamna europarlamentar a contrazis tot ceea ce a flecărit Ponta despre cianurile finlandeze, și a spus clar că mineritul cu cianură nu s-au dovedit sigur nici acasă la ei, în ciuda înaltelor standarde de care finlandezii dispun. Concret, doamna Satu Hassi a pus punctul pe „i“ și i-a comunicat lui Victor Ponta ceea ce el nu a priceput acolo, la fața locului: „În primul rând, există zeci de mine în Finlanda, dar cianura este folosită doar în câteva. În al doilea rând, utilizarea cianurii în minele de aur finlandeze nu s-a făcut în condiții de siguranță. Agnico-Eagle, proprietarul canadian al minei de aur din Laponia, Kittila, a fost susținătorul cel mai vocal al utilizării cianurii, și a susținut că cianura este utilizată într-un proces complet închis. Acest lucru s-a dovedit a fi fals, în apa reziduală din mina Kittila Suurikuusikko, conținutul de cianuri a depășit limita permisă“. După care europarlamentarul Satu Hassi i-a reamintit lui Victor Ponta, pe același ton diplomatic, ceva ce el ar fi trebuit să știe de la școală, din clasele mici: „Românii ar putea fi, de asemenea, interesați să afle că minele finlandeze nu sunt situate în zone dens populate. De exemplu, în Kittilä există mai mulți kilometri pătrați decât oameni, densitatea populației din Kittilä fiind de 0,78 persoane pe kilometru pătrat“. Dar Premierul nostru este mai rău decât cucul: una știe, uns spune. Luni seara, el a declarat telefonic pentru Antena 3 că a putut vedea în Finlanda cum funcționează mineritul aurifer și a mai afirmat că sistemul lor de exploatare este cu cianuri. Dar și că redevențele lor sunt chiar mai mici decât cele obținute de statul român de la Gold Corporation. Așadar, Premierul nostru ori minte de îngheață apele, ori chiar nu a priceput absolut nimic din vizita sa în Finlanda. Așa că, Victor Ponta, mai bine stai acasă! Și asta pentru că, vorba lui Nastratin Hogea: „geaba vii, geaba te duci, geaba rupi la cei papuci“.
http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013092691453/Actualitate/Mincinos-ori-natarau-Victor-Ponta-nu-a-priceput-nimic-despre-cianurile-finlandeze.html

Motto:„Nu este exact că suntem potrivnici capitalurilor străine, cerem numai introducerea lor în viaţa noastră economică sub formă de colaborare, iar nu de acaparare”. (I.G. Duca, Ministru de externe, 1927)

Problema operării gazelor de şist (gaze neconvenţionale) a împărţit românii în două tabere:

- unii sunt contra operării lor (şi sunt catalogaţi de tabăra adversă ca susţinători ai intereselor Rusiei, deoarece România importă gaze naturale convenţionale în principal din Rusia),

- ceilalţi sunt pentru operarea lor (şi sunt catalogaţi de tabăra adversă ca susţinători ai intereslor SUA, deoarece cele 4 acorduri petroliere existente pentru gaze de şist au fost eliberate companiei americane Chevron).

Şi nu-i aşa, dă rău să susţii interesele Rusiei şi nu pe cele ale SUA, aşa că unii s-au lăsat intimidaţi şi nu mai sunt contra. Nimeni nu susţine însă interesele României ?

Ne propunem aici să prezentăm şi să susţinem, cu argumente, interesele naţionale în această problemă !

1. Constituţia şi interesul naţional

Se compară adesea, în discuţiile publice, privatizarea Cuprumin-ului, a Petrom-ului etc. cu privatizarea unei uzine de construit automobile, a unui combinat de porci etc., fără a se sesiza deosebirea esenţială între ele: doar resursele naturale apar în Constituţie.

Şi se discută adesea despre afacerea aurului de la Roşia Montană, şi acum despre afacerea gazelor de şist, doar din punctul de vedere al impactului asupra mediului, fără a se sesiza, din nou, că resursele naturale apar în legea fundamentală, care este deasupra legii mediului.

Conform Constituţiei, Art. 135:

(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera initiaţivă şi concurenţă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;

b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

...

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;

f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii;

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.

Să observăm însă că nu a fost definit “interesul naţional”, nici în Constituţie, nici în legile minelor/petrolului, şi că, probabil, de la intrarea noastră în Uniunea Europeană şi

pe măsură ce avansăm cu integrarea europeană, va deveni şi anacronic, demodat să mai vorbim de “interesul naţional”– adică românesc – şi va trebui să vorbim de “interesul european”.

Vom aminti cum era definit interesul naţional in Legea minelor din 1924, în celebrele Art. 32 şi Art. 33.

2. Puţină istorie

(să ne uităm în trecut ca să înţelegem ce se întâmplă în prezent)

Celebra Lege a minelor din 4 iulie 1924, comună pentru mine (aur etc.) şi petrol (ţiţei, gaze etc.), scoasă de liberali în cadrul politicii prin noi înşine (care se opunea politicii porţilor deschise) prevedea printre altele că resursele naturale, printre care aurul şi petrolul, să fie exploatate doar în companii mixte (societăţi anonime miniere române) (Art. 32), în care capitalul românesc să aibă cel puţin 60 % participare (Art. 33).



Redevenţa la ţiţei (petrol brut) din producţia trimestrială pentru sonde sau puţuri, fiecare cu o producţie medie pe zi peste 10 tone, se stabilea după o scară progresivă, care ajungea până la 35 % din producţie când media pe sondă şi zi depăşea 150 tone. Toată producţiunea de ţiţeiu trebuia să fie prelucrată în rafinăriile de petrol din ţară.

Consumaţiunea internă din fiecare fel de produs, trebuia sa fie complet satisfăcută şi cu întâietate.

La gaze (hidrocarburi gazoase care formează zăcăminte proprii), suprafaţa perimetrului concesiunii era de maxim 2.000 ha.

Prin Legea din 1924 se ocupau de mine Ministerul Economiei şi Comerţului, Consiliul Superior de Mine (17 membri) şi Institutul Geologic al României; corupţia era astfel imposibilă.

Pentru o concesiune exista Decretul de concesiune, Planul concesiunii şi Caietul de sarcine; Decretul şi Caietul de sarcine erau publicate în Monitorul Oficial; primăria era obligată a afişa Decretul; limitele perimetrului concesionat erau trase pe teren prin semne fixate pe hotar, etc.



A existat o puternică presiune externă, europeană şi americană, ca legea minelor să fie modificată în special la Art. 32 şi Art. 33.

Cităm din istoricul Gh. Buzatu, “O istorie a petrolului romanesc”, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009, 671 pagini, aflată pe internet (sublinierile ne aparţin):

“Trebuie să amintim activitatea diplomatică strălucită desfăşurată de N. Titulescu pentru protejarea intereselor României: „România a putut face faţă la toate nedreptăţile. Greşelile i-au fost întotdeauna măsurate cu metrul. Nedreptatea şi dreptul, cu milimetrul”. ...

...Aşa, de pildă, ministrul de Externe I. G. Duca a specificat în 1923 că doctrina naţionalismului economic împărtăşită de P.N.L. nu respingea nicicum „colaborarea cu străinătatea. Dimpotrivă... o reclamă ca o nevoie şi ca un stimulent. Naţionalismul economic ştie că ziduri chinezeşti nu se pot înălţa, că infiltraţiunea capitalurilor străine este fatală şi necesară”. ...

În 1927, tot Duca avea să declare tranşant: „Nu este exact că suntem potrivnici capitalurilor străine, cerem numai introducerea lor în viaţa noastră economică sub formă de colaborare, iar nu de acaparare”. ...

În ciuda diverselor presiuni, trusturile petroliere nu au ajuns, între 1924 şi 1926, la scopul urmărit – abrogarea legii minelor. Numai în perioada ulterioară, profitând de prilejul oferit de angajarea unor tratative financiare de către România pentru contractarea unui mare împrumut financiar extern necesar stabilizării monetare, ele vor insista şi vor obţine revizuirea legii din 4 iulie 1924. Până atunci, comunica N. Titulescu la Bucureşti, în 1925, trusturile petroliere interesate se pregăteau în vederea unei ofensive puternice, la care „nu se ştie cum va rezista România”. ...

În 1929, în urma presiunilor externe, după pierderea alegerilor de către liberali, legea minelor din 1924 a fost abrogată.” (terminat citate din Gh. Buzatu)

În perioada 1990-1995, regimul juridic de punere în valoare a petrolului a fost ‘împărţirea producţiei’ (prin ‘Contractul de Împărţire a Producţiei’ (Production Sharing Agreement - PSA)).

Exemplu: ‘Contractul de explorare şi împărţire a producţiei’ (87 pagini) încheiat la 6 august 1992 (H.G. 570/1992) între Rompetrol S.A. şi companiile Enterprise Oil Exploration Limited şi Canadianoxy (Romania) Ltd. – actualmente între ANRM. şi Sterling Resources Ltd. – contract desecretizat în 2009 şi aflat cu toate detaliile pe site-ul ANRM (www.namr.ro). Din acest contract, vedem că, la împărţirea producţiei de ţiţei brut, statul avea 45% şi companiile străine aveau 55% (Art. XII, pag. 28).

Conform studiului “Production-Sharing Agreements: An Economic Analysis” (93 pagini), scris de Kirsten Bindemann, de la Oxford Institute for Energy Studies, in Octombrie 1999:

“Împărţirea producţiei a apărut în 1966, în Indonezia, ca alternativă la concesionare în domeniul petrolier. …Caracteristicile de bază ale PSA sunt: Petrolul este proprietatea statului, care aduce o companie de petrol străină (CPS) să exploreze şi ... să dezvolte resursa. CPS operează pe riscul şi cheltuiala sa, şi primeşte o cotă specificată din producţie ca recompensă. Astfel, diferenţa principală faţă de concesiune este proprietatea resursei minerale. Dacă sub concesiune tot petrolul crud produs aparţine lui CPS, sub PSA el este în proprietatea guvernului gazdă, şi cota din producţie alocată lui CPS poate fi privită ca plată sau compensaţie pentru riscul asumat şi pentru serviciile oferite. ... Acordurile de împărţire a producţiei (PSAs) sunt printre cele mai folosite aranjamente contractuale pentru explorarea şi exploatarea petrolului. ...”

Să observăm că pentru o ţară săracă, cum este România, este avantajoasă împărţirea producţiei şi nu concesiunea!



După 1995, legile separate ale petrolului (din 1995, 2004) şi minelor (din 1998, 2003) au înlocuit împărţirea producţiei cu concesiunea, şi au fost concepute în spiritul politicii “porţilor deschise” (deplină egalitate de tratament între capitalurile străine şi cel naţional), fiind din ce în ce mai defavorabile statului român: legea petrolului nr. 134/1995 prevedea concesionarea, cu redevenţă variabilă în natură, pentru ca în legea petrolului nr. 238/2004, redevenţa petrolieră să devină fixă în bani, nu în natură, de maximum 13,5 % pentru zăcăminte care produc peste 100.000 tone/trimestru la ţiţei/condensat şi de maximum 13% pentru zăcăminte care produc peste 200 milioane m.c./trimestru la gaze naturale.

Se ocupă acum de resursele naturale (aur şi petrol, etc.) Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, ANRM pe scurt, în subordinea Primului-Ministru, şi parţial Ministerul Economiei.

Licenţele şi acordurile petroliere sunt secrete integral, inclusiv perimetrul; se publică doar Hotărârea de Guvern, care conţine două fraze seci. Aceasta vine în contradicţie cu textul art. 203 lit. b) din HG nr. 585/2002, care prevede: “b) clasificările se aplică numai acelor părţi ale contractului care trebuie protejate”.

3. Legea petrolului nr. 238/2004

Art. 1.(1) Resursele de petrol situate în subsolul ţării şi al platoului continental românesc al Mării Negre, ..., fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român.

(2) Petrolul reprezintă substanţele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate în scoarţa terestră şi care, în condiţii de suprafaţă, se prezintă în stare gazoasă, sub formă de gaze naturale, sau lichidă, sub formă de ţiţei şi condensat.

(3) Gazele naturale cuprind gazele libere din zăcăminte de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat.

Art. 47. – Titularul acordului petrolier are următoarele drepturi: ...

(e) să dispună asupra cantităţilor de petrol ce îi revin, conform clauzelor acordului petrolier, inclusiv să le exporte; ...”

Să observăm că:

- gazele naturale de care se ocupă actuala Legea petrolului se mai numesc şi “gaze

convenţionale”;

- deci, actuala Lege a petrolului se ocupă doar de gazele naturale convenţionale, nu şi de restul gazelor naturale, numite “gaze neconvenţionale” (printre care se află gazele de şist);

- spre deosebire de Legea minelor nr. 85/2003 (pentru minerale solide: aur, cupru etc.), unde pentru concesiune există licenţă pentru explorare (pentru maximum 8 ani) şi

licenţă pentru exploatare (de fapt pentru dezvoltare, exploatare, închidere) (pentru 20 de ani), exclusive, în Legea petrolului nr. 238/2004 există o singura licenţă, “mixtă”,

de explorare şi de exploatare, numită ‘acord petrolier (de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare)’ (de fapt ar trebui să fie şi pentru abandonare !) (pentru 30 de ani);

- explorarea petrolului are trei etape: cercetare, prospectare şi explorare geologică.

4. Producţia actuală de gaze naturale (convenţionale) în România

Producţia actuală de gaze naturale este de 11 miliarde m.c./an (de la producţia maximă de 36 miliarde m.c. în anul 1986).

Necesarul intern este de 15-16 miliarde m.c./an (populaţie şi întreprinderile care mai există).

Diferenţa este acoperită prin import de gaze, în principal din Rusia.

Depozitele cunoscute acum de gaze naturale din Romania sunt de circa 100 miliarde m.c., deci suficiente pentru înca circa 10 ani.

Producţia internă este realizată de două companii:

- compania de stat Romgaz, care extrage circa 6 miliarde m.c./an, şi

- compania Petrom.S.A. (în care statul român are 10 % din acţiuni, restul fiind deţinut de austriecii de la OMV), cu o producţie de circa 5 miliarde m.c./an.

Menţionăm că România nu a exportat până acum gaze naturale, deoarece nu are instalaţii de lichefiere şi conducta Arad-Szeged (plătită de statul român şi de statul maghiar) nu este încă finalizată . Petrom a anunţat, se pare, că de îndată ce această conductă va fi finalizată, va exporta (parte din) gazul produs de ea: Legea petrolului nr. 238/2004 îi permite şi Uniunea Europeană o cere, prin impunerea liberalizării (circulaţiei) energiei.

5. Gazele neconvenţionale

Conceptul de gaze neconvenţionale a fost dezvoltat cu precădere în ultimii 10 ani, odată cu perfecţionarea tehnologiilor de explorare şi extracţie ale acestui tip de gaze.

Definiţia generală a gazelor neconvenţionale, acceptată în prezent, se referă la acele acumulări de gaze naturale care nu pot fi identificate, caracterizate şi produse comercial prin tehnologii comune de explorare şi producţie şi care sunt cantonate în rezervoare cu permeabilităţi şi porozităţi reduse, ce nu permit curgerea decât prin aplicarea pe scară largă a fracturărilor hidraulice şi săpării de sonde orizontale sau multilaterale.



Categoriile de gaze neconvenţionale identificate şi valorificate în lume sunt: Shale gas (gazul de şist, “Tight gas” gresii/roci carbonatice, CBM “Coal bed methane”, “Methane Hydrates”.

Caracteristica comună a acumulărilor de gaze neconvenţionale este factorul de recuperare foarte mic (3-10%), faţă de gazele convenţionale, unde este de circa 80%.

Întrucât factorul de recuperare pe zăcămintele de gaze neconvenţionale este foarte scăzut, volumul de resurse trebuie să fie considerabil pentru ca exploatarea să fie rentabilă. În consecinţă. evaluarea rezervoarelor de gaze neconvenţională necesită o explorare complexă prin utilizarea celor mai moderne metode de investigaţie geofizică şi calibrarea lor cu probe extrase din complexele geologice de interes.

Fracturarea (fisurarea) hidraulică este operaţiunea petrolieră care se aplică în rezervoarele cu permeabilitate şi porozitate scăzute pentru realizarea pe cale artificială a unui sistem de microfisuri prin care sunt antrenate gazele către gaura de sondă. Procedeul constă în pomparea sub presiune în strat a unui volum important de apă în amestec cu substanţe chimice adecvate compoziţiei rocii supuse acestui preocedeu, împreună cu materiale de susţinere, denumite propanţi, care menţin deschis sistemul de microfisuri.

Impactul asupra mediului cauzat de procedeul fisurării hidraulice poate fi foarte mare !

Conform Marianei Papatulică, cercetator la Institutul pentru Economie Mondială al Academiei Române (în articolul “Gazele de şisturi sunt deja o soluţie miraculoasă pentru SUA, dar discutabilă pentru Europa”, Foreign Policy Romania nr. 28, mai-iunie 2012, pag. 40-41):

“Rezervele SUA de gaze de şist sunt estimate la 24.400 miliarde m.c., suficiente pentru a-i asigura necesarul de consum timp de 100 de ani şi a unei producţii reprezentând 35% din producţia totală de gaze naturale....

Europa are depozite impresionante de gaze neconvenţionale, evaluate între 18.000 şi 35.000 miliarde m.c. . ...

Cu excepţia Norvegiei, toate ţările europene sunt importatoare nete de gaze naturale (din Rusia). Aceasta înseamnă că dezvoltarea resurselor de gaze neconvenţionale ar îmbunătăţi esenţial securitatea aprovizionării viitoare.

Polonia, care se presupune că ar deţine cele mai ample rezerve de pe continent, a emis 109 licenţe ... rezultatele de până acum ale forajelor de testare din bazinul Marii Baltice .... s-au situat net sub aşteptări, ceea ce a făcut imposibilă extracţia la scară industrială. ...

Ucraina deţine al patrulea mare depozit de gaze din şisturi din Europa, estimat la 1.200 miliarde m.c. Un factor care favorizează dezvoltarea depozitelor de gaze din şisturi bituminoase în Ucraina îl constituie densitatea relativ scăzută a populaţiei. Dar paşii realizaţi până în prezent sunt nesemnificativi. ...

Alte state europene sunt, în schimb, mai puţin entuziaste în legătură cu aceste gaze, din cauza tehnologiei controversate de extracţie a gazului - fracţionarea hidraulică. ... Metoda a fost deja interzisă în Franţa, Irlanda şi Bulgaria. În landul german Renania de Nord-Westfalia a fost introdus un moratoriu privind producţia de gaze neconvenţionale, iar în Anglia, ca şi în alte ţări, se desfăşoară ample proteste publice împotriva acestui procedeu de extracţie. ...

Trebuie menţionat că nu numai cetăţenii europeni, dar şi cei din SUA şi Canada s-au arătat îngrijoraţi în legătură cu impactul fracţionării hidraulice asupra mediului. “

6. Comparaţie SUA-Europa legată de exploatarea gazelor de şist

Conform Marianei Papatulică, FP:

“- În SUA, proprietarul unui teren are toate drepturile pentru rezervele minerale din subsol, în timp ce în Europa ele aparţin de regulă statului, cum este şi cazul României; aceasta face ca în SUA permisele de exploatare să se obţina mai uşor ca în Europa.

- Depozitele de gaze de şist ale Europei se află la adâncimi mai mari decât cele din SUA, deci sunt mai greu de extras, cu mai multe puţuri şi mai multă apă, ceea ce per ansamblu înseamnă costuri mai mari.

- Europa are o densitate a populaţiei mult mai mare ca SUA, deci mult mai mulţi oameni pot fi afectaţi de exploatare; în consecinţă şi opoziţia faţă de obţinerea licenţelor de exploatare poate fi mai puternică.

-Capacitatea de fracţionare hidraulică şi echipamentele de foraj în Europa sunt de 80 de ori mai puţine decât în SUA. De aceea sectorul se dezvoltă într-un ritm lent, iar costurile cu greu vor ajunge să scadă la nivelul celor din SUA.

- Industria de gaze a SUA beneficiază de reglementări de mediu mai puţine decât cea europeană.”

7. Generaţia următoare: “fracţionarea curată”

Conform Marianei Papatulică, FP:

“Potrivit companiei ExxonMobil, “fracţionarea curată”, fără utilizarea de produse chimice, va fi disponibilă, la scară comercială, în termen de circa doi ani. Trei furnizori de servicii petroliere, lideri de piaţă în domeniu, pe plan mondial, Baker Hughes (DirectConnect), Schlumberger (HiWay) şi Halliburton (RapidFrac) testează următoarea generaţie de tehnologii de fracturare.“

8. Gazele de şist în România

Am văzut că gazele de şist nu se regăsesc în actuala Lege a petrolului 238/2004 (vezi Art. 1, alin. 3). Deci, teoretic, legal, gazele de şist nu pot fi explorate-dezvoltate-exploatate în România, până nu se modifică legislaţia.

Nu există nici un studiu profesionist complet care să analizeze gazele neconvenţionale (gazele de şist).

Există în pregătire un studiu referitor la gazele neconvenţionale, incluzând gazele de şist, sub egida Comitetului Naţional Român, pentru Consiliul Mondial al Energiei (CNR-CME). ANRM ne sfătuieşte să aşteptăm concluziile acestui studiu, înainte de a declanşa o “cruciadă” împotriva explorării şi exploatării gazelor de şist prin FH. Dar ANRM nu a aşteptat acest studiu şi a aprobat pentru Chevron patru acorduri petroliere pentru gaze neconvenţionale – oare de ce ?

Deci, compania americană Chevron (www.chevron.com) deţine 4 acorduri petroliere pentru gaze de şist (menţionăm că pe site-ul companiei se menţionează expres că este vorba de gaze de şist pentru cele 4 perimetre: „shale gas exploration areas”), obţinute astfel:

Guvernul a concesionat (în urma cererii avansate în iulie 2010) companiei americane Chevron trei perimetre în Dobrogea de sud, cu ieşire la Marea Neagră, în suprafaţă totală de 2.700 km2 (=270.000 ha) pentru gazele de şist, prin 3 acorduri petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare, încheiate între ANRM şi Chevron România Holdings B.V. (subsidiara olandeză a companiei americane Chevron):
- în perimetrul EX - 18 Vama Veche, prin HG nr. 188 din 20.03.2012

- în perimetrul EX - 19 Adamclisi, prin HG nr. 189 din 20.03.2012

- în perimetrul EX - 17 Costineşti, prin HG nr. 190 din 20.03.2012.

La 29.02.2011, Chevron a achiziţionat 100 % de la Regal Petroleum acordul petrolier pentru gaz, pentru perimetrul EV-2 Bârlad, de 6.257 km2 (=625.700 ha). Acordul petrolier a fost aprobat lui Regal Petroleum prin HG nr. 2283 din 9.12.2004 şi transferat lui Chevron de către ANRM în 2011; explorările erau planificate să înceapă în 2012.
Cele trei acorduri petroliere deţinute de Chevron în Dobrogea au fost declasificate, la cererea societăţii civile, şi au fost puse pe site-ul ANRM. Acordul petrolier deţinut de Chevron pentru Bârlad nu a fost încă declasificat.

În urma declasificării celor trei acorduri ale Chevron în Dobrogea, am putut observa, printre altele, două lucruri:

- (1) că toate cele trei acorduri conţin la Art. 1 –Definiţii, la pagina 7, următoarea definiţie:

*Gaze naturale* sunt gazele libere din zăcămintele de gaz metan, gazele dizolvate în ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, gazele rezultate din extracţia amestecurilor de gaz condensat precum şi gaze neconvenţionale.

Definiţia gazelor naturale este diferită, prin ultima parte, subliniată de noi, de cea prevăzută în Legea petrolului nr. 238/2004: este proba că Legea petrolului nu se referă şi la gazele neconvenţionale şi că deci cele trei acorduri pentru gaze de şist sunt ilegale!!!

- (2) În Anexa 1 de la sfârşitul fiecăruia din cele trei acorduri se află scris „Programul minim de lucrări de explorare” pentru maximum 8 ani, identic la toate trei: de 2+2=4 ani în Faza I (program obligatoriu), cu costuri totale de 21.140.000 USD, şi trei variante

(de 2 ani, de 3 ani şi de 4 ani) pentru Faza II (program opţional), cu costuri totale în varianta de 4 ani de 100.140.000 USD.

Deci, în cele trei acorduri petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare din sudul Dobrogei sunt detaliate doar lucrările de explorare , în valoare totală de 3 x121.280.000=363.840.000 USD pentru 8 ani. Aceasta explică de ce unii vorbesc de exploatare (acordul este de explorare plus exploatare, pentru 30 de ani) , alţii de explorare (sunt aprobate lucrările pentru faza de explorare, care durează maximum 8 ani)! Dar este clar că după ce termină explorarea, nu va putea fi împiedicat să exploateze!



9. Pericol mare

Conform studiului “Gazele de şist – o nouă provocare”, 42 pagini, autor Geogeta Ionescu, Editor Asociaţia ALMA-RO, iulie 2012,

“sudul Dobrogei este ameninţat de reactivarea faliei seismice Vidraru-Snagov-Shabla, conform opiniei prof.dr. academician Mircea Săndulescu, iar zona Bârladului se află în apropierea celebrei zone seismice Vrancea”.



10. Motivaţia sprijinului acordat de domnul Preşedinte Băsescu

Motivaţia sprijinirii exploatării gazelor de şist în România de către Chevron, făcută publică de către domnul Preşedinte Traian Băsescu – şi reluată şi de alte persoane- este că gazele de şist obţinute ar ajuta la realizarea independenţei României de importul de gaze ruseşti (peste maximum 8 ani, când ar începe exploatarea). Domnul Preşedinte a mers până acolo că a afirmat că persoanele care se opun exploatării sprijină de fapt interesele Rusiei.

Se ignoră, cu bună ştiinţă sau nu, că Chevron deţine (în afara Legii petrolului) cele 4 acorduri petroliere în proporţie de 100%, că redevenţa pe care trebuie să o dea Statului este în bani, nu în natură (adică nu în gaze de şist) şi că Legea petrolului, Art.47 (e), îi dă dreptul lui Chevron “să dispună asupra cantităţilor de petrol ce îi revin, inclusiv să le exporte”, sub formă lichefiată.

Aşadar, să fie foarte clar, Chevron nu are obligaţia să vândă României gazele de şist obţinute, poate să le ducă în SUA, şi deci România va obţine foarte probabil ZERO gaze de şist de la Chevron. Sau le va obţine cumpărându-le, de la Chevron, nu de la ruşi, dar tot cumpărându-le. Aşa va căpăta România independenţa energetică de gaze? nu mai cumpără de la ruşi gaze convenţionale, cumpără de la americani gaze neconvenţionale româneşti, făcând prăpăd ecologic în România?

Dacă dorim independenţa energetică a României, pentru noi şi pentru generaţiile următoare, atunci ne punem mintea la contribuţie: economisim, înlocuim concesiunea cu împărţirea producţiei, sau măcar redevenţa în bani cu redevenţa în natură, etc.

Dar dacă România nu ar fi avut resurse naturale, ca Elveţia şi Japonia, ce mai discutam acum? De aceea nu am “tras” decât 9,6 % din cele 24 de miliarde de dolari de la Uniunea Europeană, că ne-am bazat pe vânzarea resurselor naturale ?

Am auzit că şi Petrom ar exporta din gazele extrase în România, o dată cu terminarea lucrărilor la conducta Arad-Szeged.

Sprijinul acordat de domnul Preşedinte şi de alţi domni companiei americane Chevron ca să ne ia gazele de şist (ca şi companiei canadiene Gabriel Resources ca să ne ia aurul) nu poate fi explicat deci economic, se poate explica doar politic. Poate că sunt presiuni în acest sens ? nu ne-ar mira.

Considerăm că acordurile petroliere obţinute de Chevron nu sunt în interesul naţional şi de aceea ele nu trebuie sprijinite (mai ales că am demonstrat că sunt în afara legii petrolului, ele trebuie deci anulate) !

11. Concluzii

1)Acordurile petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare a gazelor de şist aprobate pentru Chevron sunt în afara legii petrolului, deci sunt ilegale. În consecinţă, ele (şi altele de aceeaşi natură) trebuie să fie de urgenţă anulate.

2) În lipsa Strategiei Naţionale de dezvoltare, a Strategiilor sectoriale de evoluţie, inclusiv a resurselor naturale, şi fără definirea interesului naţional (înlocuit astăzi cu alte tipuri de interese), fără o legislaţie adecvată foarte bine pusă la punct, avizarea unei investiţii de tipul valorificării gazelor de şist este inoportună şi ilegală.

În consecinţă, se impune votarea unei legi privind interzicerea folosirii în România a metodei fracturării hidraulice a rocilor în explorarea-dezvoltarea-exploatarea gazelor de şist.

Prof. univ. Afrodita Iorgulescu

P.S.: Acest articol este un rezumat al studiului ”Raportul Comisiei de Experţi în urma audierii publice pe tema: “Explorarea şi exploatarea gazelor de şist în România. Încotro?” de 26 de pagini, din 28 noiembrie 2012, la care am colaborat, aflat, împreună cu depoziţiile martorilor la audierea publică, la adresa:

http://www.alma-ro.ngo.ro/?apc=i--r0x1-40400&x=40410

Dacian Palladi, (vezi detalii) un reputat analist financiar ne spune adevarul verde-n fata despre “o afacere care miroase” si care este “cusuta cu ata alba”. Este vorba despre tunul ce urmeaza a fi dat de cei de la rmgc, o firma cu o istorie destul de controversata, la Rosia Montana. In cadrul unui interviu document acordat postului de televiziunie DIGI24 Oradea, Palladi ii acuza, printre altele, pe cei care sustin , direct sau indirect, acesta afacere care a debutat in 1995, de tradare.

Statul roman este reprezentat de oameni care, fie nu stiu management, fie nu stiu economie, fie sunt tradatori. Asta s-a intamplat de 23 de ani…! Va prezentam mai jos o sinteza a celor mai importante argumente aduse de Dacian Palladi insotita de comentariile noastre.

Palladi sustine ca ar ar fi bine ca aurul de la Rosia Montana sa fie exploatat de Romania pentru-ca profitul sa ne apartina in totalitate. Pozitia regionala, Europeana si globala a tarii noastre s-ar intari considerabil daca acest profit, care ar putea cantari extrem de mult pentru un stat ca Romania, ar intra in visteria tarii si nu in conturi obscure din afara ale unor afaceristi straini si romani, cat si in conturile unor politicieni romani. In prezent, doar 6% din intreaga cantitate de aur si argint ce va fi exploatata (sunt estimate 300 de tone de aur si 1600 de tone de argint) va intra in posesia tarii. Restul pleca la “candieni”. CURAT TUN!! Acesti 6% sunt ceea ce avem in mana, cat despre profit, in urma unor mijmajuri, acesta poate fi adus a zero, iar statul nu mai castiga nimic.
Aurul nostru va intra in posesia altora doar pe considerentul ca este exploatat de o firma din afara tarii… Daca asta nu este inalta tradare nationala atunci ce este?
URMARESTE AICI INTERVIUL DOCUMENT (click pe link)
“Cine are un zacamant de felul asta are o mica tara”, sustine analistul financiar subliniind si faptul ca zacamantul de la Rosia Montana este unul sarac. In tara sunt zacaminte mult mai bogate care, dupa acelasi model patentat de “canadieni” si politicienii romani la Rosia Montana, ar putea fi exploatate de strani fara ca noi sa castigam mare lucru.
Referindu-se la acordul dintre statul roman si cei de la rmgc analistul sustine ca pe langa faptul ca exista parti secrete (de ce exista parti secrete?), nerespectarea acordului de catre canadieni nu este sanctionata. Cu alte cuvinte, daca statul face ceva gresit el plateste despagubiri canadienilor de ne sar noua buzunarele, dar daca canadienii nu isi respecta promisiunile nici o precizare din acord nu ne spune cum vor fi sanctionati…. E tare, nu-i asa?! E ca si cum ai da o lege fara sa spui si ce te asteapta daca o incalci. Pai cine o mai respecta?
Doriti sa cunoasteti cine sunt tradatorii?! Urmariti televiziunile si idenificatii pe cei care sustin acest tun. Ii vedem zilnic, atat pe ei cat si pe catei lor, la tv sustinand aceasta afacere dezastroasa din punct de vedere ecomic si criminala din punct de vedere ecologic. Referindu-se la cei care se afla in spatele afacerii, Palladi sustine ca aceasta a fost girata “de persoane inalte si cu influenta la nivelul statului roman”.
Mitul creerii a nenumarate locuri de munca este spulberat extrem de dur de analistul economic. Exploatarea de suprafata la Rosia Montana creeaza mult mai putine locuri de munca decat exploatarea in mine. Daca se doreste sa se dea de munca localnicilor de ce nu se alege exploatarea in mine, indraznesc sa intreb ? Automatizarea productiei, extrem de profitabila pentru rmgc, nu va permite angajarea unui numar mare de localnici ci va necesita prezenta unor specialisti pe care compania ii va aduce, fie din afara tarii, fie din alte orase sau zone. Pe langa toate aceste aspecte subliniate de noi, Palladi mai atrage atentia si asupra faptului ca salariile pe care romanii le vor primi vor fi “salarii romanesti”. Cat poate castiga statul din taxe si impozitele de pe salarii?! De pe luna se vede ca afacerea este un tun si argumentele nu stau in picioare.
Analistul apreciaza pozitia Academiei Romane si a Academiei de Studii Economice care s-au declarat, furnizand argumente solide, impotriva acestei afaceri. Academiei Romana sustine ca afacerea, “nu este in interesul statului Roman” cerand, totodata, oprirea proiectului. Academia cere guvernului si nationalizarea proprietatilor cumparate de rmgc pe care statul trebuie sa le returneze proprietarilor in scopul refacerii comunitatii locale.
Abordand trecutul destul de controversat al firmei rmgc analistul prezinta faptul ca in 1995 firma canadiana a primit de la statul roman o licenta de explorare a unui iaz de decantare care continea substantele rezultate a unor exploatari anterioare pentru a face cercetari. In urma unor combinatii, dintre reprezentantii companiei si cei ai statui, statul accepta ca din pozitia de parte majoritara care detinea controlul asupra situatiei sa devina, peste noapte, un element minoritar. Apoi in 2007 si 2009 satatul roman s-a imprumutat de la firma canadiana cu sume considerabile de bani despre a caror folosire nu se stie nimic.
Ca o concluzie ce se deduce din emisiune, ar fi incomparabil mai profitabila o exploatare realizata de statul roman, avem in acest scop specialistii iar instiutile financiare din afara ar imprumuta Romania cu siguranta. De partea noastra sta traditia, stiinta, priceperea, institutiile cu experienta in minerit si alternativa tehnica, inventata tot de romani, care poate exploata aurul fara cianuri. Intrebarea este de ce se prefera aducerea unui strain care sa ne sece de bogatii pentru doar 6% din redevente? Cine are acest interes si contra a ce sume de bani din moment ce tara nu castiga nimic?
PS – ACEST ARTICOL ESTE REALIZAT PE BAZA ARGUMENTELOR OFERITE SI DE DACIAN PALADI. Citarile sunt inexacte si contin interpretarile noastre. Petru a urmari emisiunea inregistrata click aici.
Sursa: Proiect Romania

Corporaţia lui Beny Steinmetz le-a promis locuitorilor case noi, condiţii civilizate de trai, investiţii şi multe altele. Când africanii au cerut respectarea contractului, au fost împuşcaţi de armată.

Este, practic, nulă posibilitatea ca Traian Băsescu, preşedintele României, să nu ştie modul în care Beny Stainmetz, principalul acţionar de la RMGC, a procedat în alte ţări unde a concesionat zăcăminte de metale şi, mai ales, ce au făcut companiile sale în respectivele zone. Presupunând că niciunul dintre cele aproape 500 de rapoarte înaintate de serviciile secrete nu ar fi conţinut elemente privind această faţă a dosarului „Roşia Montană“, preşedintele putea, totuşi, să afle totul, cu lux de amănunte, de la biroul său de presă.

Săracă ţară bogată, faza pe Africa

Ziarista (pe atunci) de investigaţii Liviana Rotaru a documentat în 2008 legăturile dintre România, Steinmetz şi zăcămintele diamantifere din Sierra Leone, acolo unde populaţia locală a fost împuşcată când a protestat împotriva condiţiilor de muncă şi de trai, după ce compania miliardarului israelian promisese marea cu sarea. Ancheta a apărut în Evenimentul zilei, dar, după trecerea ziarului la Dan Andronic, textul a dispărut din arhivă. Iată-l, integral, pe un alt site care l-a preluat: http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1226389593.
Acelaşi miliardar, aceeaşi reţetă, altă ţară: Guineea: publicaţia „The New Yorker“ (http://www.newyorker.com/reporting/2013/07/08/130708fa_fact_keefe), citată de Adevărul (http://adevarul.ro/news/eveniment/razie-locuinta-principalului-actionar-gabriel-resources-1_52318994c7b855ff56749e9d/index.html), scrie despre modalitatea dubioasă prin care zăcămintele de fier de la Simandou au fost date de statul african, pe nimic, către firma lui Beny Steinmetz.
În Sierra Leone, pentru controlul asupra minelor diamantifere s-a purtat un război civil soldat cu 2,5 milioane de morţi. Miza: zăcământul evaluat la 1.000.000 de carate (1 carat măsoară 0,2 grame). Sierra Leone are, la puţin peste 6 milioane de locuitori, un PIB de 8 miliarde de dolari şi este printre cele mai sărace ţări ale lumii. Guineea, de asemenea între codaşele nivelului de trai, are un PIB de 11 miliarde de dolari la o populaţie de 10 milioane de locuitori, în timp ce zăcământul cedat „investitorilor“ străini este evaluat, acum, la 140 de miliarde de dolari. România, una dintre cele mai sărace ţări din Europa, are la Roşia Montană un zăcământ pe care specialiştii îl estimează la 200-350 de tone de aur şi circa 1.500 de tone de argint. Statul a cedat licenţa printr-o licitaţie trucată (http://www.riseproject.ro/articol/documentele-confidentiale-ale-afacerii-rosia-montana/), beneficiile României din această afacere sunt neclare şi nesigure, iar rezultatul va fi o distrugere ireversibilă a mediului şi a unor vestigii istorice. Politicienii şi autorităţile s-au încolonat în spatele companiei care vizează exploatarea zăcământului, în ciuda protestelor populaţiei şi a tuturor avertismentelor emise de specialişti că metoda de extragere este deosebit de periculoasă.

Idioţi, infractori sau ambele?

Ce au în comun, totuşi, ţările africane şi ţara noastră, pe lângă zăcăminte preţioase şi nivelul scăzut de trai? Modul în care politicienii, în frunte cu şefii acestor state, au apărat sau apără interesele populaţiilor pe care le reprezintă. „Cei din Guineea care au semnat acest contract sunt idioţi, criminali sau ambele?“, a exclamat miliardarul sudanez Mo Ibrahim, vis-à-vis de condiţiile acceptate de guvernul african pentru a-şi concesiona comoara care, singură, ar fi putut scoate ţara din subdezvoltare.
Revenind la afirmaţia din debutul textului, dar şi la felul în care clasa politică reprezintă interesele companiilor străine în dauna interesului naţional, explicaţia indirectă a acestor gesturi poate fi găsită într-un interviu acordat pentru „Financial Times“, anul trecut, de Beny Steinmetz. Miliardarul despre care se spune că ar fi apropiat de serviciile secrete israeliene (Mossad) a vorbit atunci de acuzaţiile privind modul de a face afaceri: este filosofia sa să profite de „oportunităţi într-un mod agresiv“, pentru că, oricum, „trebuie să te mânjeşti pe mâini“ pentru a-ţi atinge scopurile…